Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 4714

Ședința publică de la 08 Mai 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE M______ P____

Judecător T____ Ț______

Judecător D__ S____

Grefier C_____ C_____

x.x.x.

Pe rol, judecarea recursului declarat de creditorul S____ M____ împotriva deciziei civile nr. 4 din 16 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul D___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata debitoare POLIȚIA L_____ A MUNICIPIULUI C______ și intimata terț poprit D.G.F.P. D___ – A.F.P. C______ - TREZORERIA C______, având ca obiect validare poprire.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat Țapelea B_____, reprezentându-l pe recurentul creditor S____ M____, lipsind intimata debitoare POLIȚIA L_____ A MUNICIPIULUI C______ și intimata terț poprit D.G.F.P. D___ – A.F.P. C______ - TREZORERIA C______.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se întâmpinarea depusă de intimata debitoare, ce a fost înregistrată sub nr. xxxxx/07.05.2013.

Nu s-a solicitat termen pentru observarea întâmpinării.

Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.

Avocat B. Țapelea, pentru recurentul creditor, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile, respingerea apelului și menținerea sentinței civile. A arătat că s-a făcut aplicarea prevederilor O.U.G. 71/2009, a fost începută executarea în 2010, fiid plătită o parte din sumă, iar în 2011 trebuiau achitate diferențele, însă nu s-au achitat.

C U R T E A

Asupra recursului de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C______ la data de 09.05.2012 cu nr. XXXXXXXXXXXXXX, creditorul S____ M____ a solicitat instanței în contradictoriu cu debitorul POLIȚIA L_____ A MUNICIPIULUI C______ validarea popririi înființată de B___ I________&I________.

În motivare, creditorul a arătat că executarea a fost refuzată în temeiul OUG nr. 71/2009 și a considerat că restituirea popririi este nejustificată cel puțin pentru că se invocă OUG nr. 71/2009, deoarece ordonanța de poprire trebuia menținută și indisponibilizat contul și plățile. A mai arătat creditorul că hotărârea Tribunalului D___ este deja irevocabilă în dosarul nr. xxxxx/215/2011.

Cererea nu a fost motivată în drept.

Creditorul a atașat cererii: decizia civilă nr. 2351/05.12.2011, pronunțată în ds. xxxxx/215/2011, adresa de înființare a popririi nr. 279/2011/23.03.2012, adresa nr. xxxxxx/02.04.2012, emisă de Trezoreria Municipiului C______.

La termenul de judecată din data de 13.06.2012, creditorul a depus la dosar o precizare, prin care a arătat că înțelege să se judece și cu terțul poprit D.G.F.P. D___ – A.F.P. C______ - TREZORERIA C______.

A mai arătat că debitoarea a efectuat căile de atac împotriva măsurii înființării popririi, în contestația la executare ce a făcut obiectul dosarului nr. xxxxx/215/2011, fiind respinsă de către instanța de fond prin sentința nr. xxxxx/10.10.2011, fiind respins și recursul debitoarei prin decizia civilă nr. 2351/05.12.2011, pronunțată în dosarul xxxxx/215/2011.

În aceste condiții a solicitat executorului judecătoresc începerea executării, pentru debitul de 9062,34 lei, formându-se dosarul de executare nr. 279/2011.

În data de 23.03.2012, executorul judecătoresc a înaintat către Trezoreria C______ adresa de înființare a popririi asupra conturilor debitoarei Poliția L_____, împreună cu procesul-verbal de cheltuieli de executare în valoare de 174,34 lei.

Prin adresa nr. xxxxxx/02.04.2012, AFP-Trezoreria Mun. C______ a comunicat executorului judecătoresc faptul că restituie dosarul de executare nr. 279/2011, în sumă de 9062,34, invocând art. 1 și 2 din OUG nr. 71/2009, susținând că orice procedură se suspendă de drept.

A mai susținut creditorul că chiar dacă prin OUG nr. 71/2009 s-a prevăzut o procedură de executare derogatorie de la dreptul comun, aceste dispoziții contravin art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție, încălcând dreptul la un proces echitabil întrucât îngrădesc executarea hotărârilor judecătorești definitive care constată creanțe ale persoanelor fizice și juridice împotriva statului și instituțiilor acestora, iar în conformitate cu art. 20 din Constituția României, legile interne vor fi interpretate în conformitate cu tratatele omului la care România este parte.

Refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie o atingere a dreptului creditorului ce decurge din prevederile art. 1 din Protocolul 1 de la Convenție, întrucât statul are obligația pozitivă de a se plia la hotărârile judecătorești rămase definitive și irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani nefiind oportun să ceară unei persoane care a obținut o creanță împotriva statului să inițieze procedurile de executare pentru satisfacerea creanței sale întrucât statul și instituțiile sale nu pot refuza, omite sau întârzia în mod nerezonabil executarea unei hotărâri, nici măcar lipsa fondurilor nefiind un motiv de întârziere.

În drept, a invocat prevederile art. 460 C. proc. civ., art. 452 C. proc. civ., OG nr. 22/2002, art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1.

A atașat precizării: decizia civilă nr. 2351/06.12.2011, pronunțată în dos. xxxxx/215/2011 de Tribunalul D___, sentința civilă nr. xxxxx/10.10.2011, pronunțată în dos. xxxxx/215/2011 de Judecătoria C______, sentința nr. 1818/25.09.2008, pronunțată de Tribunalul D___, în ds. XXXXXXXXXXXX, adresa nr. xxxxxx/02.04.2012, emisă de Trezoreria Municipiului C______, adresa de poprire din data de 23.03.2012, emisă de B___ I________&I________, factură nr. 166/28.03.2011 și chitanță nr. 72/2011, contract de executare silită nr. 279/28.03.2011.

Debitoarea a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii.

În motivare, a invocat prevederile art. 1 din OUG nr. 71/2009, modificată prin Legea nr. 230/2011 și a arătat că OUG nr. 71/2009, modificată prin OUG nr. 45/2010 a fost supusă controlului constituțional, curtea statuând prin decizia nr. 877/06.07.2010 că măsurile instituite urmăresc un scop legitim – asigurarea stabilității economice a țării – și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate intre mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere – executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de acută criză economică națională și internațională.

Mai mult decât atât, a arătat debitorul, prin Decizia nr. 1533/28.11.2011, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 230/2011 pentru aprobarea OUG nr. 71/2009, statuând că aceste dispoziții nu aduc atingere prevederilor art. 6 din CEDO, iar statul nu contestă existența unui bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenție și, prin măsurile luate, nu se neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu se împiedică executarea acestora.

Prin aceeași decizie, Curtea observă că „măsura suspendării de drept a procedurilor de executare este una necesară pentru a se putea realiza finalitatea avută în vedere, respectiv eșalonarea sumelor de bani rezultate din hotărâri judecătorești, fiind aplicată în mod egal tuturor persoanelor ce intră sub incidența acesteia. Pretinsa lipsă de egalitate, în privința posibilității debitorului de a cere suspendarea executării silite, între situația statului ca creditor în cadrul raporturilor de drept fiscal și cea a cetățeanului ca creditor al statului în ipoteza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 nu poate fi reținută", iar „statul a făcut uz de marja sa de apreciere în privința termenului în care să fie executate hotărârile judecătorești, tocmai datorită situației economice și financiare îngrijorătoare în care se află, ceea ce nu este contrar nici art. 21 alin. (3) din Constituție și nici art. 6 paragraful 1 din convenția sus-menționată."

A mai susținut debitorul că nu îi pot fi alocate fonduri de către Consiliul Local, iar buna credință a debitorului este dovedită prin aceea că a efectuat plăți parțiale în cuantum de 34 % din suma datorată conform titlului executoriu în luna martie 2010, precum și procentul stabilit de lege pentru anul 2012, însă ca urmare a dispozițiilor prin care s-a dispus suspendarea de drept a plății acestor sume, Consiliul Local a fost in imposibilitate de a aproba includerea acestora în bugetul de cheltuieli al Poliției Locale a Municipiului C______.

În acest context a apreciat debitorul că este prioritară aplicarea dispozițiilor OUG nr. 71/2009 chiar dacă determină o amânare a plăților, întârzierea plăților către creditori fiind compensată cu acordarea sumelor reactualizate cu rata inflației.

A mai considerat debitoarea că instanța română trebuie să aplice normele interne legale raportat la normele comunitare, însă dacă apreciază că o normă internă nu poate fi aplicată, are posibilitatea să invoce din oficiu neconstituționalitatea unui act normativ, în speță OUG nr. 71/2009, iar in cazul respingerii acestei cereri, este obligată să aplice prevederile normei interne declarate constituțională.

În drept, a invocat prevederile art. 115-118 C. proc. civ..

Terțul poprit a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de validare a popririi.

În motivare, a arătat că potrivit Legii nr. 230/2011, pentru aprobarea OUG nr. 71/2009, „Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.

În drept, a invocat prevederile art. 115-118 C. proc. civ..

În cauză, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și a atașat dosarul de executare nr. 279/E/2011 al B___ I________ și I________.

La dosarul cauzei au fost depuse de către creditor concluzii scrise.

Prin sentința civilă nr.xxxxx/06.07.2012 pronunțată de Judecătoria C______ a fost admisă cererea formulată de creditorul S____ M_____, în contradictoriu cu debitorul POLIȚIA L_____ A MUNICIPIULUI C______ și terțul poprit D.G.F.P. D___ – A.F.P. C______ - TREZORERIA MUNICIPIULUI C______.

A fost validată poprirea înființată de B__ I________ C_________ din cadrul B___ I________ & I________ în data de 23.03.2012 în dosarul execuțional nr. 279 /2011, asupra conturilor debitorului POLIȚIA L_____ A MUNICIPIULUI C______, în mâinile terțului poprit D.G.F.P. D___ – A.F.P. C______ - TREZORERIA MUNICIPIULUI C______, pentru suma de 9062,34 lei, reprezentând debit conform titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 1818/25.09.2008, pronunțată de Tribunalul D___ – Secția C_________ Administrativ și Fiscal în ds. nr. XXXXXXXXXXXX și cheltuieli de executare.

A fost obligat terțul poprit D.G.F.P. D___ – A.F.P. C______ - TREZORERIA MUNICIPIULUI C______ să plătească creditorului suma de 9062,34 lei .

S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin sentința nr. 1818/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul D___ – Secția de C_________ Administrativ și Fiscal în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, irevocabilă, a fost obligată pârâta Poliția Comunitară C______ să acorde reclamanților, printre care și creditorul S____ M____, suplimentul postului de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare de 25 % din salariul de bază, începând cu data angajării, dar nu mai înainte de 24.04.2005 și până la data de 25.09.2008, data pronunțării hotărârii, sumele urmând a fi actualizate cu rata indicelui de inflație la data plății efective.

Prin adresa nr. 1741/03.03.2011, debitoarea a comunicat creditorului că în conformitate cu prevederile OUG nr. 71/2009, în plata drepturilor salariale aferente lunii martie 2010 au fost incluse și suplimentele salariale stabilite de instanță, în procent de 34 % din total, indexate cu indicele de inflație la data plății efective, respectiv suma de 2930 lei, după actualizare, reprezentând suplimentul postului și 2930 de lei, după indexare cu indicele de inflație, suplimentul treptei de salarizare, diferența urmând a fi acordată conform OUG nr. 71/2009, modificată prin OUG nr. 45/2010.

La data de 28-03-2011, creditorul S____ M____ a formulat cerere de executare silită a sentinței nr. 1818/25.09.2008, înregistrată cu nr. 279/2011 la B___ I________ și I________, prin Încheierea nr. 2798/13.04.2011, pronunțată în ds. xxxxx/215/2011, Judecătoria C______ încuviințând executarea silită a sentinței nr. 1818/25.09.2008.

Ulterior, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare prin procesul-verbal din data de 19.05.2011, la suma de 174,34 lei și a emis somația nr. 279/2011/19.05.2011 către debitoare, pentru a face dovada plății suplimentelor de 25% din salariul de bază conform titlului executoriu și 174,34 lei cheltuieli de executare.

Împotriva somației din data de 19.05.2011 a formulat contestație la executare debitoarea Poliția L_____ C______, ce a făcut obiectul dosarului nr. xxxxx/215/2011 al Judecătoriei C______, iar prin sentința civilă nr. xxxxx/2011/10.10.2011, irevocabilă prin Decizia nr. 2351/06.12.2011 a Tribunalului D___, a fost respinsă ca neîntemeiată.

La data de 23.03.2012, creditorul a solicitat executorului judecătoresc înființarea popririi pentru suma de 8888 lei, iar la data de 23.03.2012, a fost întocmită adresa de înființare a popririi, comunicată terțului poprit la 28.03.2012, prin care i s-a pus în vedere terțului poprit Trezoreria Municipiului C______ să procedeze la înființarea popririi asupra sumelor de bani deținute de debitoare, până la concurența sumei de 8888 lei, debit datorat conform titlului executoriu și 174,34 lei, cheltuieli de executare.

Cu adresa nr. xxxxxx/02.04.2012, Trezoreria Municipiului C______ a restituit executorului judecătoresc titlul executoriu, invocând prevederile art. 1 din OUG nr. 71/2009.

Pe cale de consecință, creditorul a învestit instanța cu prezenta cerere de validare a popririi.

Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 456 din C. proc. civ. „În termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat: a) să consemneze suma de bani sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului, în cazul popririi prevăzute la art. 453 alin. (1)”.

Conform art. 460 C. proc. civ., „dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.”

În speță, terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile ce rezultau din înființarea popririi, invocând prevederile OUG nr. 71/2009, cu privire la suspendarea de drept a executării silite, invocate și de către debitoare.

Instanța a constatat că aspectele invocate de către debitoare și terțul poprit în prezenta cerere au fost tranșate deja în mod irevocabil și cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. xxxxx/2011/10.10.2011, a Judecătoriei C______, irevocabilă prin Decizia nr. 2351/06.12.2011 a Tribunalului D___, în sensul legalității efectuării executării silite în dosarul nr. 279/2011, a titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 1818/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul D___.

Este adevărat că în cauza finalizată cu sentința civilă nr. xxxxx/2011/10.10.2011, a Judecătoriei C______ era vorba despre somația nr. 279/2011/19.05.2011, însă tocmai pentru că urmare a respingerii irevocabile a contestației la executare debitoarea nu a executat benevol titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 1818/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul D___ și nu a achitat nici cheltuielile de executare s-a procedat de către executorul judecătoresc la înființarea popririi prin adresa nr. 279/2011/23.03.2012, pentru diferența de 8888 lei, drepturi salariale și 174,34 lei, reprezentând cheltuieli de executare.

De aceea, instanța nu poate accepta reiterarea din partea debitoarei și a terțului poprit a acelorași apărări, căci legalitatea efectuării executării a fost verificată în prealabil, astfel încât debitoarea avea obligația de a achita creditorului suma totală de 9062,34 lei (8888 lei diferență drepturi salariale + 174,34 lei, cheltuieli de executare).

Cum debitoarea nu a achitat această sumă, iar terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau din înființarea popririi, conform art. 456 C. proc. civ., în temeiuș art. 460 C. proc. civ. instanța va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel debitorul Poliția L_____ a Mun.C______, care a arătat, în esență, că măsura de eșalonare a plății este prevăzută de lege și că instituția respectivă este finanțată cu fonduri primite de la ordonatorul principal de credite.

Intimatul-creditor S____ M____ a formulat întâmpinare, arătând că prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică, arătând că dreptul său la executarea unei hotărâri judecătorești este consacrat de C.E.D.O.

Prin decizia nr.4 din 16 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul D___ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, s-a admis apelul declarat de apelanta-debitoare Poliția L_____ a Municipiului C______, împotriva sentinței civile nr.xxxxx/06.07.2012, pronunțată de Judecătoria C______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul creditor S____ M____, și intimata terț poprit D___ D___ - AFP C______ - TREZORERIA C______.

S-a schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că s-a respins cererea de validare a popririi.

Tribunalul a constatat că, față de prevederile O.U.G. nr.71/2009, intimatul-creditor nu a dedus judecății o creanță exigibilă, astfel încât nu pot fi aplicate dispozițiile art.460 C.proc.civ cu privire la validarea popririi.

Dispozițiile O.U.G. nr.71/2009 nu sunt incompatibile cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului ori cu Protocoalele adiționale la aceasta, perspectiva de abordare a speței impunându-se a fi reconsiderată în faza apelului.

Astfel, obiectivul avut în vedere la adoptarea acestui act normativ de legiuitorul intern constă în menținerea stabilității economice a țării, iar acest obiectiv nu poate fi nici ignorat, nici cenzurat de instanța de judecată. C____ economică este un fenomen global și, totodată, un fapt notoriu, ce nu mai trebuie probat, astfel încât dreptul de creanță având ca obiect o sumă de bani pe care îl are un subiect împotriva statului trebuie raportat la interesul general al societății, privită în ansamblul său, societate ce traversează o criză economică însemnată.

Statul, privit în sens larg, ca entitate juridică, are calitatea de debitor într-un număr cvasiinfinit de raporturi juridice obligaționale; de asemenea, este un fapt devenit notoriu că statul, ca entitate juridică, poate intra în stare de insolvență; or, o asemenea situație de fapt și de drept ar fi dezavantajoasă pentru fiecare membru al unei societăți organizate într-o entitate statală, interesul general al societății fiind reprezentat de menținerea echilibrului bugetar și a stabilității economice a țării.

Prin urmare, există o ingerință în dreptul creditorului la un bun în accepțiunea art.1 din Protocolul Adițional nr.1 la CEDO, ingerință ce este justificată de menținerea unui echilibru între interesul particular și cel general.

La dezlegarea în drept a prezentei cauze se impune a se avea în vedere jurisprudența recentă a CEDO, mai exact decizia dată în cauza "D______ și alții împotriva României", prin care s-a statuat că echilibrul între interesele reclamanților și interesul general al societății a fost menținut și că eșalonarea plăților de către guvern, în calitatea sa de debitor, printr-o ________ acte normative, în contextul dezechilibrului bugetar cu care s-a confruntat România începând cu anul 2008, nu aduce atingere dreptului lor la un proces echitabil ori dreptului de proprietate al reclamanților.

Această jurisprudență a C.E.D.O. este esențială în rezolvarea cauzei, astfel încât dezlegările date în cadrul litigiului finalizat prin decizia civilă nr.2351/2011 a Tribunalului D___ nu mai prezintă relevanță, în condițiile în care dispozițiile OUG nr.71/2009 au în vedere protejarea unui interes social major, reprezentat de păstrarea echilibrului bugetar și a stabilității economice a țării, fiind pe deplin întrunită condiția proporționalității între interesul particular și cel general.

Împotriva deciziei a declarat recurs creditorul S____ M____, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Instanța de apel respectiv Tribunalul D___ în mod nejustificat a reținut că dispozițiile O.U.G 71/2009 nu sunt incompatibile cu Convenția Europeana a Drepturilor Omului ori cu protocoalele adiționale la acesta. Ori aceste dispoziții ale O.U.G 71/2009 contravin art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție prin care se încălcă dreptul la un proces echitabil întrucât îngrădesc executarea hotărârilor definitive care constată creanțe ale persoanelor fizice si juridice împotriva statului și a instituțiilor acestora iar în conformitate cu art. 20 din Constituția României, legile interne vor fi interpretate în conformitate cu tratatele dreptului omului la care România este parte. Astfel în considerarea calității sale de instituție publică, debitoarea are îndatorirea, ca reprezentantă a autorității statului, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătorească de condamnare a sa, în termenul rezonabil de soluționare prevăzut la art. 6 din Convenția CEDO fiind aplicabil.

A considerat că sunt îndreptățiți la recuperarea creanței iar neexecutarea la termen a unei obligații este condamnată și în practica CEDO, cauza Petro contra României unde se arată ca " întârzierea în executarea unei sentințe este imputabilă autorităților care, în speță, nu au furnizat nici o justificare valabilă pentru aceasta ingerință suportată de reclamanți, în dreptul lor la respectarea bunurilor lor ". Fiind astfel încălcat art.l din Protocolul nr.l la CEDO. Si în cauza S_____ contra României, curtea a statuat" Administrația constituie un element al statului de drept, înțelesul sau fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, daca administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie executarea acesteia, garanțiile art.6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești îsi pierd orice rațiune de a fi".

De asemenea a considerat ca refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie o atingere adusă accesului la justiție, fiind încălcat astfel art.6 alin.l din Convenție. Chiar debitoarea recunoaște că în baza sentinței nr. 1818/25.09.2008 pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX al Tribunalului D___ a achitat în anul 2010 34% din debit, urmând să achite în anul 2011, 33% și în anul 2012, 33%, conform O.U.G 71/2009, cum în următorii ani nu și-a respectat angajamentul a fost nevoit sa se adresez executorului judecătoresc în vederea recuperări creanței sale, formându-se astfel dosarul de executare nr. 279/E/2011 de către BE J I________&I________, la care s-a făcut contestație la executare formându-se dosarul nr. xxxxx/215/2011 unde a avut câștig de cauză atât la fond decizia nr. xxxxx/10/10 2011 a Judecătoriei C______ cât și în căile de atac respective recurs, decizia 2351/06.12.201 la Tribunalului D___ și contestație în anulare.

Instanța de apel respectiv Tribunalul D___, poate sa constate că, creanța sa nu este exigibila, și a mai motivat instanța ca nu îi sunt aplicate prevederile art. 460 Cod de procedura civilă.

Chiar dacă O.U.G 71/2009 a prevăzut o procedura de executare derogatoare de la dreptul comun în materia executării de către instituțiile publice a titlurilor executorii privind plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi salariale stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar pe fondul crizei economice, aceste dispoziții contravin art.6 din Convenție si art.l din Protocol adițional nr.l la Convenție întrucât tind să rupă echilibru care trebuie sa existe între interesul general apărat și interesele individuale cu care vine în conflict.

S-a precizat că executarea a început în 2010 când s-a alocat 34% din suma datorată, ulterior s-au lovit de refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului, și care constituie o atingere a dreptului său ce decurge din art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, întrucât statul are obligația pozitivă de a se plia hotărârilor judecătorești irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun să se ceară unei persoane care a obținut o creanța împotriva statului să inițieze procedura executării silite pentru satisfacerea creanței sale, întrucât statul nu poate sa refuze, sa omite, sau să întârzie în mod nejustificat executarea unei asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat pentru întârziere. Astfel Curtea Europeană în cauza Broniowski contra Poloniei arată că o atitudine din partea organismelor publice, care denotă o tentativă deliberată de a împiedica punerea în executare a unei hotărâri judecătorești definitive si executorii, tolerate sau chiar tacit prin nici o cauza de utilitate publică și nici în interesul comunității în ansamblu.

Dimpotrivă, ea este de natura să submineze credibilitatea și autoritatea puterii judecătorești și să compromite eficiența ei, punând o problemă de cea mai mare importanță în legătură cu nerespectarea principiilor fundamentale ale Convenției europene a drepturilor omului.

Pentru aceste motive s-a solicitat să se admită recursul să se caseze sentința civilă nr.4/16.01.2013 a Tribunalului D___ ca fiind nelegală si netemeinică și să se rețină cauza spre rejudecare să se admită cererea de validare a popririi înființată B__ I________&I________ asupra veniturilor virate de debitorul Poliția L_____ C______ în mâinile terțului poprit Administrația Finanțelor Publice D___ - Trezoreria Mun. C______ până la concurența sumei de 9062,34 lei, reprezentând drepturi salariale.

In drept și-a întemeiat prezenta pe dispozițiile art.299 si urm din Cod de Procedură Civilă si art. 460 respectiv 452 din Cod de Procedură Civilă si OG 22/2002, art.6 din Convenție art. 1 din Protocolul adițional nr. 1.

Recursul este fondat.

Instanțele au fost investite de creditorul Stefa M____, în contradictoriu cu debitoarea Poliția L_____ C______ și cu terțul poprit Trezoreria C______ cu o cerere de validarea popririi și obligarea terțului poprit să vireze suma de 9062,34 lei reprezentând actualizarea debitului conform titlului executoriu.

Soluția adoptată de instanța de fond, de admitere a cererii de validare poprire pentru suma de 9062,34 lei, ce reprezintă actualizare debit a fost schimbată în apel, în sensul respingerii cererii.

Critica adusă deciziei instanței de apel, privind încălcarea prezumției puterii de lucru judecat în ceea ce privește aplicarea OUG nr.71/2009 este întemeiată și urmează a fi reținută.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că prin OUG nr.71/2009 s-a stabilit un cadru derogator de la dreptul comun în materia executării de către instituțiile publice a titlurilor executorii, însă dispozițiile acesteia contravin art.6 din Convenție și art.2 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție, încalcă dreptul la un proces echitabil și dreptul la respectarea bunurilor proprii, întrucât îngrădesc executarea hotărârilor definitive care constată creanțe ale persoanelor fizice sau juridice împotriva Statului și instituțiilor sale.

Acestea tind să rupă justul echilibru care trebuie să existe între interesul general apărat și interesele individuale cu care vine în conflict, în detrimentul intereselor individuale.

Conform art.20 din Constituție, legile interne vor fi interpretate în conformitate cu tratatele privind drepturile omului la care România este parte.

Curtea de la Strassbourg este interpreta supremă a Convenției, care se aplică direct în statele membre ale Consiliului Europei, inclusiv în România, astfel că jurisprudența CEDO are o aplicare directă în dreptul intern, urmând ca judecătorul național să dea eficiență acesteia.

Refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie o atingere a dreptului creditorului ce decurge din art.1 din Protocolul 1 la Convenție, întrucât Statul are obligația pozitivă de a se plia hotărârilor judecătorești irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun să se ceară unei persoane care a obținut o creanță împotriva statului, să inițieze procedura executării silite pentru satisfacerea creanței sale, întrucât statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie în mod nerezonabil executarea unei hotărâri, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat pentru întârziere.

În lumina jurisprudenței CEDO, se poate concluziona că, atât în situația în care un stat se bucură de imunitate de executare silită, cât și în situația în care în dreptul intern este posibilă executarea silită a statului, refuzul sau întârzierea nejustificată de a plăti suma de bani printr-o hotărâre judecătorească este de natură să încalce atât dreptul la un proces echitabil, protejat de art.6 al Convenției, cât și dreptul de proprietate protejat de art.1 din Protocolul nr.1.

Tribunalul a constatat că prima instanță a verificat compatibilitatea prevederilor OUG 71/2009 modificată prin OUG nr.45/2010, față de circumstanțele concrete ale speței, cu dispozițiile art.6 din Convenție și art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenție și, jurisprudența constantă a CEDO în materia executării hotărârilor judecătorești care are o aplicabilitate directă în dreptul intern, judecătorul național trebuind să dea eficiență acestuia.

Ca hotărâre irevocabilă, decizia civilă nr.xxxxx/2011 a Tribunalului D___ se bucură de putere de lucru judecat conform art.377 alin.2, pct.1 cod procedură civilă, cu referire la art.1200 pct.4 și 1202 alin.2 cod civil, așa încât dezlegarea dată prin aceast6ă hotărâre problemei de drept referitoare la aplicarea OUG nr.71/2009, se impune în prezenta cauză, fără posibilitatea de a mai contrazisă.

Este vorba despre efectul pozitiv al puterii lucrului judecat,m care se manifestă ca prezumție, mijloc de probă, de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice între părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase între raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a statua diferit.

Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de mai fi contrazis.

Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să,asigure din nevoia de ordine și stabilitate juridică evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești.

Deci, statuându-se irevocabil asupra interpretării și aplicării dispozițiilor OUG 71/2000, în sensul că dispozițiile acestuia contravin art.6 din CEDO și art.1 din Protocolul 1 adițional la CEDO, în prezenta cauză nu se poate statua diferit în ceea ce privește această chestiune juridică.

În consecință, constatările privitoare la valabilitatea adresei de înființare a popririi, ca act de executare care a stat la baza formulării cererii de validare poprire și aplicabilitatea dispozițiilor OUG nr.71/2009, făcute în cauze soluționate irevocabil nu mai pot face obiectul analizei în prezenta cauză, fără a se încălca prezumția puterii de lucru judecat.

Față de cele ce preced, apreciindu-se că în cauză subzistă motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 cod procedură civilă, urmează să se admită recursul, să se modifice sentința și să se respingă apelul declarat de debitoarea Poliția L_____ C______.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de creditorul S____ M____ împotriva deciziei civile nr. 4 din 16 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul D___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata debitoare POLIȚIA L_____ A MUNICIPIULUI C______ și intimata terț poprit D.G.F.P. D___ – A.F.P. C______ - TREZORERIA C______.

Modifică sentința în sensul că respinge apelul declarat de apelanta-debitoare Poliția L_____ a Municipiului C______, împotriva sentinței civile nr.xxxxx/06.07.2012, pronunțată de Judecătoria C______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 08 Mai 2013.

Președinte, M______ P____	Judecător, T____ Ț______	Judecător, D__ S____
	Grefier, C_____ C_____

Red.jud.T.Ț______

Tehn.M.D.2 ex

J.f.S.L.M________