Dosar nr. XXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA A II-A CIVILĂ

DECIZIE Nr. 478/2014

Ședința publică de la 23 Octombrie 2014

PREȘEDINTE S____ L____

Judecător C_________ P______

Judecător M______ M__

Grefier V___ S_____

Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de _____________________ împotriva deciziei civile nr. 195 din 3 aprilie 2014 pronunțate de Curtea de Apel C______-Secția a II-a civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX , în contradictoriu cu intimații V_______ D_____ M______ și C________ T______.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier învederându-se faptul că nu au fost depuse înscrisurile solicitate de instanța care vizau calitatea de reprezentant a numitei V_______ D_____ M______ pentru _____________________.

Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare pe excepția lipsei calității de reprezentant a numitei V_______ D_____ M______ pentru _____________________ invocată din oficiu la termenul anterior.

CURTEA

Asupra contestației în anulare de față constată următoarele:

Prin decizia nr. 195 din 3 aprilie 2014 pronunțate de Curtea de Apel C______-Secția a II-a civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost anulat recursul formulat de pârâta _____________________ prin reprezentant P_________ VENUS, împotriva sentinței nr. 919/2013 din 12 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D___ – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata reclamantă V_______ D_____ M______ și intimata pârâtă C________ T______, pentru lipsa calității de reprezentant.

Pentru a pronunța această decizie Curtea a reținut următoarele:

Prin sentința nr. 919/2013 din 12.09.2013, pronunțată de tribunalul D___ – Secția a II-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta C________ T______. S-a respins acțiunea formulată de reclamanta V_______ D_____-M______ în contradictoriu cu pârâții _____________________ și C________ T______.

Tribunalul a reținut că, potrivit certificatului de furnizare informații eliberat de ORC DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL D___, _____________________ a avut inițial ca asociați pe C_________ D_____-M______ și C________ T______.

Prin sentința nr. 178, pronunțată la data de 08.04.2005 de Tribunalul D___, s-a dispus excluderea din societate a asociatei C_________ D_____-M______, instanța stabilind structura participării asociatei C________ T______ la capitalul social al _____________________ în cotă de 100%.

Împotriva acestei sentințe au fost exercitate căile de atac, aceasta devenind irevocabilă la data de 02.05.2007, prin decizia nr. 1597 pronunțată de ÎCCJ.

În această perioadă, de la data pronunțării sentinței nr. 178 din 08.04.2005, până la momentul când aceasta a devenit irevocabilă, în societate au intervenit modificări în ceea ce privește asociații, ca urmare a transmiterii părților sociale de către C_________ D_____-M______ către V_______ E________ și aceasta din urmă către C_________ V___.

Prin hotărârea nr. 1 din 05.09.2011, C________ T______, în calitate de asociat unic al _____________________ a hotărât modificarea actului constitutiv al societății, în ceea ce privește sediul social, revocarea administratorilor V_______ D_____-M______ și V_______ E________ și numirea ca administrator a asociatului unic C________ T______.

Prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. xxxxx/63/2011, reclamanții C_________ V___ și V_______ E________ au solicitat constatarea nulității absolute a hotărârii nr. 1 din 05.09.2011 luată de C________ T______, invocând încălcarea dispozițiilor privind convocarea și folosirea în mod nelegal a calității de asociat unic a numitei C________ T______.

Prin sentința nr. 880 din 28.11.2012, pronunțată de Tribunalul D___ în dosarul mai susmenționat, cererile au fost respinse, instanța reținând că la momentul adoptării hotărârii a cărei anulare se cere, C________ T______ avea calitatea de asociat unic al _____________________, neimpunându-se convocarea reclamanților la adunarea generală a asociaților.

Potrivit dispozițiilor art. 431 NCPC nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

Astfel, elementele autorității de lucru judecat sunt părțile, obiectul și cauza, care trebuie să fie aceleași în ambele cereri.

Observând sentința nr. 880 din 28.11.2012 pronunțată de Tribunalul D___, invocată de pârâtă în susținerea excepției autorității de lucru judecat, instanța a constatat că, deși între cele două cauze există identitate în ceea ce privește obiectul și cauza, condiția identității părților nu este îndeplinită.

Neexistând identitate în ceea ce privește părțile, prima acțiune fiind promovată de reclamanții C_________ V___ și V_______ E________, nu sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat.

Însă autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 Cod civil, art. 431 Noul Cod de procedură civilă) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. 2 Cod civil, art. 431 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă). Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, nu la fel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Astfel, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune în cel de al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între hotărârile judecătorești.

Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și fără a aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât dreptul de acces nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.

Având în vedere că în dosarul nr. xxxxx/63/2011 au fost supuse verificării aceleași aspecte care au fost invocate și în prezenta cauză (nulitatea hotărârii din 05.09.2011 datorită încălcării dispozițiilor privind convocarea), iar prin sentința nr. 880 din 28.11.2012, pronunțată în acea cauză, aceste aspecte au fost deja tranșate, instanța stabilind că la momentul adoptării hotărârii nr. 1 din 05.09.2011 C________ T______ avea calitatea de unic asociat al _____________________.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta _____________________, prin reprezentant P_________ VENUS, care a invocat nelegalitatea hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.8 și 9 din Codul de procedură civilă.

Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în discuția părților excepția lipsei calității de reprezentant al recurentei, precum și excepția lipsei de interes a pârâtei în promovarea recursului, în condițiile în care aceasta a câștigat procesul la instanța de fond ( acțiunea introdusă împotriva _____________________ a fost respinsă).

Dintre excepțiile invocate din oficiu, de către instanță, primează excepția lipsei calității de reprezentant, excepție de procedură absolută și peremptorie, astfel încât Curtea a soluționat cauza în raport de această excepție, pentru următoarele motive:

Art. 67 - 72 din Codul de procedură civilă reglementează posibilitatea reprezentării în judecată a persoanelor fizice.

Reprezentarea persoanelor juridice nu este reglementată de Codul de procedură civilă, ci este supusă normelor speciale.

Astfel, reprezentarea legală a societăților, atât în raporturile cu terții, cât și în justiție, este cea stabilită de Legea nr.31/1990, potrivit art. 72 obligațiile și răspunderea administratorilor fiind reglementată de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege.

Reprezentarea convențională a persoanelor juridice în raporturile cu terții este permisă potrivit prevederilor art. 71 alin.1 din Legea nr.31/1990, conform cărora administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea pot transmite acest drept dacă această facultate li s-a acordat în mod expres.

Legea nu prevede, însă, și posibilitatea reprezentanților legali ai persoanelor juridice de a transmite dreptul lor de reprezentare în justiție.

Reprezentarea convențională a persoanelor juridice în justiție poate avea loc doar în limitele prevăzute de lege.

Astfel, potrivit prevederilor art. 1 - 4 din Legea nr.514/2003, privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic „Consilierul juridic asigură apărarea drepturilor și intereselor legitime ale statului, ale autorităților publice centrale și locale, ale instituțiilor publice și de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public, precum și ale persoanelor juridice de drept privat, în slujba cărora se află și în conformitate cu Constituția și legile țării. Consilierul juridic poate să fie numit în funcție sau angajat în muncă, în condițiile legii. Consilierul juridic numit în funcție are statutul funcționarului, potrivit funcției și categoriei acesteia. Consilierul juridic angajat în muncă are statut de salariat. Consilierul juridic în activitatea sa asigură consultanță și reprezentarea autorității sau instituției publice în serviciul căreia se află ori a persoanei juridice cu care are raporturi de muncă, apără drepturile și interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autoritățile publice, instituțiile de orice natură, precum și cu orice persoană juridică sau fizică, română sau străină; în condițiile legii și ale regulamentelor specifice unității, avizează și contrasemnează actele cu caracter juridic.

Conform art.2 alin.3 din Legea nr.51/1995, privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, avocatul are dreptul să asiste și să reprezinte persoanele fizice și juridice în fața instanțelor autorității judecătorești și a altor organe de jurisdicție, a organelor de urmărire penală, a autorităților și instituțiilor publice, precum și în fața altor persoane fizice sau juridice, care au obligația să permită și să asigure avocatului desfășurarea nestingherită a activității sale, în condițiile legii.

Prin urmare, reprezentarea persoanelor juridice în justiție nu este permisă decât reprezentanților legali ai părților, iar convențional consilierilor lor juridici ( numiți în funcție sau angajați în muncă) ori avocaților.

În consecință, persoanele juridice nu pot sta în justiție prin mandatari ai reprezentanților lor legali, ci numai prin reprezentanții lor legali, prin consilierii juridici aflați în raporturi de subordonare ( funcționar sau angajat cu contract de muncă) ori prin avocat. Legea nu permite ca reprezentanții legali ai persoanelor juridice să transmită dreptul lor de reprezentare în justiție și să eludeze astfel normele legale referitoare la reprezentarea persoanelor juridice.

Potrivit prevederilor art. 161 alin.1 din Codul de procedură civilă, apreciind că persoana care a formulat recursul nu a făcut dovada calității de reprezentant al părții în numele căreia a promovat cererea, Curtea a acordat termen pentru îndeplinirea lipsurilor.

Citarea părții cu această mențiune ( așa cum a pretins reprezentantul părții cu prilejul dezbaterilor asupra excepțiilor) nu s-a dispus în cauză, nefiind necesară, o atare citare impunându-se doar în ipoteza în care, la momentul invocării excepțiilor, ar fi lipsit din sala de judecată atât partea, cât și reprezentantul, astfel încât să se fi impus informarea părții și asigurarea dreptului său la apărare.

În cauză, pretinsul reprezentant al părții a fost prezent în instanță, a luat cunoștință de excepțiile invocate și a formulat apărări, depunând acte la dosar, Domnul P_________ VENUS nu a fost, însă, în măsură să depună contract de asistență și reprezentare ca avocat, nici contract de muncă încheiat în calitate de consilier juridic cu _____________________, ci o procură generală ( filele nr.42-43 din dosar), emisă la data de 12.06.2003, nu de către persoana juridică _____________________, ci de persoana fizică C_________ D_____-M______ ( fostă V_______ D_____-M______) pentru reprezentarea „în fața autorităților, instituțiilor, organizațiilor, a oricăror persoane fizice și juridice, în legătură cu orice acte și fapte de administrare și conservare cu privire la exercitarea drepturilor, obligațiilor și a atribuțiilor pe care le am în calitate de asociat al _____________________”.

De altfel, s-a reținut că, independent de momentul la care s-au efectuat înregistrările în registrul comerțului și indiferent câte litigii s-au purtat cu privire la aceste înregistrări, între părțile din prezenta cauză s-a stabilit cu putere de lucru judecat, prin sentința nr.178/08.04.2005, pronunțată de Tribunalul D___ în dosarul nr.5219/____________________________ și irevocabilă prin decizia nr.1597/02.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, că numita C_________ D_____-M______ ( actualmente V_______) a fost exclusă din societatea _____________________, iar asociatei C________ T______ i-a revenit cota de 100% din capitalul social al persoanei juridice ( filele nr.159-162 din dosarul de fond).

Prin urmare, procura pentru P_________ VENUS emisă de persoana fizică C_________ D_____-M______ ( actualmente V_______) „în legătură cu orice acte și fapte de administrare și conservare cu privire la exercitarea drepturilor, obligațiilor și a atribuțiilor pe care le am în calitate de asociat al _____________________” a devenit caducă prin pierderea de către mandatară a calității de asociat al _____________________.

În consecință, făcând aplicarea dispozițiilor art. 161 alin.2 și art. 137 alin.1 din Codul de procedură civilă și pronunțându-se mai întâi asupra excepției lipsei calității de reprezentant, care face inutilă cercetarea pe fond a cauzei, Curtea a anulat recursul promovat de _____________________.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare _____________________ prin P_________ VENUS.

În motivare, a arătat că decizia prin care s-a respins recursul pe lipsa calității de reprezentant a domnului consilier P_________ Venus conține o eroare materială întrucât există dovezi cu referire la calitatea acestuia de reprezentant al firmei și dintr-o eroare s-a precizat că acesta nu are calitatea de reprezentant legal. Totodată, arată că au fost încălcate prevederile art.6 CEDO referitoare la dreptul la apărare și la un proces echitabil pe motiv că _____________________ a fost lipsită de posibilitatea de a se apăra și susține cauza în fața instanței de judecată, considerând că instanța trebuia să amâne cauza pentru ca partea să delege un alt reprezentant pentru a-și formula apărările, iar faptul că nu s-a acordat acest termen, au fost încălcate cele două principii, fapt ce conduce la nulitatea hotărârii.

Mai arată că instanța nu se putea pronunța pe această excepție direct în recurs, întrucât excepția lipsei calității de reprezentant este o nulitate relativă ce nu poate fi invocată în calea de atac a recursului dacă nu a fost invocată la fond .

În drept au fost invocate disp. art. 503 și urm C.proc.civ.

La dispoziția instanței s-a timbrat cu 10 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.

Intimata C________ T______ a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a contestației în anulare

A arătat că nu există dovezi la dosar în ceea ce privește calitatea de reprezentant a consilierului juridic P_________ Venus , singura probă fiind procura generală dată în anul 2003 de numita V_______ D_____ M______, care în prezent nu mai are nicio calitate în _____________________ C______, fiind exclusă ca asociat și revocată ca administrator.

Totodată, a arătat că, anterior termenului din 03.04.2014 când s-a soluționat recursul, recurentei i s-a pus în vedere ca pentru termenul din data de 03.04.2014 să facă dovada calității de reprezentant pentru consilierul juridic prezent în instanță, iar la acest termen s-a pus în discuția părților această excepție.

Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.

La termenul de judecată din 11.09.2014 consilierul juridic P_________ Venus, a depus Împuternicire de reprezentare juridică nr.210/10.09.2014 și în fotocopie înscrisuri respectiv, extras din Registrul general de evidență a salariaților din 06.04.2014 și 01.09.2014, Decizia nr.07.01.09.2014, stat de plată lichidare aprilie 2014.

Curtea a invocat din oficiu excepția lipsei calității de reprezentant a numitei V_______ D_____ M______ pentru _____________________ și a acordat termen pentru a se face dovada acestei calități.

Analizând contestația în anulare formulată în cauză Curtea constată următoarele:

Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal a numitei V_______ D_____ M______ pentru contestatoarea _____________________ este întemeiată.

Astfel se reține că prin Sent. nr. 178/08.04.2005 pronunțată de Tribunalul D___ în dosarul nr. 5219/___________________________ și irevocabilă prin Dec. nr. 1597/02.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și justiție, s-a statuat că numita C_________ ( actualmente V_______) D_____ M______ a fost exclusă din societatea _____________________, iar asociatei C________ T______ i-a revenit cota de 100% din capitalul social al persoanei juridice( filele 65-71 d.f.) Prin urmare, V_______ D_____ M______ a pierdut calitatea de reprezentant legal al _____________________, astfel că prezenta contestație a fost formulată de o persoană care nu are calitatea de reprezentat legal al contestatoarei.

Înscrisurile depuse la dosar de consilierul juridic P_________ Venus se referă la pretinsa calitate de consilier juridic a acestuia în cadrul ____________________, dar în cauză excepția pusă în discuție și analizată este cea a lipsei dovezii calității de reprezentant legal al contestatoarei, nicidecum cea de reprezentant convențional a numitului P_________ Venus.

Astfel fiind, constatând că nu s-a făcut dovada calității numitei V_______ D_____ M______ de reprezentant legal al contestatoarei _____________________ , Curtea va admite excepția lipsei calității numitei V_______ D_____ M______ de reprezentant legal al contestatoarei și, cu aplicarea dispozițiilor art.161 alin.2 Cod procedură civilă, va anula contestația în anulare pentru lipsa calității de reprezentant legal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Anulează contestația formulată de _____________________ împotriva deciziei civile nr. 195 din 3 aprilie 2014 pronunțate de Curtea de Apel C______-Secția a II-a civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX , în contradictoriu cu intimații V_______ D_____ M______ și C________ T______, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant legal a numitei V_______ D_____ M______ pentru _____________________

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2014.

Președinte, S____ L____	Judecător, C_________ P______	Judecător, M______ M__
	Grefier, V___ S_____

V.S. 29 Octombrie 2014

Jud. red. MM

Tehnored. NB