ROMÂNIA

TRIBUNALUL SPECIALIZAT CLUJ

DOSAR NR. UNIC XXXXXXXXXXXXXX

Cod operator date cu caracter personal xxxxx

DECIZIA CIVILĂ nr. 355/2012

Ședința publică din data de 17 septembrie 2012

Instanța este constituită din:

PREȘEDINTE : N_______ KOȘA

JUDECĂTOR : F______ M___

JUDECĂTOR : D___ D____

GREFIER : N_______ N_____

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta ASOCIAȚIA VÂNĂTOREASCĂ „A______” împotriva sentinței civile nr. 7762/6 aprilie 2012, pronunțate de către Judecătoria Cluj-N_____, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, privind și pe intimații DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE și B____ F____, cauza având ca obiect în primă instanță, validare poprire.

La apelul nominal se prezintă în apărarea intereselor recurentei, d-na avocat C_____ I____ T______, cu împuternicire avocațială depusă la dosar la acest termen de judecată, f. 18, lipsind intimații.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta recurentei depune la dosar dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 5 lei (f. 17) și timbru judiciar de 0,15 lei, aferent recursului.

Tribunalul, din oficiu, raportat la natura juridică a litigiului dedus judecății și la prevederile art. 159¹, art. 159 pct. 2 și art. 2 pct. 3 C.proc.civ., ridică excepția propriei necompetențe materiale.

Reprezentanta recurentei arată că nu se opune admiterii excepției.

Tribunalul în pronunțare asupra excepției propriei necompetențe materiale.

TRIBUNALUL :

Deliberând asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr. 7762/6 aprilie 2012 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, Judecătoria Cluj-N_____ a admis cererea precizată formulată de creditoarea Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj în contradictoriu cu debitorul B____ F____ și cu terțul poprit Asociația Vânătorească „A______”, a menținut poprirea înființată prin adresa nr. 3486/J/CD/22.02.2011 emisă în dosarul de executare nr. 2831/2011 asupra veniturilor pe care debitorul B____ F____ le are de primit de la terțul poprit Asociația Vânătorească „A______” până la concurența sumei de xxxxx lei plus accesoriile aferente acestei sume, a obligat terțul poprit Asociația Vânătorească „A______” să plătească creditorului Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, suma de xxxxx lei reprezentând debit, cheltuieli de judecată, cheltuieli de executare datorate de debitorul B____ F____ și, respectiv, a respins cererea formulată de creditor în contradictoriu cu debitorul B____ F____ și terțul poprit ca neîntemeiată pentru perioada ulterioară desfacerii contractului de muncă, respectiv după data de 9 iunie 2011.

Pentru a pronunța această hotărâre, a reținut că, în fapt, în data de 22 iunie 2004 pârâtul B____ F____ a introdus în țară un autovehicul, pentru care a solicitat și i s-a acordat regimul tarifar preferențial de reducere a taxelor vamale în baza unui certificat de circulație a mărfurilor EUR 1, conform dispozițiilor art. 68 din Legea nr. 141/1997 și art. 105 din HG 1114/2001 pentru aprobarea Regulamentului vamal. Ulterior, BV Cluj, în baza dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 141/1997 și art. 106 din HG 1114/2001 a solicitat verificarea conformității certificatului de origine a bunului importat de pârâtă. Administrația vamală emitentă a răspuns ca certificatul nu poate fi luat în considerare din punct de vedere al originii bunului, așa încât nu pot fi acordate nici preferințe tarifare. BV Cluj, în temeiul art. 107 din HG nr. 1114/2001, a stabilit datoria vamală și a emis actul constatator 902/22 iunie 2004.

A mai reținut că acest act administrativ-fiscal este titlu executoriu pentru datoria vamală stabilită, conform dispozițiilor de lege precizate, precum și în baza art. 141 din OG nr. 92/2003, fiind întocmit în baza și aplicarea legii fiscal-vamale.

A mai reținut că au fost întocmit adrese de informare către instituțiile abilitate, pentru a afla dacă debitorul figurează în calitate de angajat sau/și realizează venituri fiscalizate și are bunuri care să poată face obiectul executării silite. Inspectoratul Teritorial de Muncă Cluj a comunicat că debitorul fiscal B____ F____ figurează angajat în cadrul Asociației Vânătorești « A______ ».

A mai reținut că DRAOV Cluj a luat măsura de executare silită a popririi, prin emiterea adresei de înființare a popririi cu nr. 3486/J/CD/22 februarie 2011. Adresa de înființare a popririi, însoțită de copiile certificate ale titlurilor executorii emise de autoritatea vamală, a fost comunicată terțului poprit, prin corespondență poștală cu confirmare de primire, conform regulilor procedurale stabilite de art. 44 și 149 alin. 5 din OG nr. 92/2003, fiind încunoștințat despre această măsură și pârâtul-debitor poprit, prin comunicarea unui exemplar al adresei de înființare a popririi și al titlurilor executorii. Pârâtul-debitor fiscal poprit și pârâta-terț poprit au primit scrisorile recomandate în data de 24 februarie 2011.

A mai reținut că terțul poprit ASOCIAȚIA VÂNĂTOREASCĂ „A______” nu a trecut însă la indisponibilizarea și virarea procentului de 1/3 din salariul debitorului în contul creditorului fiscal urmăritor, motivând faptul că acesta nu mai este angajatul său din data de 9 iunie 2011. Într-adevăr, astfel cum reiese din adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă, debitorul B____ F____ nu mai are calitatea de angajat al terțului-poprit din data de 9 iunie 2011, decizia de desfacere a contractului său de muncă fiind înregistrată la ITM al județului Cluj.

Reținând incidența art. 452 C.proc.civ. și art. 149 C.proc.fiscală, precum și faptul că creanța creditoarei este certă, lichidă si exigibilă, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 379 C.proc.civ., prima instanță a constatat că există raporturi juridice reglementate de dispozițiile art. 452 C.proc.civ. ce preced înființarea popririi, respectiv raportul de creanță dintre creditorul urmăritor și debitorul urmărit și raportul de creanță dintre debitorul poprit și terțul poprit. Primul raport de creanță își are izvorul în actul de constatare nr. 902/2004 și celelalte procese verbale întocmite, care constituie titluri executorii, iar cel de al doilea raport de creanță își are izvorul în calitatea de salariat pe care debitorul a avut-o în cadrul Asociației Vânătorești „A______”.

A concluzionat în sensul că prin emiterea adresei de înființare a popririi nu a luat naștere al treilea raport juridic ca urmare a faptului că terțul poprit a refuzat să poprească sumele datorate debitorului în mod nejustificat, motiv pentru care s-a solicitat menținerea popririi.

Cu privire la apărarea terțului poprit în sensul că nu poate fi dispusă menținerea popririi deoarece dreptul de a solicita executarea sa silită s-a stins prin operarea prescripției, prima instanță a reținut din actele de executare și măsurile de executare silită înfăptuite în dosarul execuțional nr. 2831 al DRAOV Cluj că dreptul de a cere executarea silită nu s-a prescris conform art. 130 și 133 C.proc.fiscală, termenul de prescripție fiind întrerupt conform art. 133, lit. c C.proc.fiscală, prin luarea măsurilor de executare silită a somației și a popririi veniturilor și conturilor bancare deținute de pârâtul-debitor fiscal urmărit B____ F____.

Pentru considerentele arătate și reținând faptul că terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 145 C.proc.fiscală, deși în momentul emiterii și comunicării adresei de înființare a popririi, debitorul avea calitatea de angajat al său, iar terțul poprit era obligat în virtutea legii să se conformeze popririi înființate, în baza dispozițiilor art. 146 C.proc.fiscală prima instanță a admis cererea precizată a creditorului și a menținut poprirea înființată prin adresa nr. 3486/J/CD/22 februarie 2011, emisă în dosarul de executare nr. 2831/2011 asupra veniturilor pe care debitorul B____ F____ le are de primit de la terțul poprit Asociația Vânătorească „A______” până la concurența sumei de xxxxx lei plus accesoriile aferente acestei sume și a obligat terțul poprit Asociația Vânătorească „A______” să plătească creditoarei DRAOV Cluj suma de xxxxx lei reprezentând debit, cheltuieli de judecată, cheltuieli de executare datorate de debitorul B____ F____. Totodată, a respins, pentru lipsa raportului de creanță între debitor și terțul poprit, cererea formulată de creditor în contradictoriu cu debitorul B____ F____ și terțul poprit ca neîntemeiată pentru perioada ulterioară desfacerii contractului de muncă, respectiv după data de 09 iunie 2011.

A menționat expres faptul că prin hotărârea pronunțată a luat naștere raportul juridic între creditor și terțul poprit în baza căruia acesta din urmă este obligat să consemneze sumele datorate debitoarei la dispoziția creditoarei, iar în caz de neexecutare a acestei obligații, în temeiul hotărârii respective, terțul poprit va putea fi supus executării silite.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs terțul poprit Asociația Vânătorească „A______”, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii creditoarei DRAOV CLUJ de menținere a popririi, cu cheltuieli de judecată. A solicitat și judecarea recursului în lipsa reprezentantului său la dezbateri.

În motivarea recursului, a arătat că sentința astfel pronunțată de către instanța de fond este nelegală și netemeinică.

A arătat că a invocat prin întâmpinare și pe parcursul judecății în fața primei instanțe inadmisibilitatea cererii de menținere a popririi, întrucât intimata nu prezintă un interes pentru a formula această cerere în contradictoriu cu recurenta în condițiile în care raporturile de muncă existente între ea și debitorul poprit au încetat la data de 9 iunie 2011. Astfel, pentru ca poprirea să poată opera, este în primul rând necesar ca între debitor și terțul poprit să existe un raport obligațional, în temeiul căruia debitorul să dețină o creanță asupra terțului poprit.

A mai arătat că în conformitate cu art. 149 C.proc.fiscală, „sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente”. A subliniat faptul că poprirea este o formă de executare silită a creanței debitorului poprit asupra sumelor pe care acesta trebuie să le primească de la terțul poprit, fără ca în lipsa unor astfel de datorii scadente ale sale față de debitorul poprit să poată fi obligată la achitarea din patrimoniul propriu a debitului datorat de către debitorul poprit intimatei. Astfel, în temeiul acestor prevederi, a apreciat că pot fi executate silit prin poprire sumele de bani deținute/datorate sau care vor fi deținute/datorate în viitor de către terțul poprit debitorului poprit. În consecință, a apreciat că pentru ca intimata să justifice un interes de a formula o cerere de menținere a popririi este imperios necesar să existe în continuare un raport juridic între debitorul poprit și terțul poprit, în temeiul căruia acesta din urmă să datoreze sume de bani debitorului poprit, astfel încât aceste sume să fie executate silit prin poprire. În condițiile în care nu mai există un raport juridic între ea și debitor în temeiul căruia să îi datoreze acestuia sume de bani cu titlu de drepturi salariale sau alte drepturi bănești, care să poată fi poprite de către creditoarea intimată, a considerat că nu este îndeplinită una dintre condițiile esențiale de exercitare a acțiunii civile, având în vedre că intimata nu are un interes actual să introducă cererea de menținere a popririi în contradictoriu cu ea.

A mai arătat că prima instanță a considerat că excepția inadmisibilității cererii de menținere a popririi pentru neîndeplinirea condiției unui interes actual constituie o apărare de fond, motiv pentru care nu a fost analizată ca o excepție veritabilă și a fost unită cu fondul cauzei. A învederat că, în motivarea hotărârii pronunțate, prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la acest motiv de respingere a cererii de menținere a popririi, respectiv nejustificarea unui interes actual de formulare a acestei cereri în contradictoriu cu ea în condițiile în care contractul individual de muncă al debitorului poprit a încetat în data de 9 iunie 2011, iar ulterior încetării acestor raporturi contractuale ea nu a mai datorat debitorului nicio sumă de bani sau alte bunuri asupra cărora să poată fi instituită poprirea. Având în vedere aceste aspecte, a considerat că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală pentru că nu sunt respectate prevederile imperative ale art. 261 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ. conform cărora hotărârea instanței trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pentru care s-a format convingerea instanței și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. A considerat că prin nerespectarea acestei condiții cu privire la cuprinsul și motivarea hotărârii pronunțate i-a fost cauzată o vătămare având în vedere caracterul determinant al apărării formulate cu privire la lipsa unui interes actual de a solicita menținerea popririi în contradictoriu cu ea, apărare care, dacă ar fi fost în mod temeinic și corect analizată, ar fi dus la respingerea cererii formulate de intimată. În consecință, dat fiind faptul că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la această apărare invocată de ea și nu a arătat motivele pentru care a respins această apărare și nu a luat-o în considerare la deliberare, echivalând astfel cu o nemotivare a hotărârii, obligație esențială potrivit prevederilor art. 261 alin. 1 pct. 5 coroborat cu art. 105 alin. 2 C.proc.civ., a considerat că se impune desființarea acestei hotărâri.

Având în vedere aceste motive, a solicitat instanței de control judiciar să constate incidența prevederilor art. 304 pct. 7 C.proc.civ., întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, și să dispună modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de menținere a popririi formulate în contradictoriu cu ea, pentru lipsa unui interes actual de a formula această acțiune. A solicitat instanței de recurs să aibă în vedere motivele invocate de ea în cursul judecății în fața primei instanțe și prin cererea de recurs, respectiv faptul că debitorul intimatei nu mai deține calitatea de salariat al său, astfel încât a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 149 C.proc.fiscală, în sensul în care nu există raporturi juridice în curs de desfășurare între ea și debitor. A considerat că această condiție prevăzută de C.proc.fiscală este esențiala pentru ca poprirea, ca mijloc de executare silită, să poată funcționa, deoarece promovarea unei cereri de menținere a popririi în condițiile în care aceasta nu mai poate fi, în fapt, realizată este lipsită de interes pentru reclamantă.

Cu titlu de motiv distinct de recurs, a arătat că prin sentința pronunțată, prima instanță a dispus, pe de o parte, menținerea popririi înființate prin adresa nr. 3486/J/CD/22 februarie 2011 asupra veniturilor pe care debitorul B____ F____ le are de primit de la ea până la concurența sumei de xxxxx lei plus accesoriile aferente acestei sume, dar și obligarea sa la plata către creditoare a sumei de xxxxx lei reprezentând debit, cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare datorate de debitorul B____ F____. A apreciat că din dispozitivul hotărârii astfel pronunțate rezultă în mod evident caracterul său contradictoriu, precum și nelegalitatea hotărârii pronunțate.

Astfel, a invocat faptul că hotărârea atacată este nelegală, fiind incident motivul de nelegalitate a hotărârii prevăzut de art. 304 pct. 6 C.proc.civ., respectiv instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut. În acest sens, a arătat că prin cererea formulată de intimată și cu care instanța a fost învestită spre soluționare s-a solicitat să se dispună menținerea popririi asupra sumelor datorate de către recurentă debitorului poprit; în schimb, prima instanță a dispus nu doar menținerea popririi până la concurența sumei de xxxxx lei, dar și obligarea sa la achitarea către intimată a sumei de xxxxx lei. A apreciat că prin obligarea sa la plata debitului de xxxxx lei datorat de debitorul B____ F____ prima instanță a instituit o obligație în sarcina sa fără să fi fost învestită cu o astfel de cerere. Astfel, a arătat că prima instanță a dispus, practic, obligarea sa la achitarea debitului către intimată fără ca aceasta din urmă să fi formulat un astfel de petit și fără ca această obligație să aibă un fundament legal.

A subliniat că obiectul cererii de chemare în judecată formulate împotriva sa în prezentul dosar îl constituie menținerea popririi, ca formă de executare silită pentru stingerea creanței intimatei împotriva debitorului B____ F____, nu a sa; așadar, în temeiul popririi recurenta ar fi fost ținută doar să rețină o cotă de 1/3 din sumele datorate debitorului poprit și să achite aceste sume în contul indicat de intimată, fără ca prin aceasta să fie obligată personal în raportul obligațional existent între intimată și debitorul B____ F____, cu privire la creanța în cuantum de xxxxx lei și accesorii. Astfel, având în vedere că recurenta nu este parte în raportul obligațional din care a rezultat creanța în cuantum de xxxxx lei, nu putea fi obligată să achite din patrimoniul propriu această datorie a debitorului B____ F____.

A arătat că prima instanță a stabilit prin sentința pronunțată obligarea sa fără nici un fundament legal la plata către intimată a sumei de xxxxx lei, instituind astfel în mod absurd un raport de solidaritate între ea și debitorul intimatei, în condițiile în care a fost investită doar cu o cerere referitoare la executarea silită pentru realizarea creanței intimatei în contradictoriu cu debitorul B____ F____. În consecință, a solicitat instanței de recurs să constate că prin pronunțarea sentinței atacate, prima instanță a depășit cadrul procesual cu care a fost învestită spre soluționare, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, acordând ceva ce nu s-a cerut.

A mai arătat că, mai mult, fiind o măsură de executarea silită, menținerea popririi a avut ca scop stingerea creanței intimatei față de debitorul poprit. Totuși, așa cum a arătat intimata în cursul judecării pe fond a cauzei, în conformitate cu prevederile art. 409 C.proc.civ., poprirea asupra veniturilor obținute de debitorul poprit din salarii se putea face până la cota de 1/3 din venitul lunar net, având în vedere natura creanței intimatei. În consecință, a apreciat că, dacă prin absurd s-ar admite că dreptul de a demara executarea silită a sa nu ar fi fost prescris la data înființării popririi, indiferent de cuantumul total al creanței intimatei, prin executarea silită prin poprire, urma să fie stinsă eșalonat prin reținerea la sursa a unei cote de 1/3 din veniturile debitorului poprit si virarea lor in contul indicat de intimată Având în vedere însă cuantumul redus al drepturilor salariale datorate de ea debitorului poprit, comparativ cu valoarea ridicată a creanței intimatei, recuperarea de către intimată a sumelor datorate de către debitor nu s-ar fi putut realiza în nici un caz doar prin poprirea sumelor datorate de subscrisa debitorului poprit cu titlu de drepturi salariale, cu atât mai puțin în condițiile în care contractul de muncă a încetat după aproximativ 3 luni de la comunicarea adresei de înființare a popririi. În consecință, a apreciat absurdă menținerea popririi până la concurența sumei de xxxxx lei plus accesorii, în condițiile în care sumele poprite până la limita de 1/3 din salariul lunar obținut de debitorul poprit între data de 24 februarie 2011 (comunicare adresei de înființare a popririi) și data de 9 iunie 2011 (încetarea contractului de muncă, dată până la care s-a admis menținerea popririi) nu ar fi putut atinge în nici un caz valoarea de xxxxx lei la care se adaugă accesorii.

În temeiul acestor considerente a solicitat instanței de control judiciar să constate că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, acordând mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut și a făcut totodată o aplicare greșită a legii, interpretând în mod vădit eronat dispozițiile legale care reglementează poprirea ca formă a executării silite. În consecință, a solicitat instanței de recurs să facă aplicarea prevederilor art. 304, pct. 6 și pct. 9 și să constate caracterul nelegal al sentinței atacate și, în temeiul argumentelor expuse, să dispună modificarea hotărârii în sensul respingerii ca netemeinică a cererii de menținere a popririi formulată în contradictoriu cu ea.

Recurenta a formulat și un al treilea motive de recurs, arătând că a învederat instanței de fond și faptul că nu sunt îndeplinite condițiile promovării unei acțiuni de menținere a popririi prin prisma faptului că dreptul intimatei de a demara executarea silită prin instituirea popririi în contradictoriu cu ea în calitate de terț poprit era prescris la data comunicării către ea a adresei de înființare a popririi nr. 3486/1/CD/22 februarie 2011; în aceste condiții, în care dreptul de a cere executarea silită este prescris la data înființării popririi, a apreciat că cererea de menținere a popririi nu este întemeiată.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 131 C.proc.fiscală, „dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept”. Așadar, dreptul de a cere executarea sa silită era stins la data de 24 februarie 2011, aceasta fiind data la care s-a realizat primul act de executare silită față de ea. A arătat că acesta este motivul pentru care la acea dată nu a procedat la poprire. A arătat în acest context că în mod greșit prima instanță a reținut în motivarea cererii faptul că ea nu a arătat motivele pentru care nu a procedat la plata sumelor datorate debitorului, în contul indicat de organul de executare. A învederat că, așa cum a invocat și în fața primei instanțe și cum subliniază și în cererea de recurs, dreptul de a cere executarea sa silită era prescris la data comunicării către ea a adresei de înființare a popririi. În aceste condiții, a considerat că acea poprire nu este înființată în mod legal și nu eram îndreptățită să refuze plata către angajatul B____ F____ a drepturilor salariale și a celorlalte drepturi bănești pe care i le datora în temeiul contractului individual de muncă.

A apreciat greșită susținerea intimatei potrivit căreia recurenta, în calitate de terț poprit, putea invoca exclusiv stingerea raporturilor obligaționale dintre ea și terțul poprit, deoarece în speța de față prescripția pe care o opune recurenta este prescripția dreptului de a solicita executarea sa silită, față de ea actul de executare fiind făcut după trecerea termenului de 5 ani prevăzut de C.proc.fiscală, și nu prescripția dreptului de a cere executarea silită a debitorului B____ F____, așa cum în mod eronat susține intimata. A arătat că consideră că, având în vedere faptul că titlul executoriu reprezentat de actul constatator nr. 902 i-a fost opozabil de-abia la data de 24 februarie 2011, aceasta fiind și data la care s-a realizat primul act de executare față de ea, la acea dată termenul de 5 ani în care se putea solicita executarea silită a sa în baza actului menționat era împlinit de mai bine de un an. Din aceste motive, a considerat că a fost pe deplin justificat refuzul său de la momentul comunicării adresei de înființare a popririi de a da curs acestei măsuri de executare, având în vedere nelegalitatea înființării întrucât a fost prescris dreptul de a cere executarea sa silită. În acest context, a solicitat să fie avut în vedere faptul că ea nu poate fi obligată să realizeze o plată după depășirea termenului de prescripție de 5 ani, ca efect al purei neglijențe a organului fiscal, care nu a înțeles să procedeze la executarea silită prin poprire a pârâtului B____ F____ până la acea dată. A arătat că, din punctul său de vedere, aceasta este si rațiunea instituirii unui termen de prescripție pentru executarea silită a creanțelor fiscale, respectiv sancționarea organului fiscal care nu procedează la executarea silită într-un anumit termen. A apreciat că dacă aceste apărări sunt opozabile debitorului principal, care este, practic, cel vinovat de nașterea creanței fiscale, consideră că, cu atât mai mult, trebuie să fie reținută decăderea organului fiscal din dreptul de a cere executarea silită a unei persoane care are calitatea de terț în raportul obligațional.

A învederat că prima instanță a apreciat că la data înființării popririi sumelor datorate de către ea terțului poprit nu era prescris dreptul de a cere executarea silită. A considerat că instanța a făcut o aplicare greșită a prevederilor legislației fiscale și de procedură civilă cu privire la prescripția dreptului de a cere executarea silită prin instituirea popririi față de ea, motiv pentru care a solicitat instanței de recurs să constate nelegalitatea hotărârii pronunțate, să dispună modificarea sentinței atacate în sensul constatării prescripției dreptului intimatei de a cere executarea sa silită și, în consecință, a netemeiniciei cererii de menținere a popririi, având în vedere faptul că această măsură de executare silită nu a fost în mod legal înființată.

Apreciind că exercitarea recursului în cauză generează o devoluție integrală a cauzei, a solicitat instanței să analizeze cauza dedusă judecății sub toate aspectele sale, conform dispozițiilor art. 304¹ C.proc.civ.

În drept, a invocat art. 312 raportat la art. 304, pct. 6, pct. 7 și pct. 9 și art. 304¹ C.proc.civ.

Intimații, deși legal citați, nu au depus întâmpinări.

La termenul din data de 17 septembrie 2012, tribunalul, din oficiu, a ridicat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat Cluj în ceea ce privește soluționarea prezentei cauze.

Verificând incidența acestei excepții, tribunalul reține că până la _____________________ Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, competența materială de recurs a celor trei tribunale comerciale era reglementată de dispozițiile art. 2 pct. 3, raportate la cele ale art. 2, pct. 1, lit. a și art. 1 C.proc.civ., care diferențiau între procese și cereri în materie civilă și procese și cereri în materie comercială, toate coroborate cu dispozițiile art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, care prevedeau că tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează, dispozițiile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 prevăzând expres faptul că se pot înființa secții sau complete specializate pentru cauze comerciale.

Desigur, din punctul de vedere al dreptului material, criteriile de delimitare între cauzele civile și comerciale se regăseau în dispozițiile art. 3 C.______________________ la actele de comerț obiective, art. 4 C.______________________ la actele de comerț subiective și art. 7, art. 9 și art. 56 C.________________________________ și condițiile de incidență a jurisdicției comerciale.

Același act normativ, Legea nr. 71/2011, prin art. 223 prevede expres faptul că doar procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite.

D__ fiind faptul că prezenta cerere de menținere a popririi a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N_____ la data de 9 mai 2011, înainte de data intrării în vigoare a noului Cod civil, dispozițiile art. 223 din Legea nr. 71/2011 sunt pe deplin aplicabile.

În consecință, Tribunalul Specializat Cluj ar fi competent să soluționeze prezentul recurs doar în măsura în care hotărârea atacată, sentința civilă nr. 7762/6 aprilie 2012, pronunțată de către Judecătoria Cluj-N_____, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, ar fi o hotărâre pronunțată în primă instanță în materie comercială.

Obiectul acestui dosar a fost reprezentat, în primă instanță, de cererea intimatei DRAOV CLUJ de menținere a popririi înființate prin adresa sa nr. 3486/1/CD/22 februarie 2011 în temeiul art. 149 C.proc.fiscală. Potrivit art. 4 C.______________________ fapte de comerț toate obligațiile unui comerciant, dacă acestea nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul (caracterului comercial) nu rezultă din însuși actul. Actul a cărei menținere a solicitat-o creditoarea intimată DAOV CLUJ are, însă, în mod neechivoc, natură administrativ fiscală, conform art. 41 C.proc.fiscală, care prevede că sunt acte administrativ fiscale actele emise de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, conținutul actului administrativ fiscal fiind reglementat de art. 43 C.proc.fiscală. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 149 alin. 1 C.proc.fiscală sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

În același sens, tribunalul reține și considerentele deciziei nr. XV/5 februarie 2007, interpretate mutatis mutandis, potrivit cărora în considerarea principiului specializării, este firesc ca, atunci când contestația la executare propriu-zisă sau contestația la titlu vizează un titlu emis în materie administrativ fiscală, recursul să se îndrepte la secția de contencios administrativ a instanței competente, neputând fi primit punctul de vedere conform căruia, atunci când este vorba despre o contestație la executare propriu-zisă, natura litigiului rămâne fără relevanță, aceasta cu atât mai mult cu cât există posibilitatea ca, într-o atare contestație, să se invoce și apărări de fond, a căror natură administrativ fiscală să fie indiscutabilă.

Pentru considerentele mai sus arătate, tribunalul în temeiul art. 137 alin. 1 C.proc.civ., coroborat cu art. 158 alin. 3 C.proc.civ., art. 159 pct. 2 C.proc.civ. și art. 2 pct. 3 C.proc.civ., va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat Cluj, ridicată din oficiu și, în consecință, va declina competența de soluționare a recursului formulat de recurenta ASOCIAȚIA VÂNĂTOREASCĂ „A______”, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE CLUJ și B____ F____, împotriva sentinței civile nr. 7762/6 aprilie 2012, pronunțată de către Judecătoria Cluj-N_____, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în favoarea Tribunalului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat Cluj, ridicată din oficiu și, în consecință:

Declină competența de soluționare a recursului formulat de recurenta ASOCIAȚIA VÂNĂTOREASCĂ „A______”, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE CLUJ și B____ F____, împotriva sentinței civile nr. 7762/6 aprilie 2012, pronunțată de către Judecătoria Cluj-N_____, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în favoarea Tribunalului Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17 septembrie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

N_______ KOȘA F______ M___ D___ D____ N_______ N_____

Red.FIM/3 ex./15.01.2013

Judecător fond: d-na C_____ S_____ N___

Judecătoria Cluj-N_____