R O M Â N I A

Curtea de Apel Timișoara

Secția a II-a civilă operator – 2928

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 287

Ședința publică din 24 aprilie 2014

Curtea compusă din :

PREȘEDINTE: Ș_____ L_______

JUDECĂTOR: A_____ R______ S_____

GREFIER: L_______ B____

S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta S.C. C_________ Reșița S.A. în contradictoriu cu intimata O___ R_____, împotriva sentinței civile nr.966/5 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul C____-S______ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare hotărâre A__.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâta apelantă avocat P______ E____, pentru reclamanta intimată avocat O___ G_______.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că la data de 10.04.2014, reclamanta intimată a depus la dosar cerere de repunere în termenul legal de a formula întâmpinare, iar la data de 18.04.2014, transmisă prin fax, reclamanta a depus la dosar întâmpinare.

Reprezentantul pârâtei depune la dosar delegație avocațială și dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 50 lei și dovada publicării în Monitorul Oficial al Hotărârii AGEA a convocatorului ce a generat adunarea generală finalizată cu hotărârea ce face obiectul prezentului litigiu.

Curtea acordă cuvântul asupra cererii reclamantei, de repunere în termenul de a formula întâmpinare.

Reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii pentru motivele arătate în scris, învederând că partea pe care o reprezintă nu a primit apelul.

Reprezentantul pârâtei se opune încuviințării cererii, întrucât reclamanta a intrat în posesia apelului, potrivit procesului-verbal încheiat de primărie și atașat la dosar.

Analizând cererea de repunere în termenul de a formula întâmpinare, Curtea o respinge, ca fiind neîntemeiată, constatând că reclamantei i-a fost comunicat apelul la adresa indicată pentru comunicarea actelor de procedură și la care i s-a comunicat și citația pentru acest termen. Din cuprinsul proceselor verbale de îndeplinire a procedurii de comunicare a apelului și de citare, rezultă că în ambele cazuri, pe ușa reclamantei s-a afișat înștiințarea la care se referă art.163 alin.3 C. pr.civ. de asemenea, se constată că pentru ridicarea citației reclamanta-intimată s-a deplasat la sediul Consiliului local al Municipiului Reșița, în timp ce pentru ridicarea apelului nu a găsit de cuviință să se deplaseze. În raport de această împrejurare, Curtea constată că potrivit art.186 alin.1 C. pr.civ., repunerea în termen poate fi încuviințată numai dacă se dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, care nu se regăsesc în privința reclamantei-intimată, astfel că cererea de repunere în termenul de depunere a întâmpinării este respinsă, cu consecința constatării depunerii tardive a întâmpinării în raport de termenul reglementat de art.XV alin.3 din Legea nr.2/2013, aplicabil tuturor proceselor începute după _____________________ noului Cod de procedură civilă și până la data de 1 ianuarie 2016.

Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentantul pârâtei solicită admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și respingerea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru. Apreciază că nu s-ar putea dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pe motivul neanalizării motivelor invocate de reclamantă în acțiune susținând că prin neanalizarea lor și invocarea, în mod greșit, a unui alt motiv de nulitate din oficiu, prima instanță s-a pronunțat în mod implicit asupra caracterului nefundat al criticilor reclamantei privitoare la valabilitatea hotărârii adunării generale.

Reprezentantul reclamantei solicită, în principal, respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate, iar în subsidiar, în cazul admiterii apelului, anularea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată, deoarece instanța de fond nu a analizat niciunul din motivele arătate în cuprinsul cererii introductive de instanță ca fiind motive de nulitate ale hotărârii. În situația în care se va reține cauza spre rejudecare de către instanța de apel, solicită admiterea în parte a apelului în modalitatea arată în întâmpinare, pe care o solicită a fi calificată în concluzii scrise.

C U R T E A,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 966/5 noiembrie 2013, pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, Tribunalul C____-S______ a admis acțiunea formulată de reclamanta O___ R_____ M____ împotriva pârâților S.C.”C_________ REȘIȚA” S.A., N____ D_____ și M________ G______ și a dispus anularea Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor S.C.”C_________ REȘIȚA” S.A. din data de 15.03.2013, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că reclamanta O___ R_____ M____ este acționar al S.C.”C_________ REȘIȚA” S.A. unde deține un număr de 901.594 acțiuni, echivalentul a 15,307 % din capitalul social iar prin convocatorul publicat în Monitorul Oficial al României nr.797/08.02.2013 și în presa locală din data de 08.02.2013, acționarii pârâtei au fost convocați în cadrul Adunării Generale Ordinare a Acționarilor, pentru data de 14.03.2013, respectiv 15.03.2013 a doua convocare, ora 11,00, la sediul societății, cu următoarea ordine de zi: aprobarea achiziționării de către societate a unui teren în Reșița, în suprafață de 2.257 mp. la prețul de 60 euro/mp., în vederea creării unei baze sportive multifuncționale, precum și aprobarea sursei investiției (fonduri proprii, asociere cu un investitor, credit, fonduri europene); aprobarea mandatării administratorului unic cu negocierea și semnarea în fața notarului a contractului de vânzare-cumpărare a terenului, precum și pentru realizarea investiției, conform hotărârii acționarilor; aprobarea completării obiectului de activitate cu codul CAEN 9311 „Activități ale bazelor sportive” și modificarea în mod corespunzător a art.3 din actul constitutiv; aprobarea actului constitutiv actualizat; stabilirea datei de 01.04.2013 ca dată de înregistrare.

Tribunalul a mai constatat că urmare a acestor convocări reclamanta s-a adresat reprezentanților pârâtei solicitând la data de 11.02.2013 proiectele de hotărâri, precum și documente referitoare la problemele incluse pe ordinea de zi a Adunării Generale Ordinare a Acționarilor din data de 14, respectiv 15.03.2013.

S-a mai reținut că potrivit procesului-verbal nr.55/11.02.2013 reclamantei i-a fost pus la dispoziție doar înscrisul denumit „propunerea de afacere”, alcătuit din patru pagini ștampilată și semnată. În cuprinsul acestui proces-verbal s-a menționat că acest înscris privește adunarea generală a acționarilor din data de 14, respectiv 15 martie 2013 și că nu mai există alte documente referitoare la această adunare generală.

Prima instanță a constata de asemenea că, întrucât în data de 14.03.2013 nu s-a întrunit cvorumul legal, ședința adunării generale a acționarilor S.C.”C_________ REȘIȚA” S.A. s-a desfășurat în data de 15.03.2013, fiind încheiat procesul-verbal de ședință și emisă hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor S.C.”C_________ REȘIȚA” S.A.nr.1 din 15.03.2013.

Plecând de la această stare de fapt și analizând această hotărâre și procesul-verbal de ședință, prima instanța a constatat că ele privesc o adunare generală extraordinară a acționarilor pentru care pârâta nu a emis vreo convocare.

În acest sens, tribunalul a statuat că acel convocator publicat în Monitorul Oficial al României, nr.797/08.02.2013 și în ziarul „Jurnalul de C____-S______” din aceeași dată prevede că acționarii pârâtei sunt convocați în cadrul Adunării Generale Ordinare a Acționarilor S.C.”C_________ REȘIȚA” S.A., iar nu într-o adunare generală extraordinară.

Instanța de fond a reținut că ceea ce deosebește o adunare generală ordinară, (pentru care pârâta a convocat legal acționarii S.C.”C_________ REȘIȚA” S.A.), de o adunare generală extraordinară (pentru care nu s-au emis convocările legale, dar în care s-a adoptat hotărârea atacată de reclamantă), este faptul că în cadrul adunării generale ordinare a acționarilor, care se convoacă cel puțin o dată pe an, se deliberează asupra mersului normal al societății, tratându-se probleme de gestiune curentă și periodică, conform atribuțiilor stabilite de dispozițiile art.111 din Legea nr.31/1990 și că, spre deosebire de adunarea generală ordinară în cadrul adunării generale extraordinare a acționarilor se dezbat probleme legate de existența și structura societății, ea putând fi convocată ori de câte ori evenimentele extraordinare o cer, astfel cum stipulează prevederile art.113 din Legea nr.31/1990.

În raport de aceste împrejurări, prima instanță a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea reclamantei, reținând ca fiind incidente în cauză dispozițiile art.132 alin.2, a art.117, a art.111, 112, 113 și 115 din Legea nr.31/1990, întrucât pârâta S.C.”C_________ REȘIȚA” S.A. nu a făcut nicio dovadă prin care să demonstreze că a convocat legal adunarea generală extraordinară a acționarilor S.C.”C_________ REȘIȚA” S.A. din data de 15.03.2013, când a fost adoptată hotărârea atacată de reclamantă, convocarea unei adunări generale ordinare pentru acea dată, neînlăturând obligativitatea reprezentanților pârâtei de a-i convoca legal pe acționari și în cadrul adunării generale extraordinare.

Împotriva sentinței menționate a declarat apel S.C. C_________ Reșița S.A., solicitând anularea acesteia, ca nelegală si netemeinică și respingerea acțiunii formulate de reclamanta O___ R_____ M____ și menținerea hotărârii A.G.E.A. din data de 15.03.2013, cu cheltuieli de judecată.

În susținerea apelului, pârâta a susținut că la data de 08.02.2013 a publicat în Monitorul Oficial al României nr. 797/08.02.2013, precum si într-un ziar de largă răspândire, respectiv „Jurnalul de C____-S______ ", Convocatorul ședinței A.G.E.A. pentru data de 14.03.2013, respectiv pentru cea de a doua ședință, stabilită pentru data de 15.03.2013, inclusiv ordinea de zi. S-a arătat că, raportat la aceste puncte, s-a prevăzut în cuprinsul convocatorului faptul că fiecare acționar are dreptul să se adreseze societății întrebări privind punctele de pe ordinea de zi a adunării cel târziu până la data de 11.03.2013, precum și faptul că documentele referitoare la aspectele cu urmau a face obiectul dezbaterilor vor fi procurate de la sediul pârâtei, începând cu data de 11.02.2013.

Pârâta a mai învederat că, urmare a unei solicitări primite din partea reclamantei în data de 11.02.2013, a transmis acesteia copii ale materialelor supuse dezbaterii, respectiv „Propunerea de afacere - Bază sportivă multifuncțională", astfel cum rezultă din procesul-verbal nr. 55/11.02.2013. Întrucât la prima convocare nu fost îndeplinite condițiile legale în ceea ce privește cvorumul necesar, ședința a avut loc în data de 15.03.2013 la sediul pârâtei, când AGEA a fost legal constituită, deliberând asupra ordinii de zi în prezența a 64,12 % din capitalul social.

Pârâta a apreciat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, reținând că atât în Monitorul Oficial al României nr. 797/08.02.2013, cât și în ziarul " Jurnalul de C____-S______", convocatorul publicat se referă la Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor _______________________ și că din procesul-verbal de ședință rezultă că a avut loc o Adunare Generală Extraordinară, considerând că hotărârea AGEA a fost luată fără respectarea normelor privitoare la convocarea adunărilor și că, potrivit art. 121 din Legea nr. 31/1990, astfel de hotărâri sunt lovite de nulitatea absolută.

În această privință, pârâta a susținut că a respectat în totalitate obligațiile privind convocarea prevăzute de art. 117 alin.8 din Legea nr. 31/1990, care fac trimitere la dispozițiile relevante din legislația pieței de capital, respectiv cele cuprinse în dispozițiile art. 224 alin. 3 din Legea nr. 297/2004 și art. 113 din Regulamentul nr. 1 al CNVM.

Raportat la aceste dispoziții, pârâta a arătat că reclamanta O___ R_____ a fost informată despre organizarea AGEA și i s-a permis să exercite dreptul de vot, aceasta fiind informată asupra caracterului adunării generale ca fiind extraordinară, acest aspect rezultând din cuprinsul convocatorului publicat în Monitorul Oficial al României nr. 797/08.02.2013, procesului-verbal nr. 55/11.02.2013, încheiat cu ocazia punerii la dispoziția acționarului O___ R_____ a documentelor referitoare la A__, raportului curent (conform Regulamentului CNVM nr. 1/2006) emis către B____ electronica RASDAQ sub nr.50/08.02.2013 și din cuprinsul raportului curent (conform Regulamentului CNVM nr. 1/2006 ) emis către Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare sub nr.49/08.02.2013, înscrisuri în care era menționată Adunarea Generala Extraordinara a acționarilor _______________________.

Faptul că în ziarul " Jurnalul de C____-S______", convocatorul publicat se referă la Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor _______________________, a fost considerat de către pârâtă ca fiind rezultatul unei erori de publicare a redacției ziarului, dovadă stând adresa nr.46/06.02.2013 prin care societatea solicita publicarea anunțului referitor la convocarea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 14.03.xxxxxxxxxxxxx13, considerând că eroarea colectivului de redacție al Jurnalului de C____-S______ în publicarea convocatorului nu este de natură să conducă la anularea hotărârii A.G.E.A.

În final, pârâta arată în susținerea apelului că reclamanta, în calitate de acționar, a avut cunoștință de caracterul adunării, în sensul că este una extraordinară, a participat la ședința adunării și a votat, deliberările asupra ordinii de zi au îndeplinit exigențele de cvorum ale unei adunării extraordinare și că aceasta a invocat în cererea de chemare în judecată alte motive legate de dreptul de informare al acționarului și nu legate de caracterul adunării generale.

Prin întâmpinarea formulată, calificată concluzii scrise, reclamanta O____ R_____ M____ a solicitat, în principal, respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate, iar în subsidiar, în cazul admiterii apelului, anularea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare. În situația în care se va reține cauza spre rejudecare de către instanța de apel, a solicitat admiterea în parte a apelului, în sensul schimbării temeiului de drept al hotărârii apelate.

Reclamanta arată că este lipsită de relevanță susținerea apelantei pârâte, în sensul că în solicitarea de publicare a menționat că se convoacă Adunarea Generală Extraordinară, câtă vreme, atât în anunțul din Monitorul Oficial, cât și în cel din ziarul local, s-a precizat că se convoacă Adunarea Generală Ordinară. Constatând neregularitatea, reclamanta-intimată a apreciat că administratorul societății era obligat să o îndrepte, cerând republicarea anunțului de convocare conform solicitării, nelegalitatea neputând fi acoperită într-un alt mod.

Cu privire la faptul că apelanta este o societate listată la bursă, situație care atrage incidența Legii pieței de capital, nr.297/2004, s-a solicitat să se observe că acest act normativ conține reglementări identice în privința convocării adunărilor generale și sancționează cu nulitatea absolută nerespectarea acestor norme.

În susținerea capătului de cerere subsidiar concluziilor scrise, reclamanta arată că, în opinia sa, în cazul în care admiterii apelului, singura soluție legală este aceea de casare cu trimitere spre rejudecare, având în vedere că prima instanță nu a antamat fondul, ci s-a pronunțat pe o excepție. In atare situație a apreciat că, în cazul reținerii spre rejudecare a fondului, părțile ar fi private de un grad de jurisdicție, implicit de dreptul la un recurs efectiv consacrat de art. 6 și art. 13 din CEDO, relative la dreptul Ia un proces echitabil și la dreptul la un recurs efectiv, potrivit cu care o protecție eficace a drepturilor omului nu poate fi realizată prin simpla consacrare a unor drepturi substanțiale, ci este necesar ca aceste drepturi să fie însoțite de garanții fundamentale de ordin procedural, care să asigure mecanismele corespunzătoare de punere în valoare.

Analizând hotărârea atacată din perspectiva criticilor aduse prin motivele de apel și a limitelor devolutive ale apelului consacrate de art.477-478 C. pr.civ., Curtea apreciază că apelul este fondat, soluția primei instanțe fiind consecința unei greșite înțelegeri și aplicări a legii.

Prima instanță pleacă de o premisă eronată care nu este regăsită în nici un text de lege și care nu rezultă nici prin utilizarea metodelor de interpretare tradiționale ale legii, și anume că hotărârile adunărilor generale a acționarilor luate fără respectarea normelor privitoare la convocarea adunărilor, cu o singură excepție, ar fi lovite de nulitate absolută. Nu există o astfel de prevedere în cuprinsul întregi Legi nr.31/1990 iar analiza acestor dispoziții legale nu par a conduce spre o asemenea soluție.

Un prim argument îl reprezintă art.132 alin.3 din Legea nr.31/1990 conform căruia numai „când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată”. Prin urmare, în accepțiunea legiuitorului, de regulă hotărârile adunărilor generale pot fi atacate pentru motive de nulitate relativă, respectiv pentru încălcarea unor prevederi legale ce ocrotesc un interes privat. Numai atunci când prin procedura de formare a voinței sociale a fost încălcată o normă imperativă ce ocrotește un interes public, se poate discuta despre un caz de nulitate absolută care poate fi invocat oricând și de orice persoană interesată, cu condiția de a dovedi un interes cu toate caracteristicile necesare pentru a primi proteguirea justiției, menționate expres în cuprinsul art.33 C. pr.civ.

În cele mai multe cazuri însă, nulitățile ce se pot invoca, în special de către asociați, sunt nulități relative, dispozițiile legale pretins încălcate fiind de natură a proteja interesele lor private de asociați, ori interesul privat al subiectului colectiv de drept, și mai puțin interese obștești.

Interesul stabilirii naturii juridice a nulității care intervine pentru încălcarea unor dispoziții legale în procedura de formare a voinței sociale, rezidă în regimul juridic aplicabil, termenul în care poate fi invocată nulitatea precum și persoanele care o pot invoca.

Încălcarea procedurii de convocare a adunării generale, fie ea ordinară, fie extraordinară, nu poate cauza decât o nulitate relativă ce poate fi invocată exclusiv de asociatul care consideră că nu a fost convocat în acord cu exigențele legale și statutare, fiind singurul în măsură a susține și dovedi vreo vătămare ce i-a fost cauzată ca urmare a acestei neregularități.

Existența unei vătămări este de esența nulității, indiferent de natura ei, deoarece nulitatea, ca sancțiune juridică, tinde a lipsi de efecte juridice actul vătămător, adică actul care a produs o vătămare ce nu poate fi altfel înlăturată.

Prin raportare la prezenta pricină, instanța de fond a concluzionat că hotărârea adunării generale extraordinare atacată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată este nulă, dar nu pentru motivele invocate de reclamantă, care au rămas neanalizate, ci pentru faptul că administratorul societății a convocat o adunare generală ordinară iar în concret s-a desfășurat o adunare generală extraordinară. Concluzia instanței de fond este oricum parțial corectă deoarece numai anunțul din ziarul local se referea la convocarea unei adunări generale ordinare, nu și anunțul din Monitorul Oficial, depus în probațiune în fața instanței de apel, care conținea mențiunea corectă a convocării adunării generale extraordinare.

Acest motiv nu a fost invocat de reclamantă în fața primei instanțe, deși eventuala vătămare privea interesul ei personal iar nu un interes obștesc, fiind de-a dreptul indiferent pentru ceilalți subiecți de drept priviți cu titlu de erga omnes, ce fel de neregularități a cuprins convocarea asociațiilor, dacă asociații înșiși nu s-au declarat vătămați de acele neregularități.

De altfel, Curtea constată că reclamanta nu a invocat acest neajuns nici cu ocazia ședinței din data de 14 martie 2013, când nu s-a întrunit cvorumul necesar desfășurării ședinței și nici cu ocazia ședinței adunării din data de 15 martie 2013, ocazie cu care s-au purtat discuții aprinse între asociați privitoare la oportunitatea aprobării ordinii de zi, în raport de posibilitățile financiare ale societății și de scopurile acesteia, dezbateri care reies din lectura procesului verbal de ședință.

Mai mult, din cuprinsul procesului verbal de înmânare a documentelor referitoare la ordinea de zi a adunării generale, încheiat în data de 11 februarie 2013 și semnat inclusiv de reclamantă, se menționează expres că în datele de 14 sau 15 martie 2013 urma să aibă loc ședința adunării generale extraordinare a asociaților.

Prin urmare, chiar dacă în convocatorul publicat în ziarul local din Municipiul Reșița s-a menționat eronat natura adunării generale ce urma să se desfășoare, reclamanta a cunoscut cu câteva zile înainte de prima dată stabilită pentru ședință atât despre natura acesteia cât și despre ordinea de zi, acesta fiind și motivul rezonabil pentru care reclamanta nu a invocat nici în cadrul adunărilor generale și nici în cererea introductivă de instanță acest aspect, câtă vreme orice presupusă vătămare nu s-a produs.

Este pertinentă și corectă sublinierea instanței de fond privind diferența dintre o adunare generală ordinară și una extraordinară, însă simpla eroare privind felul adunării, strecurată în convocator, nu este de natură a conduce la nulitatea hotărârilor adoptate în cadrul adunării generale a asociației, decât în măsura în care a cauzat o vătămare care nu poate fi altfel înlăturată.

Convocarea, privită ca act juridic de sine stătător are ca scop încunoștințarea asociațiilor despre felul adunării generale la care sunt convocați, data și ora când va avea loc precum și ordinea de zi, astfel încât aceștia să poată exercita dreptul la vot și să exprime un consimțământ valabil, care să conducă finalmente la conturarea voinței reale a persoanei juridice. Atâta vreme cât unul din asociați a fost împiedicat să își exercite dreptul de vot ca urmare a neconvocării sale corespunzătoare, se poate discuta despre vătămarea cauzată de o astfel de convocare.

Or, în cazul de față, câtă vreme reclamanta a aflat de natura adunării generale printr-un înscris comunicat personal acesteia în 11 martie 2013, a participat la ședința adunării generale, a cunoscut din timp ordinea de zi pe care a dezbătut-o alături de ceilalți asociați anterior exprimării dreptului de vot, orice presupusă vătămare cauzată de eroarea strecurată în convocatorul publicat în ziarul local este exclusă. Așa fiind, în lipsa unei vătămări nu poate fi vorba despre vreo nulitate câtă vreme nulitatea, ca sancțiune juridică, tinde tocmai la înlăturarea efectelor vătămătoare.

Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art.480 alin.1, 2 și 3 C. pr.civ. Curtea va admite apelul declarat de S.C. C_________ Reșița S.A. în contradictoriu cu intimata O___ R_____, împotriva sentinței civile nr.966/5 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul C____-S______ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare hotărâre A__ și va dispune anularea în integralitate a sentinței atacate precum și rejudecarea pricinii de către instanța de apel.

O atare soluție este impusă de dispozițiile art.480 alin.3 C pr.civ. conform cărora, în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va rejudeca procesul evocând fondul. Or, ceea ce se constată este faptul că prima instanță a dat o dezlegare pricinii fără a examina niciunul din motivele de nulitate invocate de către reclamantă, ci valorificând în mod greșit, un motiv de nulitate invocat de din oficiu, respectiv un viciu al procedurii de convocare. Așa fiind, deși s-a pronunțat asupra obiectului cererii, prima instanță nu a analizat fondului litigiului dintre părți, contradictorialitatea dintre acestea privind oportunitatea luării hotărârii atacate și un presupus abuz de majoritate săvârșit de asociatul majoritar care deține și calitatea de administrator în raport de interesele reale ale societății.

Curtea apreciază de asemenea că dispozițiile art.480 alin.3 teza a doua, referitoare la trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe ori unei alte instanțe egale în grad, nu sunt incidente. Așa cum rezultă din lectura textului de lege, pentru a se putea dispune o astfel de soluție, este necesar ca solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare să fie formulată de către părți fie prin cererea de apel, fie prin întâmpinare. Apelanta nu a solicitat o asemenea măsură iar pârâta, deși a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, cu titlu poziție procesuală subsidiară, această cerere nu va putea fi luată în considerare de către Curte atâta vreme cât întâmpinarea a fost depusă tardiv, intervenind decăderea părții din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții relative. Or, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe are natura unei excepții relative, atâta vreme cât este lăsată la dispoziția părților astfel că trebuie formulată în cadrul unei întâmpinări depuse în termenul legal, sub sancțiunea decăderii.

Aprecierile intimatei-reclamante, că prin netrimiterea cauzei spre rejudecare i s-ar încălca dreptul la un proces echitabil consacrat de art.6 și art.13 din CEDO precum și privarea ei de un grad de jurisdicție și de dreptul la un recurs efectiv, Curtea reamintește că despre garanția dublului grad de jurisdicție se poate discuta la nivelul principiilor consacrate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului numai în materie penală. Pe de altă parte, în vederea salvgardării unui alt principiu european, cel al soluționării conflictelor într-un termen rezonabil, legislația națională (art.480 alin.3 C. pr.civ.) prevede posibilitatea trimiterii unei cauze spre rejudecare primei instanțe, de către instanța de apel, numai în mod excepțional, pentru anumite motive și numai o singură dată, cu condiția ca o astfel de solicitare să fie formulată de părți fie prin apelul declarat, fie prin întâmpinarea depusă în termen legal, ceea ce intimata nu a realizat în prezenta cauză.

Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept și apreciind că urmare a anulării hotărârii primei instanțe, în considerarea dispozițiilor art.480 alin.3 C. pr.civ. se impune rejudecarea fondului de către instanța de apel, Curtea va fixa termen de judecată pentru data de 14 mai 2014, pentru când se vor cita ambele părți litigante, respectiv reclamanta O___ R_____ și pârâta S.C. C_________ Reșița S.A.

Deși s-au solicitat prin concluziile scrise cheltuieli de judecată, întrucât judecarea pricinii în apel nu s-a finalizat prin intermediul acestei decizii și nu se pune încă problema acordării unor astfel de cheltuieli;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de apelanta S.C. C_________ Reșița S.A. în contradictoriu cu intimata O___ R_____, împotriva sentinței civile nr.966/5 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul C____-S______ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare hotărâre A__.

Anulează în integralitate sentința atacată și dispune rejudecarea pricinii de către instanța de apel, sens în care fixează termen de judecată pentru data de 14 mai 2014, pentru când se vor cita părțile.

Fără cheltuieli de judecată în acest stadiu procesual.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 aprilie 2014.

Președinte, Judecător, Grefier,

L_______ Ș_____ A_____ R______ S_____ L_______ B____

Red.Ș.L./25.04.2014

Dact.B.L.G./28.04.2014 - 4 ex.

Primă instanță:Tribunalul C____-S______

Judecător-M_____ Nicușor