Dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA G_____

Operator de date cu caracter personal nr.8637*

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ nr.7082

Ședința publică din data de 09 Iulie 2015

Președinte – A______ A____

Grefier – M_______ D_____

Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect „validare poprire”, privind pe creditorul I____ I____, în contradictoriu cu debitoarea ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G_____ și terțul poprit ADMINISTRAȚIA F_______ PENTRU MEDIU.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.06.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și pentru când Judecătoria, având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 23.06.2015, 07.07.2015 și apoi la data de 09.07.2015, când a hotărât următoarele:

I N S T A N Ț A

Deliberând asupra cererii de validare a poprire constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei G_____, la data de 04.02.2015, sub numărul XXXXXXXXXXXXX, creditorul I____ I____ a formulat cerere de validare a popririi, înființată în dosarul de executare nr. 418/2014 al B__ C______ C_____, în contradictoriu cu debitoarea ANAF-DGRFP G_____ – Administrația Județeană A Finanțelor Publice G_____, și a terțului poprit Administrația F_______ Pentru Mediu, în vederea asigurării posibilității de recuperare a creanței, în sumă de 3300,97 lei, reprezentând taxă de poluare.

În motivarea cererii, petentul a arătat, în esență, că a fost emisă de B.E.J. C______ C_____ adresă de înființare a popririi, pentru suma de 3.300,97 lei, către terțul poprit Administrația F_______ pentru Mediu.

S-a învederat că terțul poprit, a refuzat să dea curs adresei de înființare a popririi, cu motivarea incidenței dispozițiilor art. XV din O.U.G. nr. 8/2014, motivat de faptul că art. XV din OUG nr.8/2014, publicată în Monitorul Oficial la data de 28.02.2014, dispune în alin.(1), (4) și (7) suspendarea executărilor silite și achitarea sumelor de bani în mod eșalonat pe o perioadă de 5 ani, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.

S-a argumentat de către petent faptul că art. XV din OUG nr.8/2014 nu este aplicabil deoarece este înlăturat de legislația europeană și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, ce sunt prioritare.

S-a susținut că, potrivit jurisprudenței CEDO (Ruianu c Romania, Pini sa c Romania, S_____ c Romania, V I______ c Romania, S____ P______ c Romania), statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârile judecătorești de condamnare a lor, termenul rezonabil prev. de art.6 din Convenție, fiind aplicabil și în faza executării silite, iar refuzul de a aloca sume necesare plății, când statul are calitatea de debitor, constituie o atingere adusă art.1 din Protocolul nr.I la Convenție.

De asemenea, a pretinde creditorului, pentru realizarea creanței sale, îndeplinirea unei noi proceduri, formularea unor noi cereri sau acțiuni, ulterioare pronunțării hotărârii instanței de judecată în mod definitiv și irevocabil, dar anterioare executării silite, reprezintă o sarcină oneroasă pentru partea care deja a stabilit dreptul său pe cale judecătorească.

S-a mai arătat că potrivit Hotărârii din 18.04.2013 a CJUE în cauza 565/11 sunt discriminatorii prevederile similare celor analizate în cauza supusă instanței europene, deoarece este înlăturată egalitatea de tratament. Egalitatea de tratament presupune că, un creditor, al unei creanțe asupra statului, trebuie să beneficieze de aceleași proceduri și dispoziții legale, precum cele de care beneficiază A___ în raporturile în care are calitatea de debitor.

În dovedire, s-a solicitat proba cu înscrisuri.

În drept, cerere a fost întemeiată pe 780 și urm. Cod proc. civ., art.6 din Convenția Europeană a drepturilor Omului, art.1 din Protocolul nr.I CEDO, art.11 și 20 din Constituție.

S-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cererea a fost timbrată cu suma de 20 lei, potrivit art.27 OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

La data de 02.03.2015, intimatul debitor ANAF-DGRFP G_____ – Administrația Județeană A Finanțelor Publice G_____ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca nefondată, a cererii de validare a popririi, învederând că executorul judecătoresc a ignorat complet prevederile Ordonanței de Urgență nr. 8/26.02.2014 pentru modificarea și completarea unor act normative și alte măsuri fiscal – bugetare și a emis acte de executare, respectiv dispozițiile art. XV din acest act normativ. A susținut că textul actului normativ conține o dispoziție imperativă cu privire la suspendarea oricărei proceduri de executare silită, fără a face distincție după cum aceasta este începută sau nu la data intrării în vigoare a ordonanței. A menționat că cererea de validare a popririi este inadmisibilă, întrucât O.U..G. nr. 8/26.02.2014 impune o procedură specială de urmat și un termen special de 5 ani calendaristici, pentru plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei de poluare.

Instanța a administrat pentru creditoare, debitoare și terțul poprit proba cu înscrisuri constând în: Adresă din 09.01.2015 emisă în dosarul de executare nr. 418/2014 (fila 10), dovadă de comunicare (fila 13), răspuns Administrația F_______ pentru Mediu nr. 144/16.01.2015 (filele 11 - 12).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

1. În fapt, la data de 09.01.2015, B.E.J. C______ C_____, pentru creditorul I____ I____ , prin adresă în dosarul de executare silită nr. 418/2014, a dispus înființarea popririi cu privire la suma de 3300,37 lei, la terțul poprit Administrația F_______ pentru Mediu, pentru sumele de bani pe care terțul poprit le datorează debitoarei Administrația Finanțelor Publice G_____ (fila 10).

Terțul poprit, Administrația F_______ pentru Mediu a refuzat executarea obligațiilor decurgând din poprirea înființată, apreciind că potrivit art. XV din O.U.G. nr.8/2014 orice executare este suspendată de drept, iar plata creanțelor se face o perioadă de 5 ani, în cuantum de 20% pentru fiecare an (file 11-12).

2. În drept, potrivit art. 789 Cod procedură Civilă „dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi”.

Analizând cererea de validare a popririi instanța a constatat că terțul poprit Administrația F_______ pentru Mediu, a refuzat transmiterea sumelor datorate debitoarei ANAF – DGRFP - Administrația Județeană A Finanțelor Publice G_____ către creditorul popritor.

Instanța reține că, deși nu se neagă puterea executorie a titlurilor deținute de către creditoare, sumele de bani datorate, în temeiul acestor titluri, nu au fost înaintate către creditoare deoarece au intervenit dispozițiile legale prevăzute de art. XV din OUG nr.8/2014.

Sumele nu au fost virate de către terțul poprit, învederând că urmează ca sumele de bani să fie restituite eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, în cuantum de 20%.

3. Având în vedere motivele invocate de terțul poprit privind aplicabilitatea art. XV OUG nr.8/2014, este necesar ca instanța să analizeze concordanța, în circumstanțele concrete ale cauzei, a acestor dispoziții și susțineri, cu prevederile art.6 par.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și cu prevederile art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție, astfel cum acestea au fost interpretate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, în Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 martie 2005, în cauza Ș_____ c. Romaniei, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 1048 din 25.11.2005, Curtea Europeană a reținut că a fost încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil, prin neexecutarea unei hotărâri judecătorești.

Prin această hotărâre Curtea a statuat că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 alin.(1) din Convenție, iar dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți (par. 23-25).

S-a mai reținut că nu este oportun să se ceară unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.

În aceeași cauză Curtea a constatat și încălcarea art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție prin refuzul autorităților de a plăti despăgubirile recunoscute în favoarea reclamantei printr-o hotărâre judecătorească.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că “Dreptul de acces la justiție, garantat de art. 6 din Convenție, protejează, de asemenea, și executarea hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei părți. În consecință, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv” (hotărârile Hornsby împotriva Greciei din 19 martie 1997, Burdov împotriva Rusiei din 7 mai 2002; Jasiuniene împotriva Lituaniei din 6 martie 2003; Ruianu împotriva României din 17 iunie 2003, S____ P______ împotriva României, 2005).

În cazul Burdov contra Rusiei (Hotărâre a CEDO din 7 mai 2002), Curtea a decis că “o autoritate a statului nu ar putea invoca o lipsă a resurselor pentru a nu onora o obligație bazată pe o decizie a justiției. Sigur că o întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată de circumstanțe particulare, dar întârzierea nu poate avea drept consecință atingerea substanței dreptului protejat de articolul 6 paragraful 1″.

Prin Decizia nr.1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, a reținut că situația de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a țării și, implicit, securitatea națională.

De asemenea, în Hotarârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 29 iulie 2008, în Cauza T_________ impotriva României, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 386 din 9 iunie 2009, Curtea Europeană a reținut că a fost încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil, prin neexecutarea unei hotărâri judecatorești.

Curtea a conchis ca statul nu a depus toate eforturile necesare pentru a pune în executare hotărârea judecătorească în cauză, constatându-se astfel o încălcare a art.6 paragraful 1 din Conventie.

Pe de altă parte, prin Hotărârea Secției a II-a a Curții Europene a Drepturilor Omului din 25 octombrie 2001, definitivă la 25 iunie 2002, pronunțată în cauza Saggio contra Italiei, Curtea a stabilit că "în principiu un sistem de suspendare temporară a plății creanțelor unei întreprinderi comerciale în criză, autorizată să continue activitatea sa productivă în interesul economiei naționale, nu este criticabilă în sine, având în vedere marja de apreciere autorizată de alineatul al doilea al art. 1 [al Protocolului nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale].

Totuși, un astfel de sistem implică riscul de a impune creditorilor o sarcină excesivă în ceea ce privește posibilitatea de a recupera bunurile lor și trebuie, deci, prevăzute anumite garanții de procedură pentru a veghea ca această aplicare a sistemului și a incidenței sale asupra dreptului de proprietate al particularilor să nu fie nici arbitrare, nici imprevizibile".

Reclamantul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri care să afecteze însăși substanța dreptului, din cauza dificultăților financiare ale statului.

4. În concret, instanța reține că obligația de plată față de creditorul din cauză îi era cunoscută debitorului și terțului poprit câtă vreme aceasta a fost stabilită prin hotărâre judecătorească într-un proces în care debitorul a fost parte și care i-a fost comunicată.

În ciuda acestei situații și a faptului că Sentința Civilă ce constituie titlul executoriu, a rămas definitivă și irevocabilă, deci executorie, la data introducerii prezentei acțiuni terțul poprit și debitorul nu achitaseră încă datoria avută față de creditoare.

Așa cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța reține faptul că statul și instituțiile publice au obligația de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătorească, prin care au fost condamnați în calitate de debitori.

Totodată, instanța reține că dispozițiile derogatorii ale OUG nr.8/2014 favorizează statul în raporturile de drept privat, deși statul ar trebui să se afle pe poziție de egalitate cu orice persoană fizică sau juridică care, în calitate de debitor al unei obligații, nu ar putea invoca niciodată lipsa fondurilor, putând fi urmărit asupra tuturor bunurilor sale până la satisfacerea creanței.

5. Cu toate acestea, instanța admite totuși că Statul beneficiază de o marjă de apreciere care i-ar fi permis, o anumită perioadă de timp, să amâne executarea obligațiilor ce-i incumbă în considerarea unor situații speciale.

Analizând minuțios art. XV din OUG nr.8/2014, instanța reține că demersurile pe care Statul trebuie să le îndeplinească nu sunt stabilite, creând dubiul alegerii lor la întâmplare, întrunind pe deplin condițiile arbitrariului și imprevizibilității, menționate în Hotărârea Saggio c. Italiei, ce au aplicabilitate mutatis mutandis în cauza de față.

6. Astfel, instanța reține că, toate titlurile executorii emise până la data de 31 decembrie 2015 sunt suspendate de drept în privința executării lor, fie benevol, fie silit, potrivit alin.(4), cel puțin până la data de 31.12.2015, deși titlurile executorii emană de la puterea judecătorească și sunt executorii, fără a fi necesară nicio altă procedură ulterioară.

Prin art. XV din OUG nr.8/2014 nu se prevede, în concret, metoda de stabilire a duratei de 5 ani, în care în fiecare an se va restitui suma de 20% din valoarea creanței.

Titlurile executorii se supun, pe cale de consecință, și Ordinului nr.XXXXXXXXXXXX, privind aprobarea procedurii de efectuare a plăților sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei de poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit căruia creditorul, deși deține o hotărâre judecătorească, titlu executoriu, este nevoit să facă o cerere către autoritatea administrativă și, în temeiul acestei cereri, va primi o decizie de impunere sau o decizie de restituire, după caz, potrivit Anexa nr.I la Ordin.

În baza hotărârii autorității administrative se va stabili și durata de 5 ani în care se vor restitui cei 20% din creanță. Fără a exista o prevedere concretă, rezultă că primul an de la care începe restituirea este lăsat la latitudinea autorității administrative, potrivit Ordinului Ministerului căruia i se supune și care poate fi modificat de către acesta din urmă.

Instanța mai reține că art. XV din OUG nr.8/2014, prevede și durata de 5 ani, care prin sine este o durată lungă de timp, încadrându-se ca termen juridic, potrivit dispozițiilor legale bugetare unui termen mediu spre lung. Așadar, în opinia instanței, durata mare a termenului, fără a fi justificată ar putea fi suficientă pentru a constata încălcarea prevederilor Covenției Europene a Drepturilor Omului și a jurisprudenței CEDO.

Instanța mai constată că, restituirea sumei de 20% din creanță să fie făcută pe o perioadă de 1 (un) an, urmând ca în următorul an calendaristic (sau în următorul an în care se face noua achitare), să se achite o nouă tranșă de 20% din creanță, deși taxa a fost achitată integral. Pe de o parte, sfărâmă în componente foarte mici creanța făcând-o indezirabilă. Pe de altă parte, câtimea însăși de 20% este acordată pe o perioadă mare de timp 1 (un) an calendaristic, creditorul fiind lipsit de beneficiul său, deși a fost și anterior lipsit, potrivit procedurilor legale de recuperare a sumei.

Instanța mai reține și că Preambulul OUG nr.8/2014 referitor la măsurile din art. XV care prevede că „luând în considerare dificultățile întâmpinate până în prezent în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești având ca obiect acordarea contravalorii taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, având în vedere influența negativă pe care o are executarea silită a titlurilor executorii, în condițiile dreptului comun, atât asupra bugetului Administrației F_______ pentru Mediu, cât și asupra bugetului general consolidat, având în atenție necesitatea instituirii unor reglementări speciale, cu aplicabilitate limitată în timp, privind executarea silită a hotărârilor judecătorești prin care au fost acordate contravalorile taxei pe poluare pentru autovehicule și taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. Întrucât lipsa acestor prevederi ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrelor bugetare și, în mod implicit, atât nerespectarea angajamentelor interne asumate de Administrația F_______ pentru Mediu, cât și neîndeplinirea obligațiilor, în domeniul protecției mediului, pe care România le are în calitate de stat membru al Uniunii Europene”, prin care s-au arăta rațiunile instituirii măsurilor, nu conține elemente convingătoare, însă în jurisprudența Curții Constituționale a României este acceptată situația de criză financiară mondială care ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a țării și, implicit, securitatea națională.

Instanța reține că nu există nicio garanție că la împlinirea termenului de plată Statul nu va hotărî din nou prelungirea termenului sau diminuarea procentului, printr-un procedeu identic cu cel urmat la suspendarea executării prin ordonanță de urgență a Guvernului.

7. În concluzie, instanța reține că prin aplicarea OUG nr. 8/2014 - care prevede un regim diferențiat de executare a obligațiilor în raport cu alți debitori și care stabilește în mod unilateral termene și condiții de plată ale creanțelor, fără acordul creditorilor și cu obligația acestora de a relua o procedură administrativă, deși dețin titluri executorii – în prezenta cauză, s-ar putea încălca dispozițiile art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și art. 6 din aceeași Convenție, atât sub aspectul nerespectării termenului rezonabil, al principiului egalității armelor în proces cât și sub aspectul nerespectării marjei de apreciere cu privire la stabilirea limitelor dreptului de proprietate asupra creanței al creditorilor.

Așadar, suntem în prezența unui conflict între aplicarea Ordonanței de Guvern ce prevede eșalonări în achitarea unor creanțe, constatate prin hotărâri judecătorești irevocabile, și aplicarea dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel cum a fost interpretată prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța fiind obligată să aplice prioritar dispozițiile Convenției în conformitate cu dispozițiile art.11 alin.(1) și art.20 din Constituția României.

Pe cale de consecință, instanța reține că suma de 3.300,37 lei solicitată împotriva debitorului și terțului poprit, astfel cum este plata acesteia eșalonată pe o perioadă de 5 ani în rate de 20% din creanță aduce atingere dreptului de proprietate și de acces la justiție – în componenta executării cu întârziere, pentru argumentele anterior enunțate, nefiind asigurat un just echilibru între dreptul asupra creanțelor, prezente și viitoare, și marja de apreciere a statului privind posibilitatea executării pe perioadă rezonabilă și fără a aplica un tratament excesiv (hotărârile Hornsby împotriva Greciei din 19 martie 1997, Burdov împotriva Rusiei din 7 mai 2002; Jasiuniene împotriva Lituaniei din 6 martie 2003; Ruianu împotriva României din 17 iunie 2003, S____ P______ împotriva României, 2005).

Pentru aceste considerente, instanța va admite cererea de validare a popririi formulată de petentul creditor I____ I____ în contradictoriu cu debitoarea ANAF-DGRFP G_____ – Administrația Județeană A Finanțelor Publice G_____, și cu terțul poprit Administrația F_______ Pentru Mediu, în vederea asigurării posibilității de recuperare a creanței, în sumă de 3300,97 lei, și urmează să valideze poprirea înființată de executorul judecătoresc C______ C_____, prin adresa din data de 09.01.2015, în dosarul de executare nr. 418/2014.

Totodată, va obliga terțul poprit Administratia F_______ pentru Mediu să plătească creditoarei I____ I____ suma de 3300,37, datorată debitorului Administratia Județeană a Finantelor Publice Galati .

În temeiul art. 453 C. proc. civ., instanța va obliga intimații la plata către petent a sumei de 20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea de validare a popririi formulată de petentul creditor I____ I____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în T_____, _________________, jud. G_____ și cu domiciliul ales la av. T_____ R_____, în G_____, ______________________. 3, _____________, ___________________, în contradictoriu cu intimații terțul poprit Administratia F_______ pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, __________________ 6 și debitorul Administratia Județeană a Finantelor Publice Galati, C.I.F. xxxxxxx, cu sediul în G_____, ___________________, jud. G_____.

Validează poprirea înființată de executorul judecătoresc C______ C_____, prin adresa din data de 09.01.2015, în dosarul de executare nr. 418/2014.

Obligă terțul poprit Administratia F_______ pentru Mediu să plătească creditoarei I____ I____ suma de 3300,37, datorată debitorului Administratia Județeană a Finantelor Publice Galati .

Obligă intimații la plata către petent a sumei de 20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la comunicare, urmând ca cererea de apel să fie depusă la Judecătoria G_____.

Pronunțată în ședința publică, azi, 09.07.2015.

Președinte Grefier

A______ A____ M_______ D_____

Red.A.A. /Tehnodact. M.D./ 5 ex /17.07.2015

_________________>