Dosar nr. XXXXXXXXXXXXCod operator: xxxxx

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SATU M___

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 209/2014

Ședința publică de la 04 Decembrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE P____ M______

Grefier D_____ F______ U___

Pe rol se află judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii formulată de reclamanta S_________ DE INVESTIȚII FINANCIARE BANAT CRIȘANA SA, cu sediul în A___, Calea Victoriei nr. 35A, jud. A___, înregistrată la ORC de pe lângă Tribunalul A___ sub nr. JXXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxx, în contradictoriu cu pârâta ________________ sediul în Satu M___, ____________________-3, jud. Satu M___, înregistrată la ORC de pe lângă Tribunalul Satu M___ sub nr. JXXXXXXXXXX, CUI RO xxxxxx, având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii A__.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă cj. A_____ C______, lipsă fiind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză se află la primul termen de judecată în fond.

Instanța reține că procedura de citare este legal îndeplinită.

Instanța, verificând personal, constată că cererea de chemare în judecată este legal timbrată cu suma de 100 lei ( fila 92-93) privind taxele judiciare de timbru. Instanța, în considerarea disp. art. 131 alin. 1 NCPC, constată că soluționarea diferendului cade în competența generală a instanțelor judecătorești în conformitate cu disp. art. 126 alin. 1 din Constituție, art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 2 și art. 6 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Totodată, stabilește că e competentă să soluționeze cauza atât ratione materiae, din punct de vedere al valorii obiectului cererii (293,109,26 RON ), în conformitate cu disp. art. 98 raportat la art. 95, cât și ratione loci, în conformitate cu disp. art. 107 NCPC- instanța sediului pârâtului.

Instanța, raportat la obiectul cauzei, probele depuse odată cu introducerea cererii de chemare în judecată, în baza art. 238 NCPC, estimează că prezentul litigiu se poate soluționa la acest termen de judecată.

Instanța reține că la data de 06.10.2014 s-a dispus comunicarea acțiunii cu pârâta cu mențiunea pentru aceasta ca în termen de 25 de zile de la primirea acesteia să depună întâmpinare. La data de 09.10.2014 pârâtei i-a fost comunicată acțiunea ( fila 49 din dosar). Odată cu termenul de verificare din data de 04.11.2014, instanța a constatat că la dosarul cauzei, pârâta nu a depus întâmpinare motiv pentru care a fixat primul termen de judecată la data de 04.12.2014. Instanța reține, de asemenea, că la data de 17.10.2014 d—na av. A____ I______ a studiat dosarul cauzei și a și depus împuternicire avocațială nr. 32/17.10.2014 conform filei 101 de la dosarul cauzei.

În temeiul art. 237 C.pr.civ, instanța declară deschisă etapa cercetării procesului.

Reprezentanta reclamantei depune la dosar delegație și note de ședință.

Instanța, în temeiul art. 238 C.pr.civ, apreciază că prezenta cauză se poate soluționa la acest termen de judecată raportat la faptul că reclamanta a depus la dosar toate înscrisurile de care înțelege să se folosească în susținerea cauzei.

În temeiul art. 244 C.pr.civ instanța declară închisă etapa cercetării procesului.

În baza disp. art. 392 C.pr.civ instanța declară deschisă etapa dezbaterii fondului cauzei.

Reprezentanta reclamantei solicită pe fondul cauzei admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fiind vorba de cele două motive de nulitate absolută, nepublicarea convocatorului în buletinul electronic al Autorității de Supraveghere Financiară și încălcarea obligației de informare a acționarilor cu ocazia convocării adunării generale. Solicită admitere acțiunii, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și cheltuieli de deplasare.

Președintele completului de judecată declară închise dezbaterile potrivit art. 394 din N.Codul de procedură civilă, în vederea deliberării.

INSTANȚA,

DELIBERÂND:

Asupra acțiunii de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la instanță sub dosar nr.de mai sus, reclamanta S_________ DE INVESTIȚII FINANCIARE BANAT CRIȘANA SA A___ a solicitat, în contradictoriu cu pârâta _________________ M___, ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se constate nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor societății S_____ SA nr. 175 din data de 09.09.2014, în ceea ce privește articolul 2; să se dispună radierea din Registrul Comerțului a oricăror mențiuni efectuate în baza hotărârii A.G.E.A. a cărei nulitate a fost solicitată; să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea litigiului.

De asemenea, solicită în temeiul art. 293 din Codul de procedură civilă, ca instanța să oblige pârâta să depună la dosarul cauzei copie a procesului verbal al ședinței AGEA din 09.09.2014, lista de prezență a acționarilor precum și toate documentele referitoare la convocarea și desfășurarea AGEA.

În motivare reclamanta arată că pârâta este o societate admisă la tranzacționare pe o piață reglementată și anume B____ de Valori București, secțiunea Rasdaq, sub simbolul „S___".

În consecință, pârâtei îi sunt aplicabile atât prevederile Legii nr.31/1990, legea societăților comerciale care constituie dreptul comun în materia societăților comerciale cât și prevederile Legii 297/2004, legea pieței de capital care constituie dreptul special primar în cazul societăților comerciale ale căror acțiuni sunt tranzacționale.

Dreptul special secundar aplicabil este reprezentat de reglementările emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F. - fosta Comisie Națională a Valorilor Mobiliare -CNVM)în aplicarea legii pieței decapitai.

În fapt, arată că S.I.F. Banat-Crișana S.A. este acționară a pârâtei cu o cotă de 12,02% din capitalul social și nu a participat la ședința A.G.E.A. din data de 09.09.2014 când a fost adoptată hotărârea atacată.

Precizează că prin hotărârea A.G.E.A a pârâtei nr. 175/09.09.2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a nr.5765/23.09.2014, s-a aprobat următoarea rezoluție a Adunării Generale Extraordinare, pe care înțelege să o conteste:

"Art.2. Se aprobă constituirea de garanții pentru S_________ CASTRUM CORPORATION SR.L în vederea refinanțării de către CEC BANKS.A. a liniei de credit de la BCR în valoare de 12 milioane Ron, asupra unor bunuri din patrimoniul Societății S_____ S.A., după cum urmează:

a) Ipotecă imobiliară de rang IX asupra imobil reprezentând grup social și atelier saro P+1, atelier prelucrări mec, utilaj greu, atelier proiectare și magazie P+1, corp administrativ P+2, rezervor apă îngropat, hală producție, baracă metalică pentru montaj, atelier prelucrare roți dințate, atelier sculărie, șopron pentru inst. de sablat, șopron vopsitorie, corp poartă și teren, cuprins în extras CF xxxxx, Satu M___, nr. cadastral 4440/1,4440/2, 4440/3, 4440/6, 4440/7, 4440/8, 4440/36, 4440/37, 4440/42, 4440/43, 4440/50, 4440/59, 4440/61, 4440/41/b, 4440/78, situat în Satu M___, ___________________-3, proprietatea Societății S_____ S.A."

Arată că hotărârea contestată este nelegală pentru următoarele:

Convocarea adunării generale a acționarilor reprezintă prima etapă esențială pentru ținerea unei adunări generale a acționarilor. Efectuarea convocării cu respectarea deplină a dispozițiilor legale reprezintă garantarea dreptului acționarilor la informare, drept fundamental al oricărui acționar. „Dreptul la informare este un drept care rezidă din principiul general al controlului exercitat de acționari asupra gestiunii societății și a tuturor actelor juridice încheiate de societate. În cazul societăților listate pe piața de capital, conținutul acestui drept este considerabil extins fată de societățile închise".

Învederează că procedura convocării adunării generale a acționarilor este reglementată atât de Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale cât și de legislația pieței de capital. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 117 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, așa cum a arătat și mai sus, „convocarea se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și în unul dintre ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății sau din cea mai apropiată localitate".

Legislația pieței de capital prevede condiții suplimentare în ceea ce privește publicarea convocatorului. Astfel, potrivit art.113 pct.A lit. a) și b) din Regulamentul CNVM (actuala Autoritate de Supraveghere Financiară - ASF) nr. 1/2006 „Societățile comerciale ale căror acțiuni sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată întocmesc, transmit și aduc la cunoștința publicului următoarele rapoarte:

a) hotărârea consiliului de administrație/altor organe abilitate, referitoare la convocarea adunării generale sau la ținerea unei ședințe a consiliului de administrație care urmează să delibereze în vederea exercitării atribuțiilor delegate de AGEA, în conformitate cu art.114 din Legea nr.31/1990R;

b) convocarea adunării generale a acționarilor".

De asemenea, potrivit art.113 alin.1 din același Regulament ASF nr.1/2006 „aceste rapoarte se întocmesc după modelul prezentat la anexa nr.29, se transmit C.N.V.M. și operatorului pieței reglementate pe care se tranzacționează acțiunile emise de respectiva societate comercială, fără întârziere, dar fără a se depăși 24 de ore de la producerea respectivului eveniment sau de la data la care respectiva informație este adusă la cunoștința emitentului și se publică în Buletinul electronic al C.N.V.M."

Precizează că reține din dispozițiile legale citate obligativitatea publicării convocării adunării generale în Monitorul Oficial, într-un ziar de largă răspândire din localitate și în Buletinul electronic al A.S.F. (fosta CNVM). În speța de față pârâta _______________ și-a îndeplinit obligația privind publicarea convocatorului pentru A.G.E.A. în Buletinul Electronic al ASF, aspect dovedit cu extras din secțiunea corespunzătoarea Buletinului Electronic de pe site-ul ASF.

Dacă în ceea ce privește nepublicarea convocatorului în Monitorul Oficial al României și într-un ziar de largă răspândire se cunoaște și se admite în mod unanim de către doctrină și de către jurisprudență că sancțiunea este nulitatea absolută a hotărârii A__, în ceea ce privește nerespectarea obligației de publicare a convocatorului în Buletinul Electronic al ASF, se impune formularea unor precizări.

Astfel, doctrina admite că și în acest caz al nepublicării convocării în Buletinul Electronic al ASF sancțiunea este tot nulitatea absolută. Pentru susținerea acestui punct de vedere trebuie pornit de la faptul că societățile admise la tranzacționare sunt obligate să respecte cerințele de raportare stabilite prin reglementările ASF și să asigure un tratament egal pentru toți acționarii așa cum prevede art.224 din Legea nr. 297/2004 a pieței de capital:

"(1) Societățile admise la tranzacționare pe o piață reglementată sunt obligate să se înregistreze la C.N.V.M. și să respecte cerințele de raportare stabilite prin reglementările C.N.V.M. și ale piețelor reglementate pe care se tranzacționează valorile mobiliare emise de acestea.

(2) S_________ comercială trebuie să asigure un tratament egal pentru toți acționarii care dețin acțiuni de aceeași clasă."

Având în vedere dispozițiile speciale ale legislației pieței de capital mai sus amintite, doctrina de autoritate în această materie a statuat că nerespectarea dispozițiilor speciale în materia convocării adunărilor generale se sancționează cu nulitatea absolută.

Astfel, s-a arătat că „(..-legiuitorul a urmărit și asigurarea unei informări mai eficiente a acționarilor, din moment ce a indicat faptul că raportul respectiv va fi publicat în Buletinul Electronic al CNVM, document ce are natura unui „Monitor Oficial" al pieței de capital. În aceste condiții, reclamanta opinează că netransmiterea de către o societate listată emitentă a informației referitoare la convocarea adunării generale către CNVM spre a fi publicată în Buletinul Electronic atrage neregularitatea convocatorului, constituind o cauza de nulitate a hotărârii adunării generale, în accepțiunea art. 132 alin. (2) din Legea 31/1990."

Jurisprudența Curții de Apel Timișoara a reținut aceleași considerente, de exemplu în decizia nr.123/05 mai 2011. Astfel, într-o altă cauză instanța a statuat că „sancțiunea nerespectării obligațiilor de convocare de drept special este aceea a nulității absolute. Netransmiterea de către o societate listată emitentă a informației referitoare la convocarea adunării generale către CNVM spre a fi publicată în Buletinul Electronic atrage neregularitatea convocatorului și constituie o cauză de nulitate a hotărârii adunării generale, în accepțiunea art.132 alin.(2) din Legea 31/1990".

Curtea de Apel Timișoara a mai reținut în aceeași decizie că „procedura de convocare prezintă un viciu prin încălcarea prevederilor art. 113 (1) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 care cere ca raportul privind convocarea să fie transmis la CNVM și operatorului pieței reglementate dar și publicarea în Buletinul Electronic al CNVM (...) or tocmai această publicare nu a fost îndeplinită de către societatea pârâtă (...). Menționăm că decizia Curții de Apel Timișoara a rămas irevocabilă prin Decizia nr.3846/24.11.2011 a ÎCCJ care a respins recursul formulat în speță, decizie pe care o anexăm în copie.

Învederează faptul că obligația prevăzută de Regulamentul ASF nr.1/2006 este o obligație de publicare, nu doar de transmitere spre publicare. În acest sens învederează cu titlu de jurisprudență considerentele reținute de Curtea de Apel Timișoara în Decizia nr.123/05.04.2011 citată și mai sus unde se arată că „tocmai această publicare nu a fost îndeplinită de către societatea pârâtă, iar invocarea adresei nr.xxxxx/02.08.2010 a Comisiei (este vorba de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, actuala ASF - n.n.) nu înlătură lipsa publicării deoarece din conținutul său se deduce doar dovedirea transmiterii raportului si nu publicarea lui".

Curtea a statuat, așadar, că ceea ce interesează este publicarea raportului privind convocarea în Buletinul Electronic și nu doar eventuala transmitere spre publicare. De altfel acest lucru se desprinde din interpretarea art. 113 pct. A lit. a) și b) din Regulamentul ASF nr. 1/2006 citate mai sus.

În plus, arată că potrivit art.113 alin.1 din același Regulament ASF nr.1/2006 „Aceste rapoarte se întocmesc după modelul prezentat la anexa nr.29, se transmit C.N.V.M. și operatorului pieței reglementate pe care se tranzacționează acțiunile emise de respectiva societate comercială, fără întârziere, dar fără a se depăși 24 de ore de la producerea respectivului eveniment sau de la data la care respectiva informație este adusă la cunoștința emitentului și se publică în Buletinul electronic al C.N.V.M."

Din lectura textului de mai sus reiese că emitenții au obligația de a aduce la cunoștința publicului informația privind convocarea A__ prin transmiterea și publicarea raportului privind convocarea A__.

Și din interpretarea speței citate se desprinde concluzia că relevantă la verificarea legalității sau nelegalității unei hotărâri A__ este îndeplinirea obligației de publicare a convocării. Acesta este și motivul pentru care teza a doua a art.117 alin.(3) din Legea nr.31/1990 a fost abrogată, deoarece crea confuzie între obligația de transmitere a convocatorului și obligația de publicare a acestuia.

Precizează că sancțiunea nepublicării convocatorului în Buletinul Electronic al ASF este nulitatea absolută, aspect reținut și de practica judiciară care a arătat că „netransmiterea de către o societate listată emitentă a informației referitoare la convocarea adunării generale către CNVM spre a fi publicată în Buletinul Electronic atrage neregularitatea convocatorului, constituind o cauză de nulitate absolută a hotărârii adunării generale, în accepțiunea art.132 alin.(2) din Legea nr.31/1990". (sentința nr.103/CC/13.11.2012 a Tribunalului C____ S______, anexată cererii, rămasă irevocabilă prin Decizia nr.446/13 martie 2013 a Curții de Apel Timișoara).

De altfel, în același sens s-a pronunțat și Tribunalul Satu M___ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX care, prin Sentința civilă nr.47/27.02.2014 a admis acțiunea formulată de SIF Banat Crișana SA în contradictoriu cu aceeași pârâtă _______________ a constatat nulitatea absolută a Hotărârii nr.565 adoptată în cadrul Adunării Generale Extraordinare a ________________ data de 23.09.2013 reținând faptul că aceasta "este lovită de nulitate absolută ca urmare a nerespectării obligațiilor de convocare de drept special". Soluția instanței de fond a rămas definitivă prin neapelare.

Pentru considerentele de mai sus, reclamanta solicită instanței să constate că procedura de convocare a adunării generale extraordinare a acționarilor ________________ data de 09.09.2014 nu a respectat exigențele legale, fiind viciată prin nepublicarea convocatorului în Buletinul Electronic al ASF și, pe cale de consecință, să constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. criticate.

De asemenea, arată că pârâta a încălcat obligația de informare a acționarilor cu ocazia convocării adunării generale-art.243 alin.(10) din Legea nr.297/2004 si art.3 alin.(3) din Regulamentul CNVM nr. 6/2009.

Parlamentul European a emis Directiva nr.109/2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, ce conține măsuri substanțiale pentru protecția investitorilor și pentru transparența pieței și a emitenților. Astfel, art.17 alin.(2) din Directiva nr.109/2004 a Parlamentului European prevede că „emitentul de acțiuni se asigură că toate mijloacele și toate informațiile necesare pentru a permite deținătorilor de acțiuni să își exercite drepturile să fie disponibile în statul membru de origine, iar integritatea datelor să fie păstrată."

Pentru respectarea dispozițiilor Directivei nr.109/2004 și pentru a garanta respectarea dreptului la informare și transparență Legea nr. 297/2004 modificată prin OUG nr.32/2012 prevede în art.243 alin.(10) următoarele: „Cu cel puțin 30 de zile înainte de data adunării generale a acționarilor, societatea va pune la dispoziția acționarilor documentele sau informațiile vizând problemele înscrise pe ordinea de zi. pe website-ul propriu."

Precizează că o prevedere similară se regăsește în Regulamentul CNVM nr.6/2009, emis de către CNVM "în aplicarea dispozițiilor Legii nr.297/2004 a pieței de capital. Astfel art.3 alin.(3) din Regulamentul CNVM nr.6/2009 prevede că „Acționarii au, printre altele, dreptul de a participa la adunările generale ale acționarilor și de a avea acces la informații suficiente despre problemele supuse dezbaterii adunării generale".

Învederează că documentele și informații pe care emitentul trebuie să le pună la dispoziția acționarilor poartă denumirea generică de materiale informative și trebuie să fie publicate de emitent pentru a explica problemele aflate pe ordinea de zi a A__ pentru a facilita astfel procesul decizional în A__ și a permite acționarilor să voteze în cunoștință de cauză și după o prealabilă informare corespunzătoare. De altfel același Regulament CNVM nr.6/2009 se referă și în mod indirect la materialele informative în art.6 alin.(4) unde se prevede că emitentul pune la dispoziția acționarilor interesați, împreună cu documentele și materialele informative (...) 3 exemplare din formularul de procură specială (...)".

Dacă rațiunile convocării corecte a adunării generale sunt cunoscute, în cazul societăților listate rațiunile care stau la baza dreptului la o informare corectă și completă sunt considerabil mai multe. Astfel, „respectarea dreptului la informare al abonărilor are o relevanță deosebită asupra comportamentului investițional al acestora, în privința asigurării protecției investiției efectuate, a diminuării riscurilor legate de investiție și a ocrotirii corespunzătoare a exercitării celorlalte drepturi care le revin în calitate de acționari. Deciziile investiționale raționale în prezent sunt luate în baza unor informații sigure, complete și aduse la cunoștință în timp util".

Aceste obligații imperative de informare corectă și completă a acționarilor nu au fost respectate de pârâta __________________ nu a pus la dispoziția acționarilor materialele informative prin care să explice care sunt cauzele economice sau de altă natură care să o determine să gireze cu garanții imobiliare în favoarea acționarului principal.

În sensul celor de mai sus reclamanta subliniază faptul că website-ul societății, cel pe care, conform normei mai sus arătate trebuiau să se regăsească materialele informative. www.saturn.pSnetro nu poate fi accesat.

În consecință, solicită instanței de judecată să constate că societate pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de informare corespunzătoare a acționarilor și investitorilor cu privire la măsurile adoptate de adunarea generală, acestora fiindu-le încălcat în mod grav dreptul fundamental la informare, motiv pentru care apreciază că hotărârea adunării generale este lovită de nulitate absolută.

Analizând hotărârea atacată, arată reclamanta, se observă că ea a fost adoptată cu votul acționarilor reprezentând 73,5252% din capitalul social. Având în vedere că acționarul S.C. Castrum Corporation S.R.L. deține o cotă de 73,3373%, este evident că hotărârea contestată a fost adoptată cu votul „pentru” al acestui acționar.

În conformitate cu prevederile art. 127 din Legea nr. 31/1990:

"(1) Acționarul care, într-o anumită operațiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societății, va trebui să se abțină de la deliberările privind acea operațiune.

(2) Acționarul care contravine acestei dispoziții este răspunzător de daunele produse societății, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută".

Având în vedere faptul că prin punctul 2 al hotărârii A.G.E.A. din 09.09.2014 s-a hotărât constituirea de garanții imobiliare pentru societatea CASTRUM CORPORATION SRL în valoare de 12.000.000 lei rezultă că acționarului majoritar îi sunt aplicabile prevederile art.127 din Legea nr.31/1990 existând obligația de abținere de la vot a acționarului.

Consideră reclamanta faptul că încheierea unor contracte de ipotecă de pe urma cărora beneficiază doar acționarul majoritar, iar societatea are parte doar de riscuri, reprezintă un tipic conflict de interese între acționar si societate.

O astfel de situație este reglementată expres ca fiind o situație de conflict de interese în dreptul francez de exemplu, unde acționarul care deține mai mult de 10% din drepturile de vot nu poate participa la votul adunării generale prin care s-ar aproba o convenție încheiată, direct sau indirect, între acționar și societate. În practica noastră au fost considerate astfel de situații de conflict de interese cazuri similare când societatea a garantat cu bunuri proprii datorii ale acționarului majoritar.

Cu privire la obligația de abținere de la vot, Curtea Constituțională a României a evidențiat, în cuprinsul Deciziei nr.1.196 din 20 septembrie 2011 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a nr.65 din 26 ianuarie 2012 că „Pentru protejarea voinței sociale (dreptul de vot al acționarului are o funcție socială), Legea nr.31/1990 instituie anumite restricții în privința exercitării acestui drept. Aceste restricții se referă la votul acționarilor care au calitatea de membri ai consiliului de administrație, directoratului sau consiliului de supraveghere (art.126 din lege), conflictul de interese dintre acționar și societate (art.127 din lege) si la cesiunea dreptului de vot (art.128 din lege).

Astfel, în măsura în care dreptul de vot al acționarului are o funcție socială, interdicția aplicabilă acestuia de a vota în privința unor probleme în care interesul său personal prevalează este nu numai justificată, dar și necesară realizării scopului în care a fost constituită societatea, affectio societatis, și anume intenția care îi animă pe asociați să colaboreze la desfășurarea activității comerciale care face obiectul societății, intenție care trebuie să se fundamenteze pe o convergență de interese - obținerea și împărțirea profitului, și pe suportarea tuturor riscurilor pe care le implică activitatea comercială.

(...) Dispozițiile art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 constituie o cerință deontologică aplicabilă tuturor tipurilor de societate și constituie transpunerea la nivelul legii a prevederilor constituționale cuprinse în art. 57 referitoare la exercitarea cu bună-credință a drepturilor și libertăților persoanei".

Având în vedere importanța dispozițiilor art.127 din Legea nr.31/1990 și a dispozițiilor art.136¹ din aceeași lege, care consacră obligația acționarilor de a-și exercita drepturile societare cu bună-credință, dispoziții care trebuie coroborate în speța de față, este evident că încălcarea acestor dispoziții trebuie să fie sancționată cu nulitatea actelor juridice nelegal adoptate. Sancțiunea nulității a fost aplicată în practica judecătorească și a fost acceptată și de doctrină.

Cu titlu de exemplu jurisprudențial reclamanta face trimitere la jurisprudența în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a statuat în mod corect și perfect legal că nu poate fi exclusă anularea hotărârii adoptate cu votul unui acționar aflat în conflict de interese cu societatea, dacă acel vot a fost rezultatul unui abuz de majoritate.

Citează în continuare din cuprinsul Deciziei nr.1134/14 martie 2007 a secției comerciale a ÎCCJ: „În ceea ce privește motivul de recurs, în conformitate cu care instanța de apel a interpretat eronat dispozițiile privind conflictul de interese, s-a constatat că este fondat. În cauză, prin hotărârea AGEA nr.5 din 29 septembrie 2005 a ___________-a aprobat acordarea unui împrumut de până la 3 milioane de euro sau echivalentul în Ron, către _______________, asociatul unic al __________ B____ fiind acționarul majoritar al intimatei-pârâte, _____________ această împrejurare, devin aplicabile dispozițiile art.127alin. (1) din Legea nr.31/ 1990, potrivit cărora „acționarul care, într-o anumită operațiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societății, va trebui să se abțină de la deliberările privind acea operațiune. Pentru considerentele arătate, s-a admis recursul reclamantei, s-a modificat decizia recurată, s-a admis apelul aceleiași părți, împotriva sentinței tribunalului care a fost schimbată în tot și a fost anulată hotărârea AGEA a ___________.5 din 29 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial, Partea a IV-a, nr.3440 din 26 octombrie2005."

Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut și într-o altă situație de speță (Decizia nr.778 din 9 martie 2009 pe care o depune) că interesul societății, prevăzut de lege, presupune nu doar interesul general al societății ci și interesul comun al asociaților, întrucât interesul social ca noțiune specifică dreptului societăților comerciale, este destinat protecției asociaților. Acționarii care guvernează societatea cu scopul de a obține avantaje personale, de la care ceilalți acționari sunt îndepărtați, nu acționează în interes social: chiar dacă societatea își îmbogățește patrimoniul în urma deciziei, destinația legală a acestuia de a profita tuturor acționarilor, potrivit cotei statutare de participare la capital, este deturnată.

În speță, prin neabținerea sa de la deliberări, conform art.127 alin.(1), acționarul majoritar care avea un interes personal, a săvârșit un abuz de majoritate în condițiile în care decizia socială a avut drept consecință favorizarea nejustificată chiar a sa, a acționarului majoritar. Aceasta deoarece măsura produce efecte prejudiciabile numai intereselor acționarilor minoritari și a fost luată cu unicul scop de a favoriza acționarul majoritar în dauna intereselor minoritarilor, caracterul intenționat al abuzului fiind evident. Dar decizia este contrară și interesului social în același timp, fiind de natură să aducă prejudicii și societății, după cum se va arăta mai jos.

Această poziție a acționarului majoritar, ce constituie, cum s-a arătat, un abuz de majoritate, vine să rupă în mod intenționat egalitatea de statut juridic a asociaților și să încalce principiul egalității între asociați sau, mai exact, al egalității între acțiuni, principiu prevăzut expres de art. 94 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Poziția acționarului majoritar în această speță încalcă si principiul exercitării cu bună credință a drepturilor de către acționari principiu introdus pentru asigurarea unui echilibru între interesele societății si cele ale acționarilor, prin art.136^1 din Legea nr.31/1990: "acționarii trebuie să își exercite drepturile cu bună credință, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale societății și ale celorlalți acționari".

Cu privire la sancțiunea unei astfel de conduite, arată că ÎCCJ a statuat în aceeași speță că „interesul comun al acționarilor, odată violat prin luarea unei decizii în favoarea unor acționari si în detrimentul celorlalți, nu poate fi realizat numai prin recurgerea la măsura prevăzută de art. 127 alin. (2) - demers de lungă durată și cu rezultat incert - și aceasta mai ales când prejudiciul nu este unul patrimonial sau nu se reflectă imediat și direct în patrimoniul societății. În acest caz interesul comun al acționarilor, principiul egalității acțiunilor [art.94 alin.(1)] și cel al exercitării cu bună - credință a drepturilor (art.136^1) devin temei de intervenție în justiție în vederea invalidării hotărârii adunării generale în urma constatării deturnării abuzive a puterii în societate, respectiv anularea hotărârii luate cu votul unui acționar aflat în conflict de interese cu societatea, dacă acel vot a fost rezultatul unui abuz de majoritate".

În concluzie, reclamanta solicită instanței să aplice sancțiunea nulității hotărârii AGEA adoptate cu rea-credință și cu încălcarea obligației legale de abținere de la vot în cazul existenței unui interes contrar celui al societății.

De asemenea, arată că potrivit art.1 din Legea nr.31/1990 a societăților comerciale: „În vederea desfășurării de activități cu scop lucrativ, persoanele fizice și persoanele juridice se pot asocia și pot constitui societăți comerciale, cu respectarea dispozițiilor prezentei legi".

Pornind de la art.1 din Legea nr.31/1990 citat mai sus, arată reclamanta, societatea comercială a fost definită ca fiind „o grupare de persoane constituită pe baza unui contract de societate și beneficiind de personalitate juridică, în care asociații se înțeleg să pună în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerț, în scopul realizării și împărțirii profitului rezultat”.

Pe scurt, reclamanta arată că scopul fundamental pentru care este constituită orice societate comercială, este obținerea de profit în favoarea tuturor acționarilor săi.

Pentru atingerea acestui scop societatea, prin organele sale de conducere, A__ sau CA, după caz, dispun toate măsurile pe care le consideră necesare și utile pentru a maximiza eficiența activității societății în acord cu obiectul său de activitate.

Consideră reclamanta oportun în acest punct să sublinieze structura acționariatului pârâtei. Din informațiile furnizate de Depozitarul Central reiese că pârâta _________________ controlată de acționarul __________________________ cu o cota de 73,3373% din capitalul social.

Analizând hotărârea atacată, raportat la structura acționariatului pârâtei, reclamanta observă următoarele:

Pârâta nu justifică necesitatea sau oportunitatea ipotecării unor active în interesul propriu. Din contră, pârâta afirmă dincolo de orice interpretare că beneficiarul operațiunii aprobate în AGEA este acționarul principal __________________________. De aici, arată reclamanta, se desprinde concluzia că rezoluția de a ipoteca este determinată de interesul acționarului majoritar, __________________________ și nu de interesul social al pârâtei S_____ SA, așa cum ar trebui.

Arată că din cele prezentate rezultă că operațiunea aprobată prin hotărârea atacată nu servește interesului social al ________________ interesului propriu al persoanei care o controlează, adică __________________________ și are ca și scop nu eficientizarea activității pârâtei ________________ facilitarea creditării acționarului principal prin asumarea unor riscuri care nu aduc niciun beneficiu pârâtei.

Această operațiune are, în mod evident, o cauză ilicită si reclamanta solicită instanței să o sancționeze prin constatarea nulității absolute.

De asemenea, reclamanta arată că pârâta a încălcat dispozițiile art.210 din Legea nr. 297/2004, ale art.136¹ din Legea nr.31/1990 precum si ale art.15 din Noul Cod civil: abuzul de majoritate al acționarului majoritar __________________________.

Arată că Hotărârea AGEA contestată încalcă următoarele prevederi legale care ocrotesc acționarii minoritari ai societății dar și societatea însăși:

Art. 210 din Legea nr. 297/2004 - „(1) Sunt interzise folosirea în mod abuziv a poziției deținute de acționari sau a calității de administrator ori de angajat al societății, prin recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase, care au ca obiect sau ca efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare și a altor instrumente financiare deținute, precum și prejudicierea deținătorilor acestora.

(2) Deținătorii valorilor mobiliare trebuie să își exercite drepturile conferite de acestea cu bună-credință, cu respectarea drepturilor și a intereselor legitime ale celorlalți deținători și a interesului prioritar al societății comerciale, în caz contrar fiind răspunzători pentru daunele provocate."

Art.136¹ din Legea nr. 31/1990 - „Acționarii trebuie să își exercite drepturile cu bună-credință, cu, respectarea drepturilor si a intereselor legitime ale societății si ale celorlalți acționari."

Art.15 din Noul Cod civil - „niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe".

Reclamanta reiterează faptul că __________________________ este atât acționarul principal al pârâtei, cât și beneficiarul operațiunilor aprobate prin hotărârea AGEA atacată, cu propriul vot exprimat „pentru".

Operațiunile aprobate de AGEA pârâtei prin care societatea își asumă obligații deosebit de oneroase în interesul personal al acționarului majoritar, fără a obține vreun beneficiu în schimb, încalcă dispozițiile legale mai sus citate si constituie în realitate ceea ce în materie societară se numește abuz de majoritate.

Jurisprudența românească a sancționat abuzul de drept săvârșit cu ocazia adunărilor generale statuând în mod judicios și legal că „hotărârea prin care s-a aprobat constituirea drept garanție a unor active ale societății pentru un credit obținut de o altă societate a fost adoptată urmare a votului a doi acționari care dețineau majoritatea capitalului social și erau, totodată, asociați și în societatea beneficiară a creditului (...). în aceste condiții, hotărârea a fost adoptată în vederea realizării unor interese personale, acționarii având interese vădit contrare intereselor societății și nu puteau deci să participe la deliberările adunării generale, astfel că aceasta nu a fost nici constituită în condițiile legii, iar hotărârea adoptată este nulă”.

Așadar, reclamanta arată că din cele mai sus prezentate, reiese că, la fel ca alte drepturi, dreptul majorității de a adopta hotărâri în cadrul adunării generale nu poate fi exercitat decât cu respectarea finalității sale, și anume aceea de a profita intereselor comune ale tuturor asociaților. Acționarii majoritari care conduc societatea în scopul de a obține avantaje personale de la care ceilalți acționari sunt îndepărtați în mod deliberat, nu acționează cu respectarea interesului social. Or, favorizarea unor asociați în detrimentul celorlalți nu poate fi, în niciun caz, conformă interesului societății.

În interpretarea art. 210 din Legea nr. 297/2004 doctrina a reținut că „abuzul de majoritate atrage nulitatea hotărârii adoptată prin votul discreționar, în contra interesului social, exprimat de acționarul majoritar. Respectarea interesului social este, la nivel principial, ținta oricărei manifestări de voință a acționarilor unei societăți comerciale. Orice atingere adusă acestui interes reprezintă o încălcare a pactului social iar hotărârea adunării generale în care s-o concretizat manifestarea de voință este supusă riscului anulării."

În lumina art.136¹ din Legea nr. 31/1990, arată că este evident faptul că favorizarea majorității în detrimentul minorității echivalează cu reaua credință și exercitarea prerogativelor unor acționari în contra drepturilor și intereselor celorlalți acționari, iar în ceea ce privește art.136¹ din Legea nr.31/1990 doctrina a reținut că acesta are meritul de a deschide calea spre o analiză mai în profunzime a cauzelor de către instanțele de judecată, care vor efectua un control și al legalității substanțiale a hotărârilor adunărilor generale, nemărginindu-se la un control strict formal.

Doctrina a mai apreciat că această normă legală conținută de art.136¹ din Legea nr. 31/1990 „sintetizează și în același timp consacră în mod expres cele două limite fundamentale ale exercițiului drepturilor acționarilor: buna credință și promovarea intereselor legitime ale societății. (...) Promovarea cu prioritate a intereselor legitime ale societății nu face decât să consacre prevalența Iui affectatio societatis ca fundament al constituirii și funcționării societății comerciale. (...) Dată fiind importanța în asigurarea bunei funcționări a societății comerciale a respectării cerințelor privind exercițiul drepturilor acționarilor, prevederile art.136¹ sunt de ordine publică. (...) Credem că obiectivul urmărit de legiuitor prin introducerea art.136¹ este de a clarifica standardele care trebuie avute în vedere de acționari și Instanțele de judecată în aprecierea acțiunilor sau Inacțiunilor unui acționar în cadrul societății comerciale. Astfel, în măsura în care unii acționari dovedesc că hotărârea adunării generale încalcă interesele legitime ale societății, ale unora dintre acțonari și/sau este luată cu rea-credință, instanța de judecată ar trebui să pronunțe nulitatea absolută a hotărârii adunării generale".

Arată că după cum se observă cu ușurință din conținutul hotărârii atacate, pârâta ________________ asumă obligații extrem de oneroase prin garantarea cu o ________ active imobiliare a unor credite asumate de acționarul majoritar Castrum Corporation SRL. Singura explicație posibilă pentru adoptarea hotărârii contestate este existența exclusivă a unui interes personal, nu și a unui interes social.

De altfel, arată că în repetate rânduri, acționarul majoritar, _________________________ a dovedit lipsă de loialitate în atitudinea sa față de societatea S_____ SA încercând să obțină avantaje pentru sine, chiar îngreunând situația societății S_____.

Astfel, arată că prin Hotărârea A.G.E.A. nr.565/23.09.2013 s-a hotărât "[...] încheierea de contracte de credit pe termen mediu și lung, aprobarea șl încheierea de linii de credit, modificarea acestora prin diminuare sau majorare, perfectarea contractelor de gaj sau Ipotecă care au ca obiect valori peste limita prevăzută de art.153(22) din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, cu completările și modificările ulterioare, beneficiarii garantați fiind atât unitățile bancare, cât și ___________________."

Apreciază reclamanta că, în fapt, această încercare de a îndatora societatea S_____ SA ar fi profitat doar acționarului majoritar al celor două societăți, în speță __________________________.

În ce privește hotărârea A.G.A. mai sus menționată, arată că instanța de judecată a constatat, definitiv, nulitatea absolută a acesteia prin Sentința civilă nr. 47/27.02.2014 pronunțată de Tribunalul Satu M___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX

O altă atitudine neloială a acționarului majoritar, arată reclamanta, a fost adoptarea Hotărârii A.G.O.A. nr.87/25.04.2014 (cu votul pentru al __________________________) conform căreia administratorul unic al societății S_____ SA a fost autorizat "pentru a angaja, prin semnătura personală contractarea unor credite necesare bunei desfășurări a activității _______________ girarea pentru __________________________, cu garanții imobiliare până la concurența sumei de 10.000.000 lei". Consideră reclamanta faptul că încheierea unor contracte de gaj și ipotecă de pe urma cărora beneficiază doar acționarul majoritar, iar societatea are parte doar de riscuri, reprezintă un tipic conflict de interese între acționar și societate. Menționează faptul că hotărârea mai sus arătată a fost atacată în instanță, acțiunea promovată pentru constatarea nulității acesteia făcând obiectul dosarului nr.XXXXXXXXXXXX aflat pe rolul Tribunalului Satu M___, cu primul termen de judecată la data de 20.10.2014. În același timp hotărârea este suspendată prin admiterea cererii de ordonanță președințială în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX al Tribunalului Satu M___.

Precizează reclamanta că este de remarcat faptul că toate aceste hotărâri, care avantajează evident acționarul majoritar, au fost luate cu votul „pentru” al acestuia. Adoptarea repetată a unor asemenea hotărâri reprezintă tentative de împovărare a societății S_____ SA făcute cu rea-credință și cu încălcarea obligației legale de abținere de la vot în cazul existenței unui interes contrar celui al societății.

Din faptul că aceste încercări se repetă, căutându-se, evident, o variantă pentru îndeplinirea scopului acționarului majoritar, scop care prin insistența cu care este urmărit pare a fi, în final, devalizarea __________________ evident că se urmărește cu obstinație interesul __________________________ și nicidecum interesul social al pârâtei S_____ SA, așa cum ar trebui.

Având în vedere aceste aspecte, reclamanta consideră că hotărârea atacată reprezintă un veritabil abuz de majoritate, fiind adoptată cu rea-credință și nefiind în concordanță cu interesele legitime ale societății pârâtei __________________ nu poate obține niciun beneficiu care să fie împărțit de acționari ca urmare a operațiunilor aprobate de AGEA din 09.09.2014, singurul lucru obținut ca urmare a adoptării hotărârii AGEA fiind iminența executării garanțiilor asupra activelor.

Așadar, reclamanta solicită să se constate că hotărârea atacată nu a fost adoptată cu respectarea drepturilor și a intereselor legitime ale societății și ale celorlalți acționari, motiv pentru care este lovită de nulitate absolută.

Pentru toate argumentele de mai sus, reclamanta solicită instanței să constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. a _______________.175 din data de 09.09.2014, în ceea ce privește articolul 2.

În drept, invocă dispozițiile art.194 Cod procedură civilă coroborat cu art.132 din Legea nr.31/1990, precum și pe toate normele legale invocate în cuprinsul cererii.

Pârâta legal citată nu a formulat întâmpinare în cauză

Instanța analizând actele și lucrările dosarului reține acțiunea reclamantei este întemeiată pentru următoarele considerente :

Din probele administrate , respectiv extras din Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, nr. 5765/23.09.2014 (fila 15), buletine ASF (filele 17-22) fișa ORC (fila 85), , reține în fapt următoarele :

Reclamanta S.I.F. BANAT – CRIȘANA SA este acționară a pârâtei cu o cotă de 12,02%, din capitalul social, iar în Monitorul Oficial partea a IV- a, nr. nr. 5765/23.09.2014 a fost publicată Hotărârea nr.175/09.09.2014 ce face obiectul analizei în prezenta cauză.

Cu privire la cauza de nulitate, invocată de reclamantă, ca urmare a nepublicării convocatorului în Buletinul electronic al Autorității de Supraveghere Financiar, în sensul că pârâta nu a respectat dispozițiile art.117 alin.3 din Legea nr.31/1990 și prevederile art. 113 pct. A lit. a) și b) din Regulamentul CNVM nr.1/2006, tribunalul reține că dispozițiile legale invocate dispun că „societățile comerciale ale căror acțiuni sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată întocmesc, transmit și aduc la cunoștința publicului următoarele rapoarte” :

a) hotărârea consiliului de administrație /altor organe abilitate , referitoare la convocarea adunării generale sau la ținerea unei ședințe a consiliului de administrație care urmează să delibereze în vederea exercitării atribuțiilor delegate de AGEA , în conformitate cu art.114 din Legea nr.31/1990;

b) convocarea adunării generale a acționarilor

Tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 113 alin. 1 din Regulamentul nr. 1/2006, aceste rapoarte se întocmesc după modelul prezentat la anexa nr. 29, se transmit C.N.V.M. și operatorului pieței reglementate pe care se tranzacționează acțiunile emise de respectiva societate comercială, fără întârziere, dar fără a se depăși 24 de ore de la producerea respectivului eveniment sau de la data la care respectiva informație este adusă la cunoștința emitentului și se publică în Buletinul Electronic al C.N.V.M .

Art. 224 alin. 1 și 2 din Legea nr. 294/2004 prevede că sancțiunea nerespectării dispozițiilor legale și statutare referitoare la convocarea adunării generale, este nulitatea absolută a hotărârilor adoptate de adunarea generală nelegal convocată .

Astfel, potrivit art. 155 alin. 2 din Regulamentul ASF nr.1/2006 și a Dispunerii de măsuri ASF nr.11/21.04.2010 , obligația de publicare a convocatorului în Buletinul Electronic al ASF aparține și societăților admise la tranzacționare pe piața RASDAQ. Art.2 pct. I și II din Dispunerea de măsuri nr.11/2010 prevăd expres că „Acțiunile care la data intrării în vigoare a prezentei dispuneri de măsuri sunt listate pe piața RASDAQ se vor tranzacționa conform regulilor aplicabile în prezent”.

III. „Emitenții ale căror acțiuni sunt prevăzute la pct. I și pct. II vor avea obligația de raportare prevăzute de art.113 lit. A a) – c), j, k și lit. E din Regulamentul C.N.V.M nr.1/2006 privind emitenții și operațiunile cu valori imobiliare:”

Sancțiunea nerespectării obligațiilor de convocare de drept special atrag nulitatea absolută întrucât legiuitorul a urmărit și asigurarea unei informări mai eficiente a acționarilor .

Astfel, netransmiterea de către o societate listată emitentă a informației referitoare la convocarea adunării generale către CNVM spre a fi publicată în Buletinul Electronic atrage neregularitatea convocatorului, constituind o cauză de nulitate a hotărârii adunării generale, în accepțiunea art.132 alin.2 din legea nr.31/1990, în condițiile în care procedura de convocare prezintă un viciu prin încălcarea dispozițiilor art.113 din Regulamentul CNVM nr.1/2006 , care impune ca raportul privind convocarea să fie nu numai transmis comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și pieței reglementate , dar și publicat în buletinul Electronic al CNVM .

Obligația prevăzută de regulamentul pieței de capital este una de publicare și în speță această publicare nu a fost realizată de societatea pârâtă .

Sancțiunea nepublicării convocatorului în Buletinul Electronic al ASF este nulitatea absolută, aspect reținut și de practica judiciară care a arătat „netransmiterea de către o societate listată emitentă a informației referitoare la convocarea adunării generale de către CNVM, spre a fi publicată în Buletinul Electronic atrage neregularitatea convocatorului, constituind o cauză de nulitate absolută a hotărârii adunării generale, în accepțiunea art.132 alin.2 din Legea nr.31/1990 .

Nu e suficientă , în accepțiunea legii , transmiterea pur și simplu , pârâta este obligată să îndeplinească toate formalitățile impuse de regulament .

Pentru cele mai sus arătate, Tribunalul apreciază că Hotărârea nr.175 adoptată în cadrul Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor ________________ data de 09.09.2014 este lovită de nulitate absolută ca urmare a nerespectării obligațiilor de convocare de drept special și în consecință va constata nulitatea absolută a Hotărârii menționate, va dispune menționarea prezentei hotărâri în registrul Comerțului și publicarea în Monitorul Oficial al României, partea IV –a la rămânerea irevocabilă a prezentei.

Găsirea ca întemeiată a acestui motiv de nulitate, face inutilă analiza celorlalte aspecte care tind la constatarea nulității aceleiași hotărâri, nulitatea producând aceleași efecte, indiferent pe ce temei a fost constatată .

În baza art. 453 C.pr.civ. va obliga pârâta la plata către reclamantă cheltuielilor de judecată, respectiv taxă timbru și cheltuieli de deplasare dovedite cu înscrisurile de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamanta S_________ de Investiții Financiare Banat - Crișana SA , cu sediul în A___ , Calea Victoriei nr.35 A, jud. A___, înregistrată la ORC de pe lângă Tribunalul A___ sub nr. J XXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxx, în contradictoriu cu pârâta ________________ sediul în Satu M___, ____________________-3, jud. Satu M___, înregistrată la ORC de pe lângă Tribunalul Satu M___ sub nr. J XXXXXXXXXX, CUI RO xxxxxx.

Constată nulitatea absolută a Hotărârii nr.175 adoptate în cadrul Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor ________________ data de 09.09.2014.

Dispune menționarea prezentei hotărâri în Registrul Comerțului și publicarea în Monitorul Oficial al României, partea IV-a la rămânerea irevocabilă a prezentei.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 321 cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare .

Cererea de apel se depune, potrivit disp.art.471 alin.1 NCPC, la instanța care a pronunțat prezenta hotărâre, respectiv Tribunalul Satu M___.

Pronunțată în ședința publică din data de 04.12.2014.

	Președinte, P____ M______
	Grefier, D_____ F______ U___

Red.P.M./16.12.2014

Tehnored_VD /16.12.2014.

4 ex. – _____________.cu: S_________ de Investiții Financiare Banat-Crișana SA A___, _________________ M___