Operator date 3918

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXXXX DECIZIE NR. 3701/R-C___

Ședința publică din 30 Septembrie 2014

Curtea compusă din:

Președinte: I____ M_____ - judecător

C__________ D______ - judecător

G___ A____ - judecător

V_______ I_____ - grefier

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta B_________ I__________ LIMITED, cu sediul ales în București, _________________________ nr. 3-5, Office Center, ________________, sector 2, împotriva sentinței nr. 226/CC din 11.07.2013, pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimată fiind pârâta ____________________, cu sediul în _________________________. 1, județul Argeș, scos de pe rolul Secției I Civilă.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat C_______ C__________ pentru intimata-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar, lipsă fiind recurenta-reclamantă.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 19,5 lei, potrivit Ordinului de plată nr.3 din 06.01.2014 (fila 6) și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul intimatei-pârâte depune la dosar copia sentinței nr. 90/CC din 11.03.2013, pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX*, copia certificatului de grefă emis de Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX** din 6.03.2014, din care rezultă că s-a respins recursul declarat împotriva sentinței nr.90/CC din 11.03.2013, cât și copia Monitorului Oficial nr. 1628/9.V.2011. Referitor la actele pe care recurenta-reclamantă le solicită prin cererea de recurs, arată că acestea se regăsesc la filele 35 și următoarele, înscrisuri depuse cu borderou, în dosarul de fond.

Curtea respinge cererea de probatorii solicitată de recurenta-reclamantă prin cererea de recurs, având în vedere că acestea se regăsesc la filele 35 și următoarele din dosarul de fond.

Apărătorul intimatei-pârâte invocă lipsa capacității de exercițiu în formularea recursului. Arată că recursul este semnat de reprezentantul recurentei-reclamante, însă nu rezultă cine reprezintă societatea, neexistând nici dovada calității de reprezentant.

Pe recurs, având cuvântul, solicită respingerea acestuia, considerând că nu este motivat, arătându-se numai motivele de nulitate. Solicită obligarea recurentei-reclamante și la plata cheltuielilor de judecată, atât la fond cât și la recurs.

C U R T E A

Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 26 mai 2011, reclamanta B_________ I__________ Limited, a chemat în judecată pe pârâta _______________ a solicitat anularea Hotărârii adunării generale ordinare a acționarilor nr.1/15 aprilie 2011.

În motivare, a susținut că hotărârea atacată încalcă dispozițiile legale privind constituirea și deliberările adunărilor generale, precum și normele imperative privind adoptarea hotărârilor prin vot secret, iar alegerea auditorului financiar a societății a aparținut consiliului de administrație, adunarea generală aprobând o prelungire de mandat, în lipsa alegerii propriu - zise a persoanei respective.

Tribunalul Specializat Argeș, prin sentința nr.113/CC/15 martie 2012, a respins acțiunea, reținând în esență că, reclamanta nu s-a conformat dispoziției instanței de a depune la dosar statutul societății și orice alte înscrisuri în dovedirea acesteia.

Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței de mai sus, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul motivelor prevăzute de art.304 pct.9 și art.304¹ din Codul de procedură civilă și a susținut că tribunalul nu a soluționat acțiunea cu care a fost învestit, nu s-a pronunțat pe fondul cauzei și nu a analizat excepțiile invocate, încălcând rolul activ al judecătorului prevăzut de art.129 alin.5 din Codul de procedură civilă.

În altă ordine de idei, a arătat că, în pofida aprecierii primei instanțe, și-a probat susținerile din acțiune, însoțită de hotărârea adunării generale și convocatorul acesteia, așa cum au fost publicate în Monitorul Oficial, și că motivele de nulitate invocate puteau fi dovedite pe baza înscrisurilor aflate în posesia pârâtei.

A mai susținut că hotărârea în discuție urma să fie indiscutabil anulată, în raport de motivele pe care și-a întemeiat acțiunea, în sensul că secretarul de ședință al adunării generale nu a fost ales dintre acționarii societății și a încălcat normele imperative privind adoptarea hotărârilor prin vot secret.

În această situație, alegerea auditorului financiar al societății a aparținut consiliului de administrație, adunarea generală aprobând o prelungire de mandat fără a fi aleasă o persoană și nu a fixat durata minimă a contractului de audit financiar, referindu-se doar la anul financiar 2011.

Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr.1519/R-C___/24 aprilie 2013, a admis recursul și a casat sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanța de fond, reținând următoarele:

Potrivit art.129 alin.6 din Codul de procedură civilă, judecătorii sunt obligați să se pronunțe asupra obiectului cererii deduse judecății, ceea ce înseamnă că trebuie să se pronunțe cu prioritate asupra capetelor de cerere cu care au fost învestiți, iar în considerentele hotărârii să prezinte argumentele de fapt și de drept care le-au format convingerea.

În cauză, instanța de fond s-a rezumat a reține doar că reclamanta nu a depus la dosar statutul societății și alte înscrisuri doveditoare, prin urmare nu și-a probat susținerile, fără a face vreo referire la actele depuse cu borderou la fila 35 din dosar.

Or, în vederea stabilirii corecte a situației de fapt, instanța ar fi trebuit potrivit art.129 alin.5 din Cod procedură civilă, să analizeze toate mijloacele de probă depuse la dosar de reclamantă și numai în măsura în care ar fi apreciat ca fiind indispensabilă soluționării cauzei, să solicite proba cu statutul societății pârâte căreia, urma să îi pună în vedere să-l depună.

Prin această modalitate de soluționare a cauzei și de motivare a hotărârii, instanța a încălcat dispozițiile art.261 din Codul de procedură civilă, dar și art.6 paragraful 1 din CEDO, pentru că sentința recurată nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au determinat-o să rețină caracterul neîntemeiat al acțiunii.

Așa fiind, instanța de control judiciar nu își poate exercita atribuțiile, prin soluția adoptată nefiind practic cercetat fondul cauzei, impunându-se admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru ca tribunalul să se conformeze celor de mai sus.

Ulterior, Tribunalul Specializat Argeș, prin sentința nr.226/CC/11 iulie 2013, a respins acțiunea.

În motivarea acesteia a arătat că, la soluționarea cauzei după casarea cu trimitere spre rejudecare, reclamanta nu s-a prezentat, situație în care va aprecia dispozițiile art.129 alin.5 din Codul de procedură civilă în raport de atitudinea părților din dosar și de probele administrate, neputându-se substitui intereselor acestora.

Analizând ca atare susținerile reclamantei din acțiune, prin prisma materialului probator existent la dosar, respectiv a înscrisurilor depuse în primul ciclu procesual, a reținut că, pe de o parte, nu justifică interesul promovării acțiunii în anulare a hotărârii adunării generale ordinare a acționarilor, de vreme ce prin reprezentantul său legal a votat favorabil pentru numirea secretarului de ședință și nu a contestat înscrisurile în temeiul cărora acesta a fost propus.

Pe de altă parte, Legea nr.31/1990 republicată nu prevede o procedură standard privitoare la votul asupra prelungirii mandatului administratorilor, cenzorilor sau auditorilor financiari, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu și-a exprimat dezacordul în momentul votului.

De asemenea, a reținut că nu au existat alte propuneri din partea acționarilor, inclusiv din partea reclamantei, exprimate în condițiile art.117¹ din Legea nr.31/1990 republicată, cu privire la prelungirea mandatului auditorului financiar al societății, situație în care devin incidente dispozițiile art.111 lit.b¹ din același act normativ.

Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței menționate, criticile ce i-au fost aduse, încadrându-se din oficiu în raport de omisiunea acesteia de a le motiva în drept, în dispozițiile art.304 pct.9 și art.304¹ din Codul de procedură civilă.

În dezvoltarea acestora, a susținut că Tribunalul Specializat Argeș nu a respectat indicațiile obligatorii ale instanței de casare și nu și-a motivat soluția pronunțată, întrucât nu a analizat mijloacele de probă depuse la dosar și, eventual, în virtutea rolului său activ, nu a pus în vedere părților să depună alte înscrisuri.

Din acest punct de vedere, cererea sa a fost însoțită de probele pe care se sprijină, respectiv hotărârea adunării generale și convocatorul adunării, privitor la care instanța nu și-a exprimat opinia în motivare, și nu a observat cererea expresă de încuviințare probe, în sensul de a solicita pârâtei să depună înscrisurile aflate în posesia sa.

Deosebit, a susținut că instanța nu a analizat motivele de nulitate invocate de ea prin acțiunea introductivă de instanță, fundamentate pe dispozițiile imperative ale Legii nr.31/1990, respectiv că secretarul de ședință al adunării generale nu a fost ales dintre acționarii societății, conform art.129 alin. 2, au fost încălcate dispozițiile legale privind adoptarea hotărârilor prin vot secret-art.130 alin.2-precum și dispozițiile art.111 lit.b¹, referitoare la alegerea auditorului financiar.

Recursul este nefondat în raport de considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează.

Prin acțiunea cu care a sesizat instanța, reclamanta a solicitat anularea Hotărârii nr.1 a Adunării generale ordinare a acționarilor pârâtei din data de 15 aprilie 2011, motivat de faptul că a fost pronunțată cu încălcarea unor dispoziții din Legea nr.31/1990, referitoare la constituirea și deliberarea adunărilor generale.

Astfel, a susținut că s-au încălcat dispozițiile art.129 alin.2, întrucât secretarul de ședință nu a fost ales dintre acționarii societății, conform registrului acționarilor de la data de referință a adunării generale, dispozițiile art.130 alin.2 privitoare la adoptarea hotărârilor prin vot secret, întrucât pârâta a prelungit mandatul administratorilor și a auditorului financiar în condiții de vot deschis, precum și dispozițiile art.111 lit.b¹, alegerea auditorului financiar fiind făcută de consiliului de administrație și nu de către adunarea generală ordinară a societății.

Din actele și lucrările dosarului, respectiv mandatul de reprezentare nr.8108/2011, buletin de vot pentru Adunarea generală ordinară a acționarilor din data de 15 aprilie 2011, buletin de vot privind auditoriul financiar, procesul - verbal al adunării generale din data de 15 aprilie 2011, actul constitutiv actualizat, actul adițional (fila 35), rezultă că hotărârea nr.1/15 aprilie 2011 a Adunării generale ordinare a acționarilor pârâtei, a fost adoptată cu aplicarea și respectarea corectă a legii.

Potrivit art.129 alin.2 „Adunarea generală va alege, dintre acționarii prezenți, 1 până la 3 secretari, care vor verifica lista de prezență a acționarilor, indicând capitalul social pe care îl reprezintă fiecare, procesul-verbal întocmit de secretarul tehnic pentru constatarea numărului acțiunilor depuse și îndeplinirea tuturor formalităților cerute de lege și de actul constitutiv pentru ținerea adunării generale.”

Sub acest aspect, reclamanta a susținut că secretarul de ședință nu a fost ales dintre acționarii societății, conform registrului acționarilor de la data de referință a adunării generale, funcția de secretar fiind îndeplinită de R_____ I___, care nu și-a probat calitatea de acționar, însă la dosar sunt depuse înscrisuri care fac această dovadă (filele 52 -53).

Deosebit, așa cum corect a observat instanța de fond, reclamanta prin reprezentantul său legal, a votat favorabil pentru numirea acestei persoane în calitate de secretar de ședință și nu și-a exprimat dezacordul față de înscrisurile din care rezultă calitatea sa de acționar.

În conținutul hotărârii s-a menționat aprobarea alegerii unui secretar dintre acționarii prezenți și anume alegerea lui R_____ I___ și a doi secretari tehnici, cu unanimitate de voturi, un număr de xxxxxxxxxxx voturi „pentru”, reprezentând 100% capital prezent și reprezentat.

În consecință, aprecierea instanței privitoare la netemeinicia acestui motiv de nelegalitate a hotărârii atacate este justă, motivul de recurs corespunzător fiind nefondat.

Reclamanta a mai susținut că hotărârea adunării generale a încălcat și dispozițiile art.130 alin.2 din Legea nr.31/1990, care instituie obligativitatea votului secret pentru numirea sau revocarea membrilor consiliului de administrație, ai consiliului de supraveghere, cenzorilor și inclusiv auditorilor financiari, pentru că a prelungit mandatul administratorilor și auditorului financiar în condiții de vot deschis.

La pct.8 din hotărâre s-a aprobat prelungirea contractului de audit financiar cu majoritatea de voturi exprimată prin vot secret, un număr de xxxxxxxxxxx voturi „pentru”, reprezentând 97,2454% din capitalul prezent și reprezentat, un număr de 7.891.905 voturi „împotrivă”, reprezentând 2,7546% din capitalul social prezent și reprezentat.

Respectarea dispozițiilor legale expuse, referitoare la exprimarea votului secret privind aprobarea prelungirii contractului de audit financiar, rezultă și din cuprinsul procesului - verbal al adunării generale ordinare a acționarilor (fila 49).

În consecință, instanța de fond s-a pronunțat corect și legat de această critică adusă hotărârii adunării generale.

În fine, nu se susține nici motivul de recurs privind numirea aceluiași auditor financiar în continuare de către consiliului de administrație și nu de către adunarea generală, așa cum prevede art.111 alin.1 lit.b¹ din Legea nr.31/1990, procesul - verbal al adunării generale din data de 15 aprilie 2011 contrazicând afirmațiile pârâtei.

Față de considerentele expuse, rezultă că Tribunalul Specializat Argeș a respectat îndrumările instanței de control judiciar, adoptând sentința recurată pe baza analizei înscrisurilor depuse la dosar, care i-au format convingerea, motivată în fapt și în drept, fără a mai fi nevoie să solicite pârâtei depunerea la dosar a înscrisurilor la care se referă reclamanta.

De altfel, potrivit principiului disponibilității părților, reclamanta care era obligată să se prezinte la proces, să depună în contraprobă înscrisurile pe care le credea de cuviință și să facă susținerile necesare, a manifestat ca și în primul ciclu procesual pasivitate, solicitând exclusiv instanței să-i suplinească lipsa de acțiune.

Or, în condițiile în care, cu probele deja depuse la dosar, instanța a ajuns la concluzia că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate, hotărârea adunării generale fiind luată cu respectarea dispozițiilor legale criticate, era obligația acesteia să facă dovada contrară.

În consecință, Curtea apreciază că recursul este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta B_________ I__________ LIMITED, cu sediul ales în București, _________________________ nr. 3-5, Office Center, ________________, sector 2, împotriva sentinței nr. 226/CC din 11.07.2013, pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimată fiind pârâta ____________________, cu sediul în _________________________. 1, județul Argeș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 Septembrie 2014, la Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru Președinte, I____ M_____, pensionat, semnează Președinte instanță	Judecător, C__________ D______	Judecător, G___ A____
	Grefier, V_______ I_____

Red. C.D.

I.C./2 ex/30.10.2014

J.fond M.P_______