Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C________

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.1200

Ședința publică din data de 27 Noiembrie 2013

Completul compus din:

Președinte - E____ C_____ G______

Judecător - N_______ C______

Judecător - M______ D________ Ș_____

Grefier - I______ P___

S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta pârâtă
S.C. ROMANȚA E______ 2002 S.A, prin M_____ I___, cu sediul în localitatea Neptun, Hotel Romanța, județul C________, și recurenții intervenienți M_____ I___, cetățean suedez, cu domiciliul ales în Oradea, ____________________-15, județul Bihor și _________________, cu sediul în Oradea, ___________________, județul Bihor – toți cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, Splaiul Unirii nr.223, etaj 3, sector 3, împotriva Sentinței civile nr.963/29.05.2013 și a încheierilor pronunțate de Tribunalul C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatele reclamante S.C. E_______ D_____ S.A. și S.C. B_____ S.A. - ambele cu sediul procesual în București, șoseaua Kiseleff nr.55, Vila 6, sector 1, având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii A__.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20 noiembrie 2013 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 27 noiembrie, când a pronunțat prezenta hotărâre.

C U R T E A

Asupra recursului civil de față.

Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta la data de 16.10.2012 sub nr.XXXXXXXXXXXXXX, reclamantele _____________________ și _______________ chemat în judecată pe pârâta _______________________ SA solicitând anularea Hotărârii AGOA din 25.06.2012 și a Hotărârii AGEA din 25.06.2012 adoptate de acționarii _________________ și M_____ I___, hotărâre luată cu încălcarea prevederilor Legii 31/1990 și ale Actului constitutiv al pârâtei Romanța E______ 2002 SA, precum și anularea procesului verbal de ședință.

La data de 19.11.2012 M_____ I___ și _________________ au formulat cerere de intervenție principală și cerere reconvențională.

Prin Încheierea din 04.12.2012 instanța a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de M_____ I___ și _________________, iar prin Încheierea din 06.02.2012 a respins cererea reconvențională ca inadmisibilă.

La termenul din 22.01.2013 M_____ I___ și _________________ au formulat cerere de intervenție în interes alăturat pârâtei, depunând totodată și întâmpinare, formulată de pârâta _______________________ SA, reprezentată de M_____ I___.

Prin Încheierea de ședință din 06.02.2012a fost admisă în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de M_____ I___ și _________________ și au fost respinse excepția lipsei calității de reprezentant a d-lui I___ M_____ pentru pârâta _______________________ SA și excepția nulității întâmpinării formulate de către _______________________ SA prin I___ M_____, ca nefondate.

La același termen, intervenienții M_____ I___ și _________________, precum și pârâta _______________________ SA prin I___ M_____ au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat anularea hotărârii generale a acționarilor din 25.06.2012 semnată de _____________________ și _____________________>

Prin Încheierea din 02.04.2013 instanța a respins ca nefondate excepția lipsei calității de reprezentant pentru reclamanta _____________________, excepția prematurității acțiunii și excepția lipsei calității procesual active, respingând cererea reconvențională ca inadmisibilă.

Prin Sentința civilă nr.963/29.05.2013, Tribunalul C________ – Secția a II-a civilă a respins ca nefondată excepția lipsei de interes legitim; a admis, în parte, acțiunea în anulare a Hotărârii A__ formulată de reclamantele _____________________ și _______________ a constatat nulitatea absolută a Hotărârii AGOA și a Hotărârii AGEA din 25.06.2012 ale societății Romanța E______ 2002 adoptate de acționarii _________________ și I__ M_____ și a actului Constitutiv actualizat în baza acestor hotărâri, respingând capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a Procesului-verbal de ședință.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că pentru data de 25.06.2012 au fost convocate adunările generale – Ordinară și extraordinară – ale acționarilor societății Romanța E______ 2002 SA, având ca ordine de zi Revocarea din funcție a Consiliului de Administrație, Alegerea membrilor noului Consiliu de Administrație pentru o perioadă de 4 ani, numirea Președintelui Consiliului de Administrație și a directorului general, aprobarea remunerației pentru administratori și directorul general și, respectiv, aprobarea modificării duratei mandatului membrilor consiliului de administrație la 4 ani și modificarea actului constitutiv al societății în acest sens, modificarea și completarea actului constitutiv al societății ca urmare a alegerii noului consiliu de administrație și aprobarea actului constitutiv actualizat al societății.

Pe fondul unor neînțelegeri între acționarii societății, aceștia au votat în mod separat, pronunțându-se hotărâri cu conținut contrar, unele adoptate de acționarii _______________ _____________________, iar celelalte adoptate de M_____ I___ și _________________.

Neînțelegerea a avut la bază refuzul acționarilor prezenți de a lua în considerare participația indirectă a d-lui I___ M_____ la capitalul social al Romanța E______ 2002 SA, respectiv 25,965%.

Structura capitalului social la momentul ținerii celor două adunări era următoarea: _______________ 54,025% din capitalul social; _________________ cu 39,658% din capitalul social; _____________________ cu 1,130% din capitalul social; I___ M_____ cu 1,24% din capitalul social; alți acționari persoane fizice cu aproape 4% din capitalul social.

Potrivit dispozițiilor art.120 din Legea nr. 31/1990, „Acționarii exercită dreptul lor de vot în adunarea generală, proporțional cu numărul acțiunilor pe care le posedă …”, iar în baza dispozițiilor art.123 alin. 3 din aceeași lege, „Acționarii îndreptățiți să încaseze dividende sau să exercite orice alte drepturi sunt cei înscriși în evidențele societății sau în cele furnizate de registrul independent privat al acționarilor, corespunzătoare datei de referință”.

A motivat instanța că dreptul de a vota cu o participație indirectă, drept bazat pe teoria investiției indirecte, nu își găsește o susținere legală.

Cu privire la tratatele ratificate de Statul R____, s-a constatat că pârâta stabilește o echivalență între investiția indirectă și participarea la capitalul social al unei societăți în mod indirect care nu a fost avută în vedere în niciun caz de Acordul între Guvernul României și Guvernul Regatului Suediei privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor.

Tratamentul just și echitabil înseamnă a acorda tuturor părților drepturi egale, și nu situarea unui investitor străin pe o poziție privilegiată, care să vină în contradicție cu drepturile celorlalți.

Nu există identitate de sensuri între cele două noțiuni – investiție indirectă (plasarea unor fonduri într-o întreprindere prin persoană interpusă) și participație indirectă la capitalul social al unei societăți.

A accepta o astfel de teorie ar însemna ca un acționar – persoană juridică - să voteze cu participația sa directă, potrivit voinței societare exprimate de reprezentantul său legal și, în plus, să voteze și cu participații indirecte ale propriilor săi acționari, în condițiile în care aceștia din urmă sunt la rândul lor acționari la societatea în cadrul căreia se votează. Evident acest lucru ar putea dubla numărul său de voturi, cu încălcarea flagrantă a drepturilor celorlalți acționari. Mai mult decât atât, este posibil ca voința societară a acționarului persoană juridică să nu coincidă cu voința acționarilor săi individuali.

Nu în ultimul rând, se reține că structura capitalului social nu mai poate fi cuantificată, în condițiile în care, adunate, participațiile directe și indirecte ar depăși 100%.

S-a considerat că extrapolarea unor reglementări ale grupurilor de interese din diverse materii nu poate fi primită în condițiile în care ar duce la anularea regulilor și reglementărilor proprii materiei societăților comerciale.

În consecință, hotărârile adoptate de acționarii M_____ I___ și _________________ (instanța făcând aplicarea dispozițiilor art.174 Cod procedurî civilă în ceea ce privește existența și cuprinsul Hotărârii AGEA din 25.06.2012) nu reprezintă votul majorității acționarilor societății prezenți la adunare, fiind lovite de nulitate absolută.

Ca urmare, actul constitutiv actualizat în baza celor două hotărâri nule este și el nul, ca act subsecvent ce nu poate avea o existență de sine stătătoare.

În ceea ce privește nulitatea procesului verbal al ședinței în care cei doi acționari – M_____ I___ și C_________ SRL - au adoptat hotărârile anulate, instanța de fond a reținut că acesta este un înscris care atestă modul de desfășurare a ședinței, nefiind, el singur, în măsură să producă efecte juridice.

Împotriva hotărârii menționate au declarat recurs intervenienții M_____ I___ și _________________, precum și pârâta _______________________ SA reprezentată de M_____ I___, care au criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, sub următoarele aspecte:

I. Prima instanță a respins în mod netemeinic și nelegal cererile de intervenție principală formulate de C_________ SRL și I___ M_____

Recurenții susțin că în speță sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute expres de Codul de procedură civilă în sensul admisibilității în principiu a cererilor de intervenție, respectiv persoanele care au formulat cererea de intervenție manifestă un interes legitim și formulează prezenta cerere pentru apărarea unor drepturi proprii. Cât privește sfera de aplicare a cererii de intervenție, aceasta nu a fost promovată în una din materiile în care doctrina a consacrat în mod expres inadmisibilitatea acesteia.

Consideră, totodată, că respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenție echivalează cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului; judecarea acțiunii în anulare A__ fără participarea acestora în proces încalcă în mod grav dreptul la apărare.

II. Prima instanță a admis în mod netemeinic și nelegal acțiunea în anulare a hotărârii A__ formulată de S.C. E_______ D_____ S.A. și a S.C. B_____ S.A.

1. Prima instanță a respins în mod netemeinic și nelegal excepția lipsei calității procesuale active a S.C. E_______ D_____ S.A. și a B_____ S.A. pentru a promova acțiunea în anulare a hotărârii A__ din 26 iunie 2012, adoptată eu participarea acționarilor I___ M_____ și C_________ S.R.L.

Învederează recurenții că la data adunărilor generale din data de 25 iunie 2012 reprezentanții E_______ D_____ S.A. și ai B_____ SA s-au prezentat la reprezentanța S.C. Romanța E______ 2002 S.A. din Neptun, clădirea Serviciu Tehnic, potrivit convocatorului la adunarea generală. În aceste condiții, pentru a deține calitatea procesuală activă pentru exercitarea acțiunii în anulare, acești acționari ar fi trebuit să-și exercite dreptul de vot și să ceară consemnarea în procesul-verbal a votului lor contra. Or, acționarii E_______ D_____ S.A. și B_____ S.A. au ales să coalizeze în scopul adoptării unei hotărâri A__ paralele și nelegale, având drept scop excluderea de la vot a investitorului I___ M_____ și a C_________ SRL. Având în vedere acest aspect, consideră că acționarii E_______ D_____ S.A. și B_____ S.A, deși prezenți la locul unde avea loc adunarea generală a acționarilor din 25 iunie 2012, au refuzat să participe la ședință. Pe cale de consecință, acționarii E_______ D_____ și B_____ S.A. nu aveau calitatea de a introduce acțiunea ce face obiectul prezentului dosar. O altă soluție ar echivala cu încurajarea propriei turpitudini.

2. Prima instanță a respins în mod netemeinic și nelegal excepția lipsei calității de reprezentant convențional a persoanei care a semnat cererea de chemare în judecată întemeiată pe lipsa calității de reprezentant legal a persoanei care a angajat societatea prin încheierea contractului de asistență juridică.

În acest sens, recurenții au arătat că cererea de chemare în judecată a fost formulată de către S.C. E_______ D_____ S.A.. prin reprezentant convențional S.C.A. D_____ și Asociații, iar formularea cererii de chemare în judecată de reprezentantul convențional presupune existența unui mandat valabil acordat acestuia prin intermediul unui contract de asistență juridică. Pentru a fi valabil, este necesar ca acest mandat să fi fost dat de către persoanele care au calitatea de reprezentanți legali ai societății, în speță, ai S.C. E_______ D_____ S.A.

Calitatea de administrator al S.C. E_______ D_____ S.A. era deținută de S.C. Vitalias Prod S.R.L, această calitate de administrator a S.C. E_______ D_____ S.A. nefiind deținută niciodată de domnul R____ A_____, așa cum în mod eronat a reținut instanța.

Contractul de muncă încheiat cu numitul R____ A_____ nu îi conferă acestuia prerogativa reprezentării _____________________, ci îi conferă doar o prezumtivă calitate de director executiv.

Mai mult chiar, dacă această prerogativă a reprezentării i-ar fi fost conferită prin contractul de muncă menționat, art.137¹ alin. (3) teza a II-a din LSC prevede expres suspendarea contractului de muncă pe perioada mandatului. Or, suspendarea contractului prin efectul legii justifică pe deplin admiterea excepției lipsei calității de reprezentant legal în ceea ce-1 privește pe numitul R____ A_____.

3. Delegarea conducerii societății nu poate să opereze peste durata mandatului administratorului.

Mandatul așa-zisului administrator S.C. Vitalias Prod S.R.L., prin reprezentant V_____ M_____, care pretinde că a delegat conducerea societății „directorului executiv" A_____ R____, fusese conferit până în decembrie 2009 (potrivit extrasului ORC depus la dosarul cauzei), ceea ce înseamnă că delegarea de atribuții putea să opereze doar până la acel moment.

Astfel, în conformitate eu principiul nemo ad allium transfere potest quam ipse habet, delegarea de atribuții nu putea avea loc pentru o perioadă de timp mai mare decât cea în care însuși administratorul putea exercita conducerea societății.

4. Prima instanță a respins în mod netemeinic și nelegal excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii în anulare a hotărârilor A__ și AGEA din 25 iunie 2012 adoptate cu participarea acționarilor I___ M_____ și C_________ S.R.L.

Învederează recurenții că grupul de societăți din care fac parte _____________________, E_______ D_____ SA și _________________ deținute în mod paritar de către frații I___ și V_____ M_____, care au înțeles să-și exercite controlul asupra acestor societăți proporțional cu participațiile deținute în grup, fapt consemnat în Protocolul încheiat în anul 2006.

Prin acest protocol aceștia și-au recunoscut reciproc și în mod expres calitatea de acționari „direcți și indirecți". Protocolul reprezintă o formă de concretizare a convenției asociaților în sensul stabilirii dreptului de control al acționarului indirect prin care s-a consacrat dreptul de decizie al celui care a investit mai mult în societățile din grup.

Pe cale de consecință, în temeiul înțelegerii părților, al principiului pacta sunt servanda și în temeiul prevederilor Legii 651/2002 care ratifică un tratat internațional ale cărui prevederi prevalează, potrivii dispozițiilor constituționale, asupra dreptului intern, trebuie să se acorde protecție investitorului suedez I___ M_____ contra actelor concertate exercitate de persoanele interpuse de domnul V_____ M_____.

Caracterul nelegitim al interesului urmărit echivalează cu o lipsă de interes, fapt ce impunea respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât lipsește una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile.

5. Prima instanță a constatat în mod netemeinic și nelegal nulitatea absolută a hotărârii A__ adoptată cu participarea acționarilor I___ M_____ și C_________ SRL.

În acest sens recurenții învederează că, în fapt, în data de 25.06.2012. președintele consiliului de administrație al societății a refuzat ab initio să recunoască domnului M_____ I___ calitatea de acționar indirect al _______________________ SA, contestând cu vehemență dreptul acestuia de vot în adunarea respectivă, refuzând să consemneze poziția acestuia în procesul verbal de ședință. Aceste drepturi izvorăsc din pactele societare încheiate cu domnul V_____ M_____, din Acordul între Guvernul României și Guvernul Regatului Suediei privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor (acord ce face parte din dreptul intern al Statului Român prin ratificarea sa de către parlament prin Legea nr. 651/2002) și din ansamblul legislației românești.

Prima instanță a reținut în mod netemeinic că acționarii C_________ și I___ M_____ au refuzat semnarea procesului verbal al adunării redactat de acționarii B_____ S.A. și E_______ D_____, în absența oricăror probe administrate în acest sens.

De asemenea, prima instanță a reținut în mod netemeinic că drepturile izvorâte din calitatea de acționar indirect nu ar avea niciun fundament legal, cu toate că, de lege lata, sunt reglementate anumite obligații ce cad în sarcina persoanelor care controlează grupuri de societăți, respectiv în materia concurenței, în materia drepturilor fundamentale ale omului, în materie bancară, în materie fiscală, în materie contabilă, în materia pieței de capital, în materia achizițiilor publice.

În toate aceste domenii sunt reglementate obligații ale persoanelor care controlează grupurile de societăți în considerarea faptului că, împreună, societățile din grup reprezintă un singur agent economic, o singură entitate și, în consecință, trebuie tratate ca atare din punct de vedere al riscului, al raportărilor, al calificării comportamentului ca anticoncurențial.

În afara legislației specifice domeniilor menționate, Acordul între Guvernul României și Guvernul Regatului Suediei privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor (acord ce face parte din dreptul intern al Statului Român prin ratificarea sa de către parlament prin Legea nr. 651/2002), la art.2 alin. 3, prevede că statul român va asigura întotdeauna un tratament just și echitabil investițiilor investitorilor suedezi și nu va afecta, prin măsuri nerezonabile sau discriminatorii, managementul, întreținerea, folosința, posesia sau înstrăinarea acestora, precum și achiziționarea de bunuri și servicii sau vânzarea producției acestora.

Potrivit chiar primului articol din Acordul între Guvernul României și Guvernul Regatului Suediei privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, „În sensul acestui Acord "investiție” va însemna orice fel de activ, deținut sau controlat, investit direct sau indirect, de un investitor al unei Părți Contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante”.

Cum aceste prevederi fac parte din dreptul intern, înseamnă că statul este obligat să asigure investitorului suedez I___ M_____ mijloacele necesare pentru a-și putea controla și administra investițiile.

În plus, în cazul investitorilor străini există prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun în materie de societăți comerciale (legea societăților comerciale), care instituie drepturi suplimentare de control în beneficiul acestora.

În acest sens sunt prevederile art.2 și 4 din OUG nr. 92/1997 privind stimularea investițiilor directe, act normativ care urmează a fi coroborat cu dispozițiile Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Regatului Suediei privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor.

Din această coroborare rezultă în mod indirect, dar indubitabil, existența dreptului de control al celui care a investit mai mult, în speță fiind vorba de I___ M_____.

Legea definește în mod expres noțiunea de grup numai când e vorba despre stabilirea unor obligații în sarcina subiectelor de drept. La prima vedere se poate trage concluzia că, aflat în cadrul unui grup, un agent economic sau o persoană fizică cum este cazul I___ M_____ nu are niciun avantaj, ci doar obligații, restricții, interdicții, condiții în plus. Însă drepturile nu sunt și nu trebuie reglementate în mod expres, această regulă fiind valabilă doar în cazul obligațiilor (pentru că ceea ce nu este expres interzis, este permis).

În mod echitabil, trebuie luate în considerare și avantajele/drepturile care ar putea lua naștere din calitatea de participant la un grup sau, mai exact, de investitor (asociat sau acționar) în cadrul unui grup.

În consecință, trebuie recunoscut că exercitarea controlului în lanț între agenții economiei (care constituie un grup), trebuie să determine recunoașterea dreptului de decizie celui care a investit mai mult (are procent mai mare rezultat din lanțul respectiv).

III. Prima instanță a respins în mod netemeinic și nelegal cererea reconvențională formulată de C_________ S.R.L. și I___ M_____

În susținerea acestui motiv de recurs, se arată că hotărârile A__ contradictorii au fost adoptate în cadrul aceleiași ședințe (din data de 25 iunie 2012), în baza aceluiași convocator și a aceleiași ordini de zi. Pe cale de consecință, este evidentă strânsa legătură dintre cererea principală și cererea privind anularea hotărârii A__ adoptate cu participarea acționarilor E_______ D_____ și B_____ S.A. Având în vedere această strânsă legătură, acționarii C_________ și I___ M_____ au formulat cerere de intervenție principală și cerere reconvențională împotriva societății Romanța E______ 2002 S.A.

Prima instanță însă a respins ca inadmisibilă cererea reconvențională prin care s-a solicitat anularea hotărârii A__ din data de 25 iunie 2012 adoptate cu participarea B_____ S.A. și E_______ D_____ S.A. Or, sancțiunea respingerii ca inadmisibilă a cererii reconvenționale nu este prevăzută de lege.

Din prevederile art.120 alin (2) și art.135 din C__ reiese cu evidență că voința legiuitorului este în sensul disjungerii cererii reconvenționale în ipoteza în care aceasta nu poate fi judecată împreună cu cererea principală, și nicidecum inadmisibilitatea acesteia.

Consideră recurenții că cererea prin care acționarii I___ M_____ și C_________ au solicitat anularea hotărârii A__ adoptate de E_______ D_____ S.A. și B_____ S.A. îndeplinește toate condițiile de admisibilitate prevăzute de Codul de procedură civilă, motivul de inadmisibilitate reținut de instanță nefiind prevăzut de lege.

La termenul de judecată din data de 25.09.2013, recurenta intervenientă _________________ a solicitat suspendarea judecății cauzei în temeiul dispozițiilor art.244 alin.(1) pct.1 Cod procedură civilă, până la soluționarea definitivă a acțiunii având ca obiect constatarea nulității contractelor de muncă ale lui V_____ M_____ și R____ A_____, acțiune ce face obiectul dosarului nr.XXXXXXXXXXXXX aflat pe rolul Tribunalului Bihor, iar prin încheierea de ședință din aceeași dată Curtea de Apel C________ a respins, motivat, cererea de suspendare.

La data de 29 octombrie 2013, intimata reclamantă _____________________, prin acționarii M_____ I___ și ______________________________ Export SRL, au depus cerere de renunțare la judecata cererii de chemare în judecată, în temeiul art.246 Cod procedură civilă.

În motivarea cererii de renunțare la judecată, M_____ I___ și ______________________________ Export SRL au arătat că sunt acționarii majoritari ai _____________________, cu o cotă de participație de 59,98% din capitatul social, iar această societate la momentul actual nu are reprezentanți legali.

Consideră că cererea de chemare în judecată nu are la bază voința reală a societății E_______ D_____ SA, aceasta fiind exprimată în mod valabil în cererea de renunțare la judecată, semnată de acționarii deținând peste 59% din capitalul social.

În condițiile în care societatea reclamantă - E_______ D_____ SA - nu mai are în prezent administratori valabil desemnați, este evident dreptul acționarilor societății, care dețin peste 59,98% din capitalul social al acesteia, de a exprima voința socială reală a societății.

Susțin recurenții că sunt aplicabile prevederile art.210 și ale 1919 din Noul Cod Civil, potrivit cu care până la data constituirii organelor de administrare, exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor care privesc persoana juridică se fac de către fondatori ori de către persoanele fizice sau juridice desemnate în acest scop, și societatea este reprezentată prin administratorii cu drept de reprezentare sau, în lipsa numirii, prin oricare dintre asociați, dacă nu s-a stipulat prin contract dreptul de reprezentare numai pentru unii dintre aceștia.

Un alt motiv invocat pentru admiterea cererii de renunțare, este faptul că I___ M_____ este cetățean suedez, beneficiind în această calitate de protecția investițiilor sale pe teritoriul României.

Prin Concluzii scrise, intimatele reclamante S.c. B_____ S.A. și
S.C. E_______ D_____ S.A. au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Cu privire la cererea de renunțare la judecata acțiunii, cerere formulată de către intimata reclamantă _____________________ prin acționarii M_____ I___ și ______________________________ Export SRL, Curtea constată că nu s-a făcut dovada calității de reprezentant a celor doi acționari pentru _____________________, situație în care devin incidente disp. art.161 alin.2 Cod procedură civilă potrivit cu care „instanța va anula cererea”.

Susținerea acționarilor semnatari ai cererii de renunțare referitoare la lipsa organelor de conducere ale _____________________ nu este dovedită astfel încât, până la proba contrară, persoanele care au formulat cererea de chemare în judecată în numele societății reclamante sunt cele care ar putea formula și o cerere de renunțare la judecata acestei cereri.

Cu privire la recurs, analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată calea de atac nefondată.

Astfel, în ceea ce privește respingerea cererilor de intervenție principală formulate de _________________ și I___ M_____, se reține că, potrivit art.49 Cod procedură civilă, „(1) Oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane. (2) Intervenția este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său.”

De asemenea, art.50 prevede că „Cererea de intervenție în interes propriu va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată”, ceea ce înseamnă că o astfel de cerere trebuie să îndeplinească toate condițiile unei cereri principale, inclusiv condiția unui obiect determinat, licit și posibil.

Deși intervenienții au justificat interesul de a interveni în cauză prin prisma calității lor de acționari ai societății pârâte, în ceea ce privește dreptul propriu invocat, drept care să fie strâns legat de cel dedus judecății, se constată că aceștia nu au formulat o pretenție proprie prin cererea de intervenție ci au solicitat doar respingerea acțiunii principale.

Având în vedere că intervenienții nu pretind un drept propriu, cererea de intervenție fiind lipsită de obiect, în mod corect prima instanță a respins cererea ca inadmisibilă.

Curtea constată că, prin admiterea în principiu a cererii de chemare de intervenție accesorie, cei doi recurenți au fost introduși în cauză, participând în mod efectiv la judecată prin formularea de apărări în sprijinul pârâtei, astfel că nu se poate invoca o încălcare a accesului liber la justiție ori a dreptului la un proces echitabil statuat prin art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Totodată, având în vedere calitatea recurenților în proces, respectiv aceea de intervenienți în interesul pârâtei, aceștia nu aveau posibilitatea de a uza de calea cererii reconvenționale pentru a obține valorificarea unor pretenții proprii în legătură cu cererea reclamanților, astfel cum o impune art.119 Cod procedură civilă. Nefiind îndeplinite condițiile legale pentru formularea cererii reconvenționale, nu se poate afirma cu temei că aceasta ar fi trebuit disjunsă, deoarece nu se punea problema imposibilității de judecare odată cu cererea principală, ci chiar a admisibilității unei astfel de cereri în procesul pendinte.

Referitor la calitatea procesuală activă a reclamantelor, se constată că acestea nu au participat la adunarea în care s-a luat hotărârea atacată, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art.132 alin.2-5 din Legea nr.31/1990, ce conferă acționarului care nu a luat parte la adunare, indiferent de cauza pentru care acesta a lipsit, dreptul de a ataca în justiție hotărârea contrară legii sau actului constitutiv.

În egală măsură, calitatea de reprezentant a avocatului reclamantei
_____________________ a fost dovedită prin delegația depusă la dosar, mandatul fiind dat de directorul executiv R____ A_____ și confirmat expres de către directorul general M_____ V_____.

Recurenții nu au făcut dovada contrară celor reținute de prima instanță și, deși au susținut lipsa calității de reprezentant a directorului general, nu au arătat în mod concret care este situația dreptului de reprezentare în cazul _____________________________ nu au probat că dreptul de reprezentare aparține altei persoane.

Referitor la interesul afirmat de reclamante, acesta se subsumează calității lor de acționari ai societății pârâte, fiind nu numai un interes personal, ci și un interes comun, societar. Acest interes nu poate fi calificat ca nelegitim atâta timp cât scopul urmărit prin acțiune este acela de a lipsi de efecte o hotărâre a adunării generale care este contrară legii ori actului constitutiv.

În ceea ce privește nelegalitate hotărârii atacate, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că hotărârea a fost adoptată cu încălcarea cvorumului legal, aserțiunile recurenților privind participația indirectă a intervenientului M_____ I___ fiind lipsite de suport legal față de disp. art.120 și 123 din Legea nr.31/1990.

Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurenți sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de renunțare la judecata acțiunii pentru lipsa calității de reprezentant.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă
S.C. ROMANȚA E______ 2002 S.A, prin M_____ I___, cu sediul în localitatea Neptun, Hotel Romanța, județul C________, și recurenții intervenienți M_____ I___, cetățean suedez, cu domiciliul ales în Oradea, ____________________-15, județul Bihor și _____________________, cu sediul în Oradea, ___________________, județul Bihor – toți cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, Splaiul Unirii nr.223, etaj 3, sector 3, împotriva Sentinței civile nr.963/29.05.2013 și a încheierilor pronunțate de Tribunalul C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatele reclamante S.C. E_______ D_____ S.A. și S.C. B_____ S.A. - ambele cu sediul procesual în București, șoseaua Kiseleff nr.55, Vila 6, sector 1.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 27 noiembrie 2013.

Președinte, E____ C_____ G______	Judecător, N_______ C______	Judecător, M______ D________ Ș_____
	Grefier, I______ P___

jud. fond. C.T_______

Red.dec.jud.ECGheorma

2 ex./24.12.2013