Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:031.xxxxxx

România

Curtea de Apel Timișoara

Secția de litigii de muncă și asigurări sociale cod operator 2928

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

Decizia civilă nr. 194 A

Ședința publică din 11 februarie 2016

Instanța constituită din:

Președinte: F_____ D_____

Judecător: V_______ S________

Grefier: D____ K______

Pe rol se află soluționarea contestației în anulare declarată de contestatorul G____ G_______ împotriva deciziei civile nr. 2574/27 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel C______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata ______________., având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă personal contestatorul asistat de avocat B____ D__ F______, pentru intimată răspunzând cj. Ț___ I____ R_____.

Procedura completă.

Contestația în anulare este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că s-a depus prin registratura instanței la data de 04.02.2016 de către contestator, note de ședință și un set de înscrisuri în probațiune.

Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Reprezentantul contestatorului a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea deciziei contestate, fără cheltuieli de judecată. Arată că instanța de apel în mod voluntar a omis să facă aplicarea dispozițiilor art. 292 alin. 3 cod procedură civilă. Subliniază că este vorba despre o eroare materială, deoarece s-a omis aplicarea normelor de procedură de către Curtea de Apel C______, în condițiile în care s-a contestat semnătura, iar depunerea originalului înscrisului ar fi permis parcurgerea procedurii verificării de scripte.

Reprezentanta intimatei a solicitat respingerea contestației în anulare, fără cheltuieli de judecată. Arată că omisiunea Curții de Apel C______ a fost voluntară, că nu este vorba despre o eroare materială și că instanța a luat toate măsurile pentru a fi depus la dosar originalul înscrisului, însă acesta nu se găsește în arhiva unității. Solicită, de asemenea, amânarea pronunțării pentru a putea formula concluzii scrise, motivat de faptul că nu a putut lua la cunoștință de conținutul notelor de ședință depuse de către contestator la dosarul cauzei pentru acest termen de judecată.

Instanța

Deliberând asupra contestației în anulare de față a constatat următoarele:

Prin contestația în anulare înregistrată la Curtea de Apel C______ la data de 14 iulie 2015 sub nr. XXXXXXXXXXXX, contestatorul G____ G_______ a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimata ______________, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să anuleze decizia nr. 2574 pronunțată la 27 mai 2015 de către Curtea de Apel C______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX și să procedeze la rejudecarea cauzei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestației în anulare arată că dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greșeli materiale, constând în faptul că deși pârâta nu a prezentat în instanță, la cererea expresă a instanței, originalul contractului individual de muncă nr. 2513/2003, instanța nu a aplicat prevederile art. 292 alin. 2 cod procedură civilă și nu a avut nici o motivare a acestei aplicări.

Subliniază că greșeala materială pe care își întemeiază contestația în anulare nu este rezultatul modului în care instanța a înțeles să interpreteze un text de lege, pentru ca astfel să se ajungă pe cale ocolită la judecarea încă odată a apelului, ci este o eroare materială extrem de evidentă și care este în legătură cu aspectele formale ale judecății.

Mai arată că în considerente, instanța a apreciat apelul nefundat și a reținut că „în tot acest interval de timp (1.09.1993 – 30.08.2004), angajatorul i-a încheiat două contracte de muncă în formă scrisă: nr. 2513/1993 și nr. 2513/2003 al cărui exemplar original nu se mai găsește în arhiva angajatorului”, deși potrivit art. 16 alin. 2 Codul Muncii (în forma în vigoare la 30 august 2004), forma scrisă nu era prevăzută ca și o condiție ad validitatem a contractului de muncă.

Arată că și acest considerent este o gravă eroare materială, deoarece Codul Muncii nu admite în nici o situație întocmirea unui al doilea contract individual de muncă ce produce efecte juridice în condițiile existenței unui contract de muncă inițial, încheiat pe perioadă nedeterminată, care producea efecte juridice de circa 10 ani.

Subliniază că și această greșeală materială evidentă nu este rezultatul modului în care instanța a înțeles să interpreteze un text de lege, ci este rezultatul faptului că instanța nu a aplicat prevederile legii în situația existenței, concomitent, absolut nelegal, a două contracte de muncă pentru același salariat.

In drept a invocat dispozițiile art. 508 cod procedură civilă.

Prin încheierea de ședință din 16 noiembrie 2016, urmare a admiterii cererii de strămutare de către ÎCCJ prin încheierea din 22 octombrie 2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, cauza a fost scoasă de pe rolul Curții de Apel C______ și înaintată Curții de Apel Timișoara, instanță la care a fost strămutată judecarea cauzei.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 14 decembrie 2015 sub nr. XXXXXXXXXXXX.

La data de 4 februarie 2016, contestatorul a depus la dosar note scrise în care arată că și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 503 alin. 2 pct. 2 cod procedură civilă, în sensul că dezlegarea dată apelului este rezultatul unei greșeli materiale.

Omiterea de către instanță a faptului că pârâta la cererea expresă nu a prezentat originalul înscrisului reprezentat de contractul de muncă nr. 2513/2003 reprezintă o greșeală materială evidentă care se încadrează la greșeli formale de procedură.

O altă greșeală materială evidentă este faptul că instanța de control, constatând că unitatea i-a încheiat la un interval de timp de 10 ani 2 contracte de muncă a omis un element material extrem de important și anume faptul că cel de-al doilea contract, cel cu nr. 2513/2003 nu întrunește formal nici un element necesar unui înscris legal și valabil, respectiv necesitatea întocmirii, recunoașterea semnăturii de către angajat, înscrierea în acesta a datei de întocmire (zi, lună, an) și prezentarea lui obligatoriu și în original.

Consideră că dacă nu s-ar fi comis aceste greșeli formale de procedură prin omiterea unor date materiale esențiale ca importanță, rezultatul deliberării în instanța de apel ar fi fost categoric diferit decât acela de respingere a acțiunii.

Intimata nu a depus întâmpinare prin care să-și exprime punctul de vedere față de contestația în anulare formulată, însă cu ocazia concluziilor orale, reprezentantul acesteia a solicitat respingerea contestației .

Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor art. 508 alin. 3 din noul cod de procedură civilă, instanța apreciază contestația în anulare neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Conform prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 coroborat cu art. 503 alin. (3) cod procedură civilă , hotărârile instanțelor de apel, care , potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs, pot fi atacate cu contestație în anulare dacă dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale.

Eroarea materială în sensul acestei dispoziții legale vizează erorile materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, aceste omisiuni fiind omisiuni involuntare ale instanței, iar nu voite.

In speță, motivele invocate de către contestator nu sunt erori materiale, deoarece instanța a luat act că nu se depune originalul la dosar, pârâta susținând că nu se găsește în arhivă originalul înscrisului, și cu toate acestea instanța nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 292 alin. 2 cod procedură civilă.

A mai reținut instanța de apel că problema valabilității contractului individual de muncă încheiat în anul 2003 sub nr. 2513 a făcut obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXX, soluționat irevocabil, exprimarea acordului în sensul modificării contractului individual de muncă nemaiputând fi pusă în discuție, iar efectele contractului încheiat în anul 1993 au încetat în anul 2003.

Aprecierile instanței vizează fondul problemei și nu sunt simple erori materiale cum susține contestatorul.

Față de cele de mai sus, urmează a respinge contestația în anulare ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestația în anulare declarată de contestatorul G____ G_______ împotriva deciziei civile nr. 2574/27.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel C______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata ______________.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 februarie 2016.

Președinte, Judecător,

F_____ D_____ V_______ S________

Grefier,

D____ K______

17.02.2016

Red. V.S.

Tehnored. DK

4 ex.

Instanță de apel:

L____ E____, C_____ T______ – Curtea de Apel C______

Prezenta se comunică:

1. contestator G____ G_______ – Târgu J__, _____________________ B, jud. G___
2. intimat I__ G___ SA – Târgu J__, ______________________. 42, jud. G___