R O M Â N I A

CURTEA DE APEL A___ I____

SECTIA A II-A CIVILA

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA Nr. 694/2013

Ședința publică de la 07 iunie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE N______ D______

Judecător M_____ I_____

Judecător M_____ N_______

Grefier L_______ A_______

Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamantul F______ M_____ împotriva Sentinței nr. 150/C/C/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat N_______ V______ pentru pârâtul recurent, lipsă fiind acesta și pârâta intimată _____________________.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat N_______ V______ invocă excepția lipsei de reprezentare a _____________________, față de împrejurarea că la dosar există, la fila 16, împuternicirea avocațială – avocat L____ O_____, emisă la data de 22.04.2013, iar potrivit fișei Ecris, existentă la dosar, procedura generală a insolvenței s-a deschis la 08.04.2013, astfel că delegația de reprezentare nu este însușită, neexistând dovada că administratorul judiciar ar fi acordat mandat sau și-ar fi dat acordul de a fi reprezentat de avocat.

Instanța, în deliberare, constată că, în cauză, împotriva intimatei ________________ s-a deschis procedura generală a insolvenței, însă nu s-a făcut dovada ridicării dreptului de reprezentare a acesteia, sens în care respinge excepția lipsei de mandat a avocatului intimatei.

Avocat N_______ V______ depune la dosar, cu titlu de practică judiciară, copia unei sentințe civile pronunțate de Tribunalul Sibiu, în care reclamantul F______ M_____ este parte într-o speță similară.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Mandatara reclamantului F______ M_____ solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.

Arată că, prin hotărârea recurată, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, dreptul la acțiune fiind unul imprescriptibil.

Susține că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 117 alin. 7 din Legea nr. 31/1990 și arată că, așa cum rezultă din înscrisurile ce se află în dosarul de fond la filele 62, respectiv 64, cele două convocatoare din 17.11.2011 și 09.12.2011 aveau pe ordinea de zi majorarea capitalului social și modificarea actului constitutiv, deci un conținut cu totul diferit de hotărârea atacată.

Astfel, este vorba despre majorarea capitalului social de la 1.000 la 2.000 lei, cu obligația pentru celălalt asociat de a vărsa suma de 510 lei, iar pentru reclamantul F______ M_____ suma de 490 lei și de modificarea valorii unei părți sociale, care devine de 20 lei/parte socială. Rezultă, așadar că se aduc clar modificări la actul constitutiv, respectiv majorarea capitalului social și modificarea valorii părților sociale.

Mandatara reclamantului recurent susține că există un caz de nelegalitate, nefiind identic conținutul textul celor două convocatoare cu textul hotărârii.

Arată că instanța de fond s-a referit la art. 117 din Legea nr. 31/1990 în general, nu a făcut aplicarea expresă a alin. 7 al acestui articol.

Avocat N_______ V______ solicită, în principal, dacă instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la prevederile art. 117 alin. 7 din Legea nr. 31/1990, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Sibiu, iar în subsidiar, în cazul în care se va aprecia că instanța de fond a cuprins și cele invocate cu privire la alin. 7 al art. 117, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate ca nelegală și netemeinică și admiterea acțiunii reclamantului.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față,

Constată că, prin Sentința nr. 150/C/C/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. XXXXXXXXXXXX a fost respinsă acțiunea în anularea Hotărârea A__ formulată de reclamantul F______ M_____ în contradictoriu cu pârâta _____________________.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:

Pentru legalitatea Adunării generale a asociaților, în care se va forma voința socială , ca urmare a dezbaterilor ce au loc, trebuie respectate condițiile de convocare și desfășurare stabilite de lege sau prin actul constitutiv. Scopul dispozițiilor legale privitoare la convocare este tocmai de a informa în mod corect asociații cu privire la adunarea generală și ordinea de zi pentru a se realiza astfel voința socială. Articolul 117 din legea societăților reglementează regimul convocării. Neîndeplinirea condițiilor de validitate pentru convocare, prevăzute de lege, face ca hotărârea să fie lovită de nulitate absolută. Acesta este motivul pentru care tribunalul a apreciat incidența în cauză a dispozițiilor art. 132 aliniat 3 din Legea nr. 31/1990 republicată, dreptul la acțiune fiind unul imprescriptibil. Nu se impune repunerea în termen a reclamantului pentru promovarea prezentei acțiuni, căci dreptul fiind unul imprescriptibil acțiunea în constatarea nulității adunării poate fi introdusă oricând.

Tribunalul cenzurând modul de realizare a procedurii de convocare a reclamantului pentru desfășurarea Adunării generale, a constatat că au fost respectate dispozițiile imperative prevăzute de art. 117 din Legea nr. 31/1990 republicată, precum și cele ale actului constitutiv al societății pârâte.

Convocarea s-a realizat prin comunicarea convocatorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la domiciliul reclamantului.

Așa cum s-a precizat în partea introductivă a considerentelor prezentei hotărâri, atât cele două convocatoare, pentru ședințele din 9.12.2011 și 6.01.2012, cât și notificarea hotărârii nr. 750/6.01.2012 s-a realizat față de partea reclamantă la domiciliul din România, situat în Sibiu, _______________________.

Conform mențiunilor cuprinse în actul constitutiv al societății pârâte, cum de altfel este înregistrat și în Registrul comerțului, reclamantul F______ M_____ este domiciliat în Sibiu, _______________________, județul Sibiu. Același domiciliu este evidențiat în procura specială dată de către reclamant administratorului social în vederea înființării societății pârâte, precum și în declarația autentificată, dată de către aceeași parte notarului public D_______ R_____ E______. Din niciun înscris oficial nu rezultă teza probatorie susținută de către partea reclamantă că ar avea domiciliul pe teritoriul statului german. Nu au fost depuse în acest sens acte de stare civilă care să confirme poziția părții reclamante. Domiciliul persoanei fizice este unul singur, însă acesta poate avea reședința pe teritoriul unui alt stat.

Ca atare, părții reclamante i s-a comunicat convocatorul la domiciliul său legal. Chiar dacă, instanța îmbrățișează punctul de vedere că în cauză s-ar fi impus comunicarea convocatorului și la domiciliul în fapt al părții, condiția ar fi fost aceea ca din actele dosarului să rezulte că asociatul a adus la cunoștința administratorului social faptul că are domiciliul temporar într-un alt stat comunitar unde urmează a fi notificat pentru orice măsură necesară în vederea realizării „affectio societatis”. Această condiție însă nu este dovedită în cauză. Chiar dacă reclamantul a făcut dovada că în perioada adunării generale nu se afla pe teritoriul României, nu a produs dovada că a adus la cunoștință administratorului social acest lucru. Lipsa sa de diligență, atât sub acest aspect, cât și prin prisma faptului, că deși are domiciliul legal în România nu a însărcinat pe nimeni să-i ridice corespondența comunicată la acest domiciliu, îi este imputabilă reclamantului, ea neputând constitui o cauză de nulitate a modalității de convocare. Nimeni nu poate invoca în apărarea sa propria culpă, conform principiului de drept oglindit în adagiul latin „nemo auditur propriam turpitudine allegans”.

Modalitatea de convocare este legal efectuată și prin raportare la dispozițiile art. 8 alin. 4 din contractul de societate. Convocarea pentru cele două adunări fiind una cu respectarea prescripțiilor imperative prevăzute de art. 117 din Legea nr. 31/1990, tribunalul a cenzurat hotărârea atacată prin prisma condițiilor de legalitate impuse în vederea realizării cvorumului. Cvorumul a fost legal întrunit, atât în ceea ce privește prezența, cât și majoritatea, reținându-se că acest aspect nici nu a fost contestat de partea reclamantă. Se contestă însă măsura luată, sub aspectul oportunității acesteia.

Este de reținut că, prin promovarea acțiunii în anularea Hotărârii A__ se realizează din partea instanței de judecată un control de legalitate și nu unul de oportunitate, întrucât în acest din urmă caz instanța ar interveni în funcționarea societății în locul organelor sale, ceea ce este inadmisibil, motiv pentru care această cauză de nulitate este înlăturată de tribunal de la cenzură.

Ca atare, instanța a verificat dacă au fost respectate condițiile imperative stabilite de lege privind convocarea adunării și luarea hotărârii, în lumina dispozițiilor cuprinse în lege și în actul constitutiv al societății.

Cauza de nulitate invocată de către reclamant, respectiv, greșita sa convocare pentru Adunarea Asociaților, cu încălcarea dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990 nu subzistă, iar față de a doua cauză vizând majorarea de capital social s-a reținut faptul că se pune în discuție un aspect de oportunitate , ce însă nu poate forma obiectul controlului judecătoresc, motiv pentru care Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 132 aliniatul 2 din Legea nr. 31/1990 a respins acțiunea în anularea hotărârii A__ formulată de către partea reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul F______ M_____ solicitând casarea sentinței cu trimitere și, în subsidiar, modificarea și admiterea acțiunii de constatare a nulității Hotărârii nr. 750 a A__ din 6.01.2012.

În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că, anterior emiterii hotărârii atacate intimata a emis două convocatoare, ambele comunicate la adresa din Sibiu, _______________________, unde reclamantul nu s-a aflat în perioada septembrie 2011 – iulie 2012.

Recurentul arată că există diferențe majore între textul celor două convocări și hotărârea atacată nr. 750/6.01.2012, convocarea s-a realizat în România, deși se cunoștea că se afla în Germania, iar modificările din actul constitutiv nu au fost menționate în cuprinsul celor două convocatoare, așa cum apar în cuprinsul hotărârii asociaților.

Se mai apreciază că a solicitat instanței să verifice legalitatea hotărârii atacate, deoarece respectarea prevederilor art. 117 alin. 7 din Legea nr. 31/1990 nu este un aspect privind oportunitatea hotărârii atacate, ci ține de legalitate și, întrucât sunt modificări ale actului constitutiv, hotărârea atacată este nulă absolut.

În drept se invocă art. 299 C.pr.civ., Legea nr. 31/1990.

Pârâta intimată a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate (fila 10).

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurent, raportat la probele dosarului, curtea de apel reține următoarele:

Este nefondată critica recurentului privind nulitatea hotărârii A__ față de modul de realizare a procedurii de convocare a acestuia la adresa din Sibiu, _______________________.

Astfel, potrivit art. 8 alin. 4 din actul constitutiv al _____________________ „convocarea adunării generale se va face prin scrisoare recomandată la domiciliul – sediul persoanei fizice sau juridice”.

Instanța de fond a apreciat în mod temeinic că reclamantului i s-a comunicat convocatorul la domiciliul său legal, iar lipsa de diligență a acestuia nu poate fi imputată societății pârâte.

Curtea de apel constată că reclamantul a fost convocat la adresa menționată în actul constitutiv, nefăcându-se dovada că acesta a notificat altă adresă unde dorește să primească comunicările sau înscrisurile în legătură cu exercitarea calității de asociat. Reclamantul nu a făcut dovada că în registrul asociaților, ținut în conformitate cu prevederile art. 198 din Legea nr. 31/1990 (în care se înscriu, după caz, numele și prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul fiecărui asociat sau orice altă modificare privitoare la acestea), figura, la momentul expedierii convocării, o altă adresă decât cea la care au fost transmise convocările. De altfel, art. 117 alin. 4 prevede expres că „schimbarea adresei nu poate fi opusă societății, dacă nu i-a fost comunicată în scris de acționar”, prin similitudine, neputând fi opusă pârâtei lipsa mai îndelungată a reclamantului de la domiciliu în absența notificării și identificării altei adrese.

Prin urmare, curtea de apel constată că au fost respectate dispozițiile prevăzute de art. 117 din Legea nr. 31/1990 și cele din actul constitutiv al societății pârâte privind procedura de convocare.

Nu este întemeiată nici critica recurentei privind nelegalitatea hotărârii atacate, întrucât textul hotărârii nu ar fi identic cu cel al convocărilor, iar modificările dispuse nu ar fi menționate în cuprinsul celor două convocatoare.

Instanța de fond a apreciat corect că instanța de judecată nu poate verifica hotărârea adunării generale sub aspectul oportunității, art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 prevăzând expres că doar hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate.

Or majorarea de capital invocată de reclamant ca nejustificată reprezintă un aspect un aspect de oportunitate, iar nu de nelegalitate, instanța neavând atribuțiile de verificare a rațiunilor pentru care s-a hotărât majorarea capitalului social.

Ordinea de zi menționată în convocare determină competența adunării generale, neputându-se lua o hotărâre asupra altor probleme decât cele inserate în cuprinsul ordinii de zi .

În speță, pe ordinea de zi, au fost menționate expres problemele dezbătute, astfel că nu se poate reține că informarea asociaților nu a fost completă, contrară art. 117 alin. 7 din Legea nr. 31/1990.

Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că sentința atacată este legală și temeinică, la adăpost de criticile recursului, urmând ca, în baza art. 312 C.pr.civ., să fie respins recursul reclamantului.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul F______ M_____ împotriva Sentinței nr. 150/C/C/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 7.06.2013.

Președinte, N______ D______	Judecător, M_____ I_____	Judecător, M_____ N_______
	Grefier, L_______ A_______

Red. IMC

Th. AL/Ex. 2/04.07.2013

Jud. fond: B____ D. M.