R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A NR. 1614

Ședința publică din data de 27 octombrie 2015

Președinte - E____-S_____ L____

Judecător - V___-A_____ P______

Grefier - N_______ M________

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta ______________________, CUI RO xxxxxxx, cu sediul în Câmpina, ______________, nr. 1, jud. Prahova și sediul ales la S.C.A. Țuca Z______ & Asociații, în București, _____________________________ House-Aripa de Vest, nr. 4-8, ________________, împotriva sentinței civile nr. 1202/6 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul I___ H____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat C____ C______ G_____, în Ploiești, ____________________, jud. Prahova.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 octombrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru azi, data de mai sus, când, după deliberare, a pronunțat următoarea soluție.

C U R T E A

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.XXXXXXXXXXXXX, reclamantul I___ H____ a chemat în judecată pe pârâta ______________________, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate că a lucrat în locuri de muncă și în activități care se încadrează în grupa a II- a de muncă, în procent de 100%, pentru perioada 06.07.xxxxxxxxxxxxx00, precum și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a desfășurat activități în locuri de muncă care se încadrează în grupa a II-a de muncă solicitată în cerere, respectiv locurile de muncă înscrise în carnetul de muncă sau cele identificate de expert.

A mai arătat reclamantul că sunt colegi cărora angajatorul le-a acordat grupa de muncă și întrucât a avut același loc de muncă, în aceleași condiții și a desfășurat aceleași activități în perioada ce face obiectul prezentei cauzei, a fost determinat să promoveze cerere.

S-a susținut că este evidentă nerespectarea principiului nediscriminării în relațiile de muncă, principiu consacrat de at.5 din Codul muncii, precum și de dispozițiile OG nr.137/2000.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Ordinului nr.50/1990, pe toate reglementările ulterioare și pe cele care reglementează ramura din care face parte angajatorul, precum și pe Ordinul nr.590/2008.

Pârâta ______________________ a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată.

S-a arătat de către pârâtă faptul că reclamantul a fost salariat al societății în perioada 06.07.xxxxxxxxxxxxxxx00 (la această dată contractul individual de muncă fiind desfăcut, conform referatului nr. 1169/14.09.2000 și deciziei nr. 482/14.09.2000, față de munca necorespunzătoare prestată).

A susținut pârâta că activitatea reclamantului s-a derulat, de-a lungul timpului, în două secții din cadrul autoarelor C______, și anume Scule Foraj (ce apare în documentele anexate și cu denumirea de Fabrica Scule Foraj) și CTC Laboratoare, în calitate de lăcătuș, maistru și, respectiv, controlor tehnic de calitate.

În aplicarea Ordinului nr. 50/1990 și a Ordinului nr. 125/1990, societatea a întocmit, împreună cu sindicatul liber din cadrul unității, lista locurilor de muncă cuprinse în grupa I și II de muncă , datată 17.04.1991. Ulterior, lista locurilor de muncă cuprinse în grupele I și II a fost revizuită, împreună cu sindicatele reprezentative din cadrul societății, ținând cont de evoluția structurii locurilor de muncă din cadrul societății.

În acest sens, s-a arătat că decizia nr. 151/01.08.1996 conține tabelul nominal cu persoanele a căror activitate era încadrată în grupa a II-a de muncă 75% și, respectiv, 100% (anexa 2), precum și completări ale listei cu posturile ce beneficiau de o atare încadrare (anexa 1). Respectivul document poartă mențiunea că a fost încheiat ca urmare a negocierii contractului colectiv de muncă pentru anii 1996/1997. Situația reclamantului nu se încadrează în cele la care se referă respectiva listă.

Extrasul din contractul colectiv de muncă pentru anii 1999-2000, prezintă în anexele 23 și 23 a), lista locurilor de muncă cuprinse în grupele I și II, relevant fiind și contractul colectiv de muncă pentru anii 2000-2002 ce prezintă, în anexa 7, o listă a locurilor de muncă cuprinse în grupele I și II. Situația reclamantului nu se încadrează în cele la care se referă respectivele anexe.

S-a făcut referire și la declarația numitului D___ B____, care a deținut funcția de Director de Producție și a făcut parte din comisia de negociere a contractelor colective de muncă în perioada 1992 (primul an în care s-a încheiat contract colectiv de muncă la nivelul Societății) - 2008. Acesta a indicat faptul că în perioada xxxxxxxxxxxxx01 s-a menținut, în ceea ce privește încadrarea în grupe de muncă, situația din anexele contractelor colective de muncă menționate, în sensul că doar anumite locuri de muncă din cadrul societății au presupus încadrarea în grupe de muncă (printre care nu se numără cel în care a activat reclamantul).În acest sens, s-a susținut că este și declarația altui salariat de la acel moment, respectiv M________ M_____.

A conchis pârâta că probele administrate confirmă faptul că societatea și-a îndeplinit obligațiile legale care îi reveneau conform prevederilor Ordinului nr. 50/1990 și ale Ordinului nr. 125/1990, arătându-se că toate documentele aflate în arhiva societății referitoare la activitatea reclamantului prevăd că aceasta s-a derulat în locuri de muncă care nu au presupus încadrarea în grupă superioară de muncă conform Ordinului nr. 50/1990 și Ordinului nr. 125/1990.

De altfel, teza reclamantului presupune o situație absolut bizară - modificarea unor încadrări, la 37 de ani de la momentul derulării activității relevante, doar pe baza unor afirmații în sensul unei pretinse incorectitudini a respectivelor încadrări. Mai mult, o atare teză ignoră dispozițiile art. 6 din Ordinul nr. 50/1990: în speță se încearcă, în realitate, eludarea acordului dintre societate si sindicate (entitățile competente, care cunoșteau condițiile concrete de derulare a activității), pe baza căruia au fost stabilite listele relevante privind încadrările în grupe superioare de muncă.

Pe baza probelor administrate în cauză, cu înscrisuri și expertiză de specialitate mașini unelte și sisteme de producție, prin sentința civilă nr. 1202/6 mai 2015 Tribunalul Prahova a admis acțiunea precizată și a constatat că reclamantul beneficiază de grupa a II - a de muncă în procent de 75% pentru perioada 06.07.xxxxxxxxxxxxxxx00, conform concluziilor raportului de expertiză B________ V______.

Prin aceeași sentință, pârâta a fost obligată să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul a fost salariatul unității pârâte în perioadele 06.07.xxxxxxxxxxxxx89 și 01.02.xxxxxxxxxxxxx00 în funcția de lăcătuș mecanic în cadrul secției Scule Foraj;în perioada 20.02.xxxxxxxxxxxxx95 în funcția de tehnician de calitate în cadrul Secției Scule Foraj și în perioada 01.01.xxxxxxxxxxxxx00 în funcția de maistru mecanic în cadrul scule Foraj.

În calitate de lăcătuș mecanic, a arătat tribunalul, reclamantul avea ca atribuții de serviciu aprovizionarea locului de muncă cu piese și semifabricate din depozitele societății cu mijloace mecanice, polizarea semifabricatelor în vederea eliminării adaosurilor din turnare și a bavurilor , curățarea degresarea cu produse petrochimice, ascuțirea sculelor.

S-a arătat că în calitate de controlor de calitate, reclamantul avea ca atribuții verificarea reperelor executate în secție;compara mărimile măsurate cu cele prescrise în documentația tehnică și decide asupra conformității produselor; efectuează probele de etanșare.

Toate activitățile prestate de către reclamant, a reținut prima instanță, s-au desfășurat în interiorul halelor, condițiile de lucru fiind similare tuturor participanților la procesul de producție ( muncitori direct și indirect productivi, controlori de calitate, conducători formații de lucru).

Potrivit Ordinului nr. 50/1990 art. 3 „ beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă fără limitarea numărului personalului care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.”

Totodată, în conformitate cu pct. 6, nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de explozii, incendii etc.).

Tribunalul a reținut faptul că la nivelul societății pârâte a fost stabilită Lista locurilor de muncă din cadrul PCC Sterom SA și activitățile desfășurate de personalul din mediul de producție care pot fi încadrate în grupe de muncă.

Pârâta _______________________ a precizat instanței faptul că activitatea reclamantului nu a fost încadrată de către unitate în grupă de muncă potrivit Ordinului 50/1990, având în vedere faptul că activitatea acestuia deși s-a desfășurat efectiv în secția Scule Foraj, funcția deținută de acesta nu este efectiv reglementă de actele normative incidente la nivelul unității pârâte.

Poziția pârâtei a fost susținută și de către expertul consilier al acesteia, care a concluzionat în acord cu susținerile pârâtei.

Analizând susținerile pârâtei și coroborând actele depuse în probațiune de cele două părți litigante, tribunalul a apreciat că din Anexa nr.7 la Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2000-2002, activitatea de lăcătuș și CTC din sectorul Sape Foraj nu a mai fost cuprinsă de către angajator ca fiind susceptibilă de încadrarea în grupa a II- a de muncă în procent de 75%.

Însă, reclamantul a învestit instanța cu recunoașterea grupei a II - a de muncă pentru perioada anterioară acestui contract colectiv de muncă, respectiv perioada 1977-2000.

Din declarația directorului de producție B____ D___ ( fila 82), instanța de fond a reținut faptul că acesta menționează încadrarea în grupe de muncă a unor activități desfășurate în Sectoarele calde, fără a nominaliza în mod cert meseriile și funcțiile ce pot fi încadrate. Numitul M________ M_____, prin declarația de la fila 83, a recunoscut că la nivelul societății, personalul tehnic din sectoarele calde a fost încadrat în grupa a II - a de muncă.

Astfel, tribunalul a observat că în lista Anexa nr.23 la Contractul Colectiv de muncă pe anii 1999-2000, activitatea reclamantului se încadrează în grupa a II- a de muncă în procent de 75%, așa cum s-a analizat și de către expertul tehnic B________ V______.

Potrivit prevederilor art.7 din Ordinul nr. 50/1990, încadrarea în grupele I și a II - a de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I , personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa a II - a, cel puțin 70% din programul de lucru.

Conform deciziei nr.258/2004 a ÎCCJ, Ordinul nr.50/1990 nu are caracter limitativ, deoarece încadrarea în grupe superioare de muncă se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a acelor persoane ce au lucrat în astfel de condiții, Anexele nr.1 și 2 ale acestui ordin constituind o enumerare a unor activități, ce cuprind în fapt, mai multe meserii.

Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului,în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ superior, o astfel de interpretare impunându-se cu atât mai mult cu cât forma dobândită de Ordinul în discuție, prin completările și modificările ulterioare, a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.

Analizând și practica judiciară depusă în susținerea pârâtei, prima instanță a observat faptul că spețele depuse nu sunt identice ca obiect cu prezenta cerere a reclamantului, în sensul că reclamanții din spețele arătate solicitau modificarea încadrărilor efectuate de către unitate.

Ținând seama de prevederile legale incidente în materie, în temeiul prevederilor art.266 Codul muncii, tribunalul a admis acțiunea precizată în sensul că a constatat că reclamantul beneficiază de grupa a II- a de muncă în procent de 75% pentru perioada 06.07.xxxxxxxxxxxxx00, conform concluziilor raportului de expertiză B________ V______ și a fost obligată pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.

Împotriva sentinței primei instanțe și a încheierilor din data de 13.10.2014 - în ce privește respingerea probei cu martori propusă de societatea pârâtă - și din data de 29.04.2015 - prin care s-au respins obiecțiunile aduse expertizei de către societatea pârâtă, a declarat apel pârâta ______________________, criticând soluția ca netemeinică și nelegală.

Apelanta-pârâtă aduce o ________ precizări prealabile privind evoluția istorică a societății, obiectul acțiunii deduse judecății, măsurile dispuse de prima instanță, care a respins proba cu un martor propusă de pârâtă, respingând și obiecțiunile aduse raportului de expertiză de către societatea pârâtă, precum și soluția pronunțată.

Din perspectiva dispozițiilor legale incidente (art. 3, 6 și 7 din Ordinul nr. 50/1990), procedura de încadrare a locurilor de muncă și a persoanelor în grupele I și II presupunea, în esență, aspectele prezentate în cele ce urmează:

Se susține că sunt relevante prevederile legale de mai jos:

- art. 3 din Ordinul nr. 50/1990: „beneficiază de încadrarea în grupele I și II muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal, care lucrează efectiv la locurile de muncă prevăzute în Anexele nr.1 și 2.” ;

- art. 6 din Ordinul nr. 50/1990: „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective.” ;

- art. 7 din Ordinul nr. 50/1990: ,,încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.”

Adăugă apelanta că potrivit art. 13 din Ordinul nr. 50/1990, acest act se referă la perioada lucrată după data de 18.03.1969 și până la adoptarea acestui act normativ (20.03.1990). Conform art. 5 din Ordinul nr. 125/1990, actul se referă la perioada lucrată după data de 01.03.1990.

Totodată, conform art. 15 din Ordinul nr. 50/1990: „dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale. Totodată, ținând seama de prevederile art. 2 și 3 din Decretul-lege nr. 68/1990, unitățile au obligația să analizeze și să precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării prezentului ordin, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și II de muncă începând cu 18.03.1969 și până în prezent.”

Se conchide că potrivit textelor legale aplicabile, încadrarea locurilor de muncă și nominalizarea salariaților în grupele I și II de muncă, era realizată exclusiv de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități. Aceste subiecte procedau la încadrarea menționată, în funcție de condițiile concrete din unități, pe baza categoriilor de activități ce antrenau includerea unui loc de muncă în grupa I sau în grupa a II-a, categorii prevăzute în mod limitativ de Ordinul nr. 50/1990 și Ordinul nr. 125/1990; încadrarea se efectua proporțional cu timpul efectiv lucrat de fiecare dintre salariați la locurile de muncă incluse în grupe.

Prin urmare, stabilirea încadrării locurilor de muncă și nominalizarea salariaților în grupele I și II de muncă de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere reprezintă aspecte esențiale.

Precizează apelanta și că acțiunea introductivă s-a referit la perioade trecute, astfel că aceasta nu privea, oricum, condiții de muncă ce ar putea fi verificate, în prezent, pe teren, de către expertul desemnat de instanță.

În concluzie, arată apelanta, în situația în care se solicită constatarea încadrării unei activități într-o anumită grupă superioară de muncă, instanța de judecată trebuie să se raporteze la mecanismul de mai sus, așa cum este reflectat în documentele disponibile.

În cazul de față, autoarele C______ au procedat conform procedurii descrise mai sus. Încadrările în grupă superioară de muncă s-au realizat de către conducerea unității, împreună cu sindicatele libere și s-au raportat la condițiile concrete din activitatea efectivă la un anumit moment dat.

Astfel, în Fabrica Sectoare Calde (sector în cadrul societății)3, dintre cele 4 ateliere ale acestui sector (Forjă, Tratament Termic, Cazangerie și Debitare), au implicat, potrivit dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Ordinului nr. 125/1990 și deciziei conducerii societății și reprezentanților salariaților la care se referă art. 6 din primul ordin menționat, încadrarea anumitor posturi în grupe de muncă, și anume: grupa I (anumite posturi din sectorul Forjă) și grupa II (pentru anumite posturi din atelierele Tratament Termic și Cazangerie).

Persoanele care au lucrat în alte ramuri de activitate decât cele de mai sus, cum ar fi Secția Mecanica I, Secția Scule Dispozitive Verificatoare, Secția Vane, Secția Mecano-Energetic, Scule Foraj, Atelier de Proiectare Tehnologii noi, Serviciul Tehnic Control Calitate-Laboratoare, Serviciul Administrativ, nu au beneficiat, ca regulă, de încadrare în grupe superioare de muncă. Concret, activitățile din aceste sectoare nu au fost cuprinse în listele cu posturile ce beneficiau de o atare încadrare, întocmite la nivelul societății în conformitate cu Ordinul nr. 50/1990 și cu Ordinul nr. 125/1990, întrucât nu corespundeau celor descrise de cele două acte normative.

Soluția primei instanțe ignoră faptul că încadrarea activității intimatului conform celor rezultate din carnetul de muncă este corectă, fiind realizată în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 și ale Ordinului nr. 125/1990.

Se învederează că soluția primei instanțe este, pe de o parte, rezultatul reținerii unei situații de fapt eronate, în ceea ce privește activitățile intimatului. Spre exemplu, la pag. 3 din sentința apelată, Tribunalul Prahova stabilește că în calitate de lăcătuș mecanic, reclamantul ar fi realizat activități precum „polizarea semifabricatelor [...] ascuțirea sculelor”. De asemenea, se consideră că ,,[t]toate activitățile prestate de către reclamant s-au desfășurat în interiorul halelor, condițiile de lucru fiind similare tuturor participanților la procesul de producție, muncitori direct și indirect productivi, controlori de calitate, conducători de formații de lucru”.

Pe de altă parte, prima instanță a efectuat și o interpretare eronată a înscrisurilor administrate.Totodată, s-a ignorat și că raportul de expertiză întocmit de către expertul desemnat, B________ V______, abundă în concluzii eronate, contrazise de înscrisurile administrate și de textele legale invocate în cuprinsul său.

În acest sens, cu titlu de exemplu, la pagina 4 din sentință se reține, în mod eronat, așa cum se va arăta în continuare, că: „Tribunalul reține din declarația directorului de producție B____ D___ (fila 82), faptul că acesta menționează încadrarea în grupe de muncă a unor activități desfășurate în Sectoarele calde fără a nominaliza în mod cert meseriile și funcțiile ce pot fi încadrate. Numitul M________ M_____, prin declarația de la fila 83 a recunoscut ca la nivelul societății personalul tehnic din sectoarele calde a fost încadrat în grupa a II-a de muncă”; „tribunalul observă că în lista Anexa nr. 23 la Contractul Colectiv de muncă pentru anii 1999-2000, activitatea reclamantului se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 75 % așa cum s-a analizat și de către expertul tehnic B________ V______.”

Înscrisurile administrate impuneau concluzia conform căreia intimatul nu justifica încadrarea în grupa a II-a de muncă 75%, așa cum în mod eronat a reținut prima instanță.

Astfel, se învederează că intimatul a fost angajat în cadrul autoarelor Societății (Întreprinderea Mecanică Câmpina și, respectiv, Sterom SA Câmpina) pe următoarele posturi, implicând activitățile prezentate în cele ce urmează:ca lăcătuș în secția Scule Foraj(06.07.xxxxxxxxxxxxxxx89; 01.02.xxxxxxxxxxxxxxx00) - primirea reperelor componente din sectoarele de prelucrări,verificarea dimensiunilor reperelor și ajustarea acestora, conform prescripțiilor din documentația de execuție, montarea reperelor în subansambluri și ansambluri, participarea (atunci când îi era solicitat) la ambalarea produselor finite. Astfel de activități nu atrăgeau acordarea grupei a II-a de muncă, conform textelor legale indicate mai sus, aspect ignorat de prima instanță. Tribunalul Prahova nu a indicat pe ce anume probă se bazează considerentul său legat de atribuțiile intimatului în perioada în care a fost lăcătuș mecanic. Concret, nu rezultă cum anume s-a reținut că acesta ar fi derulat activități
de polizare si ascuțire, din moment ce, în cadrul autoarelor C______, existau posturi specializate în acest sens (ascuțitori, polizori).

În calitate de controlor tehnic de calitate (activitatea de control desfășurându-se în incinta secției Scule Foraj - 20.02.xxxxxxxxxxxxxxx94) - verificarea „Fișei
calității” lotului care conține informații referitoare la cerințele tehnice ale
produselor/reperelor, verificarea aspectului general al produselor și a poziției
reciproce a componentelor de produse, conform documentației tehnice,
respingerea loturilor de produse neconforme prin întocmirea de R_______ de
Neconformitate, urmărind implementarea acestora, aducerea la cunoștința
conducerii secției CTC a neregulilor constatate în aplicarea procedurilor de
calitate etc. Astfel de activități nu atrăgeau incidența acordării grupei a II-a de
muncă, conform textelor legale indicate mai sus, aspect ignorat de
prima instanță. De altfel, Tribunalul Prahova nu a detaliat care anume ar fi fost
atribuțiile, în calitate de controlor CTC, care ar fi atras încadrarea în grupa a II-a
de muncă, în proporție de 75%;

În calitate de maistru în secția Scule Foraj (01.01.xxxxxxxxxxxxx00) - organizarea și coordonarea activității de producție conform proceselor tehnologice, pentru realizarea zilnică și lunară a programului de producție, repartizarea și
controlarea realizării sarcinilor transmise muncitorilor din subordinea sa,
asigurarea evidenței zilnice a timpului de lucru și a absențelor pentru muncitorii
din echipa sa. Totodată, reclamantul era responsabil de aplicarea tuturor
politicilor și procedurilor interne privind calitatea, protecția muncii, protecția
mediului, resurse umane, disciplina tehnologică etc. Astfel de activități nu
atrăgeau incidența acordării grupei a II-a de muncă, conform textelor legale
indicate mai sus, aspect ignorat de prima instanță. De altfel, tribunalul nu a detaliat care anume ar fi fost atribuțiile, în calitate de controlor
CTC, care ar fi atras încadrarea în grupa a II-a de muncă, în proporție de 75%.

În continuare, apelanta indică înscrisurile aflate la dosarul cauzei, care, susține apelanta, confirmă concluziile de mai sus: contractul individual de muncă nr. xxxxx/06.07.1977 și fișa de încadrare din 05.07.1977, încheiate ca urmare a solicitării intimatului, înregistrată sub nr. xxxxx/30.06.1977, de a se transfera din cadrul altei întreprinderi - actele menționează meseria de lăcătuș, locul de muncă fiind în secția Scule Foraj; adresa nr. 325/08.02.1989, prin care reclamantul solicita „trecerea în cadrul compartimentului CTC Laboratoare”, cerere aprobată, conform adresei nr. 216/20.02.1989. Secția nu a presupus, per se, activități încadrate în grupă superioară de muncă. D___ personalul tehnic cu atribuții de suport tehnic pentru activitatea direct productivă în cadrul Fabricii Sectoare Calde și care lucra procentul din timp relevant în aceleași condiții ca și muncitorii a beneficiat de încadrarea in procent de 75% (după 1993), ceea ce nu este cazul intimatului; decizia nr. 361/20.12.1994 și anexa acesteia (nr. 2/130/05.01.1995) menționează derularea activității intimatului, începând cu 01.01.1995, ca maistru, în cadrul secției Scule Foraj.

În acest sens, se arată că este relevant și actul adițional la contractul individual de muncă datat 16.06.1995, asumat prin semnătură de către intimat, din care rezultă că acesta a fost încadrat în grupa de muncă 3, reclamantul neînțelegând să conteste în instanță respectivul act adițional.

Situația este similară în ceea ce privește actele adiționale ulterioare, și anume, cel datat 19.07.1996, cel valabil începând cu 01.06.1997 și, respectiv, începând cu 11.06.1998 - toate acestea menționează derularea unei activități încadrate în grupa 3 de muncă, adică condiții normale (actele adiționale nefiind contestate de către intimat). Aceste înscrisuri au fost ignorate de prima instanță.

Contractul individual de muncă din 22.04.1999 (încheiat sub un nou format, în urma unui proces de revizuire a documentelor relevante) și actul adițional la acesta datat 30.07.1999 se referă la activitatea intimatului în calitate de maistru în cadrul secției Scule Foraj și menționează, ca și anterior, grupa 3 de muncă (aspect, de asemenea, necontestat de către intimat). Tribunalul Prahova a ignorat și aceste înscrisuri.

Adresa nr. 513/31.01.2000 menționează încadrarea intimatului pe postul de lăcătuș în cadrul aceleiași secții de mai sus, iar referatul nr. 1169/14.09.2000 și decizia nr. 482/14.09.2000 marchează încetarea raporturilor de muncă menționează aceeași funcție a reclamantului, respectiv aceea de lăcătuș, în cadrul secției Scule Foraj.

În aplicarea Ordinului nr. 50/1990 și a Ordinului nr. 125/1990, societatea a întocmit, împreună cu sindicatul liber din cadrul unității, lista locurilor de muncă cuprinse în grupa I și II de muncă, datată 17.04.1991. Ulterior, lista locurilor de muncă cuprinse în grupele I și II a fost revizuită, împreună cu sindicatele reprezentative din cadrul societății, ținând cont de evoluția structurii locurilor de muncă din cadrul societății. În acest sens, decizia nr. 151/01.08.1996 conține tabelul nominal cu persoanele a căror activitate era încadrată în grupa a II-a de muncă 75% și, respectiv, 100% (anexa 2), precum și completări ale listei cu posturile ce beneficiau de o atare încadrare (anexa 1). Respectivul document poartă mențiunea că a fost încheiat ca urmare a negocierii contractului colectiv de muncă pentru anii 1996/1997. Situația intimatului nu se încadrează în cete la care se referă respectivele liste. Aceste înscrisuri au fost ignorate de către prima instanță.

Se mai arată că extrasul din contractul colectiv de muncă pentru anii 1999-2000 în anexele 23 și 23 a), prezintă lista locurilor de muncă cuprinse în grupele I și II.

Relevant este și contractul colectiv de muncă pentru anii 2000-2002, ce prezintă, în anexa 7, o listă a locurilor de muncă cuprinse în grupele I și II. Situația reclamantului nu se încadrează în cele la care se referă respectivele anexe. Referirea instanței la aceste înscrisuri, preluată din concluziile raportului de expertiză, este eronată, demonstrând superficialitatea cu care tribunalul a tratat înscrisurile în discuție.

Concret, se susține că anexa 23 a contractului colectiv de muncă pentru anii 1999-2000 se referă la încadrarea în grupa a II-a de muncă a anumitor posturi ce presupuneau activitate în cadrul secției Scule Foraj (și anume, pentru polizori și ascuțitori), diferite de cele ocupate de intimat.

Referitor la declarația numitului D___ B____, care a deținut funcția de Director de Producție și a făcut parte din comisia de negociere a contractelor colective de muncă în perioada 1992 (primul an în care s-a încheiat contract colectiv de muncă la nivelul societății) - 2008, se învederează că acesta a indicat faptul că în perioada xxxxxxxxxxxxx01, s-a menținut, în ceea ce privește încadrarea în grupe de muncă, situația din anexele contractelor colective de muncă menționate, în sensul că doar anumite locuri de muncă din cadrul societății au presupus încadrarea în grupe de muncă (și anume, cele din sectoarele calde). În acest sens este și declarația altui salariat de la acel moment, numitul M________ M_____.

Or, prima instanță a ignorat faptul că Secția Scule Foraj nu a făcut parte din respectivele sectoare calde. Concret, tribunalul se referă, în considerentele sale, la cele două declarații, deși acestea, în realitate, impuneau o soluție contrară celei dispuse în speță.Acestea se referă, coroborându-se cu celelalte
înscrisuri menționate, la încadrări în grupe de muncă pentru anumite posturi din cele 4 „diviziuni” ale Fabricii Sectoare Calde, adică, așa cum s-a arătat mai sus: Forjă, Tratament Termic, Cazangerie și Debitare (și anume, posturi din primele 3 „diviziuni” enumerate). Prin urmare, din moment ce Secția Scule Foraj nu făcea parte dintre cele menționate, rezultă că tribunalul a interpretat în mod eronat și superficial respectivele înscrisuri.

Se conchide că niciunul dintre înscrisurile aflate la dosar nu justifică soluția primei instanțe.

Prima instanță a ignorat faptul că încadrarea activității intimatului în grupa a II-a de muncă 75%, efectuată de către expertul desemnat, ignoră cadrul legal la care se face referire și nu se coroborează cu înscrisurile administrate la dosarul cauzei

Art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 se referă la activitatea efectivă prestată într-un anumit loc de muncă dintre cele prevăzute în actul normativ menționat („care lucrează efectiv la locurile de muncă prevăzute în Anexele nr.1 și 2”). Or, conform argumentelor din secțiunea de mai sus, intimatul nu a prestat în mod efectiv activitate care să corespundă încadrării în grupa a II-a de muncă conform textului legal menționat și în procentul stabilit de art. 7 din Ordinul nr. 50/1990. În baza art. art. 7 din Ordinul nr. 50/1990, activitățile din cuprinsul anexelor ordinului menționat trebuie să fie prestate (ceea ce nu este, de altfel, cazul în speță) într-o proporție care să atragă acordarea grupei a II-a de muncă 75% (adică, „cel puțin 70% din programul de lucru”).

Tribunalul Prahova a ignorat acest aspect, precum și erorile din cuprinsul raportului de expertiză.

Astfel, sub un prim aspect, se susține că prima instanță și-a fundamentat soluția pe raportul de expertiză deși referirile expertului desemnat la pretinse condiții de muncă în care ar fi lucrat intimatul sunt pur teoretice, neavând la bază nicio probă, fiind realizate doar pe baza afirmațiilor acestuia.

Lipsa de suport a acestor referiri rezultă și din faptul că au fost exprimate în anul 2015, în legătură cu activități prestate cu mult timp în urmă (aproximativ 37 de ani de la prestarea activității), în contextul în care de-a lungul timpului au avut loc schimbări majore în activitatea societății. Astfel, respectivele condiții nu mai puteau fi verificate pe teren, în mod concret. Într-un astfel de litigiu, expertul desemnat putea verifica, doar pe baza înscrisurilor administrate, dacă activitatea unui fost salariat s-ar fi încadrat printre cele în legătură cu care, la nivelul unei societăți, s-a recunoscut încadrarea în grupă superioară de muncă. Ca urmare a unei astfel de analize, nu se pot crea categorii noi de personal/activități încadrate în grupe superioare de muncă.

Sub un al doilea aspect, se învederează că încadrarea efectuată de către expertul desemnat (și apreciată drept corectă de către prima instanță) ignoră faptul că niciun document de la dosarul cauzei nu susține concluzia raportului de expertiză respectiv.

Astfel, în primul rând, expertul respectiv a citat prevederile listei locurilor de muncă cuprinse în grupa I și II de muncă, datată 17.04.1991, care se referă la activitatea polizorilor, ce își derulau activitatea în cadrul secției Prăjini Pompare.

Or, activitatea polizorilor era încadrată în grupă superioară de muncă în mod expres prin lista respectivă, conform pct. 23 al Ordinului nr. 50/1990: ,,curățirea cu polizorul a pieselor turnate în ateliere separate, amplasate în afara curățătoriei, din secțiile ec. I. și Scule Foraj”. Această activitate (polizor) este diferită de cea prestată de reclamant în perioada relevantă (lăcătuș); în plus, încadrarea în discuție a privit și un sector de activitate diferit de cel al intimatului (lăcătuș) și anume, activitățile prestate de polizori „a pieselor turnate în ateliere separate, amplasate în afara curățătoriei, din secțiile ec. I, A____. Inds. și Scule Foraj”.

Niciun înscris de la dosarul cauzei nu atestă că intimatul ar fi derulat activitate specifică unui polizor în legătură cu piese turnate „în afara curățătoriei” din secțiile respective. Dimpotrivă, activitățile derulate de reclamant în această calitate sunt cele indicate mai sus de către apelanta - pârâtă și nu le implică pe cele de polizor.

În al doilea rând, prima instanță a ignorat că raportul de expertiză prezintă în mod deformat pct. 1, 3 și 5 din anexa 23 a) a contractului colectiv de muncă pentru anii 1999-2000.

Concluzia se impune având în vedere că: pct. 1 din anexa 23 a) se referă la încadrarea în grupa a II-a de muncă a anumitor posturi ce presupuneau activitate în cadrul secției Scule Foraj - și anume, funcțiile de polizor. Or, postul respectiv este diferit de cele ocupate de intimat (maistru și lăcătuș în acea secție, în perioada relevantă, adică cea „acoperită” de contractul în discuție, și anume 1999-2000); pct. 3 din anexa 23 a) a contractului colectiv de muncă pentru anii 1999-2000 privește încadrarea, în baza Ordinului nr. 125/1990, în grupa a II-a de muncă, a unei activități (ascuțirea sculelor cu polizorul) realizată în secția Scule Foraj în cadrul unei anumite funcții, și anume ascuțitor. Or, reclamantul nu a realizat o atare activitate,așa cum s-a argumentat mai sus; pct. 5 din anexa 23 a) a contractului colectiv de muncă pentru anii 1999-2000 se referă la încadrarea în grupa a II-a de muncă a anumitor activități realizate de „lăcătuși (probe), macaragii, cond. loc muncă” în secțiile „Etanșări (sect. Montaj) și Fabr. Scule Foraj (sect. Sondă încercări)”.

Prin urmare, din cadrul secției Scule Foraj, încadrarea respectivă a privit doar anumite activități, realizate într-un anumit sector - Sondă încercări. Reclamantul nu a realizat o atare activitate („montare și demontare instalațiilor de foraj, revizii și reparații de teren ale utilajelor și instalațiilor aferente activității de foraj”) în cadrul sectorului Sondă încercări - așa cum s-a argumentat mai sus.

În al treilea rând, prima instanță a reținut că „din Anexa nr. 7 la Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2000-2002, activitatea de lăcătuș și CTC din Sectorul Scule Foraj nu a mai fost cuprinsă de către angajator ca fiind susceptibilă de încadrarea în grupa a II-a de muncă în procent de 75%” (cu precizarea că, în realitate, așa cum s-a argumentat, aceste activități prestate de intimat nu au fost niciodată încadrate în grupa a II-a de muncă). În continuare, instanța de fond a reținut, în mod eronat, că aspectul în discuție ar fi irelevant întrucât intimatul a învestit instanța cu „recunoașterea grupei a II-a de muncă pentru perioada anterioară acestui contract colectiv de muncă, respectiv perioada 1977-2000”.

Acest considerent relevă analiza superficială realizată de către prima instanță.

Concret, apelanta arată că perioada vizată de acțiunea introductivă se referă inclusiv la o parte a anului 2000 - și anume, până la 14.09.2000.Or, contractul colectiv de muncă pentru anii 2000-2002 s-a aplicat începând cu luna iulie 2000, așa cum rezultă din cuprinsul său. De altfel, și contractul colectiv de muncă anterior (adică pentru anii 1999-2000) indică, în art. 4, că perioada sa de aplicare este de un an începând cu data de 01.07.1999, adică până la data de 01.07.2000, când a intrat în vigoare contractul colectiv de muncă pentru anii 2000-2002.

În consecință, din moment ce a reținut că potrivit contractul colectiv de muncă pentru anii 2000-2002, nu se justifică încadrarea activității intimatului în grupa a II-a muncă, raționamentul primei instanțe ar fi trebuit să continue în sensul că suntem in prezența unui element suplimentar ce confirmă poziția societății C______. Totodată, aspectul era relevant și din perspectiva lipsei de suport a concluziilor raportului de expertiză pe care tribunalul și-a „fundamentat” soluția: în raportul în discuție se consideră că anexa 7 a contractului colectiv de muncă pentru anii 2000-2002 ar susține teza conform căreia intimatul este îndreptățit la acordarea grupei a II-a de muncă în proporție de 75%. Or, chiar prima instanță a reținut că respectiva anexă nu permite încadrarea activității intimatului în acea grupă de muncă.

În al patrulea rând, prima instanță nu a avut în vedere că raportul de expertiză menționat ignoră decizia nr. 151/01.08.1996, ce conține tabelul nominal cu persoanele a căror activitate era încadrată în grupa a II-a de muncă 75% și, respectiv, 100%, precum și completările listei cu posturile ce beneficiau de o atare încadrare. Respectivul document poartă mențiunea că a fost încheiat ca urmare a negocierii contractului colectiv de muncă pentru anii 1996/1997. Or, situația reclamantului nu face parte dintre cele la care se referă respectiva listă.

Concret, această decizie indică numele anumitor salariați pentru care a fost acordată grupa a II-a de muncă în considerarea activității lor concrete în secția Scule Foraj, printre care nu se numără si intimatul.

În al cincilea rând, prima instanță nu a avut în vedere că expertul desemnat nu a indicat de ce s-ar justifica încadrarea în grupa a II-a de muncă 75% pentru perioada 20.02.xxxxxxxxxxxxxx94, în care intimatul a fost controlor tehnic de calitate. Astfel, niciunul din textele legale citate de către expertul desemnat în raportul de expertiză nu se referă la activități prestate de persoane ce ocupau astfel de posturi (controlor CTC).

Se arată în continuare că tribunalul a achiesat la concluziile expertului desemnat vizând pretinsa incidență a pct. 34 alin. (4) și 41 alin. (3) - (5) din Anexa II a Ordinului nr. 50/1990 și, respectiv, pct. 19 din Anexa I a Ordinului nr. 125/1990.

Or, acele texte legale nu se referă la activități precum cele prestate de către intimat.
Astfel, punctul 34 alin. (4) din Anexa II a Ordinului nr. 50/1990 privește „polizarea, șlefuirea și lustruirea pieselor din metale feroase și neferoase.” Dimpotrivă, în cadrul societății C______, existau polizori, ca post separat. Intimatul nu a fost angajat într-o atare calitate, așa cum rezultă din înscrisurile anterior.

Punctul 41 alin. (3) - (5) din Anexa II a Ordinului nr. 50/1990 privește activități legate de sudură: „remedierea prin sudură a pieselor turnate din fontă”, „operațiuni de sudură continuă”. Or, intimatul nu a fost sudor - în cadrul C______ existând posturi de sudor, reglementate diferit din perspectiva grupei de muncă, așa cum rezultă din înscrisurile menționate mai sus. Mai mult, acest text privește activități realizate într-o anumită întreprindere (diferită de C______). Concret, alin. (5) se referă în mod expres la „Întreprinderea 1 Mai Ploiești”, aspect ignorat de prima instanță.

Punctul 19 din Anexa I a Ordinului nr. 125/1990 se referă la „ascuțirea sculelor cu polizorul”. Or, ascuțirea sculelor cu polizorul realizată în secția Scule Foraj se realiza de către cei angajați ca „ascuțitor” (ceea ce nu e cazul intimatului).

Prima instanță s-a raportat în mod eronat la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 258/2004 pronunțată în dosarul nr. 85/2002. În considerentele acestei decizii se face referire la Ordinul nr.50/1990, însă exclusiv în ceea
ce privește sfera sa de aplicare, din perspectiva modificării succesive a actului normativ respectiv. Concret, se reține că „acestei reglementări unice, cu efect global, astfel cum a fost dată prin succesivele modificări și precizări aduse ordinului în discuție, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.”

Respectiva decizie privește faptul că modificările succesive ale unei legislații fac corp comun cu aceasta. Elementul este irelevant în speță întrucât nu este disputată forma aplicabilă a Ordinului nr. 50/1990 raportat la modificările ce i s-au adus de-a lungul timpului. P______ privește faptul că intimatul nu a prestat activități dintre cele care se încadrează, conform acestui ordin, în forma sa finală (adică incluzând respectivele modificări), printre cele care atrag acordarea grupei a II-a de muncă 75%.

Se mai susține că sunt eronate considerentele primei instanțe privind soluțiile de practică depuse de societatea C______.

Arată apelanta că în fața primei instanțe, în toate dosarele având un obiect similar, soluționate până în prezent, societatea apelantă a obținut soluții favorabile, exemplificându-se în acest sens dosarele nr. XXXXXXXXXXXXX, nr. XXXXXXXXXXXXX și nr. XXXXXXXXXXXXX, care sunt soluționate în mod definitiv de Curtea de Apel Ploiești, conform hotărârilor depuse ca practică judiciară la dosarul primei instanțe.

Prima instanță a reținut, în ultimul paragraf al pag. 4 din sentința nr. 1202/06.05.2015, în mod bizar, că „tribunalul, analizând și practica judiciară depusă în susținerea pârâtei, observă că spețele depuse nu sunt identice ca obiect cu prezenta cerere a reclamantului, în sensul că reclamanții din spețele arătate solicitau modificarea încadrărilor efectuate de către unitate.”

Or, obiectul respectivelor pricini a fost, în esență, același cu pretenția formulată în prezenta cauză. Astfel, așa cum rezultă din practicaua fiecărei soluții de practică, pretențiile deduse judecății au privit constatarea faptului că sunt îndreptățiți la încadrarea într-o grupă superioară de muncă (I sau II, după caz) și obligarea societății C______ la emiterea unor adeverințe în acel sens.

De altfel, considerentul în discuție relevă împrejurarea că în realitate, prima instanță a ignorat împrejurarea că problemele analizate de instanțe în cadrul respectivelor litigii (ca și înscrisurile relevante depuse în acele cauze) sunt, în esență, aceleași.

Astfel, exemplificativ, în decizia civilă nr. XXXXXXXXXXXXX, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, Secția I Civilă, s-a reținut că ,,cea de-a doua situație juridică este cea a reclamanților [...] cărora unitatea nu le-a acordat deloc grupă de muncă sau nu le-a acordat aferent anumitor perioade. Și sub acest aspect Curtea observă că reținerile expertului desemnat de instanță sunt unele generale cu privire la întreaga activitate desfășurată [...] fără a se specifica de ce activitatea desfășurată raportat la atribuțiile fiecărei funcții este încadrabilă în grupă superioară de muncă. În ceea ce privește pe apelanții cărora societatea nu le-a acordat deloc grupă de muncă, instanța de control judiciar observă că expertul desemnat și-a fundamentat concluziile pe activități desfășurate în secțiile sau în atelierele în cadrul cărora aceștia erau încadrați, deși rezulta chiar din atribuțiile acestora că nu participau efectiv la desfășurarea lor. [...]. Or, raportat la cele expuse, Curtea constată că în mod legal a procedat prima instanță când a înlăturat concluziile raportului de expertiză [...]”.

Tot exemplificativ, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, prin decizia nr. 1121/21.10.2014, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul societății reținând că ,,având în vedere faptul că instanța de fond a avut în vedere concluziile raportului de expertiză fără să țină seamă și de dispozițiile Ordinului nr. 50/1992, precum și ale deciziei nr. 151/1996 emisă de ____________________ (fila 80 dosar fond), Curtea apreciază că în mod greșit s-a admis acțiunea cu privire la R____ Cheorghe pentru perioada 01.08.xxxxxxxxxxxxx90 și 01.03.xxxxxxxxxxxxx00 întrucât acesta a lucrat în sectorul Mecano Energetic ce nu era cuprins în grupa a II-a de muncă, iar în ultima perioadă a lucrat ca șef la secția Scule Foraje care nu era cuprinsă în grupa a II-a de muncă. De asemenea, în mod greșit s-a admis acțiunea cu privire la intimatul B______ I__ care a lucrat la secția Vane care nu era cuprinsă în grupa a II-a de muncă.”

Semnificativ este și faptul că în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în care a fost întocmit un raport de expertiză de către același expert cu cel din prezenta cauză, concluziile sale fiind, de altfel, similare, Tribunalul Prahova a considerat că „opinia expertului potrivit căreia și pentru perioada 20.10.xxxxxxxxxxxxxxx82 reclamanta ar putea beneficia de grupa a II-a de muncă, în procent de 75% din timpul lucrat, perioadă în care a fost inginer stagiar în cadrul ___________________ lipsită de temei față de faptul că activitatea reclamantei nu s-a desfășurat efectiv în secția de producție, ci în proporție de 80% din timpul lucrat în cadrul biroului alocat secției tratamente termice [...]”Precizează apelanta că în acea speță, era vorba de o persoană încadrată în muncă în cadrul sectoarelor calde (ceea ce nu e cazul intimatului), instanța dând eficiență activității efectiv prestate, iar nu încadrării generale în grupă de muncă raportat la o anumită secție.

De altfel, în toate dosarele soluționate până în prezent având un obiect similar, soluțiile au fost favorabile societății apelante. Astfel, în afara celor 4 litigii indicate mai sus, sunt menționate și dosarele nr. XXXXXXXXXXXXX, XXXXXXXXXXXXX, XXXXXXXXXXXXX, XXXXXXXXXXXXX (în acest din urmă dosar reclamantul renunțând la judecată).

Se mai susține că în măsura în care prima instanță ar fi considerat că înscrisurile administrate de către societate nu ar fi fost suficient de lămuritoare, acesta ar fi avut la dispoziția posibilitatea de clarificare, prin administrarea probei cu martori.

În fața primei instanțe, s-a solicitat, conform întâmpinării, audierea unui martor - persoană care ar fi putut să furnizeze detalii importante, de natură să servească soluționării corecte a cauzei, în ceea ce privește aspecte precum: condițiile în care a lucrat intimatul în cadrul societății, activitățile prestate în mod concret conform funcțiilor deținute. Totodată, martorul propus ar fi putut clarifica aspecte cum sunt: organizarea activității în cadrul C______ de-a lungul timpului (în perioada relevantă - adică cea la care se referă acțiunea introductivă) și ar fi putut prezenta detalii privind deciziile adoptate de societate împreună cu sindicatele în legătură cu încadrarea anumitor locuri de muncă în grupă superioară, respectiv, activitățile care au beneficiat de o atare încadrare în perioada relevantă.

Proba menționată în paragraful anterior a fost propusă în contextul în care societatea a pus la dispoziția primei instanțe toate actele relevante care s-au mai putut regăsi în arhive, raportat la vechimea perioadelor invocate de către intimat și la împrejurarea că nu există nicio obligație legală pentru a păstra în arhive, pe timp nelimitat, documente precum buletine de determinări de noxe sau fișe de post.

Mai mult, buna-credință a societății apelante este demonstrată și de împrejurarea că s-a depus la dosarul primei instanțe dovada demersurilor realizate în fața entităților competente în vederea obținerii unor astfel de documente (copii ale contractelor colective de muncă și ale anexelor corespunzătoare pentru anii în care astfel de documente nu au putut fi identificate în cadrul C______, determinări de noxe/buletine de determinare a noxelor pentru perioada 1973-2001 - a se vedea opisul depus la dosarul cauzei de către societate). Singura entitate care a răspuns (Inspecția Muncii - ITM Prahova) a indicat societății să se adreseze Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Prahova. Nici această entitate nu a furnizat apelantei un răspuns.

Se învederează că un element care confirmă superficialitatea „analizei” primei instanțe decurge și din împrejurarea că la pag. 3 din sentința nr. 1202/06.05.2015 se menționează că „[pârâta a formulat obiecțiuni la expertiză [...]. Obiecțiunile au fost încuviințate de către instanță și raportul de expertiză corectat a fost depus la data de 29.04.2015.”

Or, prin încheierea de ședință din data de 29.04.2015 se consemnează o soluție diferită - respingerea obiecțiunilor, cu precizarea că acestea vor fi „analizate odată cu fondul cauzei” (ceea ce, în realitate, nu a fost cazul, prima instanță doar achiesând, pe fond, la concluziile respectivului raport). În aceeași încheiere se menționează că raportul depus la acel termen conține doar îndreptarea unor erori materiale.

Apelanta solicită completarea probelor în apel cu un martor și expertiză de specialitate, indicând și numele și adresa martorului a cărui audiere a cerut-o.

Pentru aceste motive, se cere admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și, respectiv în parte, a încheierilor atacate, iar pe fond respingerea acțiunii, cu obligarea intimatului la cheltuieli de judecată.

Intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare cu privire la apelul declarat în cauză, prin care a răspuns criticilor aduse în apel, solicitând respingerea apelului ca nefondat, precum și judecarea cererii și în lipsa sa.

Apelanta-pârâtă a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor intimatului-reclamant.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în apel, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că apelul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:

În conformitate cu dispozițiile art.3 din Ordinul nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite, care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, beneficiază de încadrarea în grupa I și II de muncă fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal ce lucrează efectiv în locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2.

Potrivit disp art.6 din Ordinul nr.50/1990, nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de explozii, iradiere sau infectare etc.).

De asemenea, conform disp.art.7 din Ordinul sus-menționat, încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa a II-a, cel puțin 70% din programul de lucru.

În ipoteza în care o asemenea nominalizare a persoanei care se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă nu se realizează de conducerea unității sau nominalizarea realizată este contestată, nimic nu împiedică partea interesată să se adreseze instanței pentru a se stabili, în raport de dispozițiile legale incidente, probele administrate și condițiile concrete ale cauzei, dacă activitatea desfășurată de aceasta se încadrează într-o anumită grupă de muncă și respectiv, în ce procent, demers pe care l-a făcut și reclamantul din prezenta cauză.

Ordinul nr. 50/1990 reglementează acordarea grupelor de muncă prin prisma criteriilor constând în activitatea desfășurată, condițiile de muncă, categoriile de personal care prestează activitatea și timpul de muncă.

De menționat, că referitor la perioada lucrată după 1 martie 1990, încadrarea în grupe de muncă se face potrivit Ordinului nr.125/1990, pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după martie 1990.

În baza Legii nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială și în conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii au emis Ordinul sus-menționat, prin care se precizează locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condițiile deosebite, ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, stipulându-se la punctul 1 că în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1 și la punctul 2 că în grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.

Potrivit punctului 4 din Ordinul nr.125/1990, metodologia pe baza căreia unitățile efectuează încadrarea în grupele I și II de muncă, este cea prevăzută în Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerului Sănătății și Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii cu completările făcute prin Ordinul nr. 100/1990 și care se aplică în continuare.

Pentru justa soluționare a cauzei, prima instanță a încuviințat, la solicitarea reclamantului, proba cu expertiză tehnică, de specialitate mașini unelte și sisteme de producție, expertiză ale cărei obiective au fost stabilite prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 31.10.2014, dispunându-se ca expertul să precizeze dacă reclamantul beneficiază sau nu de grupa a II-a de muncă, în procent de 100% sau mai mic, în funcție de atribuțiile avute, munca efectiv îndeplinită la locul de muncă, condițiile de lucru pentru perioada menționată în cererea de chemare în judecată, urmând ca expertul să aibă în vedere actele de la dosar și cele și înscrisurile aflate în evidența pârâtei.

Chiar dacă în cauză s-a efectuat o expertiză de specialitate, ale cărei concluzii au fost favorabile intimatului-reclamant, instanța nu este legată de concluziile expertizei, ele constituind numai elemente de convingere, lăsate la libera apreciere a judecătorului, ca toate celelalte probe.

Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză la prima instanță de către expertul B________ V______, coroborat cu înscrisurile depuse la dosar, rezultă că în perioadele 06.07.xxxxxxxxxxxxxxx89 și 01.02.xxxxxxxxxxxxxx00, reclamantul a fost lăcătuș mecanic în cadrul secției Scule Foraj, în perioada 20.02.xxxxxxxxxxxxx95, acesta a fost controlor tehnic de calitate în cadrul aceleiași secții, iar în perioada 01.01.xxxxxxxxxxxxx00, reclamantul a fost maistru mecanic tot la Secția Scule Foraj.

În finalul lucrării, expertul a conchis că în perioada 06.07.xxxxxxxxxxxxx00, desfășurând activități conform pregătirii profesionale în cadrul Uzinei Mecanice Câmpina, actuală ____________________ de muncă și activitățile desfășurate de reclamant se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 75% din timpul de lucru, în baza prevederilor Ordinului nr.50/1990, anexa II actualizată - pozițiile 34, 41 și Ordinului nr.125/1990, anexa II actualizată, poziția 19, coroborat cu prevederile art.3.

În cuprinsul raportului de expertiză, expertul B________ V______ a arătat în ce au constat activitățile desfășurate, în general, în cadrul Secției Scule - Foraj, condițiile de lucru, noxele, după care a arătat care erau lucrările executate de către reclamant în funcțiile de lăcătuș, control de calitate, maistru.

În privința activității prestate de reclamant în calitate de lăcătuș, apelanta a arătat că în cadrul societății existau posturi specializate de ascuțitori, polizatori.

Activitatea de la poziția 34 din anexa 2 a Ordinului nr.50/1990 republicat, expres indicată și de expertul B________ V______, se referă însă la polizarea, șlefuirea și lustruirea pieselor din metale feroase și neferoase, precizându-se de către apelantă prin obiecțiunile formulate la prima instanță cu privire la raportul de expertiză B________ V______ că în cadrul societății existau polizori, ca post separat, iar intimatul-reclamant nu a fost angajat într-o asemenea funcție.

Poziția 41 alin.3, 4 și 5 din anexa 2 a Ordinului nr.50/1990 republicat vizează remedierea prin sudură a pieselor turnate din fontă, operațiunile de sudură continuă în mediu protector de bioxid de carbon și argon, respectiv sudarea sapelor de foraj, în boxe, la „Întreprinderea 1 Mai Ploiești”, activități ce nu au legătură cu funcțiile avute de reclamant, arătându-se de către apelantă, prin obiecțiunile formulate la prima instanță cu privire la raportul de expertiză B________ V______, că reclamantul nu a fost sudor, iar în cadrul societății au existat posturi de sudori, reglementate diferit din perspectiva grupei de muncă.

Poziția 19 din anexa 2 a Ordinului nr. 125/1990 se referă la ascuțirea sculelor cu polizorul, iar apel