DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA A II-A CIVILĂ

DECIZIA NR. 89/2014

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 20 FEBRUARIE 2014

PREȘEDINTE M______ M__

JUDECĂTOR R___ M______

GREFIER N_______ B_____

Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta S_________ DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA SA, împotriva sentinței nr. 1109/2013 din data de 25 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul D___ Secția a-II-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul pârât _______________________ REGIONAL OLTENIA IFN SA, având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii A__.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic V_____ C_____ I____ reprezentând apelanta reclamantă și avocat Săuleanu L_____ reprezentând intimata pârâtă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal după care;

Consilier juridic V_____ C_____ I____ reprezentând apelanta reclamantă depune delegație și concluzii.

Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părților asupra apelului.

Consilier juridic V_____ C_____ I____ reprezentând apelanta reclamantă solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței și pe fond admiterea cererii și constatarea nulității absolute a Hotărârii AGEA a _______________________ REGIONAL OLTENIA IFN SA conform motivelor invocate în cererea de apel.

Învederează că Hotărârea AGEA a fost adoptată cu încălcarea dreptului la informare al acționarilor având în vedere că nu au fost prezentate acționarilor contractele de cesiune iar hotărârea a fost emisă numai cu votul acționarilor interesați. Precizează de asemenea că voința socială nu a fost formată în mod valabil.

Avocat Săuleanu L_____ reprezentând intimata pârâtă solicită respingerea apelului.

Consideră că instanța de fond în mod corect a apreciat că nu a fost încălcat dreptul la informare, raportat la prevederile art. 117² din Legea 31/1990, care prevede ce documente se pun la dispoziția acționarilor, respectiv: situațiile financiare anuale, raportul anual al consiliului de administrație, respectiv raportul directoratului și cel al consiliului de supraveghere, precum și propunerea cu privire la distribuirea de dividende, nu și alte acte.

De asemenea, susține că în conformitate cu aceste dispoziții acționarilor li se eliberează copii de pe aceste documente contra-cost, prevederi restrictive ce ar fi impus necesitatea deplasării reprezentanților apelantei la sediul societății și eliberarea copiilor contra-cost. Totodată, apelanta omite să precizeze că sancțiunea prevăzută de art. 127 din Legea 31/1990 este cea a răspunderii pentru daune.

Consideră apărătorul intimatului pârât că în eventualitatea admiterii apelului s-ar pune problema naturii nulității, respectiv nulitate absolută sau relativă, încălcarea dreptului la informare fiind o nulitate relativă.

Mai susține că, apelanta S_________ DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA SA și-a exprimat votul, acesta fiind împotrivă, astfel că nu se poate spune în ce măsură a fost vătămată aceasta.

În ceea ce privește transmiterea contractelor de cesiune către apelantă, învederează că în data de 11.04.2013 S_________ DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA SA a precizat că acestea nu i-au fost transmise și solicită transmiterea acestora, iar la dosarul cauzei există două faxuri respectiv din data de 14.04.2013 și 22.05.2013 prin care documentele au fost puse la dispoziția apelantei.

C U R T E A

Asupra apelului de față constată următoarele:

La data de 10 mai 2013, reclamanta S_________ DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA SA a chemat în judecată pe pârâta _______________________ REGIONAL OLTENIA IFN SA solicitând instanței ca pe baza hotărârii ce o va pronunța în cauză să se constate nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare desfășurată la data de 04.04.2013, cu motivarea că a fost adoptată cu încălcarea dreptului la informare al acționarilor .

Prin sentința nr.1109/26.10.2013, Tribunalul D___ – Secția a II-a Civilă a respins cererea având ca obiect acțiunea în anulare a hotărârii A__.

S-a reținut că, dreptul de informare al acționarilor este reglementat de dispozițiile art. 117² din Legea nr. 31/1990R și se referă la dreptul de informare al acționarilor cu privire la situația financiară a societății înainte de adunarea generală ordinară pentru aprobarea situațiilor financiare și distribuirea profitului net, astfel că nu poate fi primită susținerea reclamantei referitoare la faptul că voința pentru formarea acordului necesar aprobării hotărârii AGEA a fost viciată .

Organul suprem de conducere și decizie al unei societăți comerciale este adunarea asociaților, iar din cuprinsul procesului – verbal al AGEA _______________________ REGIONAL OLTENIA IFN SA din data de 04.04.2013 a rezultat că hotărârea a cărui anulare se solicită a fost luată cu majoritate .

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta S_________ DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA SA, care a învederat că respectivele contracte de cesiune nu au fost aduse la cunoștința acționarilor, însă cu votul acționarilor care dețin controlul a fost impusă aprobarea acestora .

S-a demonstrat de către intimată că aceste contracte au fost puse la dispoziția acționarului SIF OLTENIA prin fax în data de 15.04.2013 și 22.05.2013, însă în realitate SIF OLTENIA a luat cunoștință de conținutul actelor de cesiune cu ocazia depunerii la dosar .

În opinia apelantei, cu privire la încălcarea dreptului de informare reglementat de art. 117² din Legea 31/1990, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legii adăugând un principiu neprevăzut de legea societăților comerciale, anume că acest drept este limitat numai la adunarea generală de aprobare a situațiilor financiare .

O astfel de interpretare ar ignora dreptul fundamental al unui subscriitor de aport de a participa la adunarea generală și de a vota conform cotei deținute, evident în cunoștință de cauză.

Nu înseamnă că pentru orice alte probleme care sunt de competența adunării, obligația de informare este una opțională, la latitudinea administratorilor și a acționarului majoritar .

Cu alte cuvinte, neprezentarea materialului supus aprobării, reprezintă o încălcare a principiului deliberativ al hotărârii, iar încălcarea legii valorează practic cu împiedicarea acționarului de a participa la adunare.

Tot apelanta a susținut că, referitor la formarea voinței sociale, instanța de fond a considerat în mod greșit că voința socială se formează valabil dacă se bazează pe majoritate de voturi .

Verificarea caracterului licit sau ilicit al hotărârii nu se poate stabili dacă nu se bazează pe deliberări valabile, în cunoștință de cauză, iar câtă vreme nu au existat dezbateri și nu au fost prezentate materialele (contractele supuse aprobării), în mod evident nu se poate prezuma că voința socială a avut un scop licit.

Prin urmare, din perspectiva încălcării art. 127 din Legea 31/1990, hotărârea este prezumată a fi nelegală, câtă vreme nu s-a putut verifica în cadrul adunării, caracterul operațiunilor.

Apelanta a afirmat și faptul că nu s-a pus problema ca pe cale judiciară să se verifice oportunitatea hotărârii, în contextul în care acționarii minoritari nu cunosc ce a aprobat respectiva adunare .

S-a depus întâmpinare de către intimata-pârâtă _______________________ REGIONAL OLTENIA IFN SA care a solicitat respingerea apelului, pe considerentul că dreptul la informare al acționarului nu este un drept ce poate fi exercitat discreționar, în sensul că privește orice înscrisuri, legiuitorul înțelegând să reglementeze expres și limitativ exercitarea acestui drept atât din perspectivele sferei actelor supuse comunicării, dar și a modalității de comunicare .

În ceea ce privește a doua critică care vizează modul de formare al voinței societății, argumentarea instanței este corectă din perspectiva principiilor ce guvernează formarea voinței sociale, respectiv cel al majorității în adunarea generală într-un anumit moment .

Intimata a mai arătat că în al treilea rând SIF OLTENIA a criticat poziția instanței de fond în ceea ce privește art. 132, în sensul că se poate realiza doar un control de legalitate și nu unul de oportunitate, considerând apelanta că nu s-a pus problema unei astfel de verificări de oportunitate .

Totuși, apelanta nu face altceva decât a trimite către verificarea operațiunii, a analizării contextului și scopului respectivelor cesiuni, aspecte pe care instanța de fond le-a apreciat ca fiind străine de natura acțiunii în anulare .

Apelanta SIF OLTENIA a răspuns la întâmpinare solicitând înlăturarea apărărilor formulate de pârâtă, reiterând pe scurt argumentarea din cererea de apel .

Prin Încheierea din data de 28 ianuarie 2014, Curtea de Apel C______ – Secția a II-a Civilă a constatat că din eroare dosarul a fost înregistrat ca fiind recurs și nu apel, astfel că a fost scoasă cauza de pe rol și înaintată la serviciul Arhivă pentru o nouă repartizare a dosarului în complet de apel .

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate în cauză, Curtea apreciază apelul ca fiind nefondat .

Ca reglementări au fost invocate dispozițiile art. 132 alin. 2 și 3, art. 117² și art. 127 din Legea nr. 31/1990R.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 132 alin.2 din Legea 31/1990 R, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se însereze aceasta în procesul - verbal al ședinței, în timp ce la alin.3 se precizează că, atunci când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată .

Apelanta SIF OLTENIA SA a solicitat constatarea nulității absolute a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare din data de 04.04.2013, pe considerentul că a fost încălcat dreptul la informare a acționarilor, în sensul că nu a intrat în posesia materialelor pentru AGEA, dar au fost solicitate prin adresa 1335/26.02.2013.

Dreptul la informare a acționarilor a fost reglementat prin dispozițiile art. 117² din Legea 31/1990R, care la alin. 1, a stipulat că situațiile financiare anuale, raportul anual al consiliului de administrație, respectiv raportul directorului și cel al consiliului de supraveghere, precum și propunerea cu privire la distribuirea de devidende se pun la dispoziția acționarilor la sediul societății, de la data convocării adunării generale, iar la cerere, acționarilor li se vor elibera copii de pe aceste documente, sumele percepute pentru eliberarea de copii neputând depăși costurile administrative implicate de furnizarea acestora .

Din modul de redactare a acestei reglementări, rezultă că intenția legiuitorului a urmărit să limiteze dreptul la informare doar cu privire la anumite aspecte de pe ordinea de zi și aceasta din perspectiva actelor supuse comunicării, dar și a modului de comunicare a acestora .

În celelalte situații legiuitorul a stabilit că acționarilor li se vor elibera copii de pe aceste documente, astfel că, nu a fost reglementată varianta comunicării la sediul acționarului a respectivelor acte .

Tot cu privire la dreptul de informare, la alin. 3 al art. 117² din Legea 31/1990R, se prevede că fiecare acționar poate adresa întrebări referitoare la activitatea societății, înaintea datei de desfășurare a adunării generale, urmând a i se răspunde în cadrul adunării .

Prin urmare, dreptul la informare al acționarului nu este un drept ce poate fi exercitat nelimitat cu privire la orice fel de înscrisuri, legiuitorul impunând o limitare în acest sens .

Cu privire la cea de-a doua critică care vizează modul de formare al voinței societății, trebuie evidențiat că adunarea acționarilor reprezintă organul suprem de conducere și decizie al societății comerciale, fiind asimilată de doctrină cu puterea legiuitoare într-un stat .

Competența acestui organ include în esență dreptul de a adopta hotărâri la cel mai înalt nivel în orice chestiune care interesează societatea comercială în cauză .

Referitor la problema formării voinței sociale în cadrul adunării generale, nu trebuie omis faptul că voința societății este altceva decât suma voințelor individuale a acționarilor, ea reprezentând o voință nouă, specifică societății, care se creează în cadrul adunării acționarilor .

Doctrina a relevat că, în formarea voinței sociale, manifestarea voinței individuale suferă o dublă îngrădire: pe de o parte este îngrădită de interesul societății, iar pe de altă parte de voințele individuale ale celorlalți asociați.

Faptul că voința individuală este sacrificată în favoarea voinței colective, nu reprezintă o atingere adusă dreptului de proprietate, ci este mai degrabă un mod de exercitare a acestuia .

Prin urmare, societatea are voință proprie care nu poate fi constituită din însumarea voințelor individuale, ea trebuind să reprezinte voința unei majorități a acționarilor .

Atâta timp, cât nu s-a dovedit încălcarea interesului general, în detrimentul unor interese personale ale unor asociați, hotărârea este valabilă.

În ceea ce privește aplicabilitatea art.127, din interpretarea gramaticală și sistematică a acestei dispoziții, rezultă că încălcarea acestei obligații nu constituie un motiv de anulare a hotărârii generale, sancțiunea fiind răspunderea acționarului pentru daunele aduse societății .

O ultimă critică a vizat problema ca pe cale judiciară să se verifice oportunitatea hotărârii și nu să se efectueze doar un control de legalitate, și aceasta în raport de prevederile art. 132 din Legea nr. 31/1990 .

Ori, așa cum corect a sesizat instanța de fond (dar și intimata), apelanta a făcut trimiteri la verificarea operațiunii, a analizei contextului și scopului respectivelor contracte, ceea ce reprezintă o analiză de oportunitate a hotărârii .

Față de aceste considerente Curtea, în raport de prevederile art. 480 N.Cod de procedură civilă, va respinge apelul .

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta S_________ DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA SA, cu sediul în C______, ___________________, județul D___, împotriva sentinței nr. 1109/2013 din data de 25 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul D___ Secția a-II-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul pârât _______________________ REGIONAL OLTENIA IFN SA, cu sediul în C______, ______________________.14, parter, județul D___.

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2014.

PREȘEDINTE, M______ M__		JUDECĂTOR, R___ M______
	GREFIER, N_______ B_____

Red. Jud. R.M______

Jud. fond T.I.H_______

Tehnoredactat M.D./4ex./4.03.2014

N.B. 21 Februarie 2014