Dosar nr.XXXXXXXXXXX - anulare hot. A__ –

R O M A N I A

CURTEA DE APEL S______

SECȚIA a II-a CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 227

Ședința camerei de consiliu din 18 septembrie 2014

Președinte S____ O___

Judecător A______ M____

Grefier M________ M_____

Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta _______________________, cu sediul în mun. S______, ______________________ nr. 2, jud. S______ împotriva sentinței nr.730 din 28 aprilie 2014 a Tribunalului S______ – Secția civilă (dosar nr.XXXXXXXXXXX), reclamant-intimat fiind F_____ P___________ SA București, cu sediul în mun. București, ___________________-80, sector 1, prin reprezentant convențional SCA „P_______ N___ &Asociații”, av. A_____ B___, cu sediul în aceeași localitate, Calea D________ nr. 239, sector 1.

La apelul nominal a răspuns avocat B___ A_____, pentru intimatul-reclamant, lipsă fiind apelanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, apărătorul intimatului precizează că nu are de invocat chestiuni prealabile fondului apelului.

Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuție excepția nulității sentinței apelate, față de prev. art. 480 alin. 6 din NCod de proc. civ. raportate la cele ale art. 132 alin. 9 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora cererea în anularea Hotărârii A__ se judecă în cameră de consiliu, prevederi imperative și care țin de organizarea sistemului judiciar.

Avocat B___ A_____, pentru intimatul-reclamant a solicitat respingerea excepției nulității invocată din oficiu și a se avea în vedere prevederile Legii nr. 2/2013, care cuprind măsuri pentru degrevarea instanței și măsuri tranzitorii pentru aplicarea Noului Cod de proc. civ., în care se arată că pentru procesele începute în perioada 15 febr. 2013 – 31 dec. 2015, cercetarea procesului, inclusiv administrarea probelor pentru care legea prevede că s-ar face în cameră de consiliu are loc de fapt în ședință publică, apreciind că această dispoziție tranzitorie se aplică și în raport de Legea nr. 31/1990, chiar dacă este o lege specială. Consideră de asemenea, că prin nesoluționarea cererii în cameră de consiliu nu s-a provocat nicio vătămare și că această neregularitate nu ar fi o nulitate necondiționată de existența unei vătămări care să producă o desființare a sentinței.

După deliberare,

C U R T E A,

Asupra apelului de față, constată că, prin cererea de înregistrată pe rolul Tribunalului S______ – Secția civilă la data de 24.01.2014, sub nr. XXXXXXXXXXX, reclamantul F_____ P___________ SA București a chemat în judecată pârâta _______________________ solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună, în principal, anularea Hotărârii AGOA a pârâtei din data de 5.12.2013, respectiv a art. 2, prin care s-a aprobat garantarea de către aceasta, cu bunurile din patrimoniu, a eșalonării datoriilor pe care ARGOS SA le are față de ANAF, iar în subsidiar, anularea parțială a acestei hotărâri, respectiv a art. 2 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că redactarea lacunară a pct. 2 de pe ordinea de zi - aprobarea constituirii de garanții și a condițiilor de garantare - însoțită de refuzul pârâtei de a oferi infirmații/documente suplimentare, i-au încălcat dreptul la informare prealabilă, ceea ce reprezintă un motiv de nulitate al hotărârii; că, înafara enunțului în sine, convocatorul nu cuprinde niciun fel de informații, cum ar fi cele referitoare la valoarea creanțelor care urmează a fi garantate, bunurile ce vor forma obiectul garanțiilor, identitatea creditorului și a debitorului, eventuala remunerație cuvenită pârâtei și metoda de evaluare a remunerației, ceea ce aduce grave atingeri intereselor societății; că, nerespectarea cerințelor privind comunicarea prealabilă a materialelor informative, care rezultă atât din conținutul lacunar al convocatorului, cât și din refuzul pârâtei de a răspunde solicitării reclamantului - adresa nr. 1017/27.11.2013 - de a-i prezenta documente/informații suplimentare cu privire la condițiile concrete de garantare și la oportunitatea operațiunii de garantare, i-au încălcat dreptul la informare și în consecință, conduita adoptată de către societate i-a obstrucționat, într-un mod nepermis de lege, exercitarea dreptului de vot în deplină cunoștință de cauză; că, hotărârea atacată este rezultatul exercitării abuzive a drepturilor de vot ale acționarilor majoritari, fiind contrară drepturilor și intereselor legitime ale societății; că, faptul că hotărârea AGOA nu prevede niciun criteriu de determinare a coordonatelor economice și juridice în care organele de administrare pot să încheie actele constitutive de garanții asupra bunurilor pârâtei elimină într-un mod nepermis de lege posibilitatea cenzurării ulterioare a actelor în discuție, pe calea unei comparații cu limitele mandatului acordat de către AGOA; că, atâta vreme cât hotărârea AGOA se referă la bunuri nedeterminate ale pârâtei și la garantarea unor creanțe neidentificate, se creează riscuri economice majore de vătămare a intereselor societății, care s-ar găsi obligată la garantarea de creanțe oricât de mari și la constituirea în garanție a tuturor bunurilor sale și în concluzie, adoptarea unei astfel de măsuri de către acționarii majoritari, prin utilizarea unei formulări generice care exclude posibilitatea practică de cenzurare ulterioară a actelor de garantare, este expresia exercitării abuzive a dreptului la vot într-un sens contrar intereselor legitime ale societății; că, hotărârea are o cauză ilicită, întrucât față de absența scopului lucrativ al constituirii de garanții, rezultă că __________________ presta către Argos un serviciu care contravine intereselor sale legitime privitoare la obținerea unui profit, fapt care atrage nulitatea absolută a actelor de garanție, cauza acestora fiind contrară legii în conformitate cu art. 1.236 alin. (2) Cod civil și pe cale de consecință, hotărârea adunării generale a acționarilor societății prin care s-a aprobat un astfel de act este, la rândul său, nulă absolut deoarece în adunarea generală a acționarilor se formează voința exprimată de societate la încheierea actului nul; că, în cazul contractelor sinalagmatice, scopul imediat constă în reprezentarea sau prefigurarea mentală de către fiecare parte a contraprestației celeilalte părți, iar atunci când acest scop imediat nu există, lipsește însăși cauza contractului, sancțiunea care intervine fiind nulitatea relativă conform art. 1238 Cod civil, or în prezenta cauză, pârâta s-a obligat să presteze un serviciu în favoarea Argos, fără prefigurarea unei contraprestații a cărei întindere să fie rezultatul examenului de oportunitate ce trebuia realizat de către acționarii majoritari; că, din moment ce nu se identifică care anume bunuri pot forma obiectul garanției și care este întinderea creanțelor ce vor fi garantate, se constată că acționarii majoritari nu au examinat aceste aspecte și, deși nu le-au cunoscut și nu le-au cercetat, au decis să deschidă calea încheierii de acte păgubitoare pentru societate, din această conduită omisivă a acționarilor rezultând că au urmărit interesele patrimoniale ale Argos și nu interesele legitime ale societăți; că, stabilirea unei redevențe anuale de 2% din valoarea contabilă a bunurilor constituite în garanție nu a ținut seama de riscurile asumate de pârâtă - riscuri care sunt imposibil de evaluat din culpa acționarilor majoritari care nu au determinat creanțele garantate și bunurile aduse în garanție - și pare să fi fost stabilită pentru a crea în mod aparent o contraprestație, iar lipsa unei contraprestații care să aibă la bază un examen de oportunitate realizat de către acționari are drept consecință faptul că actele constitutive de garanții sunt lipsite de cauză, fiind lovite de nulitate, lor, lovite de nulitate; că, nu a fost respectate cerințele prev. de art. 129 alin. (2) și art. 131 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, care obligă la alegerea unui secretar dintre acționarii societății care să semneze procesul verbal al AGOA, fiind numită secretar al ședinței d-na R_____ G_________, care nu avea calitatea de acționar al societății; că, procesul verbal al AGOA nu conține informații cu privire la locul desfășurării ședinței AGOA și nici nu constată îndeplinirea formalităților de convocare și în concluzie, hotărârile AGOA au fost constatate printr-un proces verbal care nu conține mențiunile prescrise în Legea nr. 31/1990 sancțiunea aplicabilă în această situație fiind nulitatea absolută a hotărârii cu privire la constituirea unor garanții.

Pârâta ______________________ a depus întâmpinare, prin care a solicitat constatarea nulității cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 196 Cod procedură civilă, raportat la faptul că aceasta nu este semnată de o persoană având calitatea de reprezentant al reclamantului, invocând pe cale de consecință, excepția lipsei calității de reprezentant, arătând că cererea de chemare în judecată este formulată de _____________________________ reprezentant SCA "P________, N___ & Asociații" fără să se menționeze numele și prenumele avocatului care reprezintă partea, în conformitate cu prevederile art. 194 alin. 1 lit. b) Cod de procedură civilă.

Pe fond, pârâta a solicitat respingerea, ca neîntemeiat, a capătului de cerere privind constarea nulității absolute parțiale a Hotărârii Adunării Generale Ordinare a acționarilor societății din data de 05.12.2013, respectiv a art. 2, prin care s-a aprobat garantarea de către pârâtă, cu bunurile din patrimoniul său, a eșalonării datoriilor pe care le are Argos SA către ANAF.

Prin sentința nr. 730 din 28 aprilie 2014, Tribunalul S______ – Secția civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității de reprezentant invocată de pârâtă și, admițând cererea reclamantului, a anulat parțial Hotărârea AGOA din data de 5.12.2013 a pârâtei __________________________ art. 2 al hotărârii.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta _______________________, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

La termenul de astăzi, instanța a invocat, din oficiu, excepția nulității sentinței apelate, față de prev. art. 480 alin. 6 din NCod de proc. civ., raportate la cele ale art. 132 alin. 9 din Legea nr. 31/1990.

Procedând la analiza cu prioritate a excepției, în conformitate cu prev. art. 248 alin. 1 N.Cod proc. civ., Curtea constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit disp. art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, „hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței”, iar în conformitate cu prevederile alin. 9 al aceluiași articol, „cererea se va judeca în camera de consiliu (…)”.

Textul legal citat consacră în termeni imperativi, de strictă interpretare și aplicare, o excepție de la principiul publicității ședințelor de judecată, consacrat de art. 121 din Constituția României și art. 17 din NCod de proc. civ., potrivit căruia, ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile când legea dispune altfel. Rațiunea instituirii acestui principiu are ca fundament asigurarea garanțiilor de existență a unui proces echitabil.

Prin excepție, ședințele nu sunt publice când se desfășoară în camera de consiliu, potrivit legii, sau când au fost declarate secrete de către instanță.

Deși judecarea acțiunii în anulare/nulitate, potrivit procedurii reglementate de art. 132 din Legea societăților comerciale, care se completează cu prevederile Codului de proc. civ., are caracter contencios, totuși aceasta trebuie să se desfășoare în camera de consiliu, în scopul accelerării judecății și protejării confidențialității informațiilor privind activitatea societății.

Cum principiul publicității este un principiu de bază al procesului civil, vizând ocrotirea unui interes public și interesând organizarea judiciară și ordinea de drept, fiind reglementat prin norme imperative, încălcarea acestuia de către instanță va lipsi de validitate hotărârea acesteia, care va fi lovită de nulitate cu caracter extrinsec, independent de existența sau nu a unei vătămări cauzate uneia dintre părți, conform art. 174 alin. 1-2 raportat la art. 176 pct. 5, art. 245 și art. 246 alin. 1 NCod de proc. civ.

Așadar, în speță, cauza fiind instrumentată de prima instanță în ședință publică, hotărârea apelată fiind pronunțată în aceleași împrejurări, cu încălcarea prevederilor imperative sus-citate, devine incidentă excepția procesuală a nulității absolute a procedurii de judecată și, în consecință, a hotărârii pronunțate, impunându-se admiterea apelului, în conformitate cu prev. art. 480 alin. 2 și 6 raportate la cele ale art. 179 alin. 1 și 3 NCod de proc. civ., cu consecința anulării sentinței și a procedurii urmate și reținerii procesului pentru rejudecare, cu precizarea că prevederile art. XII alin. 1 și 2 teza I din Legea nr. 2/2013 nu sunt aplicabile, în condițiile în care sunt date prevederile derogatorii ale art. 132 alin. 9 din Legea nr. 31/1990 republicată, în aplicarea principiului specialia generalibus derogant.

Pentru aceste motive,

În numele LEGII,

D E C I D E:

Admite apelul declarat de pârâta _______________________, cu sediul în mun. S______, ______________________ nr. 2, jud. S______ împotriva sentinței nr.730 din 28 aprilie 2014 a Tribunalului S______ – Secția civilă (dosar nr.XXXXXXXXXXX), reclamant-intimat fiind F_____ P___________ SA București, cu sediul în mun. București, ___________________-80, sector 1, prin reprezentant convențional SCA „P_______ N___ &Asociații”, av. A_____ B___, cu sediul în aceeași localitate, Calea D________ nr. 239, sector 1.

Anulează sentința nr. 730 din 28 aprilie 2014 a Tribunalului S______ și procedura urmată în fața acestei instanțe și reține procesul spre rejudecare.

Fixează termen la data de 14 noiembrie 2014, cu citarea părților.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2014.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red. SO

Jud. M_____ L.I.

Tehnored. MM

5 ex. – 17.10.2014