R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A CIVILĂ

DECIZIE Nr. 123/2015

Ședința publică de la 16 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M____-SPERANȚA C_____

JUDECĂTOR G_______ G______

JUDECĂTOR I_____ P______

GREFIER C______ L____

Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta reclamantă S________ I____ împotriva Sentinței civile nr. 734/20.02.2014 și a încheierii din 07.11.2013 pronunțate de Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, precum și a recursului formulat de recurenta intervenientă M_________ S_________ CORP împotriva încheierii pronunțată la 16.05.2013 de Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata pârâtă F_____ P___________ SA și intimatul intervenient accesoriu B_________ D__ C_______.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata pârâtă, prin avocați A__ D________ Ș___, F_______ T____ și P_________ Ș____ N____ cu împuternicire avocațială colectivă la fila 61 din dosar și recurenta intervenienta M_________ S_________ CORP, prin avocați P_______ C_______ și A________ G___ cu împuternicire avocațială colectivă la fila 83 din dosar, lipsă fiind recurenta reclamantă și intimatul intervenient accesoriu.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care,

La interpelarea instanței părțile, prin apărători având cuvântul pe rând arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe cererile de recurs.

Recurenta intervenientă, prin avocat solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, schimbarea în parte a încheierii atacate în sensul admiterii cererii de intervenție accesorie.

La interpelarea instanței arată că nu a atacat și fondul cauzei întrucât cererea de intervenție accesorie a fost respinsă, astfel că la acea dată nu putea ataca fondul cauzei. Apreciază că recursul formulat este admisibil.

Intimata pârâtă, prin avocat A__ D________ Ș___, având cuvântul pe recursul formulat de către recurenta intervenientă solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu consecința admiterii în principiu a cererii de intervenție accesorie.

Apreciază că încheierea prin care s-a respins cererea de intervenție accesorie poate fi atacată cu recurs de sine stătător pentru că tinde la stabilirea cadrului procesual.

Având cuvântul pe recursul formulat de către recurenta reclamantă S________ I____ solicită instanței respingerea acestuia ca nefondat pentru motivele prezentate pe larg prin întâmpinare și susținute oral în fața instanței, apreciind faptul că sentința atacată este legală și temeinică.

Învederează instanței faptul că hotărârea atacată cuprinde 9 concluzii care nu au fost combătute de către recurentă, prin motivele de recurs. Apreciază că recurenta nu și-a dovedit interesul în promovarea prezentei acțiuni, simpla calitate de acționar minoritar nestabilind implicit și prezumția absolută a interesului.

Mai arată și faptul că acțiunile demarate de către acest creditor minoritar sunt exercitate cu rea-credință și în detrimentul interesului societății.

Solicită instanței obligarea recurentei reclamante la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 20,122.25 Ron, reprezentând onorariu de avocat, potrivit facturilor depuse la dosar. Depune concluzii scrise.

Recurenta intervenientă, prin avocat solicită instanței respingerea recursului formulat de către recurenta reclamantă ca nefondat. Apreciază că sentința atacată este legală și temeinică. Arată că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

C U R T E A

Deliberând asupra recursurilor de față:

Prin sentința civilă nr. 734 din 20.02.2014 Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active și a admis excepția lipsei de interes, respingând ca fiind lipsită de interes cererea formulată de reclamanta S________ I____ împotriva pârâtei _________________________.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 12.11.2012, astfel cum a fost precizată, reclamanta S________ I____ a solicitat în contradictoriu cu F_____ P___________ SA, anularea hotărârilor adunării generale a acționarilor adoptate în data de 23.11.2012, apreciind că sunt întrunite condițiile art. 132 din Legea nr.31/1990 rep., având în vedere că A.G.A. a fost convocată și condusă de administratorul ales prin Hotărârea nr.2 a AGEA din 06.09.2010, anulată prin hotărârea Tribunalului București – Secția a VI - a Comercială, pronunțată în dosarul nr. xxxxx/3/2010, în data de 21.12.2011, sub nr. xxxxx, hotărârea fiind irevocabilă prin respingerea recursului formulat de F_____ P___________, ceea ce conduce automat la dispozițiile actului constitutiv anterior celui adoptat în data de 6.09.2010, ale cărui prevederi nu au fost respectate.

Pârâta F_____ P___________ SA a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, iar prin notele de ședință a invocat excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamantei S________ I____.

Reclamanta a precizat la termenul din 30.01.2014 că motivele de nulitate invocate în cuprinsul cererii sunt motive de nulitate absolută, în raport de aceste precizări tribunalul, reținând totodată că excepția lipsei calității procesuale active este străină de calificarea dată în mod expres de reclamantă cererii formulate, a respins excepția ca neîntemeiată.

La data de 21.02.2013 au depus cereri de intervenție în interesul pârâtei P_____ van Dusen G______ și M_________ S_________ Corp, cereri ce au fost respinse ca inadmisibile prin încheierea din 16.05.2013, motivat de faptul că cererile de intervenție au fost formulate de doi acționari ai societății pârâte care au votat în cadrul A.G.A din 23.11.2012 în sensul aprobării tuturor punctelor de pe ordinea de zi și nu au probat legătura dintre dreptul acționarilor și dreptul societății pârâte.

Cât privește excepția lipsei de interes, tribunalul a reținut că reclamantul acționar își ocrotește propriile interese nu în mod nemijlocit, ci prin ocrotirea intereselor prevalente ale societății, de care este legat prin pactul societar, consecința acestei situații fiind aceea că efectele benefice ale reinstaurării legalității pot fi resimțite de reclamant doar dacă el își păstrează calitatea de acționar deținută la data introducerii acțiunii pe tot parcursul judecății, până la pronunțarea hotărârii de către instanța de judecată și după aceea, până când hotărârea judecătorească își produce efectele, mai întâi față de societate și, apoi, față de fiecare dintre acționarii săi.

Reclamanta și-a justificat interesul în promovarea acțiunii în anularea hotărârilor adoptate în A.G.A din 23.11.2012 a Fondului P___________ – S.A. prin calitatea de acționar deținută, precizând în cuprinsul cererii de chemare în judecată că nu a participat la adunarea generală a acționarilor, ceea ce indică faptul că ipoteza legală avută în vedere la formularea cererii este cea reglementată de art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.

Reclamanta nu a promovat cererea de chemare în judecată în calitate de “persoană interesată”, ci, în calitate de acționar, a arătat instanța de fond, astfel încât nu pot fi reținute susținerile reclamatei din cuprinsul notelor scrise potrivit cărora, date fiind motivele de nulitate absolută invocate, oricine justifică un interes poate să atace hotărârile adoptate, susținerea reclamantei presupunând acceptarea implicită a modificării cererii de chemare în judecată inițial formulate, cu nerespectarea condițiilor prevăzute de art.132 Cod procedură civilă.

A apreciat prima instanță că reclamanta nu a probat, în modalitatea prevăzută de lege și de actul constitutiv, calitatea de acționar la data introducerii cererii de chemare în judecată și neîntrerupt după acest moment, ceea ce face ca cererea de constatare a nulității absolute a hotărârilor A.G.A. să apară ca fiind lipsită de interes.

Reclamanta S________ I____ a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 734 din 20.02.2014 și a încheierii pronunțate în data de 7.11.2013, iar M_________ S_________ CORP a declarat recurs împotriva încheierii din 16.05.2013, recursurile fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă, sub nr. XXXXXXXXXXXX, din 5.05.2014.

Recurenta reclamantă S________ I____ a criticat sentința civilă nr. 734 din 20.02.2014 pentru nelegalitate susținând că data la care trebuia ca reclamanta să aibă calitatea de acționar, este data de referință, instanța de fond înlăturând în mod neîntemeiat această susținere a reclamantei și considerând că cel care atacă o hotărâre A__ în baza art. 132 din Legea nr.31/1990, trebuie să aibă calitatea de acționar nu numai la data de referință, ci și pe tot parcursul procesului, prin această logică nejuridică, instanța de fond lipsind de conținut dispozițiile art. 132 din lgnr.31/1990 care stabilesc acționarii ce pot să atace o hotărâre A__ ca fiind doar acei acționari care nu au participat la A__ sau au participat și au votat împotrivă.

Legiuitorul nu a prevăzut expres și menținerea calității de acționar pe tot parcursul litigiului, așa încât în mod artificial instanța de fond a făcut o disociere între interesul dat de promovarea acțiunii și interesul dat de menținerea litigiului pe rolul instanțelor de judecată.

Consideră recurenta că a făcut dovada calității de acționar prin extras de cont emis în baza art. 72 și 73 coroborat cu art. 2 alin. 1 lit. g din Regulamentul C.N.V.M. 13/2005.

A mai susținut recurenta reclamantă că cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispozițiile art. 132 din Legea nr.31/1990 în integralitatea lor și nu doar pe art. 132 alin. 3 teza a II a, așa încât orice persoană poate să atace o hotărâre A__ lovită de nulitate absolută, în timp ce în cazul special al nulității relative cererea de chemare în judecată trebuie să fie formulată doar de acționarul care avea această calitate la data de referință și nu a fost prezent la A__ sau a fost prezent și a votat împotrivă.

În aceste condiții, a arătat recurenta reclamantă, având în vedere că au fost invocate motive de nulitate absolută, instanța trebuie să aibă în vedere acest cadru procesual la momentul analizării excepției și să observe că fiind motive de nulitate absolută nu are relevanță calitatea de acționar, de altfel dovedită.

În același timp, având în vedere obiectul hotărârilor A__ atacate, respectiv de reconfirmare și readaptare și reaprobare a unor hotărâri A__ deja anulate în mod irevocabil, în contradictoriu cu aceleași părți, este evident, susține recurenta reclamantă, că aceasta este o persoană interesată, în aceeași măsură în care instanțele de judecată au considerat și decis că se justifică în cazul acțiunilor întemeiate pe dispozițiile art. 25 din Legea nr.26/1990 rep.

Cât privește recursul împotriva încheierii din data de 7.11.2013, prin care instanța de fond a respins cererea de suplimentare de probatorii raportat la faptul că nu s-ar regăsi între motivele de nulitate invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată precizate, recurenta reclamantă a susținut că raționamentul instanței de fond nu este nici logic și nici juridic.

Motivele de nulitate, așa cum au fost ele invocate, nu trebuie să fie calificate juridic, instanța fiind cea care are sarcina determinării naturii juridice a cererii.

Este excesivă și forțată interpretarea instanței de fond în sensul că prin: „Lipsa unui mandat valabil” nu se poate înțelege și totala lipsă a mandatului și că exprimarea nu ar acoperi această ipoteză.

În drept, art. 304 pct. 4, 5, 7, 8, 9 Cod procedură civilă și art. 304¹ Cod procedură civilă.

Recurenta reclamantă a depus înscrisuri în probatoriu.

Recurenta intervenientă M_________ S_________ Corp a criticat încheierea din 16.05.2013, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii în principiu a intervenției accesorii formulate de M_________ în sprijinul Fondului P___________ SA, susținând că dată fiind calitatea sa de acționar al F.P. o eventuală admitere a acțiunii reclamantei ar fi produs efecte direct în patrimoniul său și nu în cel al societății, iar Legea nr. 31/1990 nu limitează dreptul de a formula intervenții accesorii, dacă se dovedește un interes.

Fiind de notorietate că M_________ este cel mai mare acționar al F.P. este evident interesul concret de a interveni în cauză, prin hotărârea adoptată în cadrul A__ acționarii urmărind nu numai interesul social, ci și propriul interes.

Nu în ultimul rând, a arătat recurenta intervenientă, jurisprudența Tribunalului București și a Curții de Apel București este în sensul admiterii intervenției accesorii a M_________ în sprijinul F.P.

În drept, art. 52 alin. 2 coroborat cu art. 299 și art. 289 coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă.

Intimata pârâtă Societatea F_____ P___________ SA a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamanta S________ I____, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

A arătat intimata că dovedirea calității de acționar prin raportare la data de referință are relevanță exclusiv din perspectiva exercitării dreptului de vot în cadrul viitoarei adunări generale a acționarilor, fără a se confunda/identifica cu interesul procesual în promovarea acțiunii în anularea hotărârii A__, iar prevederile art. 132 din lgnr.31/1990 nu înlătură/modifică condițiile procesuale, de admisibilitate a unei acțiuni în justiție.

Recurenta reclamantă nu a promovat acțiunea din perspectiva unei terțe persoane de societate ale cărei interese (personale) au fost lezate prin deciziile A__ și nu a dovedit în forma cerută de actul constitutiv calitatea sa de acționar, pentru a beneficia de prezumția interesului societar și nici nu a justificat vreun alt interes propriu prin soluționarea acțiunii în justiție.

Dovada calității de acționar se poate face numai în favoarea prevăzută de lege-extras de cont și/sau istoric de cont emis de către Depozitarul Central, a mai arătat intimata.

Deși calitatea de acționar (nedovedită) a fost indicată drept justificare a demersului procesual chiar de către reclamantă, a precizat intimata, este relevant comportamentul reclamantei care alege să nu participe de-o manieră activă la viața societății prin prezentarea în A__, dar înțelege să facă abuz de prevederile art. 132 din Legea nr.31/1990 pentru a contesta deciziile de management ale societății.

Relevant pentru interesul societar este împrejurarea că dintre toți acționarii Fondului, reclamanta recurentă este singura care contestă hotărârile A__ ale societății, subrogându-se fără temei legal într-un veritabil reprezentant al acționarilor, formulând astfel o veritabilă actio popularis – acțiune inadmisibilă.

Cât privește recursul promovat împotriva încheierii de ședință din data de 7.11.2013, intimata pârâtă a susținut că recurenta reclamantă critică, în mod neîntemeiat, soluția instanței de fond cu privire la respingerea suplimentării probatoriului, întrucât aceasta nu avea formulat un motiv de nulitate de sine stătător care să justifice și să explice suplimentarea probatoriului.

Astfel, din analiza cererii de chemare în judecată și a precizărilor formulate de reclamantă, motivul de nulitate referit „Persoanele care au votat nu aveau mandat valabil” este dezvoltat în sensul criticării legalității împuternicirii oferite de acționar, în sensul că acționarii nu știau exact ce este înscris pe ordinea de zi și, deci, nu puteau oferi un mandat în mod valabil, nicidecum din perspectiva comparării momentelor mandatării.

Rezultă, a arătat intimata, că prima instanță în mod judicios a respins cererea de suplimentare a probatoriului reținând că din cererea precizatoare a reclamantei „nu reiese că a formulat și un motiv de nulitate derivat din împrejurarea exprimării votului de către o persoană a cărei împuternicire a fost revocată printr-o împuternicire ulterioară”, criticile recurentei reclamante fiind neîntemeiate.

Și recurenta intervenientă M_________ S_________ Corp a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanta Sfârăială I____, susținând că aceasta nu are un interes legitim în promovarea acțiunii în anularea hotărârilor A__ din 23.11.2012, recurenta fiind un litigator vexatoriu care, în prezent, are peste 300 de acțiuni în instanță promovate împotriva F.P., peste 100 de noi cereri de chemare în judecată fiind introduse în perioada februarie 2013-septembrie 2014, iar în dosarele sale împotriva societății recurenta reclamantă a formulat peste 80 de recuzări, toate respinse, instanțele reținând abuzul de drept procesual săvârșit de către aceasta.

Astfel, în dosarul nr. xxxxx/3/2013, a mai arătat recurenta intervenientă, s-a constatat, cu titlu general, abuzul de minoritate al reclamantei și s-a dispus „încetarea imediată și interzicerea pentru viitor a abuzului de minoritate săvârșit”.

Recurenta nu are un interes legitim, a susținut M_________, acțiunea dedusă judecății făcând parte dintr-un amplu demers al reclamantei de destabilizare a societății, recurenta neurmărind obținerea unui beneficiu pentru sine și pentru acționari prin promovarea acțiunilor în anulare, ci obținerea unui beneficiu personal obscur, străin de interesul social sau de orice minimă cerință de legalitate, întrucât dacă toate acțiunile sale se admit, aceasta nu câștigă nimic și nici nu pierde nimic, motiv pentru care în cele peste 300 de litigii promovate sunt invocate sute de incidente procesuale care tind la amânarea judecății.

Deși recurenta reclamantă deținea din anul 2012 numai o acțiune la M.F., așa cum rezultă din istoricul de cont, cele 300 de litigii demarate de aceasta având ca temei protejarea unui interes patrimonial de 0.9 lei, s-au plătit taxe de timbru și cheltuieli de judecată ce depășesc de mii de ori valoarea deținătorilor reclamantei, spre exemplu, în dosarul nr. xxxxx/3/2013 soluționat de Tribunalul București, recurenta reclamantă fiind obligată să plătească cheltuielile de judecată în valoare de 50.000 lei, costuri ce nu se justifică pentru un acționar cu o singură acțiune.

În ceea ce privește încheierea din 7.11.2013, aceasta este legală, a susținut intervenienta M_________, prin cererea de probatoriu formulată la 7.11.2013 recurenta reclamantă nu a încercat să probeze fapte invocate prin cererea de chemare în judecată, ci să invoce un nou motiv de nulitate, bazându-se pe o pretinsă neregularitate a procurilor din perspectiva succesiunii acestora.

Prin invocarea ca motiv de recurs a nelegalei respingeri a cererii de suplimentare a probelor, recurenta nu încearcă altceva decât recunoașterea ca legală a unei cereri formulate tardiv prin care se invocă un nou motiv de nulitate.

În ședința publică de la 24.11.2014 a formulat cerere de intervenție în interesul recurentei reclamante, numitul D__ C_______ B_________, în temeiul art. 49 Cod procedură civilă și art. 46 din Legea nr.31/1990 rep. susținând că interesul său este dat de faptul că atât administratorul, cât și membrii Consiliului de Supraveghere al F.P. au acționat în contra intereselor acționarilor, cu sprijinul concret al unor acționari cu participație suficient de mare pentru a le asigura sprijin în demersurile făcute în contra intereselor acționarilor minoritari ai societății.

Cererea de intervenție a fost admisă în principiu prin încheierea din 19.01.2015 (f.178-179, vol. II).

Și intimata F.P.-S.A. a depus înscrisuri în probatoriu și jurisprudență, precum și concluzii scrise.

Jurisprudență a fost depusă și de către recurenta M_________ S_________ Corp.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304¹ Cod procedură civilă, constată următoarele:

Recursul declarat de către intervenienta M_________ S_________ CORP împotriva încheierii de ședință din 16.05.2013 este fondat pentru considerentele ce succed:

Respingerea cererii de intervenție accesorie ca inadmisibilă de către instanța de fond lipsește de conținut dispozițiile art. 49 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, neexistând vreo dispoziție legală expresă și derogatorie de la dispozițiile legale precitate care să prevadă inadmisibilitatea cererii de intervenție accesorie în pricinile având ca obiect anularea unei hotărâri A__.

Astfel, potrivit dispozițiile art. 49 alin. 1 Cod procedură civilă „Oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane” și, potrivit alin. 3 al aceluiași articol, „Ea (intervenția) este în interesul uneia dintre părți când sprijină numai apărarea acesteia”.

Printr-o decizie de speță, instanța supremă a statuat în sensul admisibilității intervenției accesorii în orice materie, atâta timp cât ea nu este limitată la anumite materii (T.S., s. civ., dec. nr. 647/1969).

Totodată, Curtea Constituțională a României, statuând asupra constituționalității dispozițiilor art. 49 alin. 1 și alin. 3 Cod procedură civilă, a constatat că aceste dispoziții legale consacră dreptul oricărei persoane de a interveni în procesul dintre alte persoane, atunci când această intervenție este justificată de existența unui interes, fără a se asigura cuiva privilegii și fără a se face discriminări (C.C.R., dec. nr. 76/25.04.2000).

Dispozițiile legale ale art. 49 alin. 1,3 Cod procedură civilă sunt norme de procedură ce reglementează instituția intervenției în procesul civil, iar aceste dispozițiile legale nu limitează drepturile intervenientului în sensul că nu-l împiedică pe acesta să se adreseze instanțelor judecătorești, să folosească toate mijloacele de apărare prevăzute de lege și să beneficieze de garanțiile procesului echitabil.

Cum, în speță, intervenienta accesorie M_________ S_________ Corp a făcut dovada interesului său în formularea cererii de intervenție accesorie în interesul pârâtei F.P. SA, interes care are la bază calitatea de acționar semnificativ al F.P., în temeiul căruia intervenienta poate sprijini apărarea societății F.P. într-o acțiune având ca obiect anularea unor hotărâri A__, în favoarea cărora intervenienta a votat, apreciind oportunitatea acestor hotărâri pentru societate, iar hotărârile adoptate, obligatorii pentru toți acționarii, se resfrâng în mod direct (sau indirect) asupra acționarilor societății, nu se poate solicita intervenientei să probeze un alt interes decât cel reglementat de legea de procedură, sens în care aprecierea instanței de fond relativă la „valoarea adăugată” procesului ce trebuia adusă de intervenția accesorie, precum și la necesitatea ca intervenienta să fie titulara unui drept distinct de cel izvorât din calitatea acesteia de acționar, este excesivă și adaugă la lege în mod nepermis.

Pentru aceste considerente, Curtea, constatând incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1,2 și 3, va admite recursul formulat de intervenienta M_________ S_________ Corp și va modifica în parte încheierea din 16.05.2013 în sensul că va încuviința în principiu cererea de intervenție accesorie în interesul pârâte F.P. SA, formulată de intervenienta M_________ S_________ Corp, apreciind că în cauză erau îndeplinite cerințele prevăzute de art. 49 alin. 1 și alin. 3 Cod procedură civilă, menținând celelalte dispoziții ale încheierii recurate.

Recursul declarat de reclamanta S________ I____ împotriva încheierii de ședință din 7.11.2013 este nefondat pentru următoarele considerente:

Reclamanta recurentă a criticat încheierea din 7.11.2013 pentru respingerea cererii de suplimentare a probatoriului formulat în ședință și calificarea cererii depuse de către reclamantă la termenul din 10.01.2013, ca fiind cerere modificatoare.

Curtea constată că încuviințarea unei cereri de suplimentare a probatoriului, formulată la aproximativ un an de la data înregistrării cererii de chemare în judecată, nu reprezintă o obligație a instanței, ci un apanaj al instanței, admisibilitatea unei probe fiind hotărâtă de către instanța de judecată în funcție de pertinența și concludența acesteia. Ca regulă generală, probele se propun de reclamant prin cererea de chemare în judecată sau cel târziu la prima zi de înfățișare, respectiv la termenul acordat de instanță în acest scop, iar de pârât prin întâmpinare sau la prima zi de înfățișare ori la termenul acordat de instanță în acest scop, după caz.

Pentru admisibilitatea dovezii propuse ulterior primei zile de înfățișare, potrivit art. 138 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, se cer îndeplinite cumulativ două condiții:

-nevoia dovezii să rezulte din dezbateri;

-partea care solicită încuviințarea ei să nu fi putut prevedea necesitatea administrării probei solicitate.

În speță însă, tribunalul a reținut în mod corect că dacă la data formulării cererii de chemare în judecată (reclamanta formulând cererea anterior ținerii A__ atacate), reclamanta nu poseda toate informațiile considerate relevante privind modalitatea de desfășurare a votului, aceasta și-a precizat însă, ulterior, cererea de chemare în judecată, tot fără a formula în mod expres și un motiv de nulitate derivat din împrejurarea exprimării votului de către o persoană a cărei împuternicire a fost revocată printr-o împuternicire ulterioară.

În această situație, cererea de suplimentare a probatoriului pentru dovedirea unui motiv de nulitate neinvocat în mod legal, corect procedural a fost respinsă de către instanța de fond, legal și temeinic, recursul fiind nefondat și urmând a fi respins ca atare.

Cât privește recursul declarat de către reclamanta I____ S________ împotriva sentinței civile nr. 734 din 20.02.2014, Curtea constată că este nefondat pentru considerentele ce succed:

Tribunalul a apreciat că reclamanta nu a probat, în modalitatea prevăzută de lege și de actul constitutiv, calitatea de acționar la data introducerii cererii de chemare în judecată și neîntrerupt după acest moment, cererea acesteia fiind lipsită de interes.

Recurenta reclamantă a susținut prin motivele de recurs că reclamanta trebuie să aibă calitatea de acționar doar la data de referință a ținerii A.G.A., neexistând obligativitatea menținerii acestei calități pe tot parcursul procesului, precum și că a făcut dovada calității de acționar prin act emis de către Depozitarul central însă instanța de fond nu a ținut cont de acest înscris.

De asemenea, recurenta a criticat înlăturarea de către prima instanță a motivelor de nulitate absolută a hotărârilor A.G.A., apreciind că este investită doar în baza art. 132 alin. 3 teza I, restrângând astfel drepturile reclamantei doar la această ipoteză, deși reclamanta nu a specificat expres în cuprinsul cererii de chemare în judecată că ar fi renunțat sau nu s-ar prevala de teza a II a a alin. 3, iar motivele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată sunt motive de nulitate absolută.

Curtea reține că, din perspectiva dispozițiilor art. 7 alin. 1 teza finală din Actul Constitutiv al F.P., calitatea de acționar al F.P. se atestă prin extras de cont emis de Depozitarul Central, iar extrasul de cont trebuia să aibă în vedere acoperirea perioadei relevante, respectiv perioada cuprinsă între data de referință a ținerii A.G.A. și data soluționării definitive a litigiului, iar, în speță, înscrisurile depuse de către reclamantă în fața primei instanțe nu acopereau perioada relevantă, extrasele de cont depuse făcând dovada calității de acționar, la alte momente decât cele relevante în cauză.

Nici înscrisurile depuse în recurs nu fac pe deplin dovada calității de acționar în perioada relevantă, pe tot parcursul soluționării cauzei, recurenta reclamantă nemaideținând calitatea de acționar al F.P.

Independent însă de calitatea de acționar al F.P., pe toată perioada relevantă, reclamanta recurentă nu a dovedit că are un interes legitim în promovarea cererii pendinte, calitatea procesuală neconfundându-se cu interesul, chiar dacă, aparent, orice persoană care are un interes personal să acționeze are și calitate procesuală activă sau absenta calității procesuale active este însoțită de o lipsă de interes.

În speță suntem însă în prezența unei acțiuni societare, exercitată în interesul grupului (al acționarilor) de către unul dintre membrii grupului, o așa numită acțiune socială ut singuli, titularul acțiunii neavând împuternicirea de a reprezenta grupul.

Acțiunea în anularea hotărârii A__ arte caracterul unei acțiuni societare,fiind exercitată exclusiv în folosul societății și al acționarilor, și nu pentru valorificarea unui interes personal chiar dacă implicit are și consecințe de această natură.

Cum societatea pe acțiuni are o natură juridică contractuală, în doctrină s-a reliefat faptul că rolul acționarului nu este acela de a ajunge la o decizie proprie în privința afacerilor societății, ci de a concura la formarea unei voințe colective.

Pentru evitarea conflictelor de interese între acționarul majoritar și acționarii minoritari, dreptul societar s-a constituit pe două mari principii; principiul majorității și cel al protecției investitorilor.

Principiul majorității înseamnă, în situația societăților pe acțiuni, preeminența voinței deținătorilor majorității capitalului social, exprimată în cadrul adunărilor generale, în fața voinței celorlalți acționari, respectiv existența unei „majorități de capital” și nu a uneia de persoane.

Preeminența interesului social este cauza și nu efectul principiului majorității, având de-a face, practic, cu o prezumție care atribuie majorității rolul de depozitar al interesului social, existând identitate între interesul rezultat din votul majorității și interesul social.

Principiul majorității presupune că minoritatea trebuie să se supună hotărârilor luate de acționarul/acționarii care dețin majoritatea drepturilor de vot în cadrul societății.

Abuzul de drept în această materie este caracterizat prin acte de natură a încălca interesul comun social, fapt ce atrage o ruptură a egalității între acționari, atât doctrina cât și jurisprudența subliniind necesitatea respectării principiului exercitării drepturilor în scopul realizării interesului social.

În acest context, Curtea constată că deținerea de către recurenta-reclamantă a unui număr nesemnificativ de acțiuni la F.P:, acest număr scăzând până la a deține o acțiune cu o valoare patrimonială simbolică (0,9 lei), din cele peste13 miliarde de acțiuni ale F.P.-S.A, nu este de natură a justifica interesul social în promovarea unei acțiuni în anularea unor hotărâri adoptate de A__ cu votul majorității acțiunilor (peste 90%), recurenta neprobând interesul legitim societar ocrotit, câtă vreme însăși promovarea acțiunii în anulare este de natură a genera incertitudine și a bloca activitatea societății, punând sub semnul insecurității circuitul civil al actelor adoptate de organele de conducere ale societății.

Istoricul litigios existent între recurenta reclamantă I____ S________ și intimata pârâtă F.P.-S.A. nu este de natură a juca în favoarea recurentei reclamante, comportamentul procesual al acesteia fiind sancționat de către instanțele de judecată în repetate rânduri, culminând prin pronunțarea unei hotărâri care reține și sancționează abuzul de drept săvârșit de către I____ S________ asupra societății F.P. (a se vedea hotărârea pronunțată în dosarul nr. xxxxx/3/2013, sentința nr. 3441 din 2.07.2014 –F.116-117, vol. I; lista dosarelor aflate pe rolul instanțelor de judecată ca urmare a cererilor de chemare în judecată introduse de recurentă împotriva F.P.-F.229-243, vol.I).

Promovarea de către recurenta reclamantă S________ I____ a peste 200 de cereri de chemare în judecată, într-o perioadă relativ scurtă, toate având ca obiect anularea hotărârilor adoptate de către A.G.A. cu majoritatea capitalului (peste 90%), între acestea înscriindu-se și cererea pendinte, nu numai că nu este de natură a proba bună credință a acesteia în promovarea interesului societar, dar denotă abuzul de minoritate, constituindu-se într-o veritabilă „hărțuire” nelegitimă a societății, de natură a bloca activitatea societății și a afecta grav interesele acționarilor majoritari, absența legitimității interesului fiind evidentă.

Față de cele reținute Curtea apreciază că recurenta reclamantă S________ I____, în calitate de acționar al F.P.-S.A., nu a probat existența interesului legitim, societar, în promovarea acțiunii în anularea hotărârii A__ din 23.11.2012.

Totodată, contrar susținerilor recurentei reclamante, Curtea apreciază că aceasta nu a probat existența unui interes legitim în promovarea acțiunii în nulitatea hotărârii A__ din 23.11.2012 adoptate de F.P., nici din perspectiva calității de „terț”, „persoană interesată”, în sensul dispozițiilor art. 132 alin. 3, L.S.

Textul de lege invocat, art. 132 alin. 3 din Legea nr.31/1990, rep., nu numai că nu este de natură a-i conferi reclamantei recurente un interes legitim în a promova acțiunea în nulitatea hotărârii A__, ci cenzurează formularea acțiunii de către terții persoane interesate.

Astfel, în cazul terților (prin „terț”înțelegându-se orice persoană care nu este acționar al respectivei societăți), condițiile pentru introducerea acțiunii în nulitatea hotărârii A__ sunt cele din dreptul comun, cu excepția prevederilor derogatorii cuprinse în art. 132.

Cu toate acestea, chiar și în cazul în care există un motiv de nulitate absolută (de exemplu, nerespectarea formalităților de convocare a adunării generale reglementată de art. 117 din L.S.), creditorii sociali și alți terți nu vor putea cere nulitatea hotărârii A__ dacă nu justifică un interes personal care poate fi satisfăcut prin respectiva nulitate.

Curtea constată că recurenta reclamantă nu numai că nu a dovedit existența unui interes legitim, personal, care să îi poată fi satisfăcut prin constatarea nulității hotărârilor A__ din 23.11.2012 ale F.P., din perspectiva unei persoane interesate, având calitatea de „terț” față de societatea F.P., dar nici nu putea uzita de acțiunea în anulare/nulitate a hotărârilor A__ din perspectiva unei terțe persoane, atâta timp cât calitatea de acționar este preeminentă, iar acțiunea prevăzută de art. 132 din L.S. poate fi promovată de către acționarii societății prevăzuți la alin. 2, atât pentru motive de nulitate relativă, cât și pentru motive de nulitate absolută, singura diferență reprezentând-o perioada în care poate fi exercitat dreptul la acțiune pentru motive de nulitate (15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial, prevăzut de art. 132 alin. 2 pentru nulitățile relative, și imprescriptibil conform art. 132 alin 3 pentru cauze de nulitate absolută).

Așadar, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin 2 din L.S. hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție de către oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul – verbal al ședinței, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, atunci când se invocă motive de nulitate relativă sau, când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil.

După cum am arătat însă, recurenta reclamantă S________ I____ nu a probat existența unui interes legitim, societar sau personal, în promovarea acțiunii în anularea hotărârilor adoptate la data de 23.11.2012 de A.G.A. a F.P.-SA, recursul fiind nefondat.

Curtea constată că recurenta, deși a invocat prin cererea de recurs motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4,5,7,8,9 Cod procedură civilă, art. 304¹ Cod procedură civilă, aceste motive de nelegalitate au fost invocate doar teoretic, nefiind dezvoltate în fapt, recurenta nedovedind incidența în cauză a vreunui motiv de nelegalitate invocat, hotărârea primei instanțe nefiind circumscrisă motivelor de nelegalitate invocate de către recurenta reclamantă.

Față de cele constatate, Curtea apreciază că nu există motive de nelegalitate care să conducă la reformarea hotărârii instanței de fond, și în raport de dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, respinge recursul declarat de către reclamanta S________ I____ împotriva încheierii de ședință din 7.11.2013 și a sentinței civile nr. 734 din 20.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă; în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, ca nefondat.

Pe cale de consecință, văzând și dispozițiile art. 55 teza I Cod procedură civilă, respinge cererea de intervenție accesorie în interesul recurentei reclamante formulată de B_________ D__ C_______.

Față de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, obligă recurenta reclamantă la plata cheltuielilor de judecată către intimata pârâtă F_____ P___________ SA, în sumă de 20.122,25 lei, reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenta intervenientă M_________ S_________ CORP împotriva încheierii pronunțată la 16.05.2013 de Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu recurenta reclamantă S________ I____. Modifică în parte încheierea atacată în sensul că încuviințează în principiu cererea de intervenție formulată de intervenienta M_________ S_________ CORP, în interesul pârâtei _________________________.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii din 16.05.2013.

Respinge ca nefondat, recursul formulat de recurenta reclamantă S________ I____ împotriva Sentinței civile nr. 734/20.02.2014 și a încheierii din 07.11.2013 pronunțate de Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Obligă recurenta reclamantă la plata cheltuielilor de judecată către intimata pârâtă _________________________, în sumă de 20.122,25 lei (Ron), reprezentând onorariu avocațial.

Respinge cererea de intervenție în interesul recurentei reclamante formulată de B_________ D__ C_______.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2015.

Președinte, M____-SPERANȚA C_____	Judecător, G_______ G______	Judecător, I_____ P______
	Grefier, C______ L____

Red.Jud. M.S.C.

23.03.2015

Tehnored.A.A.

2 ex./24.03.2015

Tribunalul București - Secția a VI a Civilă

Judecător fond: C_______ H_____