Dosar nr.XXXXXXXXXXXX - anulare hotărâre A__ –

R O M A N I A

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA a II-a CIVILĂ

D E C I Z I A NR. 141

Ședința camerei de consiliu din 20 martie 2015

Președinte O___ S____

Judecător M____ A______

Grefier M_____ M________

Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii (după anularea sentinței și reținerea cauzei pentru judecarea fondului) formulată de reclamanta N____ M____, cu domiciliul procedural la Cabinet avocat D______ V______, din mun. Suceava, ______________________ nr. 12, ___________. A, ___________________ în contradictoriu cu pârâta ___________________, cu sediul în com. Șcheia, _____________________, cam. 4, jud. Suceava.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința camerei de consiliu din 20 februarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru datele de 27 februarie 2015, 6 martie 2015 și 13 martie 2015 și apoi, având în vedere absența obiectivă din instanță a doamnei judecător M____ A______ (delegație CSM), pentru astăzi, 20 martie 2015.

După deliberare,

C U R T E A,

Asupra cauzei de față, constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția civilă la data de 17.03.2014, reclamanta N____ M____ a chemat în judecată pârâta ___________________ Șcheia solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută parțială a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților pârâtei din data de 23.04.2013 și a procesului verbal din aceeași dată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că la data de 13.03.2013 a fost convocată Adunarea Generală a Asociaților pârâtei pentru data de 23.04.2013, ora 12:00, la sediul societății- pârâte, cu următoarea ordine de zi: 1) Prezentarea și aprobarea organigramei pentru anul 2013; 2) Prezentarea rezultatelor raportului de expertiză contabilă realizată în cadrul societății; 3) Modificarea statutului societății privitor la Cap.IV Conducerea și administrarea societății și punctul 4) Diverse; că, din procesul-verbal al adunării generale a asociaților din data de 23.04.2013 rezultă că au fost prezenți un număr de 8 asociați, care au reprezentat un procent de 86, 16 % din capitalul social al societății, fiind reprezentată la această adunare prin mandatar P_______ G_______, în baza procurii autentificate sub nr.4239/23 septembrie 2008 de Biroul Notarului Public Fomin S_____; că, față de art. 117 alin.6 din Legea nr.31/1990, hotărârea A__ în discuție, astfel cum a fost consemnată în procesul verbal, este nulă absolut în ceea ce privește retribuirea membrilor consiliului de administrație cu suma de 4.500 lei brut/ lună pentru fiecare membru, care nu a fost inclusă pe ordinea de zi a Adunării Generale a Asociaților; că, pârâta a nesocotit aceste dispoziții legale, întrucât, deși la pct. 3 al ordinii de zi a fost menționată „Modificarea statutului societății pârâte privitor la Capitolul IV - Conducerea și administrarea societății", fără a detalia în ce constă modificarea statutului și deși în fapt acest punct de pe ordinea de zi nu a mai fost supus dezbaterii Adunării Generale a Asociaților motivat de faptul că asociatul care a făcut această propunere, și-a retras-o, a fost supusă dezbaterii adunării generale retribuirea membrilor Consiliului de Administrație cu suma de 4.500 lei RON pe lună, cu toate că acest punct nu a fost inclus pe ordinea de zi, fiind încălcate astfel dispozițiile art.117¹ alin. l - 3 din Legea nr.31/1990 republicată; că, anterior Adunării Generale a Asociaților din 23.04.2013, administratorul unic și ulterior, membrii consiliului de administrație nu erau remunerați, iar directorul general și directorul executiv erau remunerați cu sume mai mici (3.600 lei lunar, respectiv 2.400 lei lunar) și mai mult, prevederile legale pun situația unei părți din componența adunării generale într-un conflict de interese, aceștia fiind în situația de a vota și atribui sume de către societate pentru calitatea lor de administratori, încălcând astfel prev. art. 193 alin.2 din lege; că, din analiza procentului de voturi exprimate a celor 8 asociați prezenți reprezentând un procent de 86, 16 % din capitalul social al societății, domnii Chichifoi A_____, G_________ M_____ N______ și A________ L____ I_____, în calitate de asociați și membrii ai consiliului de administrație, nu ar fi avut dreptul de vot referitor la acest punct și drept urmare, din voturile legal exprimate cu privire la aprobarea acestui punct pot fi considerate doar voturile asociaților prezenți ce nu se află în stare de conflict de interese, respectiv cele ale asociaților Sutu I__, C_________ S______, Ș______ A__ E____, Ș______ C_______ și N____ M____, ce reprezintă un procent de 44, 6426 % din capitalul social al societății. Ori, potrivit prevederilor art.12 alin.2 din Actul Constitutiv al Societății „Adunarea Generală decide prin votul reprezentând majoritatea părților sociale (cel puțin 50 + 1 vot)"; că, motivul învederat reprezintă un motiv de nulitate absolută, iar potrivit prevederilor art.132 alin. 3 din Legea nr.31/1990, când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, cererea putând fi formulată și de orice persoană interesată și, mai mult decât atât, Hotărârea A.G.A. nu a fost adusă la cunoștință asociaților, nu a fost publicată în Monitorul Oficial și nu a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția tardivității acțiunii în raport de dispozițiile art. 196 rap. la art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, cu modificările și completările ulterioare arătând, în esență, că în speță, chiar dacă reclamanta pretinde că ar fi date motive de nulitate absolută a hotărârii contestate, în realitate susținerile din cererea introductivă vizează motive susceptibile să atragă nulitatea relativă a acestei hotărâri, întrucât normele pretins încălcate au caracter dispozitiv, iar nu imperativ; că, în ceea ce privește pretinsa nelegalitate a convocării Adunării Generale, aceasta ar rezulta, potrivit susținerilor reclamantei, din nesocotirea dispozițiilor art. 117 alin.6 referitoare la conținutul convocării, ori acest text de lege are natură dispozitivă, ocrotind interesele private ale acționarilor, concluzia referitoare la caracterul dispozitiv al tuturor normelor cuprinse de art. 117 din Legea nr. 31/1990 republicată (care sunt aplicabile în materia societăților pe acțiuni), impunându-se cu evidență în raport de reglementarea cuprinsă în art. 121 din același act normativ, care permite desfășurarea adunărilor generale fără respectarea formalităților privind convocarea, atunci când acționarii care reprezintă întregul capital social consimt la aceasta și, prin urmare, câtă vreme legiuitorul permite acționarilor, în anumite situații, posibilitatea de a deroga de la reglementările legale referitoare la convocare, este evident faptul că aceste reglementări au caracter dispozitiv, iar nesocotirea lor poate atrage doar nulitatea relativă a hotărârilor adoptate; că, în raport de forma de organizare a reclamantei, respectiv cea de societate cu răspundere limitată, dispozițiile legale referitoare la convocarea Adunării Generale a Asociaților sunt cele prevăzute de art. 195 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată, potrivit cărora convocarea adunării se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziții speciale, prin scrisoare recomandată cu cel puțin 10 zile înainte de data fixată, cu arătarea ordinii de zi; că, din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că, în cazul societăților cu răspundere limitată, asociații pot stabili prin actul constitutiv formalitățile de convocare a adunării generale a asociaților, reglementarea cuprinsă în partea finală a art. 195 alin. 3 din lege fiind aplicabilă numai în absența unei reglementări statuare derogatorii, ceea ce impune în mod evident concluzia potrivit căreia această din urmă reglementare are caracter dispozitiv din moment ce asociaților le este permis să deroge de la ea în orice modalitate ar dori și, având în vedere și faptul că reglementarea modului de convocare a adunării generale a asociaților este de natură să ocrotească interesele private ale acestora, iar nu interese de ordin general, rezultă că sancțiunea incidentă în ipoteza nerespectării formalităților statutare sau legale de convocare este nulitatea relativă, iar nu cea absolută cum greșit pretinde reclamanta; că, și prev. art. 193 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 au caracter dispozitiv, această reglementare fiind instituită pentru protejarea intereselor celorlalți asociați în privința cărora nu există suspiciunea unui conflict de interese și de altfel, și practica judiciară a consacrat soluția potrivit căreia hotărârile adoptate cu încălcarea regulilor care interzic conflictul de interese nu sunt nule absolut, ci doar anulabile, cu motivarea că ori de câte ori legiuitorul a dorit să sancționeze cu nulitatea absolută hotărârile adoptate cu nerespectarea reglementărilor referitoare la exercitarea dreptului de vot, această sancțiune a fost indicată expres (cum este cazul reglementat de art. 125 alin. 5), aceeași soluție fiind argumentată și prin prisma regulii generale consacrate de art. 79 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, care se aplică și în materia societăților cu răspundere limitată potrivit art. 197 alin. 3, regulă potrivit căreia în ipoteza nesocotirii de către un asociat a obligației de a se abține de la deliberare și luarea deciziilor în privința operațiunilor ce ridică problema unui conflict de interese, sancțiunea ce intervine este cea a angajării răspunderii asociatului respectiv pentru daune, în măsura în care fără votul acestuia nu ar fi fost obținută majoritatea cerută pentru adoptarea hotărârii; că, mai mult decât atât, în materia societăților cu răspundere limitată, chiar și nesocotirea dispozițiilor legale referitoare la cvorumul necesar pentru adoptarea hotărârilor este de natură să atragă tot sancțiunea nulității relative, deoarece dispozițiile art. 192 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 permit asociaților să deroge prin actul constitutiv de la reglementarea legală privind cvorumul necesar pentru adoptarea hotărârilor în adunarea generală a asociaților; că, temeiurile de fapt și de drept invocate în cuprinsul cererii introductive ar putea fi circumscrise unor motive de nulitate relativă și în aceste condiții, potrivit art. 196 rap. la art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, acțiunea în anularea hotărârii A__ poate fi formulată în termen de 15 zile de la data când asociatul reclamant a luat cunoștință de hotărârea atacată, în speță, reclamanta fiind reprezentată de mandatarul său la adunarea generală din 23 aprilie 2013 și luând cunoștință chiar la acea dată de hotărârea adoptată prin intermediul acestuia, care a semnat procesul verbal de ședință, astfel încât, termenul de 15 zile reglementat de dispozițiile legale susmenționate a început să curgă chiar de la data adoptării hotărârii contestate și a expirat cu mult înainte de promovarea acțiunii de față.

Pe fondul cauzei, pârâta a arătat, în esență, că motivul de nulitate constând în pretinsa neîndeplinire a formalităților de convocare a Adunării Generale a Asociaților nu este dat, întrucât, deși reclamanta a invocat în cuprinsul cererii introductive nesocotirea disp. art. 117 alin. 6, art. 117 ind. 1 din Legea nr. 31/1990, aceste dispoziții legale se referă la convocarea societăților pe acțiuni, nefiind aplicabile în cauză, având în vedere că reclamanta este organizată sub forma unei societăți cu răspundere limitată, iar dispozițiile ce reglementează activitatea acestor societăți nu fac trimitere la prevederile art. 117 și urm. din Legea nr. 31/1990 republicată; că, spre deosebire de reglementarea aplicabilă societăților pe acțiuni, în cazul societăților cu răspundere limitată textul de lege, respectiv art. 195 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată, nu condiționează valabilitatea convocării de detalierea explicită pe ordinea de zi a tuturor problemelor supuse dezbaterii și nici nu limitează în vreun mod posibilitatea adunării generale legal convocate și constituite de a introduce noi puncte pe ordinea de zi, dispozițiile art. 117 ind. 1 nefiind aplicabile în cauză; că, ordinea de zi propusă cu ocazia convocării nu a fost limitativă, în cuprinsul ei fiind menționate atât problemele referitoare la prevederile actului constitutiv în privința conducerii și administrării societății, cât și probleme diverse, iar cu ocazia adunării generale mandatarul reclamantei nu s-a opus punerii în discuție și deliberării cu privire la retribuirea membrilor Consiliului de Administrație ci, dimpotrivă, și-a exercitat dreptul de vot în această privință, fără a invoca neincluderea acestei probleme pe ordinea de zi sau încălcarea dreptului său de informare în problema respectivă; că, punerea în discuție și adoptarea de către Adunarea Generală legal convocată și constituită a remunerației membrilor Consiliului de Administrație nu nesocotește nicio dispoziție legală sau statutară; că, nu sunt întemeiate nici susținerile reclamantei privind pretinsa nesocotire a disp. art. 193 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, având în vedere că problema remunerării membrilor Consiliului de Administrație nu vizează nici una din ipotezele la care se referă această dispoziție legală, întrucât nu pune în discuție nici aporturile asociaților în natură, nici acte juridice încheiate între asociații administratori și societate, iar împrejurarea că obligațiile și răspunderea administratorilor sunt guvernate de dispozițiile referitoare la mandat și de reglementările speciale din Legea nr. 31/1990, nu este de natură să justifice asimilarea problemei remunerației cuvenite administratorilor cu cea a actelor juridice încheiate între asociați și societate; că, în măsura în care reglementarea invocată de reclamantă ar fi aplicabilă în speță, atunci în privința fiecărui asociat administrator interdicția de a vota ar fi operat doar în ceea ce privește propria sa remunerație, nu însă și în ceea ce privește remunerarea celorlalți administratori, așa încât, având în vedere și mențiunile din procesul verbal al adunării generale din 23 aprilie 2013, potrivit cărora, pentru remunerația fiecăruia din cei trei membri ai Consiliului de Administrație au votat în mod valabil ceilalți doi asociați administratori (care dețin fiecare câte 13,8392 % din capitalul social), precum și asociații prezenți Șutu I__ (13,83%), C_________ S______ (3,12%), Ș______ A__ M____ (7,41%), Ș______ C_______ ( 6,42%), adică asociații care dețin în total 58,45% din capitalul social, cvorumul prevăzut de art. 12 alin. 2 din actul constitutiv a fost întrunit; că, față de prevederile art. 194 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 și față de dispozițiile actului constitutiv, problema remunerării administratorilor nici nu era de competența adunării generale a asociaților, ci de competența Consiliului de Administrație, împrejurare în raport de care o hotărâre în acest sens putea fi adoptată doar de membrii Consiliului de Administrație, iar valabilitatea unei astfel de hotărâri nu este afectată de faptul că ea a fost adoptată cu ocazia adunării generale a asociaților.

Prin încheierea din data de 08.07.2014, s-a respins excepția tardivității introducerii acțiunii, iar prin sentința nr. 1447 din 15 septembrie 2014, Tribunalul Suceava – Secția civilă a admis, în parte, acțiunea reclamantei și a constatat nulitatea absolută parțială a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților pârâtei ___________________ din data de 23.04.2013 în privința mențiunii referitoare la votarea retribuirii membrilor Consiliului de Administrație cu suma de 4500 lei lunar pentru fiecare membru; a respins cererea de constatare a nulității absolute parțiale a procesului – verbal al Hotărârii Adunării Generale a Asociaților ___________________ din data de 23.04.2013 și a obligat pârâta la plata unor cheltuieli de judecată în cuantum de 1550 lei, reprezentând onorariu avocat și taxă de timbru.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta ___________________ Șcheia, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin decizia nr. 47 din 23 ianuarie 2015, Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a Civilă, admițând apelul, a anulat sentința nr. 1447 din 15 septembrie 2014 a Tribunalului Suceava și procedura urmată, cu reținerea cauzei pentru judecarea fondului, cu citarea părților pentru termenul din 20 februarie 2015 constatând că, în speță, cauza a fost instrumentată de prima instanță în ședință publică, hotărârea apelată fiind pronunțată în aceleași împrejurări, cu încălcarea prevederilor imperative ale art. 132 alin. 9 din Legea nr. 31/1990 republicată, devenind astfel incidentă excepția procesuală a nulității absolute a procedurii de judecată și, în consecință, a hotărârii pronunțate.

În rejudecare, Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, constată că acțiunea reclamantei este, în parte, întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, se reține că, față de obiectul cererii dedusă judecății de reclamantă, respectiv, de limitele învestirii instanței – constatarea nulității absolute parțiale a unei Hotărâri A__ vizând o societate cu răspundere limitată, precum și a procesului-verbal aferent și prin raportare la dispozițiile imperative ale art. 22 din Noul Cod de procedură civilă, temeiul juridic al pretențiilor deduse judecății se circumscrie, în mod evident, prevederilor art. 195 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, care reglementează modalitatea de convocare a A__ în cazul societăților cu răspundere limitată, distinctă de cea statuată prin dispozițiile art. 117 din același act normativ pentru convocarea Adunării generale a societăților pe acțiuni, invocate inițial de către titulara cererii.

Astfel, potrivit art. 195 din Legea nr. 31/1990, „Administratorii sunt obligați să convoace adunarea asociaților la sediul social, cel puțin o dată pe an sau de câte ori este necesar. Un asociat sau un număr de asociați, ce reprezintă cel puțin o pătrime din capitalul social, va putea cere convocarea adunării generale, arătând scopul acestei convocări. Convocarea adunării se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziții speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea acesteia, arătându-se ordinea de zi”.

Textul legal citat consacră în termeni imperativi, de strictă interpretare și aplicare, obligația și, respectiv, dreptul corelativ de informare asupra ordinii de zi a adunării generale, instituite de legiuitor în scopul protejării consimțământului asociaților și acordării posibilității acestora de a-și exercita votul în deplină cunoștință de cauză, cu privire la aspectele puse în discuție și asigurării egalității în drepturi a tuturor acționarilor.

Este adevărat că, legiuitorul nu a prevăzut expres vreo sancțiune în cazul încălcării regulilor privind convocarea adunării, însă doctrina și jurisprudența în materie au statuat cvasiunanim, plecând de la rațiunea textului, în sensul că procedura organizării adunării generale, obiectul dezbaterilor și exercitarea dreptului de vot trebuie să se fundamenteze pe îndeplinirea obligației de informare cu privire la obiectul adunării, lipsa convocării sau chiar convocarea nelegală, nemenționarea în convocator a ordinii de zi sau expunerea lacunară a problemelor ce fac obiectul deliberării fiind neregularități apte să genereze nulitatea hotărârii. Omisiunea sau greșeala în a emite un convocator complet și legal poate avea semnificația încălcării dreptului la informare exactă și completă a acționarilor în ceea ce privește organizarea adunării. Obligația de informare a fost statuată tocmai în scopul de a asigura adoptarea unei decizii sociale care să se fundamenteze pe o cauză licită și să permită identificarea obiectivului urmărit. Nerespectarea obligației de informare este în măsură să afecteze acea componentă a cauzei care vizează concordanța acestui element cu legea și ordinea publică societară.

Din această perspectivă, Curtea apreciază că formalitățile instituite pentru convocare și care urmăresc asigurarea formării corecte a voinței sociale, vizează nu numai ocrotirea directă a interesului privat al asociaților, modalitate în care a înțeles să se apere pârâta, ci și ocrotirea intereselor terților care au intrat sau pot intra în raporturi juridice cu entitatea în cadrul căreia funcționează organul deliberativ și care astfel sunt protejați de actele acestui organ, contrare legii, ce ar putea pune în pericol securitatea, siguranța și stabilitatea raporturilor juridice și mediul de afaceri.

Altfel spus, normele legale privind convocarea A__, reglementând probleme care țin de statutul organic al persoanei juridice (modul de organizare și funcționare a organului suprem de conducere al societății) și interesând drepturi fundamentale ale asociaților, drepturi care țin de esența raporturilor juridice societare, au caracter de ordine publică.

În practica judiciară s-a apreciat constant în sensul că, o adunare neconvocată în conformitate cu legea și actul constitutiv nu poate avea valoarea și puterea unei adunări și, deci, nu poate fi învestită cu puterile pe care legea le recunoaște adunării, respectiv puterea de a delibera și de a hotărî cu privire la ordinea de zi. Orice „hotărâre” ar fi luată de o astfel de adunare urmează să fie considerată inexistentă și fără niciun efect juridic pentru asociați sau societate.

S-a mai susținut, de asemenea, că o astfel de reuniune poate avea, desigur, valoarea unei consultări între asociați, dar nu poate adopta hotărâri care să poată produce efecte juridice și să aibă forța obligatorie pe care o are hotărârea unei adunări pentru toți asociații.

În concluzie, informarea necorespunzătoare asupra chestiunilor supuse deliberării și convocarea defectuoasă a asociaților nu permite identificarea motivului determinant și a obiectivului urmărit la adoptarea deciziei sociale. Nevalabilitatea cauzei, atunci când aceasta lipsește datorită absenței scopului imediat, ori atunci când ea este ilicită sau imorală, atrage sancțiunea nulității absolute a convocatorului și, pe cale de consecință, a hotărârii A__, aspect care conferă acțiunii promovate un caracter imprescriptibil și, prin urmare, derogatoriu de la norma generală cuprinsă în art. 196 din legea nr. 31/1990, context în care, excepția tardivității acțiunii, invocată în apărare de către societatea-pârâtă, nu poate fi primită.

În acest context și observând că, în actul constitutiv al societății – pârâte, nu există dispoziții speciale care să reglementeze modul de convocare a adunării generale, derogatorii de la prevederile art. 195 alin. 3 teza a II–a din Legea nr. 31/1990, derogarea admisă și acceptată, de principiu, rămâne lipsită de relevanță, astfel încât soluția care se impune este nulitatea absolută a hotărârii A__ a pârâtei din data de 23.04.2013, pentru nelegalitatea convocării asociaților dedusă din nepublicarea completă și explicită, în limite rezonabile, a ordinii de zi, cu precizarea că, prezența reprezentantului reclamantei la adunarea în discuție nu poate fi de natură să înlăture vătămarea acesteia, generată de imposibilitatea pregătirii prealabile, a documentării și discutării în deplină cunoștință asupra ordinii de zi, aspecte care echivalează cu neantrenarea conștiinței acțiunilor și a voinței sociale.

Reținând incidența acestui motiv de nulitate, Curtea nu va mai proceda și la analiza celui vizând pretinsul conflict de interese invocat de aceeași reclamantă, vis-à-vis de aceeași procedură deliberativă, cercetarea acestuia din urmă fiind de prisos față de consecințele generate de primul motiv, care prevalează în opinia instanței.

Totodată, pretenția reclamantei vizând nulitatea absolută și a procesului-verbal al A__ a societății-pârâte, din aceeași dată, nu poate fi primită față de lipsa de consecințe juridice a acestuia, urmând a fi respinsă.

În acest context, se impune precizarea că nu se poate reține susținerea pârâtei în sensul că, rejudecarea în fond a cauzei trebuie să se încadreze în limitele învestirii instanței prin cererea de apel, în condițiile în care, în speță, prin decizia nr. 47/23.01.2015 a acestei instanțe, definitivă, s-au anulat atât sentința primei instanțe, cât și întreaga procedură urmată în fața acesteia, împrejurare care echivalează cu repunerea în discuție a tuturor aspectelor deduse judecății.

Potrivit art. 451 alin. 1, art. 452 și art. 453 din Noul Cod de procedură civilă, culpa procesuală reținându-se în sarcina pârâtei, ca parte căzută în pretenții, aceasta va fi obligată să plătească reclamantei cheltuielile de judecată avansate de aceasta, în sumă de 1.550 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.

Pentru aceste motive,

În numele LEGII,

D E C I D E:

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta N____ M____, cu domiciliul procedural la Cabinet avocat D______ V______, din mun. Suceava, ______________________ nr. 12, ___________. A, ___________________ în contradictoriu cu pârâta ___________________, cu sediul în com. Șcheia, _____________________, cam. 4, jud. Suceava.

Constată nulitatea absolută parțială a Hotărârii A__ ___________________ din data de 23.04.2013, în privința mențiunii privitoare la votarea retribuirii membrilor Consiliului de Administrație cu suma de 4500 lei lunar pentru fiecare membru.

Respinge, ca nefondat, capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a procesului-verbal al Hotărârii A__ ___________________, din data de 23.04.2013.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1550 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red. SO

Tehnored. MM

4 ex. – 7.04.2015