La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursurile sunt legal timbrate cu taxă judiciară de câte 20 lei, potrivit chitanțelor nr.xxxxxxx(174) din 20.01.2014 (fila 30)și nr.xxxxxxxxx din 21.01.2014 (fila 36) și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 29 aprilie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Având nevoie de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi, 06 mai 2014, când a pronunțat următoarea decizie.

C U R T E A :

Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 15 iunie 2011, reclamantul T____ D______ a chemat în judecată pe pârâta _____________________ a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii nr.79/16 aprilie 2011 a Adunării Generale Ordinare a Acționarilor, iar în subsidiar anularea parțială a acestei hotărâri.

În motivare, a susținut că este acționar în cadrul pârâtei, cu un număr de 3.064.655 acțiuni, ce reprezintă un procent de 11,0238% din totalul acțiunilor și în această calitate, în ședința din data de 16 aprilie 2011 a formulat obiecțiuni care nu au fost luate în considerare, fiind determinat să voteze „împotrivă” și să solicite consemnarea acestei poziții.

Prin hotărârea menționată s-a decis peste voința sa, vânzarea, concesionarea, închirierea, respectiv locația de gestiune de active pe baza propunerilor Consiliului de Administrație, încălcându-se astfel dispoziții statutare.

Reclamantul a mai susținut că legea delimitează în mod clar atribuțiile diferitelor organe de conducere, în scopul de a nu permite deturnarea competențelor decizionale ale acționarilor și sustragerea unor operațiuni din sfera de decizie a acestora, de importanță deosebită pentru societate, de sub controlul acționarilor.

Așa fiind, delegarea printr-o hotărâre a Adunării Generale Ordinare a Acționarilor, a exercițiului unei atribuții de competența Adunării Extraordinare, pentru care legea nu permite delegarea de către Consiliul de Administrație, este lovită de nulitate absolută, operațiunea de cesiune de creanțe reprezentând o vânzare de active ale societății.

Deosebit, a susținut că atribuțiile de contractare a creditelor și de prelungire a liniilor de credit pentru producție și investiții, sunt de competența Adunării Generale Ordinare, potrivit art.14.9 din Actul constitutiv al societății, scopul acestei reglementări urmărind să nu permită unor persoane care ocupă temporar funcția de administrator, membru în Consiliul de Administrație, să ia decizii care să greveze patrimoniul societății pe termen lung, în locul Adunării Generale a Acționarilor, competentă.

De asemenea, prin hotărârea în discuție a fost desemnată persoana care să reprezinte societatea în relațiile cu SSIF Elda Invest SA, cu mențiunea că singurele variante de efectuare a unor investiții pe piața de capital, constau în participarea cu capital la societățile comerciale listate la B____ de Valori București și cumpărarea (în scopul revânzării), precum și vânzarea de acțiuni ca fapt de comerț, activitate permanentă aducătoare de profit.

Cu toate acestea, în actul constitutiv al societății pârâte nu a fost inclusă o astfel de activitate, așa că folosirea unor sume de bani de către aceasta în scopul relevat, ar reprezenta potrivit cadrului normativ în vigoare, o activitate comercială ilicită ce ar putea atrage pentru aceasta consecințele desfășurării unei asemenea activități.

La data de 20 octombrie 2011, reclamantul și-a precizat acțiunea și a solicitat în principal, constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii nr.79/16 aprilie 2011, respectiv art.2, 3, 10, 11 și 14, precum și a rezoluției consemnate la art.9, iar în subsidiar anularea parțială a acestei hotărâri, respectiv art.2, 3, 10, 11 și 14 și a rezoluției de la punctul 9.

Separat, prin acțiunea înregistrată la data de 26 iulie 2011, precizată la data de 11octombrie 2011, reclamantul a chemat în judecată aceeași pârâtă și a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii nr.80/11 iunie 2011 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, a rezoluției prin care s-a reținut că acționarii _______________, Mattera __________________ SA și Goras Consulting SA au drept de preemțiune și pot subscrie, a rezoluției potrivit căreia, fondurile rezultate din majorarea capitalului social să fie folosite pentru investiții pentru piața da capital și a rezoluției menționate la art.2 din hotărâre.

În subsidiar, a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a acestei hotărâri, respectiv art.1 și 2.

În baza art.164 Cod procedură civilă, Tribunalul Specializat Argeș investit cu soluționarea celor două cauze, a dispus conexarea acestora.

La data de 13 septembrie 2011, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta _______________________________ nulității absolute parțiale a Hotărârii nr.20/12 august 2011 adoptată în ședința extraordinară a Consiliului de Administrație, iar în subsidiar anularea și modificarea parțială a acesteia.

La data de 17 noiembrie 2011, această acțiune a fost precizată și completată, în sensul constatării nulității absolute parțiale a art.1, 2 și 4 din Hotărârea nr.20/12 august 2011 evocată, iar în subsidiar anularea parțială a art.1, 2 și 4 din această hotărâre și constatarea că reclamantul, în calitate de acționar, și-a exercitat dreptul de preferință în termen, prin subscrierea unui număr de 6.129.310 acțiuni noi, efectuând plata acestora la data subscrierii.

Pe de altă parte, a solicitat să se constate că acționarul ________________-a exercitat dreptul de preferință în termen, prin subscrierea unui număr de 1.660.000 acțiuni noi și a efectuat plata acestora la data subscrierii.

Prin încheierea din data de 17 noiembrie 2011, instanța a dispus să fie conexată și această cauză la dosarul principal al cauzei.

Prin sentința nr.77/CC/21 februarie 2013, Tribunalul Specializat Argeș a admis în parte acțiunea așa cum a fost precizată și completată și a constatat nulitatea absolută a Hotărârii nr.79/16 aprilie 2011 a Adunării Generale Ordinare a Acționarilor pârâtei și a Hotărârii nr.80/11 iunie 2011 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor pârâtei, a respins capătul de acțiune precizat și completat privind constatarea nulității absolute a Consiliului de Administrație a Electroargeș SA și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 7.000 lei cheltuieli de judecată.

Ca să pronunțe această sentință a reținut următoarele:

Pârâta este o societate comercială ale cărei acțiuni se tranzacționează la B____ de Valori București, sub simbolul ELGS și se supune reglementărilor specifice privind emitenții de valori mobiliare.

Privitor la _______________, a motivat că este o societate comercială deținută și reprezentată de către numitul C.C. C____, care a dobândit la sfârșitul lunii octombrie 2010 un pachet de acțiuni ale pârâtei și împreună cu mai multe societăți acționează și deține un pachet ce depășește pragul de 33%, fiindu-i aplicabile dispozițiile art.203 din Legea nr.297/2003 privind piața de capital.

_______________ avea încă de la începutul lunii ianuarie 2011, obligația de a lansa ofertă publică adresată tuturor deținătorilor de acțiuni ale _________________________ nu s-a conformat.

Prin Hotărârea nr.79/16 aprilie 2011, Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor, a dispus ca mai multe atribuții ale sale să fie transferate către Consiliul de Administrație, având în vedere că acționarul Portavon SRL și persoanele cu care acționează în mod concertat, erau suspendate în acea perioadă, datorită limitării drepturilor la vot.

Consecința acestei hotărâri, sumele de bani disponibile aparținând societății, urmau să fie folosite pe piața de capital prin SSIF Elda Invest SA G_____ și împuternicit Consiliul de Administrație să desemneze persoana care să reprezinte societatea în relațiile cu aceasta.

Instanța a motivat că rezoluțiile adoptate prin art.2 și 3 din hotărârea de mai sus, au avut numai aparent scopul de a păstra sumele de bani disponibile la nivelul societății pentru efectuarea unor investiții, în realitate acestea fiind folosite pe piața de capital în dauna societății și a celorlalți acționari.

În acest mod, instanța a apreciat că s-au încălcat dispozițiile art.136¹ din Legea nr.36/1990, care prevăd că acționarii trebuie să-și exercite drepturile cu bună-credință, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale societății și ale celorlalți acționari.

Ca să ajungă la concluzia că aceste dispoziții legale au fost încălcate, instanța a făcut trimitere la înscrisurile depuse la doar și la răspunsurile părților la interogatoriu, reținând că fondurile societății au fost folosite pe piața de capital în avantajul direct al acționarului majoritar Portavon SRL, care și-a însușit și a beneficiat în mod direct de o parte din acestea.

Astfel, la data de 30 august 2011, _______________ a vândut un pachet de 419.200 acțiuni ale ____________________, către un număr de patru societăți comerciale, din care pârâtei i-a vândut 100.000 acțiuni cu un preț de 10lei/acțiune.

Încălcarea legii a atras numeroase sancțiuni din partea CNVM, aplicate prin Ordonanțe atât societății Electroargeș SA cât și reprezentantului său legal, fiind menționate în acest sens Ordonanța nr.523/01 noiembrie 2011 și Ordonanța 576/22 noiembrie 2011, potrivit cărora, pârâta nu a respectat prevederile Ordonanțelor nr.380/2011, nr.390/2011 și nr.435/2011.

Instanța a mai reținut că, modul de operare conceput și aplicat pentru prejudicierea acționarilor minoritari a fost mereu același, în timp ce membrii grupării C____ refuză să lanseze oferta publică la ___________________________, ca membru al grupării, procedează în mod similar cu alte societăți comerciale, fiind prejudiciați astfel acționarii minoritari și investitorii pe piața de capital.

În altă ordine de idei, instanța a motivat că delegarea către Consiliul de Administrație a atribuțiilor de a aproba modificarea programului de investiții pentru anul 2011, a fost realizată cu încălcarea legii, respectiv art.14.7 din Actul constitutiv și art.111 lit.e din Legea nr.31/1990 care prevăd că: „(1)Adunarea generală ordinară se întrunește cel puțin o dată pe an în cel mult cinci luni de la încheierea exercițiului financiar, (2) În afară de dezbaterea altor probleme înscrise la ordinea de zi, adunarea generală este obligată să stabilească bugetul de venituri și cheltuieli și, după caz, programul de activitate pe exercițiul financiar următor”.

Astfel, potrivit dispozițiilor legale citate, rezultă în mod clar atribuțiile Adunării Generale, precum și cele de competența Consiliului de Administrație, deosebit, legea menționează care dintre acestea pot fi delegate, cele privind stabilirea bugetului de venituri și cheltuieli revenind exclusiv Adunării Generale, fără a putea fi delegate.

În privința Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr.11/06 iunie 2011, având ca obiect majorarea capitalului social al pârâtei, la cererea acționarului majoritar _______________, instanța a observat că acesta a invocat încălcarea dispozițiilor relative prevăzute de art.203 din Legea nr.297/2004.

Printr-un astfel de demers, s-a adus o atingere serioasă dreptului acționarilor minoritari de a-și vinde acțiunile în cadrul unei oferte publice obligatorii, de preluare la un preț stabilit în mod corect, iar acționarul majoritar a dobândit acțiuni la valoarea nominală, în loc să le cumpere de la acționarii minoritari la prețul corect stabilit în mod legal în cadrul ofertei publice de preluare obligatorie, s-au majorat cotele de deținere deoarece mulți acționari minoritari nu au mai participat la o astfel de majorare și s-au obținut fonduri noi, folosite pe piața de capital în scopul dobândirii controlului asupra altor societăți.

Instanța a mai reținut că prin Hotărârea nr.20/12 august 2011, în cadrul ședinței Consiliului de Administrație, s-a decis eliminarea reclamantului de pe listele de subscrieri, precum și a altor acționari, în scopul favorizării acționarului majoritar Portavon SRL.

Sesizată cu privire la această situație abuzivă, CNVM a efectuat verificări, în urma cărora a aplicat membrilor Consiliului de Administrație sancțiuni constând în amendă de câte 1.000 lei fiecare, prin Ordonanțele nr.461, 462 și 463 din data de 04 octombrie 2011, iar prin Ordonanța 464/2011 a dispus remedierea urgentă a acestui abuz, prin reincluderea atât a reclamantului, cât și a celorlalți acționari în lista de subscrieri.

Ulterior, consecința nerespectării celor dispuse prin Ordonanța 464/2011, fiecare din cei trei membri ai Consiliului de Administrație au fost din nou sancționați, cu câte 5.000 lei amendă, prin Ordonanțele 510, 511 și 512/01 noiembrie 2011, iar așa fiind, Consiliul de Administrație a fost obligat să valideze de îndată toate subscrierile efectuate în perioada de exercitare a dreptului de preferință, aferent Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 13 iulie 2011 și să dispună cele necesare pentru înregistrarea acestora.

Față de cele expuse, instanța de fond a statuat asupra admiterii în parte a acțiunii, așa cum a fost precizată și completată, în sensul constatării nulității absolute a Hotărârii nr.79/16 aprilie 2011 a Adunării Generale Ordinare a Acționarilor și a Hotărârii nr.80/11 iunie 2011 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, apreciind însă că este inadmisibil capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute a Hotărârii nr.20/12 august 2011 a ședinței extraordinare a Consiliului de Administrație al pârâtei, față de dispozițiile art.9 din Actul constitutiv și art.132 din Legea nr.31/1990, care prevăd o procedură standard, ce nu permite atacarea în justiție, cu referire și la competențele Consiliului de Administrație prevăzute de art.142 din Legea nr.31/1990.

Reclamantul și pârâta au declarat recurs împotriva sentinței de mai sus, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie în raport de considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Reclamantul a invocat în drept dispozițiile art.304 pct.6,8 și 9 din Cod procedură civilă, precum și art.304¹ Cod procedură civilă, susținând următoarele:

Sentința Tribunalului Specializat Argeș este nelegală pentru că s-a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv constatarea nulității absolute a Hotărârii nr.80/11 iunie 2011 a Adunării Generale Ordinare a Acționarilor, deși prin acțiunea formulată a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a acesteia, respectiv art.1.3 privind înlăturarea dreptului de preemțiune a acționarilor Portavon SRL, Mattera _________________________ art.1 privind aprobarea folosirii sumelor rezultate din majorarea de capital pentru investiții și art.2 privind delegarea unor atribuții către Consiliul de Administrație în majorarea capitalului social.

Reclamantul a apreciat că instanța a dispus anularea hotărârii în integralitatea sa fără a se pronunța asupra fiecărui motiv de nulitate invocat, referitor la aspectele vizate, ceea ce ar fi permis restrângerea efectelor hotărârii, astfel că acționarii care au acționat concertat nu puteau să subscrie acțiuni provenite din majorarea de capital social, iar voturile acestora nu trebuiau să fie luate în considerare la calculul majorității cu care s-a luat decizia.

Pe de altă parte, sentința este nelegală pentru că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a încălcat și aplicat greșit legea, cu referire în principal la aprecierea că acționarii pârâtei nu pot ataca cu acțiune în nulitatea absolută Hotărârea Consiliului de Administrație, considerând acest petit de acțiune inadmisibil.

În acest mod, reclamantul a observat că s-au încălcat dispozițiile art.236 alin.3 din Legea nr.297/2004, din care rezultă posibilitatea contestării în instanță a hotărârii Consiliului de Administrație.

În continuare, reclamantul a arătat că sunt îndeplinite toate condițiile cumulative pentru ca această hotărâre să poată fi atacată în justiție potrivit legii speciale, pe care le-a descris în motivarea recursului, că hotărârea este nulă consecința anulării Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr.80/11 iunie 2011 care a stat la baza adoptării ei și că majorarea capitalului social luată de Consiliul de Administrație, s-a făcut fără ca în prealabil să fi fost modificat art.22 din Actul constitutiv, cu privire la extinderea competențelor Consiliului de Administrație în acest sens.

Reclamantul a mai criticat hotărârea în discuție, reluând motivele de nulitate absolută invocate în acțiunea prin care a sesizat instanța, în legătură cu fondul acesteia.

În fine, a susținut că sentința este nelegală pentru că instanța de fond nu a acordat toate cheltuielile de judecată cerute de reclamant, în sumă de 23.600 lei, cuprinse în trei cauze diferite, conexate, și nu și-a motivat punctul de vedere cu privire la acordarea sumei de doar 7.000 lei.

Pârâta a declarat de asemenea recurs împotriva sentinței de mai sus, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art.304 pct.6-9 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea acestora a susținut în primul rând, că sentința recurată este lovită de nulitate, fiind încălcate dispozițiile art.261 Cod procedură civilă, deoarece nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și nici cele pentru care au fost înlăturate apărările și susținerile sale, fiind astfel imposibilă exercitarea controlului judiciar și a încălcat dreptul său la un proces echitabil.

În al doilea rând, a susținut că sentința recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, cu referire la art.136¹ din Legea nr.31/1990 în privința Hotărârii Generale Extraordinare a Acționarilor nr.79/16 aprilie 2011, susținând în esență, analizând fiecare din punctele 2, 3, 9, 10, 11 și 14 din conținutul acesteia, că a fost adoptată cu respectarea legii și nu s-a avut în vedere prejudicierea acționarilor minoritari, urmărind doar ca societatea să fie competitivă.

Tot astfel, a susținut că prin sentința pronunțată, instanța și-a depășit limitele investirii sale, analizând modul în care administratorii săi au înțeles să gestioneze activitatea curentă și reținând aspecte care nu au legătură cu cauza.

De asemenea, instanța s-a pronunțat greșit asupra nulității Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr.80/11 iunie 2011, motivat de faptul că au fost încălcate dispozițiile art.203 din Legea nr.297/2004, potrivit cărora, societățile intrate sub incidența acestui act normativ urmau să nu participe la majorarea de capital social.

Or, în acest sens, reclamantul a solicitat un punct de vedere CNVM, exprimat la data de 15 ianuarie 2013, în sensul că legislația pieței de capital nu cuprinde prevederi cu privire la interdicția persoanelor ce acționează concertat și care dețin mai mult de 33% din drepturile de vot, de a subscrie în cadrul majorării prin exercitarea dreptului de preferință, acțiuni ale aceluiași emitent, exercitarea dreptului de preferință în cadrul majorării de capital neîncadrându-se în dispozițiile art.203 alin.2 din Legea nr.297/2004.

Așa fiind, a arătat că hotărârea analizată a fost luată cu respectarea și aplicarea legii, stabilindu-se în mod clar procedura de subscriere, delegarea expresă de atribuții primită de membrii Consiliului de Administrație, nefiind necesară modificarea Actului constitutiv, cu informarea tuturor acționarilor care au votat în cunoștință de cauză.

De asemenea, a considerat greșită statuarea instanței de fond potrivit căreia, reclamantul a fost înlăturat de pe lista acționarilor care au subscris, precum și cea în sensul că CNVM a sancționat pretinsele nelegalități strecurate în hotărârea Consiliului de Administrație nr.20, susținând că această instituție nu are atribuții de verificare a legalității actelor emise de societățile cotate la bursă,care, dimpotrivă, au fost apreciate pozitiv de către Oficiul Registrului Comerțului, iar la data de 1 noiembrie 2011, CNVM și Depozitarul Central au validat majorarea de capital social prin emiterea certificatului depus la dosar.

Analizând concomitent criticile aduse în recurs sentinței de ambele părți, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, C_____ reține următoarele:

Privitor la critica potrivit căreia, hotărârea instanței de fond estre lovită de nulitate absolută, fiind pronunțată cu încălcarea art.261 Cod procedură civilă deoarece nu este motivată în fapt și în drept, vizând motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 din Cod procedură civilă, invocat de pârâtă, este adevărat că motivarea sau considerentele trebuie să arate fiecare capăt de cerere și apărările părților, probele care au fost administrate, motivându-se pentru ce unele dintre ele au fost reținute, iar altele înlăturate, excepțiile invocate și modul în care au fost soluționate normele juridice pe care le-a aplicat la situație de fapt stabilită.

Motivarea trebuie să fie clară, precisă și convingătoare, astfel încât din conținutul ei să rezulte justețea soluției pronunțate, cuprinzând răspunsuri exacte la toate capetele de cerere și la toate apărările formulate pe baza tuturor probelor administrate, a argumentelor și a raționamentelor juridice, a principiilor și regulilor de drept substanțial și procesual, cu respectarea contradictorialității procesului și dreptului la apărare.

Chiar dacă considerentele unei hotărâri nu constituie de regulă o problemă de volum, ci de conținut, instanța trebuie să prezinte motivele care au determinat-o să pronunțe soluția,astfel încât să fie posibilă exercitarea controlului judiciar privitor la fiecare pretenție dedusă judecății.

Din această perspectivă, se observă că în cauză, prin capetele de acțiune vizând Hotărârile nr.79/16 aprilie 2011 și nr.80/11 iunie 2011, aparținând Adunării Generale Ordinare și Extraordinare a Acționarilor pârâtei, astfel cum au fost precizate și completate, s-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a acestora cu privire la anumite aspecte menționate de reclamant în mod concret, expres și nu a hotărârilor în ansamblul lor.

Astfel, cu privire la Hotărârea nr.79/16 aprilie 2011, s-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale pentru art.2, 3, 10, 11 și 14, precum și referitor la Rezoluția conținută la art.9, iar în legătură cu Hotărârea nr.80/11 iunie 2011, reclamantul a solicitat nulitatea absolută parțială pentru art.1.3, privind înlăturarea dreptului de preemțiune al unor acționari, punctul de la art.1 privind aprobarea folosirii sumelor rezultate din majorarea de capital social pentru investiții pe piața de capital și art.2 privind delegarea unor atribuții către Consiliul de Administrație în majorarea capitalului social.

Or, prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a anulat cele două hotărâri în întregul lor, acordând mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut și nu a motivat punctual pentru fiecare solicitare în parte, așa cum a fost expusă mai sus, cu arătarea argumentelor pentru care a admis acțiunea și a celor care au determinat-o să înlăture susținerile și apărările invocate, precum și dispozițiile legale pe care s-a întemeiat, instanța de control judiciar fiind în imposibilitate să efectueze o verificare corectă a soluției adoptate.

Așa fiind, devin incidente motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.6 și 7 din Codul de procedură civilă, fiind întemeiate criticile formulate din acest punct de vedre atât de reclamant, cât și de pârâtă.

În aceeași ordine de idei, este fondată critica adusă de reclamant privitoare la soluționarea cererii pentru acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de proces, reținând pe de o parte, că instanța a omis dispozițiile art.274 alin.1 din Cod procedură civilă, din care rezultă obligația părții ce cade în pretenții de a suporta toate cheltuielile de judecată efectuate de partea care a câștigat procesul, iar pe de altă parte, că nu și-a motivat opinia în nici un mod, în considerentele hotărârii nefiind menționată nicio sumă cu titlu de cheltuieli de judecată, cuantumul acestora apărând doar în dispozitiv.

Tot astfel se privește și motivul de recurs referitor la respingerea ca inadmisibil a capătului de acțiune privind constatarea nulității absolute a Hotărârii luate de Consiliul de Administrație al ______________________ nr.20/12 august 2011, reținând că pe de o parte, în minuta și dispozitivul sentinței s-a menționat respingerea capătului de acțiune privind constatarea nulității absolute a Consiliului de Administrație al ________________________ ce poate apărea ca o eroare materială, având în vedere obiectul investirii instanței și considerentele sentinței privitor la acest aspect.

Pe de altă parte, instanța a aplicat greșit legea apreciind că hotărârile Consiliului de Administrație nu pot fi atacate în instanță potrivit art.132 din Legeanr.31/1990, care prevede o procedură anume în acest sens, cu referire și la art.142, prin care se stabilesc competențele Consiliului de Administrație.

Astfel, potrivit art.132 din Legea nr.31/1990: „(1) Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.

(2) Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței.

(3) Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată.

(4) Membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție.

(5) Cererea se va soluționa în contradictoriu cu societatea, reprezentată prin consiliul de administrație, respectiv prin directorat.

(6) Dacă hotărârea este atacată de toți membrii consiliului de administrație, societatea va fi reprezentată în justiție de către persoana desemnată de președintele instanței dintre acționarii ei, care va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală, convocată în acest scop, va numi un reprezentant.

(7) Dacă hotărârea este atacată de toți membrii directoratului, societatea va fi reprezentată în justiție de către consiliul de supraveghere.

(8) Dacă au fost introduse mai multe acțiuni în anulare, ele pot fi conexate.

(9) Cererea se va judeca în camera de consiliu. Hotărârea judecătorească pronunțată este supusă numai apelului.

(10) Hotărârea definitivă de anulare va fi menționată în registrul comerțului și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. De la data publicării ea este opozabilă tuturor acționarilor.”

Expunerea textului citat reglementează condițiile și procedura de urmat pentru anularea unei hotărâri a adunării generale, contrară legii și actului constitutiv al societății, calitate procesuală activă în astfel de acțiuni în anulare având acționarii care au votat personal sau prin mandatar împotriva luării acelei hotărâri și care au cerut să se consemneze în procesul-verbal votul lor împotrivă.

În cauză, s-a solicitat însă constatarea nulității absolute a Hotărârii Consiliului de Administrație, luată în exercițiul atribuțiilor delegate de adunarea generală extraordinară a acționarilor de majorare a capitalului social, care are același regim juridic ca și hotărârile adunării generale.

Din cuprinsul dispozițiilor referitoare la anularea hotărârilor contrare legii sau actului constitutiv aparținând adunării generale, alin.4, rezultă că membrii consiliului de administrație, respectiv consiliul de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție.

Rațiunea incapacității de folosință procesuală specială a administratorilor și membrilor Consiliul de Administrație în acest sens, ține de esența raporturilor juridice dintre societate și administratori, membrii consiliului de supraveghere, adică raporturi de mandat comercial, în virtutea cărora, mandantul, adică societatea, este în drept să îl revoce oricând pe mandatar, dar cu un just motiv, obligarea mandantului să-i reîncredințeze mandatarului revocat mandatul retras, fiind admisibilă.

Astfel că, dacă administratorii și membrii consiliului de supraveghere având calitatea de acționari, ar putea ataca hotărârile adunării generale prin care sunt revocați, esența raporturilor de mandat ar fi afectată fundamental.

În altă ordine de idei, dispozițiile enunțate se întregesc cu cele din legea specială care au prioritate, anume Legea nr.297/2004, art.236 care dispun:

„(1) Orice majorare a capitalului social trebuie să fie hotărâtă de adunarea generală extraordinară a acționarilor.

(2) Actul constitutiv sau adunarea generală extraordinară pot autoriza majorarea capitalului social până la un nivel maxim. În limitele nivelului fixat, administratorii pot decide, în urma delegării de atribuții, majorarea capitalului social. Această competență se acordă administratorilor pe o durată de maximum un an și poate fi reînnoită de către adunarea generală pentru o perioadă care, pentru fiecare reînnoire, nu poate depăși un an.

(3) Hotărârile luate de consiliul de administrație al unei societăți admise la tranzacționare, în exercițiul atribuțiilor delegate de adunarea generală extraordinară a acționarilor, vor avea același regim ca și hotărârile adunării generale a acționarilor, în ceea ce privește publicitatea acestora și posibilitatea de contestare în instanță.

(4) Tarifele percepute acționarilor care solicită eliberarea unor copii ale documentelor emise în aplicarea alin.(3) nu vor depăși costurile necesare multiplicării.”

Prin urmare, hotărârile adunării generale extraordinare a acționarilor având ca obiect majorarea capitalului social, ca și hotărârile aparținând consiliului de administrație al unei societăți admise la tranzacționare, în exercițiul atribuțiilor delegate de adunarea generală extraordinară a acționarilor, au același regim juridic, putând fi contestate în instanță.

Așa fiind, nesoluționând fondul cu privire la acest capăt de cerere, pe care l-a apreciat ca inadmisibil, instanța a pronunțat o soluție greșită, însă fiind găsite întemeiate mai multe motive de nelegalitate, așa cum s-a arătat, privitoare la motivarea insuficient de convingătoare a sentinței pentru a permite un control judiciar just, precum și prin acordarea mai mult decât s-a cerut ori altceva decât s-a cerut, urmează ca în baza art.312 alin.3-5 din Codul de procedură civilă, să admită recursul și să caseze sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de reclamantul T____ D______, domiciliat în municipiul București, ______________________.45-47, __________, sector 1 și de pârâta _______________________>cu sediul în municipiul C_____ de Argeș, __________________, județul Argeș, împotriva sentinței nr.77/CC din 21 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX.