Date speţă

Arată mai departe că la data de 23.09.2011 (fila 58, extras din ORC), valoarea capitalului subscris și vărsat al G___ T________ Feroviar era xxxxxxxxxxx de lei, fără ca această valoare să fie modificată în urma aportului în natură adus de GTF SA în ERTF SRL prin Hotărârea A__ din 06.07.2011 în valoare de 56.045.780 lei, iar prin înregistrarea la ORC București din 22.08.2011, se majorează capitalul social al ERTF SRL prin cooptarea de nou asociat – GTF. Arată în continuare că printre bunurile din patrimoniul GTF aduse ca aport la capitalul social al celeilalte firme, se află și bunuri care sunt în capitalul său social.

În opinia sa această operațiune nu este legală întrucât nu a fost precedată de o micșorare corespunzătoare a capitalului social GTF S.A.

Precizează că la data de 23.08.2011, a fost realizată cesiunea tuturor părților sociale ale asociatului G___ T________ Feroviar SA deținute la E_______ R___ T________ Feroviar SRL, la valoarea nominală, însumând 56.045.780 lei, către MOVILA DAMARIS E_______ care devine asociat unic la ERTF SRL.

Subliniază că în contractul de cesiune GTF SA este stipulat faptul că a primit contravaloarea părților sociale, în suma de 56.045.780 lei, nefăcând dovada privind existența reală a acestei încasări, fiind un transfer fictiv al părților sociale, sume ce nu există în evidențele contabile ale pârâtei. Arată că nici la Oficiul Registrului Comerțului nu există nici o mențiune de reducere corespunzătoare a capitalului social al GTF SA, și nici un înscris care să ateste plata sumei de bani, cu titlu de contravaloare a părților sociale. Concluzionează că bunurile aduse ca aport în patrimoniul ERTF SRL de către GTF SA, la acest moment se află simultan în patrimoniul ambelor societăți.

Referitor la prejudiciul adus recurentei prin realizarea fraudei la lege

între aceasta si ________________________ FEROVIAR SA (CTF) precizează că s-a încheiat contractul de închiriere nr. RRT/528/2006 din 20.10.2006 completat prin act adițional nr. 01 din 27.08.2009, contract ce a fost cesionat către __________________________ SA, în baza contractului de cesiune nr. 361 din 01.01.2010, pârâta preluând astfel toate drepturile și obligațiile contractuale, așadar, inclusiv obligația de plată a tarifelor de utilizare. Menționează că, contractul de închiriere are ca obiect folosința unui număr de 41 vagoane pe 4 osii, de tip Fals, în vederea transportului de marfă destinate beneficiarului.

Mai menționează că toate aceste contracte au fost realizate ulterior, și din aceste raporturi contractuale au izvorât o ________ dosare pe rolul Tribunalului București privind obligarea GTF la plata sumelor de bani cu titlu de chirie și penalități.

Susține că urmare a rezilierii contractelor de mai sus descrise, G___ T________ FEROVIAR S.A. avea obligația contractuală de a restitui în totalitate aceste vagoane. Mai susține recurenta că a reușit să execute doar în parte contractele în sensul recuperării vagoanelor de la pârâtă, iar celelalte vagoane sunt încă în detenția precară a pârâtei, refuzând să le restituie acesteia, în calitate de proprietar.

Mai susține că ambele pârâte refuză restituirea vagoanelor de tip Fals și EACS către reprezentanții RomRail T________ SRL, pe care în mod abuziv le-a transferat în patrimoniul ERTF SRL, fără a avea în listele anexate Hotărârii A__ din 06.07.2011 a GTF SA nici un element de identificare al bunurilor transferate, și nici o descriere minimală a acestora pentru a putea fi clar identificate.

Arată că instanța de fond a reținut în mod greșit că frauda la lege, ca și motiv de nulitate, este neîntemeiat, întrucât nu este indicat ce text de lege este încălcat în speță.

Mai arată că instanța de fond nu și-a manifestat rolul activ, iar în acest sens ÎCCJ a statuat că „spre deosebire de obiectul acțiunii care nu poate fi schimbat, temeiul juridic al acesteia poate fi pus în discuție de către instanța de judecată, care, în exercitarea rolului activ, este îndreptățită și chiar obligată, pentru a contribui la ocrotirea intereselor legitime ale părților, să dea acțiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de reclamant prin cererea de chemare în judecată. În acest scop, calificarea acțiunii se va face nu după natura termenilor folosiți de reclamant, ci după motivele de fapt ale cererii și după scopul urmărit prin promovarea acțiunii’’.

Subliniază că lipsa temeiului de drept al acțiunii în pretenții nu afectează valabilitatea cererii, deoarece acesta nu este obligatoriu.

În opinia sa instanța de fond avea obligația să stabilească care este articolul de lege incident în speță, chiar dacă părțile, în speță reclamantul nu a făcut-o, prin raportare la corecta calificare a situației de fapt.

Subliniază că instanța de fond trebuia să analizeze în acest sens dispozițiile Legii 31/1990 și cele ale Legii nr. 82/1991 pentru a constata că transferurile de aport între cele două societăți nu au fost făcute cu respectarea prevederilor legale.

Recurenta mai invocă nerespectarea prevederilor legale.

Astfel, indică o ________ dispoziții din Legea contabilității nr. 82/1991, respectiv:

Art. 6. În contabilitatea agentului economic, orice operațiune economico-financiară efectuată se înregistrează în contabilitate în baza unui document justificativ.

Art. 15. Valoarea acțiunilor emise sau a altor titluri, precum și vărsămintele efectuate în contul capitalului subscris se reflectă distinct in contabilitate.

Pct. 185 alin. (6) din OMFP nr. 3055/2009: „Înregistrarea contravalorii în lei a capitalului social subscris în valută se face la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României, din data subscrierii. Diferențele de curs valutar între cursul de la data subscrierii și cursul de la data vărsării capitalului social în valută se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.”

Pct. 243 din OMFP nr. 3055/2009: „Capitalul social subscris și vărsat se înregistrează distinct în contabilitate, pe baza actelor de constituire a persoanei juridice și a documentelor justificative privind vărsămintele de capital. Contabilitatea analitică a capitalului se ține pe acționari sau asociați, cuprinzând numărul și valoarea nominală a acțiunilor sau părților sociale subscrise și vărsate”.

Recurenta arată că operațiunile care se înregistrează în contabilitate cu privire la micșorarea capitalului social sunt, în principal, următoarele: reducerea numărului de acțiuni sau părți sociale sau diminuarea valorii nominale a acestora ca urmare a retragerii unor acționari sau asociați, răscumpărarea acțiunilor, acoperirea pierderilor contabile din anii precedenți sau alte operațiuni. Recurenta redă modul de înregistrare în contabilitate a acestor operațiuni.

În ceea ce privește consecințele nerespectării prevederilor legale cu privire la reducerea capitalului social, recurenta redă dispozițiile:

- art. 471 din Legea nr. 301/2004: „Efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț, constituie infracțiunea de fals intelectual și se pedepsește conform legii. (art. 43 din Legea nr. 82/1991).

- art. 274 din Legea nr. 31/1990: „Se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societății care: a) îndeplinește hotărârile adunării generale referitoare la schimbarea formei societății, la fuziunea ori la divizarea acesteia sau la reducerea capitalului social, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege; b) îndeplinește hotărârile adunării generale referitoare la reducerea capitalului social, fără ca asociații să fi fost executați pentru efectuarea vărsământului datorat ori fără hotărârea adunării generale care îi scutește de plata vărsămintelor ulterioare”.

- art. 280 alin. 1 din Legea nr. 31/1990: „Transmiterea fictivă a părților sociale sau a acțiunilor deținute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 8 ani”.

- art. 171 din Legea nr. 31/1990: „Se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societății, care: a) prezintă, cu rea-credință, în prospectele, rapoartele și comunicările adresate publicului, date neadevărate asupra constituirii societății ori asupra condițiilor economice ale acesteia sau ascunde, cu rea-credință, în tot sau în parte, asemenea date; b) prezintă, cu rea-credință, acționarilor/asociaților o situație financiară inexactă sau cu date inexacte asupra condițiilor economice ale societății, în vederea ascunderii situației ei reale: c) refuză să pună la dispoziție experților, documentele necesare sau îi împiedică, cu rea-credință, să primească însărcinările primite”.

În al doilea rând, recurenta susține că sentința recurată se impune a fi casată întrucât este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ.

Astfel, sentința civilă nr. 6357/25.10.2013 nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.

Menționează că acest motiv de casare vizează și ipoteza în care motivarea este insuficientă.

Susține că instanța de fond a apreciat în mod greșit că nu se poate vorbi despre o fraudă la lege în cazul tranzacțiilor încheiate între pârâte, fără a arăta în mod concret dacă într-adevăr s-au respectat dispozițiile legale în materie, nerezultând din motivarea instanței de fond pe ce motive s-a întemeiat această constatare. De asemenea, această instanță nu a motivat inexistența fraudei în raport de motivul invocat de recurentă, respectiv conținutul art. 968 C.civ. Instanța a arătat în mod greșit că nu a fost indicată dispoziția legală fraudată, având în vedere că atât prin acțiune cât și prin cererile precizatoare a fost invocat faptul că hotărârile sunt contrare ordinii publice și bunelor moravuri.

Sunt invocate dispozițiile art. 966 C.civ. potrivit cărora „obligarea fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect” și cele ale art. 968 C.civ. conform căruia: „cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice”.

Recurenta arată că frauda la lege este acea operațiune care constă în folosirea anumitor dispoziții legale la încheierea unui act juridic în scopul de a încălca alte dispoziții legale imperative. Cauza, ca element al actului juridic civil reprezintă obiectivul urmărit la încheierea unui astfel de act, în structura acesteia intervenind două elemente: cauza proximă sau scopul imediat- scopul obligației și cauza remota – adică scopul actului juridic, motivul determinant pentru care acesta a fost încheiat.

În cazul unui contract de cesiune, ca și al unui contract de vânzare-cumpărare, cauza proximă o reprezintă prefigurarea mintală a contraprestației. În speță, de vreme ce prețul nu s-a plătit, se poate vorbi despre existența unei clauze ilicite, cele două societăți având de facto un patrimoniu comun. În contractul de cesiune GTF SA este stipulat faptul că a primit contravaloarea părților sociale, în sumă de 56.045.780 lei, nefăcând dovada privind existența reală a acestei încasări, fiind un transfer fictiv al părților sociale, sume ce nu există în evidențele contabile ale pârâtei.

Precizează că, mai mult decât atât, instanța de fond nu i-a încuviințat proba cu înscrisuri, respectiv documentele contabile ale GTF și ERTF și nici expertiză contabilă.

În concluzie, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul: anulării hotărârii A__ a GTF S.A. din data de 06.07.2012, anulării deciziei asociatului unic nr. 1 din data de 04.08.2011 a _____________, anulării hotărârii AGEA a __________. nr. 1481/23.08.2011, anulării hotărârii A__ a ___________ nr. 3/23.08.2011.

Recurenta intervenientă A__ L________ DOO precizează că prezentul recurs nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, calea de atac împotriva Sentinței civile nr. 6357 din 25.10.2013 o reprezintă recursul, fapt pentru care dispozițiile art. 304 1 sunt incidente: ,, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele’’.

Arată, în primul rând, că sentința recurată, respectiv Sentința civilă nr. 6357 din 25.10.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. Dosar XXXXXXXXXXXX, se impune a fi casată întrucât este incident motivul de recurs 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Critică faptul că instanța de fond a reținut în mod greșit că art. 132 din Legea nr. 31/1990 se referă numai la cazurile de nulitate relativă.

Mai arată că art. 132 din Legea nr. 31/1990 prevede posibilitatea atacării în justiție a hotărârilor adunării generale contrare legii sau actului constitutiv.

Susține că instanța de fond a reținut în mod greșit că nelegalitatea convocării nu ar putea fi invocată ab intitio decât de asociați iar nelegalitatea convocării vizează și aspecte ce țin de publicarea hotărârilor.

Mai susține că tocmai art. 131 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 prevede că, pentru a fi opozabile terților, hotărârile adunării generale vor fi depuse în termen de 15 zile la oficiul registrului comerțului, spre a fi menționate în registru și publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Susține mai departe că, devreme ce legiuitorul leagă nepublicarea în Monitorul Oficial de sancțiunea inopozabilității hotărârilor, rezultă că același legiuitor a avut în vedere că nepublicarea în Monitorul Oficial poate fi invocată de terți în temeiul art. 132 din aceeași lege, fiind o acțiune ce este contrară legii, regula constituind-o publicare, iar nu nepublicare.

În opinia sa dacă s-ar susține teza contrară, terții ar fi întotdeauna în imposibilitatea de a ataca hotărârile adunării generale.

Susține mai departe că art. 131 din legea nr. 31 / 1990 invocat anterior privește hotărârile care au ca scop principal modificări ale structurii societății, spre exemplu o cesiune de părți sociale / acțiuni, reducerea capitalului, numirea unor anumite persoane în conducerea societății etc. Ori asemenea acte nu pot fi opuse terților decât în măsura în care sunt publicate.

Critică faptul că instanța de fond a ignorat dispozițiile art. 131 alin. (4). Arată că legea prevede obligația comerciantului de a cere înscrierea în registrul comerțului a unor mențiuni privind actele și faptele intervenite în cursul exercitării comerțului. Comerciantul are obligația ca în termen de cel mult 15 zile de la data actelor și faptelor supuse acestei obligații, să solicite înregistrarea acestora în registrul comerțului.

Susține că hotărârile adoptate de __________. sunt lovite de nulitate absolută pentru nerespectarea normelor privitoare la convocarea adunărilor generale ale societăților pe acțiuni, prevăzute de art. 117 din Legea nr. 31/1990, neexistând nici o publicare în Monitorul Oficial a convocatorului , iar ședința nu s-a constatat printr-un proces verbal de ședință, conform înregistrărilor aflate la ORC București, hotărârile acesteia fiind semnate de un singur acționar, neîncadrându-se în excepția prevăzută de art. 121 a aceluiași act normativ.

În al doilea rând, menționează că instanța de fond a apreciat în mod greșit că încheierea contractelor de cesiune nu a fost făcută cu frauda la lege și că, a fortiori, nu se poate constata nulitatea hotărârilor A__.

Recurenta intervenientă arată că a încheiat cu S.C. Compania de T________ Feroviar S.A. contractul de închiriere nr. NC 02/2009, contract ce a fost cesionat către __________________________ S.A., în baza Contractului de cesiune nr. 362/30.10.2009 preluând astfel toate drepturile și obligațiile contractuale. Contractul de închiriere are ca obiect folosința unui număr de 115 vagoane pe 4 osii de tip EAOS în vederea transportului de marfă. În baza contractului încheiat au fost emise către debitoarea _____________ multe facturi reprezentând contravaloarea chiriei lunare pe care debitoarea nu le-a achitat, cumulând debitul restant către recurentă în cuantum de 499.330 Euro plus penalități, pentru care a obținut pe calea ordonanței de plată recuperarea acestor sume, având titlu executoriu reprezentat de Sentința comercială nr. 6258/10.05.2011 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. XXXXXXXXXXX. A pus în executare titlul menționat formându-se dosarul de executare nr. 845/2011 aflat la B__ Trifina T_____ și G____, care a demarat executarea silită imobiliară asupra bunurilor acestora, punând sechestru și ulterior vânzării la licitație două locomotive ce se regăseau în patrimoniul GTF SA.

Învederează că, dată fiind iminența executării silite împotriva debitoarei ___________________________ SA, din momentul pronunțării sentinței comerciale nr. 6258/2011, aceasta a încercat să își pună la ,,adăpost’’ bunurile mobile prin înstrăinarea lor de către terți pentru a nu putea fi identificate și indisponibilizate de către executorul judecătoresc, prin succesiunea de hotărâri pe care le-a atacat prin introducerea cererii de intervenție principală.

La data de 28 iunie 2011 a fost constituită __________________________ SRL, societate care la data de 04 august 2011 a hotărât cooptarea ___________________________ SA, în calitate de asociat.

Arată că la data de 6 iunie 2011, Adunarea Generală Extraordinară a __________________________ SA a hotărât dobândirea de părți sociale la __________________________ SRL, prin aport în natură, iar la data de 30 august a fost admisă cererea și s-a dispus înregistrarea în Registrul Comerțului a acestor modificări în structura acționariatului.

Cele două societăți GTF și ERTF SRL, formulează contestație la executare susținând că în cadrul aportului în natură se regăsesc printre alte bunuri și locomotivele indisponibilizate de executorul judecătoresc la data de 30 septembrie 2011 vândute la data de 19.12.2011 prin act de adjudecare, formându-se dosarul xxxxx/281/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești.

Susține recurenta că pentru aceste motive prezintă un interes real anularea acestor hotărâri adoptate cu încălcarea prevederilor legale, cu fraudarea intereselor creditoarei, încheiate doar pentru a sustrage bunurile de la executarea silită a societății GTF SA, care în prezent încearcă anularea acestei executări motivat de faptul că aceste bunuri au fost transferate în patrimoniul noii societăți ERTF SRL.

Așa cum reiese din certificatul constatator emis de ONRC, MOVILA DAMARIS E_______, este asociatul unic dar și administratorul societății E_______ R___ T________ FEROVIAR SRL, societate înființată în anul 2011, având același sediu ca și G___ T________ FEROVIAR SA societate cu doi acționari, unul fiind sora acesteia MOVILA D______.

Mai arată că în speța de față se constată că la data de 23.09.2011, valoarea capitalului subscris și vărsat al G___ T________ FEROVIAR era de xxxxxxxxxxx de lei. Prin înregistrarea la ORC București prin care se majorează capitalul social al ERTF SRL prin cooptarea de nou asociat – GTF, se va aduce aport în natură, în valoare de 56.045.780 lei, dar din capitalul social propriu al GTF. Problema identificată este aceea că printre bunurile din patrimoniul GTF aduse ca aport la capitalul social al celeilalte societăți, se afla și bunuri care sunt în capitalul său social, întrucât această operațiune nu este legală, decât dacă a fost precedată de micșorarea corespunzătoare a capitalului social al GTF SA.

Ulterior a fost realizată cesiunea din 23.08.2011 a tuturor părților sociale ale asociatului G___ T________ FEROVIAR deținute la E_______ R___ T________ FEROVIAR SRL la valoarea nominală însumând 56.045.780 lei, către MOVILA DAMARIS E_______ care devine asociat unic la ERTF. În contractul de cesiune GTF SA aceasta declara că a primit contravaloarea părților sociale, iar MOVILA DAMARIS declară că a plătit suma de bani ca titlu de contravaloare a părților sociale.

Subliniază că astfel cele 115 vagoane pe 4 osii de tip EACS ce au făcut obiectul contractului de închiriere între aceasta și intimată se regăsesc în prezent în mod fraudulos în patrimoniul acestei societăți, fiind transferat fictiv în patrimoniul noii societăți înființate de aceeași persoană, __________________________ FEROVIAR SRL, cu scopul de a sustrage bunurile ce îi aparțin și pentru care refuză restituirea. Menționează că prin executarea silită a recuperat o parte din aceste bunuri, reprezentanții societății cu rea credință au sustras în mod fraudulos prin toate aceste tertipuri aparent legale acoperite de hotărâri A__ ale societății, vagoane ce aparțin societății sale.

În opinia sa cele două societăți pârâte nu au făcut dovada proprietății acestor locomotive, nu prin Hotărâri A__ produse de acestea sau liste de inventar, deoarece nu fac decât să atașeze niște tabele contabile produse pro causa, dar nu fac nici o dovadă a achiziției acestora și intrării în patrimoniul lor (contract de vânzare – cumpărare, facturi fiscale de achiziție, etc.) fiind vorba de bunuri mobile în care se regăsesc pe lângă bunuri de inventar și automobile, vagoane de tren, locomotive, etc.

Arată că având titlul executoriu Sentința comercială 6258 din 10.05.2011 pronunțată de Tribunalul București în dosar nr. XXXXXXXXXXX, a pus în executare în dosarul de executare nr. 845/2011, unde au fost vândute două locomotive aparținând societății G___ T________ FEROVIAR SA. În data de 25.08.2011 instanța de judecată, Judecătoria Ploiești a încuviințat cererea de executare silită a dispozițiilor titlului executoriu sentința comercială nr. 6258/17.05.2011, prin toate formele de executare (mobiliară, imobiliară, poprire,etc.).

Mai arată că executorul judecătoresc a demarat procedura executării silite mobiliare, după ce a solicitat informații de la AFER ( Autoritatea Feroviară Română) cu privire la bunurile mobile cu care debitoarea __________________________ SA se regăsește în evidențele acestei instituții, confirmându-i faptul că cele două locomotive executate sunt înregistrate pe numele societății debitoare.

Arată mai departe că pe baza informațiilor primite de la AFER, coroborate cu informațiile eliberate de către ONRC, aceasta a demarat în mod legal procedura executării silite împotriva debitoarei __________________________ SA, procedând la indisponibilizarea bunurilor mobile ale acesteia în data de 30.09.2011.

Astfel, prin înregistrarea făcută al Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul București prin care s-a majorat capitalul social al __________________________ SRL, prin cooptarea noului asociat __________________________ SA s-a adus aport în natură în valoare de 56.045.780 lei din capitalul social propriu al GTF, reprezentat de o listă ce nu conține date de identificare, fabricată de aceștia, conținând o gamă variată de bunuri mobile neidentificabile.

Menționează că prin Hotărârea A__ adoptată de G___ T________ FEROVIAR SA în data de 06.07.2011 acționariatul acesteia, în fapt doar un singur acționar, a decis participarea la capitalul social al __________________________ FEROVIAR SRL cu bunuri din patrimoniul propriu, sustrăgându-și bunurile de la urmărirea silită. Înainte de adoptarea acestei Hotărâri A__ în 06.07.2011, aportul în natură în capitalul social al GTF era de xxxxxxxxxxx lei, iar după acest transfer fictiv aportul în natură în capitalul social al societății G___ T________ FEROVIAR SA a rămas neschimbat având aceeași valoare.

Mai menționează că nu există la Oficiul Registrului Comerțului nici un înscris și nici o operațiune din care să rezulte operațiunea de reducere corespunzătoare a capitalului social al debitoarei __________________________ SA, cum de altfel nu există nici un înscris care să ateste plata sumei de bani de către reprezentantul legal al _____________ titlu de contravaloare a părților sociale, hotărârile adoptate fiind nule absolut.

Susține că diminuarea capitalului social nu se poate realiza prin acte cu titlu gratuit ale societății, întrucât această operațiune apare ca fiind contrară scopului pentru care s-a constituit societatea, adică de câștig din efectuarea de cate de comerț.

Atât timp cât societatea GTF SA și-a transferat aportul în natură din propriul capital social a omis în consecință reducerea capitalului social cu aceeași valoare de 56.045.780 lei, cu respectarea prevederilor legii 31/1990 republicată și după scurgerea unui termen de 60 de zile. În schimb GTF SA a adoptat în data de 01.07.2011 o hotărâre A__ prin care decid participarea cu aport în natură în capitalul societății ERT SRL, construcții și clădiri situate în București, Ploiești, Roșiori de Vede – Teleorman, S_____, Ilfov, desemnând un expert evaluator N___ V______ C_______ care în data de 04.07.2012 la numai 3 zile predă toate expertizele pentru un număr de sute de bunuri aflate în 5 județe diferite, iar în 06.07.2011 societatea GTF SA emite o nouă Hotărâre A__ prin care decide ,,aducerea de aport în natură’’ la __________________________ SRL, mijloace fixe neidentificate, fără nici o descriere nr. înmatriculare, etc.

Astfel bunurile descrise de cele două societăți care au fost transferate prin majorarea capitalului social cu aport propriu în natură, nu se pot afla simultan ca aport în natură în capitalul social al celor două societăți GTF SA și ERTF SRL motiv pentru care solicită anularea hotărârilor privind cesiunea acestui aport către Movila D______, asociat al ERTF SRL.

Mai susține că Societatea E_______ R___ T________ SRL nu face dovada neechivocă a proprietății celor două locomotive ce au făcut obiectul executării silite, și nu face dovada prejudiciului suferit.

Susține mai departe că astfel, depunerea unei Decizii a asociatului unic al societății E_______ R___ T________ Feroviar, prin care cooptează ca asociat pe __________________________ S.A., cu aport în natură sub formă de bunuri enumerate nenominal și sub formă de listă, asociat care imediat după intrare părăsește pe debitoarea-contestatoare __________________________ S.R.L., nu face dovada proprietății acestor bunuri, neidentificate, neindividualizate și neînregistrate la autoritatea competentă, aceste așa-zise transferuri neoperând niciodată, nici de jure, nici de facto, nefiindu-i în vreun fel opozabile.

Arată că prin intermediul executorului judecătoresc, a procedat la identificarea bunurilor aparținând debitoarei G___ T________ Feroviar SA, aflate în patrimoniul acesteia la data sechestrului 30.09.2011 (dată ulterioară cesiunii), cât și la data vânzării la licitație – 30.11.2011 așa cum i-a fost comunicat de singurul organism abilitat la nivel național să păstreze o astfel de evidență oficială – Autoritatea Feroviară Română, care păstrează întreaga evidență a înmatriculării vehiculelor de transport feroviar, transmițându-i în data de 06.09.2011, anterior procesului verbal din 30.09.2011, prin adresa cu nr.xxxxx înregistrată la B__ Trifina, T_____ și G____ sub nr. 4082 din 08.09.2011 (fila 10-14 dosar de executare), evidența bunurilor deținute de debitoare, identificate și individualizate prin anexa în care se regăsesc expres cele două locomotive în discuție:

La poziția 6 pentru locomotiva electrică, având Certificat de înmatriculare 6863.1 din 15.09.2009 și carte de identitate CID 6863.1 având certificat de omologare ________ nr. 190/2005 având marcaj unic de identificare 60-0294-3/ROGTF și nr. de înmatriculare 0200-L-006 și

La poziția 13, pentru locomotiva diesel, având Certificat de înmatriculare xxxxx din 21.01.2010 și carte de identitate CID xxxxx, având certificat de omologare ________ nr. 012/2006 având marcaj unic de identificare 40-0647-4/ROGTF și nr. de înmatriculare 0200-L-0013.

Societatea E_______ R___ T________ SRL nu a făcut dovada procesului verbal de primire a bunurilor cuprinse în listele depuse și a înregistrării acestora la autoritățile competente, deoarece acestea nu au fost niciodată înregistrate, transferurile fiind fictive și fabricate.

În ceea ce privește presupusele activități de transfer – evident închipuite doar în încercarea fraudării intereselor creditorilor și pentru eludarea tragerii la răspundere patrimonială se arată că hotărârile prezentate nu fac dovada proprietății.

În al treilea rând, instanța de fond a reținut în mod greșit că frauda la lege, ca și motiv de nulitate este neîntemeiată, întrucât nu este indicat textul de lege încălcat în speță.

Instanța de fond nu a manifestat rol activ. Având în vedere decizii de speță ale Î.C.C.J., instanța de fond avea obligația să stabilească care este articolul de lege incident în speță, chiar dacă părțile au indicat alt temei legal, prin raportare la corecta calificare a situației de fapt, instanța de fond trebuia să analizeze în acest sens dispozițiile Legii nr. 31/1990 și cele ale Legii nr. 82/1991 pentru a constata că transferurile de aport între cele două societăți nu au fost făcute cu respectarea prevederilor legale.

Recurenta mai invocă nerespectarea prevederilor legale.

Astfel, indică o ________ dispoziții din Legea contabilității nr. 82/1991, respectiv:

Art. 6. În contabilitatea agentului economic, orice operațiune economico-financiară efectuată se înregistrează în contabilitate în baza unui document justificativ.

Art. 15. Valoarea acțiunilor emise sau a altor titluri, precum și vărsămintele efectuate în contul capitalului subscris se reflectă distinct in contabilitate.

Pct. 185 alin. (6) din OMFP nr. 3055/2009: „Înregistrarea contravalorii în lei a capitalului social subscris în valută se face la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României, din data subscrierii. Diferențele de curs valutar între cursul de la data subscrierii și cursul de la data vărsării capitalului social în valută se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.”

Pct. 243 din OMFP nr. 3055/2009: „Capitalul social subscris și vărsat se înregistrează distinct în contabilitate, pe baza actelor de constituire a persoanei juridice și a documentelor justificative privind vărsămintele de capital. Contabilitatea analitică a capitalului se ține pe acționari sau asociați, cuprinzând numărul și valoarea nominală a acțiunilor sau părților sociale subscrise și vărsate”.

Recurenta arată că operațiunile care se înregistrează în contabilitate cu privire la micșorarea capitalului social sunt, în principal, următoarele: reducerea numărului de acțiuni sau părți sociale sau diminuarea valorii nominale a acestora ca urmare a retragerii unor acționari sau asociați, răscumpărarea acțiunilor, acoperirea pierderilor contabile din anii precedenți sau alte operațiuni. Recurenta redă modul de înregistrare în contabilitate a acestor operațiuni.

Cu privire la consecințele nerespectării prevederilor legale referitoare la reducerea capitalului social arată că nu au fost respectate de către __________________________ SRL, prevederile art. 210 și 215 privind procedura majorării capitalului social cu aport în natură:

alin. 2 - ,,dacă majorarea capitalului social se face prin aport în natură adunarea generală care a hotărât aceasta va propune judecătorului delegat/persoanei desemnate, numirea unuia sau mai mulți experți pentru evaluarea acestor aporturi, în condițiile art. 38 și 39.

alin. 3 – După depunerea raportului de expertiză, adunarea generală extraordinară convocată din nou, având în vedere concluziile experților, poate hotărî majorarea capitalului social.

alin. 4 – Hotărârea adunării generale trebuie să cuprindă descrierea aporturilor în natură, numele persoanelor ce le efectuează și numărul acțiunilor ce se vor emite în schimb’’.

Art. 221 din Legea nr. 31/1990 prevede ca societatea cu răspundere limitată își poate majora capitalul social în modalitățile și din sursele prevăzute la art. 210, dispozițiile enumerate fiind aplicabile.

- art. 471 din Legea nr. 301/2004: „Efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț, constituie infracțiunea de fals intelectual și se pedepsește conform legii. (art. 43 din Legea nr. 82/1991).

- art. 274 din Legea nr. 31/1990: „Se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societății care: a) îndeplinește hotărârile adunării generale referitoare la schimbarea formei societății, la fuziunea ori la divizarea acesteia sau la reducerea capitalului social, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege; b) îndeplinește hotărârile adunării generale referitoare la reducerea capitalului social, fără ca asociații să fi fost executați pentru efectuarea vărsământului datorat ori fără hotărârea adunării generale care îi scutește de plata vărsămintelor ulterioare”.

- art. 280 alin. 1 din Legea nr. 31/1990: „Transmiterea fictivă a părților sociale sau a acțiunilor deținute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 8 ani”.

- art. 171 din Legea nr. 31/1990: „Se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societății, care: a) prezintă, cu rea-credință, în prospectele, rapoartele și comunicările adresate publicului, date neadevărate asupra constituirii societății ori asupra condițiilor economice ale acesteia sau ascunde, cu rea-credință, în tot sau în parte, asemenea date; b) prezintă, cu rea-credință, acționarilor/asociaților o situație financiară inexactă sau cu date inexacte asupra condițiilor economice ale societății, în vederea ascunderii situației ei reale: c) refuză să pună la dispoziție experților, documentele necesare sau îi împiedică, cu rea-credință, să primească însărcinările primite”.

În al doilea rând, recurenta susține că sentința recurată se impune a fi casată întrucât este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ.

Astfel, sentința civilă nr. 6357/25.10.2013 nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.

Menționează că acest motiv de casare vizează și ipoteza în care motivarea este insuficientă.

Susține că instanța de fond a apreciat în mod greșit că nu se poate vorbi despre o fraudă la lege în cazul tranzacțiilor încheiate între pârâte, fără a arăta în mod concret dacă într-adevăr s-au respectat dispozițiile legale în materie, nerezultând din motivarea instanței de fond pe ce motive s-a întemeiat această constatare. De asemenea, această instanță nu a motivat inexistența fraudei în raport de motivul invocat de recurentă, respectiv conținutul art. 968 C.civ. Instanța a arătat în mod greșit că nu a fost indicată dispoziția legală fraudată, având în vedere că atât prin acțiune cât și prin cererile precizatoare a fost invocat faptul că hotărârile sunt contrare ordinii publice și bunelor moravuri.

Arată că frauda la lege este acea operațiune care constă în folosirea anumitor dispoziții legale la încheierea unui act juridic în scopul de a încălca alte dispoziții legale imperative.

Cauza ca element al actului juridic civil reprezintă obiectivul urmărit la încheiere unui astfel de act în structura acesteia intervenind două elemente: cauza proximă sau scopul imediat și cauza remota, adică scopul actului juridic, motivul determinant pentru care acesta este încheiat.

Consideră că și contractul de cesiune are aceeași natură ca și contractul de vânzare, prefigurarea mintală a contraprestației fiind aceeași.

Astfel, în speță arată recurenta, de vreme ce prețul nu s-a plătit se poate vorbi despre existența unei cauze ilicite, cele două societăți având de facto un patrimoniu comun. Mai arată aceasta că în contractul de cesiune este stipulat faptul că GTF SA a primit contravaloarea părților sociale, în sumă de 56.045.780 lei, nefăcând dovada privind existența reală a acestei încasări, fiind un transfer fictiv al părților sociale, sume ce nu există în evidențele contabile ale pârâtei.

Susține că instanța de fond nu a încuviințat acesteia proba cu înscrisuri (documentele contabile GTF și ERTF) și nici expertiza contabilă. În opinia sa aceste probe erau concludente și utile în vederea stabilirii.

În ultimul rând menționează că recursul a fost formulat în termenul legal, comunicarea hotărârii fiind făcută la 04.11.2013.

Astfel, solicită instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să admită recursul formulat împotriva Sentinței civile nr. 6357/25.10.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. Dosar XXXXXXXXXXXX și pe cale de consecință casarea hotărârii și modificarea în temeiul art. 312 alin. (3)3 raportat la 3041 pct. 9 Cod procedură civilă în sensul de a dispune:

1. Anularea Hotărârii A__ adoptată de G___ T________ FEROVIAR SA în data de 06.07.2011.
2. Anularea Deciziei Asociatului Unic nr. 1 din 04.08.2011 al __________________________ FEROVIAR SRL.
3. Anularea Hotărârii A__ a __________________________ SA, nr. 1481/23.08.2011
4. Anularea Hotărârii A__ a __________________________ FEROVIAR SRL, nr. 3/23.08.2011

Prin întâmpinarea formulată în apel, S.C. G___ TRASNPORT FEROVIAR S.A. a invocat, pe de o parte, excepțiile: insuficientei timbrări a recursului, a lipsei de interes a recurentei A__ L________ DOO în formularea recursului, cu motivarea că creanța prin care aceasta își justifică interesul a fost stinsă, iar pe de altă parte, a solicitat respingerea recursurilor ca inadmisibile, întrucât acestea cuprind cereri și motive noi, fiind încălcate dispozițiile art. 316 și art. 294 C.pr.civ., precum și respingerea recursurilor ca nefiind temeinice și legale. S-a mai solicitat și suspendarea soluționării cauzei în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, pentru argumentul că ambele pârâte sunt supuse procedurii reglementate de dispozițiile Legii nr. 85/2006.

Excepția insuficientei timbrări a cererilor de recurs a fost soluționată de Curte prin respingerea acesteia ca neîntemeiată prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2014, iar cu privire la cerere de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 intimata, prin avocat, a arătat că nu mai insistă în soluționarea ei.

Analizând recursurile prin prisma motivelor de recurs expuse și care vizează dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ., precum și cu prioritate prin prisma excepției lipsei de interes a recurentei interveniente A__ L________ DOO, se constată că nu sunt fondate.