Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 7030

Ședința publică de la 26 Iunie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE D__ S____

Judecător M______ P____

Judecător T____ Ț______

Grefier C_____ C_____

x.x.x.

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta S.C. C______ S.A. (F____ S.C. OLPO ULEI S.A. PODARI) împotriva sentinței civile nr. 3301 din 04 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul D___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata reclamantă V___ M____.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata reclamantă V___ M____, asistată de avocat C_____ G____, lipsind recurenta pârâtă S.C. C______ S.A. (F____ S.C. OLPO ULEI S.A. PODARI).

au răspuns:

- recurent Pârât - _____________________ _______________ PODARI) personal

- intimat Reclamant - V___ M____ personal și asistat de avocat G____ C_____ ales/din oficiu Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.

Avocat C. G____, pentru intimata reclamantă, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.

C U R T E A:

Asupra recursului de față:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței la data de 18 10 2012, reclamanta V___ M____ a chemat în judecată pe pârâta _____________________ _______________ PODARI), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că activitatea desfășurată de reclamantă în cadrul pârâtei în perioada 17.09.xxxxxxxxxxxxxx01 se încadrează în grupa a II a de muncă, timp de lucru 100% și să fie obligată pârâta la eliberarea unei adeverințe în acest sens.

În motivare, reclamanta a arătat că a lucrat în perioada susmenționată în cadrul pârâtei , la secția hidrogenare margarină, desfășurând activitatea în condiții deosebite de muncă, nefavorabile, date de nivelul noxelor , suprasolicitare fizică și psihică, risc deosebit de accident sau boală profesională.

Pârâta i-a eliberat o adeverință din care rezultă încadrarea activității sale în grupa a II a de muncă, așa cum a emis pentru toți salariații care au lucrat la secția hidrogenare margarină, însă adeverința nu corespunde cerințelor Ordinului 590/2008.

În drept, s-au invocat disp.art.40 lit.h C muncii, Ord.50/1990.

Pârâta a formulat la data de 27 11 2012 întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, învederând următoarele:

În arhiva societății nu există documente din care să rezulte că reclamanta ar putea fi încadrată în această grupă, aspect ce i-a fost adus la cunoștință reclamantei.

Deși inițial a eliberat reclamantei adeverința solicitată, ulterior s-a decis revocarea acelui document, solicitând reclamantei restituirea exemplarului aflat în posesia sa și atenționând-o că utilizarea acestuia pentru producerea de efecte juridice este ilegală.

Din documentele existente reiese că nu s-au făcut nominalizări de încadrare în grupa a II a de muncă a personalului din secția margarină - hidrogenare , secție în care a activat și reclamanta.

În consecință, în lipsa unor documente justificative, societatea se află în imposibilitate de a furniza reclamantei adeverința solicitată.

În scop probatoriu, au fost anexate la dosarul cauzei documente din arhiva societății privind personalul încadrat în grupe de muncă, calculul contribuțiilor la asigurările sociale aferente perioadei 1995- martie 2001, alte înscrisuri.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de către ambele părți și proba testimonială cu martorul Amihăesi I__ propusă de reclamantă.

Prin sentința nr.3301 din 4 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul D___ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta V___ M____, în contradictoriu cu pârâta _____________________ _______________ PODARI).

S-a constatat că activitatea desfășurată de reclamantă în cadrul pârâtei în perioada 17.09.xxxxxxxxxxxxxx01 se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ord. 50/1990 , anexa 2, pct. 200 , în procent de 100%.

A fost obligată pârâta să elibereze reclamantei o adeverință în acest sens.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut că reclamanta a fost salariata societății pârâte pe perioada dedusă judecății îndeplinind funcția de operator ulei așa cum rezultă din carnetul său de muncă atașat la dosarul cauzei.

Din declarația martorului audiat la propunerea reclamantei coroborată cu înscrisurile depuse de către pârâtă la solicitarea instanței, rezultă că aceasta și-a desfășurat activitatea în cadrul secției hidrogenare margarină, dar și la secția rafinărie, extracție și alte locuri de muncă în care era nevoie de pregătirea sa, martorul arătând că reclamanta era o persoană calificată și executa sarcinile de serviciu oriunde i se solicita. În acest sens, la dosar se află depusă Decizia nr.515 /18 10 2000 a societății prin care reclamanta a fost transferată din postul de operator la secția Îmbuteliere în postul de operator la secția Rafinărie( fila 93) , precum și o fișă de trecere a acesteia într-o gradație superioară pentru rezultatele obținute în activitatea profesională( fila 91 ).

În cadrul activității pe care a desfășurat-o, reclamanta a fost supusă la factori de risc permanent de explozie, pentru operațiunea de hidrogenare fiind utilizat hidrogenul, la temperaturi de peste 200 grade Celsius ; în cadrul secției Rafinării , reclamanta a lucrat ca operator la scindarea săpunului, , fiind utilizat acidul sulfuric.

Martorul a declarat că activitatea reclamantei se desfășura în aceste condiții pe toată durata perioadei de lucru, precizând și faptul că în fabrică s-au înregistrat mai multe decese, cazuri de îmbolnăviri de cancer cauzate de noxe și de stresul datorat pericolului de explozie.

Instanța a constatat că angajați ai unității pârâte care au desfășurat activitatea de operator au fost încadrați în grupa a II a de muncă în conf. cu Ord.50/1990, Anexa 2 pct.200 , astfel cum rezultă din adeverințele depuse la dosar în scop probatoriu ( ex: P___ L_____, S_______ I____ , M______ M____).

Deși inițial societatea pârâtă a emis pe numele reclamantei adeverință privind încadrarea activității sale în grupa a II a de muncă, ulterior a revocat documentul pe motiv că în arhiva societății nu s-au regăsit documente verificabile pe baza căreia să-i fie eliberată.

Având în vedere activitățile desfășurate de reclamantă, condițiile de la locul său de muncă,existente pe parcursul întregului program de lucru, instanța a apreciat că activitatea acesteia se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, potrivit Anexei II pct.200, din Ordinul 50/1990.

Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.

Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.

În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta S.C. C______ OILS SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A susținut că hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă

Instanța a făcut o apreciere superficială a înscrisurilor depuse la dosar de către părți, motiv de recurs care se încadrează la art.304¹ Cod procedură civilă.

În fapt, prin acțiunea înregistrată de către reclamantă, având ca obiect acțiune în constatare, aceasta a chemat în judecată pe pârâtă, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că activitatea desfășurată de reclamantă în cadrul societății - pârâte, în perioada 17.09.xxxxxxxxxxxxxxx01, se încadrează în grupa a II a de muncă și să fie obligată la eliberarea unei adeverințe în acest sens.

Ca răspuns la cererea reclamantei, a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că în arhiva societății nu există documente din care să reiasă că reclamanta poate fi încadrată în grupa II de muncă, aspect ce i-a fost adus la cunoștință acesteia.

Deși în anul 2006, a eliberat reclamantei o adeverință, care atesta faptul că aceasta a fost încadrată în grupa a II a de muncă, ulterior aceasta a fost revocată (a se vedea Decizia nr.9/2011 a consiliului de Administrație al societății C______ Oils SA și Referatul nr.xxxxx din 17.06.2011, atașate prezentei ca Anexa nr.1, precum și înscrisurile anexate întâmpinării, respectiv adresa nr.xxxxx/ 29.03.2011, xxxxx/ 5.04.2011, xxxxx/ 13.09.2011). Revocarea acestei adeverințe a avut loc ca urmare a adresei primite de la C.N.P.A.S.- Casa Județeană de Pensii D___, nr. xxxxx/29.07.2010 (atașată prezentei ca Anexa nr.2), prin care i s-a transmis că nu avea bază legală pentru eliberarea unei astfel de adeverințe după data de 1.04.2001.

De asemenea, ținând cont de această adresă și anume de precizările următoare: „...nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupele I și a ii-a de muncă se făcea de către conducerile unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile concrete în care și-au desfășurat activitatea persoanele respective”

„…încadrarea activităților sau a locurilor de muncă în grupe superioare de muncă s-a efectuat sau trebuia să se efectueze, în momentul fiecărui act normativ care reglementa aceasta, iar nominalizarea persoanelor să poată fi probată cu documente verificabile, existente în cadrul unităților angajatoare" și a procedat la verificarea arhivei și a constatat că nu există documente din care să reiasă că în privința reclamantei s-a făcut nominalizarea în grupa a II-a de muncă.

Pe baza materialului probator administrat în această cauză, instanța a apreciat că activitatea reclamantei, desfășurată în cadrul societății, se încadrează în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, potrivit Anexei 2 pct. 200 din Ordinul 50/1990.

Hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Prin sentința recurată, instanța a dispus obligarea societății la eliberarea către reclamantă a adeverinței care să ateste faptul că activitatea desfășurată de aceasta în cadrul societății - pârâte, în perioada 17.09.xxxxxxxxxxxxxx01, se încadrează în grupa a II a de muncă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a considerat că reclamanta a desfășurat o activitate care se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului nr.50/1990, anexa 2, pct.200, bazându-se pe probatoriile propuse de reclamantă, respectiv un martor și mai multe adeverințe, eliberate altor foști angajați ai subscrisei și fără să țină cont de textul actului normativ în integralitatea acestuia.

Astfel, în conformitate cu prevederile Ordinului nr.50/1990, punctul 6 „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și a II a de muncă se face de către conducerea unităților, împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective".

Cu alte cuvinte, chiar dacă actul normativ specifică anumite locuri de muncă care se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă, încadrarea efectivă a fiecărui angajat în parte ar fi trebuit făcută pe baza nominalizării de către conducerea unității și sindicate, în comun. Cum a arătat deja, punând la dispoziția instanței toate documentele pe care le deține, reclamanta nu a fost nominalizată în conformitate cu aceste dispoziții. Ulterior abrogării ordinului nr.50/ 1990, după data de 1 aprilie 2001, nu se mai puteau face nominalizări de către conducerea subscrisei și de către sindicat.

Cum încadrarea locurilor de muncă în grupele I și II și nominalizarea persoanelor în sensul punctului 6 din Ordin a fost făcută prin decizia comună luată de conducerea unității de la acea vreme și sindicatul independent, conform documentelor atașate la întâmpinare ca Anexa nr.1, este evident că reclamanta nu a fost nominalizată, motiv pentru care a revocat adeverința emisă.

Mai mult, așa cum a arătat și CNPAS prin adresa nr. xxxxx/29.07.2010, după data abrogării actelor normative care reglementau încadrarea în fostele grupe I și a II de muncă, respectiv după data de 01.04.2001, nu mai există bază legală pentru încadrarea locurilor de muncă în grupe superioare de muncă.

Astfel, a apreciat că eliberarea adeverințelor privind atestarea faptului că, în anumite perioade anterioare datei de 01.04.2001, o persoană și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă superioare, se va face numai dacă nominalizarea persoanei s-a făcut anterior datei de 01.04.2001 și numai pe baza documentelor întocmite la acea vreme, verificabile, aflate în evidența angajatorilor sau deținătorilor de arhive.

În acest moment societatea nu are temei legal pentru a nominaliza noi persoane ori pentru a încadra activități desfășurate anterior datei de 01.04.2001, în grupe superioare de muncă.

Instanța a făcut o apreciere superficială a înscrisurilor depuse la dosar de către părți, inclusiv în ce privește adeverințele depuse de către reclamantă în susținerea cererii - motiv de recurs întemeiat pe art.304¹ Cod procedură civilă

Instanța a apreciat superficial înscrisurile depuse la dosar deoarece a luat în considerare înscrisurile depuse de reclamantă la termenul din 7 martie 2013, fără a lua în considerare Anexa nr.1 depusă de subscrisa în care se putea vedea în mod clar care locuri de muncă au fost încadrate în grupele I și II conform Ordinului nr.50/1990.

Mai mult, o parte din care constituie adeverințe eliberate unor alți salariați, o parte din acestea fiind de asemenea revocate prin decizia nr.9/14 iulie 2011, respectiv: adeverința nr.5723/5.12.2007 pentru S_______ I____; adeverința nr.5576/26.11.2007 pentru M____ C__________; adeverința nr.9973/30.09.2010, pentru C________ T_____; adeverința nr. xxxxx/19.10.2010 pentru F______ C__________.

Consideră că instanța ar fi trebuit să nu se raporteze la aceste adeverințe, pentru că acestea puteau viza situații distincte, iar locurile de muncă ocupate de acele persoane să fi fost nominalizate conform Ordinului nr.50/ 1990, așa cum reiese din Anexa nr.1 la întâmpinare, document ce conține locurile de muncă încadrate în grupele I și II pe baza deciziei comune a conducerii unității și a sindicatului reprezentativ la acea dată.

Solicită admiterea recursului și casarea în totalitate a hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art.304 ¹ Cod Procedură Civilă.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art.304 ¹ și art. 300 pct. 2 din C__.

Recurenta depune la dosar note scrise.

Recursul este fondat.

Este adevărat că potrivit art. 3 din Ordinul 50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.

Potrivit art. 5 din același ordin, existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.

De asemenea potrivit art. 6, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

Mai mult, potrivit art. 7 din același ordin, încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.

La art. 14, se menționează că pentru perioada de activitate desfășurată între 18.03.1969 și 31.12.1975 încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul lucrat, așa cum a fost stabilit prin precizările Ministerului Muncii și Ministerului Sănătății nr. 11.860/1969, fără a fi condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor. Pentru perioada lucrată între 01.01.1976 și 31.12.1989 încadrarea în grupele I și II de muncă, de asemenea, nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor.

Rezultă așadar că încadrarea unei activități desfășurate de o persoană într-o grupă sau alta de muncă, presupune un proces de analiză a condițiilor concrete în care se desfășoară această activitate, raportată la o anumită perioadă din programul de lucru, în care trebuie să se desfășoare această activitate, fără a fi necesară existența buletinelor de determinare a noxelor pentru perioadele menționate expres, însă angajatorul împreună cu sindicatele erau singurii în măsură să nominalizeze persoanele care se încadrează în grupa I sau II de muncă iar pentru perioadele ulterioare aceste determinări erau necesare, dar la rândul lor trebuiau confirmate de inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii.

În cauză, angajatorul a urmat această procedură instituită de Ordinul nr.50/1990, în dosarul de fond fiind depuse înscrisurile care menționează locurile de muncă și funcțiile încadrate în grupele I și II pe baza deciziei comune a conducerii unității și a sindicatului reprezentativ la acea dată, printre care nu se regăsește secția margarină hidrogenare în cadrul căreia a prestat activitate intimata reclamantă până în octombrie 2000 când a fost transferată la secția rafinărie.

Curtea reține că la poziția nr.200 din anexa nr.2 la Ordinul nr.50/1990 este menționată, activitatea de extracție a uleiului în unitățile de industrie alimentară, prin utilizarea benzinei, ori reclamanta nu a prestat o astfel de activitate.

Încadrarea unui loc de muncă sau a unei activități în grupele superioare de muncă nu se poate face pe baza declarațiilor unor martori, iar împrejurarea că societatea pârâtă a emis pe numele reclamantei adeverință privind încadrarea activității sale în grupa a II a de muncă, iar ulterior a revocat documentul pe motiv că în arhiva societății nu s-au regăsit documente verificabile pe baza căreia să-i fie eliberată, nu constituie un argument pentru admiterea acțiunii.

Instanța de fond nu face o analiză a condițiilor concrete în care reclamanta și-a desfășurat activitate, raportat la o anumită perioadă din programul de lucru, în care trebuie prestată o astfel de activitate, iar concluzia sa nu este confirmată de celelalte probe administrate în cauză, respectiv proba cu înscrisuri, prima instanță nefăcând referire în considerente la înscrisurile depuse la dosar de către angajator din care rezultă că a făcut demersurile ce se impuneau pentru stabilirea locurilor de muncă activitățile și categoriile profesionale care se încadrează în grupa I și II de muncă, în conformitate cu Ordinul nr.50/1990.

Sunt considerentele păentru care Curtea în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod pr.civilă, admite recursul și modifică sentința recurată în sensul respingerii acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâta S.C. C______ OILS SA împotriva sentinței nr. nr.3301 din 4 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul D___ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata reclamantă V___ M____.

Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de intimata reclamantă V___ M____.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2013.

Președinte, D__ S____	Judecător, M______ P____	Judecător, T____ Ț______
	Grefier, C_____ C_____

Red.jud.M.P____/11.07.2013

Tehn.M.D.2 ex

J.f.G.S_____