Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 25 noiembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 2 decembrie 2013, când a decis următoarele :

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 2377/21.03.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX a fost respinsă cererea formulată de reclamanții U________ E____ și S_________ I___, în contradictoriu cu pârâta ___________________________ neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Civilă sub nr.XXXXXXXXXXXX reclamanții U________ E____ și S_________ I___ în contradictoriu cu pârâta _________________________ solicitat constatarea nulității absolute a hotărârii nr. 39 a AGEA din data de 21.04.2011 și, în subsidiar, anularea hotărârii nr.39 din 21.04.2011, solicitând și radierea eventualelor mențiuni efectuate la ORCTB în baza acestei hotărâri.

În susținerea cererii reclamanții au arătat că la data de 21.04.2011 s-a desfășurat AGEA a acționarilor ____________________________ care s-a aprobat modificarea actului constitutiv al societății, prin hotărârea nr.39.

Susțin reclamanții că prin adoptarea hotărârii menționate le-au fost încălcate mai multe drepturi fundamentale ca și acționari ai societății, respectiv dreptul de a obține dividendele, de a tranzacționa acțiunile, modalitatea de reprezentare a intereselor în cadrul adunărilor generale.

Astfel, art. 2.3 al regulamentului de evidență și cesiune a acțiunilor ______________________________ că biroul acționariat va primi, verifica și arhiva documentele justificative de la acționari și va actualiza înregistrările în registre, respectând actul constitutiv al societății, hotărârile adunărilor generale ale acționarilor și consiliului de administrație și legislația în vigoare privind cesiunea, drepturile și îndatoririle acționarilor.

Conform art. 98 alin.1 din Legea nr. 31/1990 dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în formă materială se transmite prin declarație făcută în registrul acționarilor și prin mențiunea făcută pe titlu, semnată de cedent și cesionar sau de mandatarii lor. Dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în formă dematerializată se transmite prin declarație făcută în registrul acționarilor, semnată de cedent și de cesionar sau de mandatarii lor. Prin actul constitutiv se pot prevedea și alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor.

Modificarea contravine și prevederilor art.475 Cod civil, prin art.475 Cod civil confirmându-se principiul constituțional în raport cu unul dintre atributele dreptului de proprietate și anume dreptul de a dispune, dar și prevederilor art. 480 Cod civil. Caracterul imperativ al normelor constituționale (art.44 alin.1) și ale Codului civil exclude orice posibilitate de a aduce limitări dreptului de proprietate altfel decât prin lege, iar atributele dreptului de proprietate, dreptul exclusiv și absolut, nu pot fi limitate decât prin lege.

Articolul 3.4 al regulamentului stipulează că acționarii care ajung la un acord în privința cesiunii de acțiuni vor încheia un contract de cesiune de acțiune, iar cesiunea va cuprinde obligatoriu mențiunea că inserarea unei clauze exprese în care să se menționeze că valabilitatea cesiunii depinde de acordul biroului acționariat privind înregistrarea operațiunii în registrul de acțiuni al societății. Art.98 alin.1 din Legea nr.31/1990 stabilește regulile fundamentale cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor. Impunerea unui acord din partea biroului acționariat încalcă flagrant aceste dispoziții legale fiind de fapt o clauză pur potestativă, nulă absolut, transferul dreptului de proprietate depinzând de un acord care se poate acorda sau nu de către un organism care nu are competențe legale în astfel de demersuri. Modificarea contravine și prevederilor art. 475 Cod civil și art. 480 Cod civil.

Articolul 3.5 al regulamentului prevede că modelul contractului de cesiune va fi pus la dispoziția acționarilor interesați de către biroul acționariat.

Acționarii au un drept fundamental de a dispune de acțiunile lor. Dreptul acestora de a dispune de acțiuni nu poate fi restrâns prin impunerea unor reguli excesiv de formale, raportat la dispozițiile simple ale legii prin care un simplu contract de cesiune dă dreptul acționarului de a dispune de acțiuni. Prin impunerea unei anumite forme cesiunii se ajunge la încălcarea acestui drept fundamental, mai ales că forma cesiunii poate impune și condițiile de fond care să nu poată fi îndeplinite de către anumiți acționari și care să ducă la imposibilitatea de a dispune de acțiunile lor.

Articolul 3.6 din regulament stipulează că nicio tranzacție privind acțiunile deținute de acționari nu va putea fi înscrisă în registrul de acțiuni și în registrul acționarilor decât în temeiul cesiunii încheiate cu respectarea dispozițiilor regulamentului, a hotărârilor A__ și ale Consiliului de administrație și a prevederilor legale aplicabile; adeverințelor de acționari a acționarului cedent și a acționarului cesionar eliberate de biroul acționariat.

Impunerea unor alte obligații suplimentare, respectiv cesiune încheiată după anumite reguli, adeverințe din partea biroului acționariat, încalcă flagrant dispozițiile art.98 alin.1 din Legea nr. 31/1990.

Articolul 3.10 al regulamentului prevede că forma procurii notariale este stabilită de către biroul acționariat în colaborare cu Asociația Hidrocon și cu procedurile de lucru convenite cu aceasta și validată de consiliul de administrație.

Dreptul acționarilor de a dispune de acțiuni nu poate fi restrâns prin impunerea unor reguli excesiv de formale raportat la dispozițiile simple ale legii, prin care un simplu contract de cesiune dă dreptul acționarului de a dispune de acțiuni.

Prin impunerea unei anumite forme cesiunii se ajunge la încălcarea acestui drept fundamental, mai ales că forma cesiunii poate impune și condiții de fond care să nu poată fi îndeplinite de către anumiți acționari și care să ducă la imposibilitatea de a dispune de acțiunile lor. Astfel de competențe nu pot fi stabilite în sarcina biroului acționariat, asociația Hidrocon și Consiliul de administrație.

În art.3.16 din regulament se prevede că societatea își declină orice fel de responsabilitate și nu va putea fi trasă la răspundere pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către acționarii acceptanți a obligațiilor asumate prin cesiune sau prin orice alt document încheiat între acționarii acceptanți și acționarii ofertanți sau stabilite prin hotărârile adunărilor generale ale acționarilor și consiliului de administrație, sau prin protocoalele de lucru agreate între societate și asociația Hidrocon și cele ale biroului acționariat. Societatea este răspunzătoare atât contractual, cât și delictual. În condițiile în care aceasta creează un prejudiciu unei persoane, aceasta se poate adresa în mod liber instanței de judecată pentru a solicita acoperirea prejudiciului. Orice astfel de dispoziții prin care se declină responsabilitatea este nulă absolut.

Atragerea răspunderii este cu atât mai evidentă, cu cât organele de conducere ale societății, dar și biroul acționariat emit hotărâri, proceduri de lucru, care pot îmbrăca o formă abuzivă și chiar nelegală și ar trebui trase la răspundere, în condițiile în care legiuitorul a impus reguli foarte simple cu privire la tranzacționarea acțiunilor.

Cererea este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 132 și urm. și Legea nr. 31/1990, iar în dovedirea acesteia au fost depuse la dosar în copie: hotărârea AGEA nr.39.

La data de 13.12.2012 pârâta a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Arată că reclamanta nu invocă vreun motiv de nulitate al hotărârii. Demersul reclamantei vizează exclusiv momente de oportunitate. Reclamanta nu arată în ce măsură interesul lor personal și direct este afectat. Nu este îngrădit dreptul de exercitare liberă și nestingherită a dreptului de a dispune de acțiuni, ci doar circumstanțiat prin voința liberă a acționarilor care, din moment ce au ales să activeze în forma juridică a societății comerciale au înțeles să se supună și principiului majorității care guvernează adoptarea deciziilor.

Au fost depuse la dosar în copie: act constitutiv al societății, sentința civilă nr. 3808/2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr.xxxxx/299/2011, încheierea pronunțată la 24.08.2011 în dosarul nr.xxxxx/299/2011, decizia civilă nr. 1585R/2012 pronunțată în dosarul nr.xxxxx/299/2011, Monitorul Oficial nr. 3878/2012, proces-verbal al ședinței AG, sentința comercială nr. 862/2011 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a Tribunalului O__, diverse cereri de chemare în judecată, hotărâri judecătorești.

Analizând cererea cu care a fost învestit, raportat la materialul probator administrat în cauză, Tribunalul a apreciat că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

În primul rând, Tribunalul a constatat că reclamanții nu susțin aspecte de legalitate a hotărârii A__ contestate, respectiv aspecte care să vizeze modalitatea de convocare a A__, respectiv modalitatea de adoptare a acesteia, ci doar aspecte de oportunitate, vizând modificările aduse de adunarea generală regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului de administrație.

Tribunalul a constatat că reclamanții nu dovedesc în ce fel le-au fost încălcate drepturile de acționari prin modificările adoptate de AGEA, deși, ca prim argument în motivarea cererii, aceștia învederează astfel de încălcări.

Reclamanții critică modificările aduse art.2.3, 3.4, 3.5, 3.6, 3.10, 3.16 din Regulamentul de evidență și cesiune a acțiunilor, susținând că acestea încalcă dispozițiile art.98 din Legea nr. 31/1990 și art. 475 și 480 Cod civil.

Tribunalul a constatat că prin modificarea art.2.3, prin modificările aduse cu privire la cesiune, modificări care sunt în acord cu legislația în vigoare, se sporesc garanțiile și protecția acționariatului.

Din cuprinsul articolului astfel cum a fost modificat nu rezultă că s-ar fi procedat la o lărgire a competenței Consiliului de administrație cu privire la cesiunea acțiunilor. Tribunalul a reținut că nu există nicio dispoziție legală care să împiedice Consiliul de administrație să emită hotărâri legate de cesiunea acțiunilor, având în vedere competențele acestuia.

Tribunalul a constatat că reclamanților nu le este îngrădit dreptul de proprietate, articolul menționat vizând exclusiv cerințe de formă legate de cesiune, cu atât mai mult cu cât societatea este o societate pe acțiuni de tip închis.

De asemenea și clauzele de la art.3.4, 3.5, 3.6, 3.10 din regulamentul de evidență și cesiune a acțiunilor vizează exclusiv formalitățile ce trebuie îndeplinite în situația cesionării acțiunilor. Tribunalul a reținut că niciuna dintre aceste clauze nu încalcă dispozițiile Legii nr.31/1990 și nici alte dispoziții legale și nici nu aduce atingere dreptului de proprietate al acționarilor de a dispune liber de acțiunile sale.

Cât privește modificarea de la art.3.16, Tribunalul a constatat că criticile reclamanților nu au în esență legătură cu clauza menționată.

În consecință, având în vedere aspectele de fapt și de drept reținute, Tribunalul a apreciat cererea ca neîntemeiată, astfel că a respins-o.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții S_________ I___ și U________ E____, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 05.06.2013 pe rolul Curții de Apel București - Secția a V- a Civilă, criticând-o pentru următoarele motive:

Instanța a dispus respingerea cererii formulate de recurenți pentru următoarele considerente:

-nu au susținut aspecte de legalitate a hotărârii A__ contestate, respectiv aspecte care să vizeze modalitatea de convocare a A__, modalitatea de adoptare a hotărârilor, ci a susținut doar aspecte de oportunitate, vizând modificările aduse regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului de Administrație;

-nu au dovedit în ce fel au fost încălcate drepturile în calitate de acționari prin modificările adoptate;

-modificarea art. 2.3. este în acord cu legislația în vigoare, se sporesc garanțiile și protecția acționariatului;

-clauzele de la art. 3.4, 3.5, 3.6, 3.10 din regulament vizează exclusiv formalități ce trebuie îndeplinite în situația cesionării acțiunilor și nu încalcă dispozițiile Legii nr.31/1990 și nici alte dispoziții legale și nu aduce atingere dreptului de proprietate al acționarilor de a dispune liber de acțiunile lor;

- criticile aduse modificării de la art.3.16 nu au în esență legătură cu clauza menționată.

Recurenții apreciază această soluție a instanței de fond ca netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale aplicabile și fără a motiva soluția în privința modificării art.3.4, 3.5, 3.6, 3.10 din Regulamentul de evidență și cesiune a acțiunilor S.C. HIDROCONSTRUCTIA S.A., pentru următoarele motive:

În primul rând critică soluția instanței referitoare la reținerea conform căreia hotărârile A__ pot fi contestate doar în ceea ce privește modalitatea de convocare a A__ și modul de adoptare a hotărârilor

Instanța a reținut că reclamanții nu susțin aspecte de legalitate a hotărârii A__ contestate, respectiv aspecte care să vizeze modalitatea de convocare a A__, respectiv modalitatea de adoptare a acesteia, ci doar aspecte de oportunitate, vizând modificările aduse regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului de Administrație însă nu a motivat cu vreun text legal care este temeiul unei astfel de susțineri.

Recurenții precizează că temeiul legal al acțiunii a fost Legea nr. 31/1990, care în art. 132 prevede următoarele: „(2) Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței".

Concluzia care rezidă din acest text legal este aceea că pot fi atacate în instanță hotărârile adunării generale atunci când ele sunt contrare legii sau actului constitutiv. Referirea la lege în acest context este generală, fără a face trimitere la simple chestiuni de procedură de ținere a adunării generale cum arată instanța de judecată. Dacă ar fi să îmbrățișeze opinia instanței, ar fi în situația în care hotărârile adunării generale ar fi legale, chiar dacă acționarii ar decide o absurditate - societatea își va muta sediul într-un imobil care se va construi în Parcul C_______. In cazul indicat este posibil ca hotărârea să fie luată de acționarii prezenți la A__, care a fost convocată în mod corect, însă o astfel de prevedere încalcă alte dispoziții legale care privesc proprietatea publică, construcțiile ilegale etc. In aceste condiții, apreciază că instanța de judecată trebuie să se pronunțe cu privire la fondul hotărârii luate, respectiv să aprecieze dacă dispozițiile legale aplicabile au fost sau nu încălcate și nu doar să verifice dacă A__ a fost ținută corect.

Instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 132 al.2 din Legea nr.31/1990, care nu limitează criticile de legalitate ale unei hotărâri la simple chestiuni de procedură de ținere a adunărilor generale. Dacă legiuitorul ar fi dorit o astfel de limitare, ar fi menționat-o în mod expres. Judecătorul este îndreptățit să verifice dacă au fost respectate dispozițiile legale aplicabile hotărârii, atât din punct de vedere procedural, dar și din punct de vedere substanțial.

Instanța a mai reținut faptul că aspectele vizate de recurenți se referă la aspecte de oportunitate.

Oportunitatea presupune ca la un moment dat o societate să poată sau nu lua o decizie, în funcție de interesul său, dar care să fie legală. În cazul de față, pentru fiecare punct atacat din hotărâre recurenții au invocat o dispoziție de drept material încălcată de intimată. Recurenții nu sunt în situația în care critică modul de ținere a adunării generale, ci critică legalitatea deciziilor luate, raportate la dreptul substanțial aplicabil fiecărei situații în parte.

Instanța a mai reținut faptul că nu a dovedit în ce fel i-au fost încălcate drepturile de acționari prin modificările aduse, însă recurenții arată următoarele:

Conform art. 132 al.2 din Legea nr.31/1990, „hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție". Astfel, având în vedere că recurenții sunt acționari ai acestei societăți, dovedit atât cu extras din registrul acționarilor, cât și cu certificat care atestă calitatea de acționar, apreciază că hotărârea luată încalcă dispoziții imperative ale legii și care trebuie anulate de instanță. Singura cerință a legii pentru a putea ataca în instanță o hotărâre este ca recurenții să fie acționari, adunarea generală să fi luat o hotărâre.

Aceste hotărâri produc efecte pentru viitor, astfel încât recurenții își protejează interesele și drepturile ca acționari. Dacă ar fi așteptat ca intimata să pună în practică întâi hotărârea și apoi să acționeze, cu siguranța că s-ar fi invocat excepția tardivității formulării unei astfel de acțiuni, ca fiind introdusă după expirarea termenului de 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României.

Astfel cum au mai arătat, susțin recurenții, prezentul dosar a intervenit în condițiile în care conducerea societății este ostilă unui anumit număr de acționari, printre care și recurenții, respectiv:

- nu înregistrează acțiunile cumpărate de recurenți - a depus la dosarul cauzei acțiunea formulată de recurentul U________ E____, acțiune suspendată însă până la soluționarea acțiunii în simulație formulată de aceeași pârâtă;

- pentru înregistrarea în registrul acționarilor a acțiunilor cumpărate de recurenții, aceștia sunt nevoiți să promoveze acțiuni în obligația de a face, acțiuni suspendate, ca urmare a introducerii unor acțiuni în simulație, astfel încât pentru o perioadă de câțiva ani recurenții sunt nevoiți să se lupte în instanță pentru drepturile lor, pentru a putea fi recunoscuți ca acționari, pentru a putea participa și vota la adunările generale conform numărului de acțiuni deținute și pentru a putea beneficia de dividendele aferente acțiunilor cumpărate.

Astfel, acțiunea în simulație formulată împotriva recurentului S_________ I___, a fost respinsă atât în fond, cât și în apel și recurs, definitiv și irevocabil printr-o decizie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

- societatea ia decizii ilegale pe care recurenții sunt nevoiți să le atace, după principiul hotărârile sunt executorii, iar până la soluționarea în instanță acestea își produc efectele.

Recurenții susțin că în aceste condiții, intimata a hotărât modificarea Regulamentului de cesiune a acțiunilor S.C. HIDROCONSTRUCTIA S.A., pentru a putea impune condiții și mai excesive de cesionare a acțiunilor, astfel încât să existe și mai multe motive pentru refuzul de înregistrare al acestora, în cazul cumpărării de către recurenți.

Cu privire la modificările aduse Regulamentului de evidență și cesiune a acțiunilor S.C. HIDROCONSTRUCTIA S.A. apreciază ca nelegale prevederile din regulament aprobate prin hotărârea A__, prin care: Biroul acționariat efectuează înregistrări în registrele acționarilor în baza unor hotărâri ale Consiliului de Administrație; valabilitatea cesiunii depinde de acordul Biroului Acționariat; Biroul acționariat redactează un contract de cesiune, care de fapt este obligatoriu de respectat, indiferent de voința părților contractante; cesiunea trebuie să fie încheiată cu respectarea dispozițiilor Consiliului de Administrație, fără a ști care sunt acelea; înregistrarea unei cesiuni de acțiuni se poate face doar în baza unei adeverințe de acționari eliberate de Biroul acționariat, deși registrul acționarilor se află la sediul societății, iar eliberarea acestora nu are un termen stabilit; procura trebuie să fie autentică și stabilită de Biroul acționariat; Consiliul de Administrație elaborează proceduri de lucru cu Asociația Hidrocon cu privire la înregistrarea acțiunilor, în condițiile în care această Asociație nu are niciun drept legal să facă acest lucru.

a) Articolul 2.3 a fost modificat prin introducerea unei cerințe suplimentare la înregistrarea în registrele acționarilor, respectiv această înregistrare se va face și cu respectarea hotărârilor adunării generale și ale consiliului de administrație.

"Art. 2.3. Biroul acționariat va primi, verifica și arhiva documentele justificative de la acționari și va actualiza înregistrările în registrele mai sus amintite, respectând actul constitutiv al societății, hotărârile adunărilor generale ale acționarilor și consiliului de administrație și legislația în vigoare privind cesiunea, drepturile și îndatoririle acționarilor".

Instanța a reținut faptul că modificarea acestui articol este în concordanță cu legislația în vigoare și se sporesc garanțiile și protecția acționariatului. Din cuprinsul articolului nu rezultă că s-ar fi procedat la o lărgire a competenței Consiliului de Administrație cu privire la cesiunea acțiunilor. Totodată, se mai reține că nu există nicio dispoziție legală care să împiedice Consiliul de Administrație să emită hotărâri legate de cesiunea acțiunilor, având în vedere competențele acestuia.

Apreciază că această soluție este greșită, deoarece nu a interpretat corect dispozițiile legale aplicabile speței:

a.1) Conform art. 98 al.1 din Legea nr.31/1990- "Dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în forma materială se transmite prin declarație făcută în registrul acționarilor și prin mențiunea făcută pe titlu, semnată de cedent și de cesionar sau de mandatarii lor. Dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în forma dematerializată se transmite prin declarație făcută în registrul acționarilor, semnată de cedent și de cesionar sau de mandatarii lor. Prin actul constitutiv se pot prevedea și alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor."

În concordanță cu dispozițiile art. 98 al.1 din Legea nr. 31/1990, dreptul de proprietate în privința acțiunilor se transmite printr-o simpla declarație, iar alte reguli cu privire la dreptul de proprietate putând fi stabilite doar prin actul constitutiv. In condițiile în care Consiliul de Administrație este împuternicit să emită hotărâri privind înregistrările în registrul acționarilor, acesta de fapt reglementează inclusiv modul de dobândire al dreptului de proprietate. Astfel de competențe nu pot fi stabilite în sarcina Consiliului de administrație, în caz contrar ajungându-se la o încălcare a dispozițiilor legale enunțate.

Apreciază că singurul loc în care se pot regăsi reguli cu privire la transferul dreptului de proprietate este actul constitutiv și nu în hotărâri ulterioare ale unui Consiliu de administrație, spune nici măcar în hotărâri ale A__, raportat la faptul că modificarea actului constitutiv se face printr-o majoritate calificată.

Această modificare contravine și prevederilor art. 475 C.civ., conform căruia: „Oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui, cu modificările stabilite de legi ". Prin art. 475 C.civ. se confirmă astfel principiul constituțional în raport cu unul dintre atributele dreptului de proprietate și anume dreptul de a dispune.

De asemenea, se susține, contravine și prevederilor art. 480 C.civ., conform căruia:

„Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege".

Caracterul imperativ al normelor constituționale (art.44 al. 1) și ale codului civil, exclude orice posibilitate de a aduce limitări dreptului de proprietate altfel decât prin lege, iar atributele dreptului de proprietate, drept exclusiv și absolut nu pot fi limitate decât prin lege. In acest sens, plecând de la caracterul absolut al dreptului de proprietate, în literatura de specialitate s-a arătat că, numai legiuitorul poate fixa limitele exercițiului dreptului de proprietate.

Astfel, orice reguli cu privire la înregistrarea în registrul acționarilor, vizează transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor care se poate face doar în condițiile restrictive menționate în art. 98 din Legea nr.31/1990. Orice încălcarea a acestor reguli afectează fundamental dreptul de proprietate asupra acțiunilor care nu mai pot fi dobândite/cesionate decât prin respectarea unor reguli care nu au legătură cu legea. Consiliul de Administrație nu este recunoscut de legiuitor ca organ competent să stabilească astfel de reguli.

a.2) Totodată, Hotărârile Consiliului de Administrație nu sunt susceptibile de a fi atacate în instanța de judecată, Legea nr.31/1990 neinstituind un astfel de mecanism. Prin modificările adoptate nu se dorește altceva decât ca regulile cu privire la cesiunea acțiunilor să fie scoase din sfera actului constitutiv, să fie date în sarcina unui număr de persoane limitate, respectiv a Consiliului de Administrație, care să poată emite orice fel de hotărâri, care să nu mai poată fi supuse controlului judiciar.

Din acest motiv recurenții au supus atenției modificările aduse Regulamentului de cesiune acțiuni, din perspectiva normelor legale care reglementează fondul problemei, respectiv încălcarea dreptului de proprietate, care poate fi restricționat nelegal prin emiterea unor hotărâri ale Consiliului de Administrație. Recurenții nu doresc să fie tot timpul în situația în care să atace în instanță hotărâri luate de societate, ci să fie protejați de instanța de judecată care să aibă un rol preventiv, nu curativ și să cenzureze modul în care sunt stabilite reguli cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor și înregistrarea acestora în registrul acționarilor.

b) În ceea ce privește modificarea art.3.4, 3.5, 3.6, 3.10 din Regulamentul de evidență și cesiune a acțiunilor S.C. HIDROCONSTRUCTIA S.A.

În privința acestora instanța a reținut că vizează exclusiv formalități ce trebuie îndeplinite în situația cesionarii acțiunilor și nici una dintre aceste clauze nu încalcă dispozițiile Legii nr.31/1990 și nici alte dispoziții legale și nici nu aduce atingere dreptului de proprietate al acționarilor de a dispune liber de acțiunile sale.

Prin această mențiune făcută de instanța de judecată recurenții sunt de fapt în situația în care instanța nu și-a motivat hotărârea.

Conform art. 261 Cod procedură civilă, hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Apreciază că instanța de judecată nu a făcut decât o simplă mențiune generală, în sensul că nu au fost încălcate dispozițiile Legii nr.31/1990, însă nu a luat în calcul niciuna din susținerile recurenților și niciuna din dispozițiile legale invocate pentru a arata că acestea sunt eventual neîntemeiate sau de ce aceste dispoziții nu au fost încălcate.

c) În ceea ce privește art. 3.4 al regulamentului de evidență a cesiunii acțiunilor S.C. HIDROCONSTRUCTIA S.A. se arată :

"Art. 3.4- Acționarii care ajung la un acord în privința cesiunii de acțiuni vor încheia un contract de cesiune de acțiune, cesiunea, ce va cuprinde obligatoriu următoarele mențiuni: ....- inserarea unei clauze exprese în care să se menționeze că valabilitatea cesiunii depinde de acordul Biroului Acționariat privind înregistrarea operațiunii în registrul de acțiuni al societății".

Astfel cum a arătat și la punctul anterior, art. 98 al.1 din Legea nr. 31/1990 stabilește regulile fundamentale cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor. Impunerea unui acord din partea Biroul acționariat încalcă flagrant aceste dispoziții legale, fiind de fapt o clauză pur potestativă, nulă absolut, transferul dreptului de proprietate depinzând de un acord care se poate acorda sau nu de către un organism care nu are competențe legale în astfel de demersuri. Această modificare contravine și dispozițiilor art. 475 C.civ și art.480 C.civ.

d) În ceea ce privește art. 3.5 al regulamentului de evidență și cesiune a acțiunilor S.C. HIDROCONSTRUCTIA S.A. prin care s-a decis : ” Modelul contractului de cesiune va fi pus la dispoziția acționarilor interesați de către Biroul Acționariat".

Acționarii au un drept fundamental de a dispune de acțiunile lor. Dreptul acestora de a dispune de acțiuni nu poate fi restrâns prin impunerea unor reguli excesiv de formale, raportat la dispozițiile simple ale legii prin care o simplă declarație dă dreptul acționarului de a dispune de acțiuni. Astfel cum au arătat și anterior, art.98 din Legea nr.31/1990 are o singură formalitate menționată ca și cerință în vederea înregistrării cesiunii de acțiuni: declarație cedent - cesionar.

Prin impunerea unei anumite forme cesiunii se ajunge la încălcarea acestui drept fundamental, mai ales că "forma cesiunii" poate impune și "condiții de fond" care să nu poată fi îndeplinite de către anumiți acționari și care să ducă la imposibilitatea de a dispune de acțiunile lor.

Prin această modificare Biroul acționariat redactează un contract de cesiune, care de fapt este obligatoriu de respectat, indiferent de voința părților contractante, care vor să insereze anumite clauze în cuprinsul contractului sau nu. Folosirea unui alt contract nu ar face altceva decât să determine Biroul acționariat să nu înregistreze un contract de cesiune doar pentru faptul că nu se utilizează forma de contract agreată de societate.

e) În ceea ce privește art. 3.6 al Regulamentului de evidență a acțiunilor S.C. HIDROCONSTRUCTIA S.A.:

"Art. 3.6- Nicio tranzacție privind acțiunile deținute de acționari nu va putea fi înscrisă în registrul de acțiuni și în registrul acționarilor decât în temeiul:

i)cesiunii încheiate cu respectarea dispozițiilor prezentului regulament, a hotărârilor Adunărilor Generale ale acționarilor și ale Consiliului de Administrație și a prevederilor legale aplicabile;

ii)adeverințelor de acționari a acționarului cedent și a acționarului cesionar eliberate de Biroul acționariat...

Astfel cum au mai arătat, art. 98 al.1 din Legea nr.31/1990 stabilește regulile fundamentale cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor.

Prin aproape toate articolele care au fost supuse modificării se încearcă a se adăuga la lege și a se da împuterniciri Consiliului de Administrație în impunerea unor reguli cu privire la cesiunea și înregistrarea acțiunilor.

Impunerea unor alte obligații suplimentare, respectiv cesiune încheiate după anumite reguli, adeverințe din partea Biroul Acționariat, care oricum are aceste evidențe, încalcă flagrant dispozițiile legale menționate, inclusiv dispozițiile Constituției și ale Codului civil, astfel cum au fost menționate la pct. 3 litera a.

Totodată, clauza prin care cesiunea depinde de eliberarea unor adeverințe de Biroul acționariat este de fapt o clauză pur potestativă, nulă absolut, transferul dreptului de proprietate depinzând de o adeverință care se poate acorda sau nu de către un organism care nu are competențe legale în astfel de demersuri.

f) În ceea ce privește art. 3.10 al regulamentului de evidență și cesiune a acțiunilor S.C. HIDROCONSTRUCTIA S.A. se arată :

"Art.3.10- ...Forma procurii notariale este stabilită de către Biroul Acționariat în colaborare cu Asociația HIDROCON și cu procedurile de lucru convenite cu aceasta din urmă și validată de Consiliul de Administrație".

În concordanță cu dispozițiile art. 98 al.1 din Legea nr.31/1990, regulile cu privire la dreptul de proprietate asupra acțiunilor, formalitățile necesare transferului de proprietate sunt menționate în acest text legal, neputând fi stabilite condiții în plus, ci doar reglementate alte modalități de transfer al dreptului de proprietate.

Acționarii au un drept fundamental de a dispune de acțiunile lor, astfel cum rezultă din toate dispozițiile legale menționate la pct.3 litera a. Dreptul acestora de a dispune de acțiuni nu poate fi restrâns prin impunerea unor reguli excesiv de formale, raportat la dispozițiile simple ale legii prin care un simplu contract de cesiune dă dreptul acționarului de a dispune de acțiuni. Mai mult, regulile mandatului menționate în art. 1532 Cod civil nu impun formalitatea procurii notariale pentru astfel de operațiuni.

Prin impunerea unei anumite forme cesiunii se ajunge la încălcarea acestui drept fundamental, mai ales că "forma cesiunii" poate impune și "condiții de fond" care să nu poată fi îndeplinite de către anumiți acționari și care să ducă la imposibilitatea de a dispune de acțiunile lor.

Totodată, astfel de competențe nu pot fi stabilite în sarcina Biroului Acționariat, Asociația Hidrocon și Consiliului de administrație, în caz contrar ajungându-se la o încălcare a dispozițiile legale enunțate.

Asociația Hidrocon este o asociație care și-a îndeplinit scopul pentru care a fost înființată, privatizarea societății fiind efectuată cu multă vreme în urmă.

Asociația Hidrocon este o asociație creată în baza unei legi speciale, respectiv Legea nr.77/1994 prin care aceasta a fost înființată în vederea cumpărării de acțiuni la S.C. HIDROCONSTRUCTIA S.A. în vederea privatizării acesteia. Deși societatea a fost privatizată, totuși sunt în situația în care această asociație mai exisă, emite reglementări cu privire la modul în care se votează în cadrul societății, modul în care se tranzacționează acțiunile și modul în care se împart dividendele la această societate.

Mai mult, instanța de judecată, respectiv Judecătoria Sector 1 București, în dosarul nr.xxxxx/299/2011 a arătat că Asociația este în situația în care își depășește obiectul de activitate prin aprobarea unor modificări care vizează orice operațiuni legate de vânzarea-cumpărarea de acțiuni:

"Astfel cum rezultă din scopul ei, așa cum este definit de lege, din obiectul de activitate al societății, astfel cum este definit de norma și de statutul asociației...și din dispozițiile referitoare la încetarea societății, asociația este subordonată scopului restrictiv în vederea căruia legiuitorul a prevăzut constituirea ei.

Pe cale de consecință, activitatea acestei asociații, în mod obligatoriu, trebuie să fie în legătură de subordonare cu scopul principal, iar toate măsurile și acțiunile ei să fie întreprinse în vederea realizării scopului pentru care a fost constituită. Or, modificările sus-menționate aduse statutului prin hotărârea din data de 21.04.2011 sunt forme de gestionare a acțiunilor societății care nu au legătură cu scopul și depășesc obiectul de activitate al acesteia. Faptul că, pe parcursul existenței asociației, s-au înregistrat modificări ale statutului prin care aceasta și-a schimbat obiectul de activitate, prin includerea unor obiective...nu este un element de natură să împiedice instanța să constate că obiectul de activitate a fost depășit și că asociația nu poate avea decât obiectivele enunțate de lege.

Obiectul de activitate și toate reglementările prevăzute de statut, astfel cum au fost prevăzute inițial, inclusiv cele referitoare la interdicția de înstrăinare a acțiunilor, la modul particular de transmitere, au avut conținutul respectiv, tocmai în considerarea scopului pentru care a fost constituită inițial asociația - cumpărarea de acțiuni ale societății în curs de privatizare, de unde rezultă că, după realizarea scopului, reglementările respective nu mai pot subzista și nu se pot emite reglementari noi bazate pe cele vechi":

g) În ceea ce privește art. 3.16 al regulamentului de evidență și cesiune a acțiunilor S.C. HIDROCONSTRUCTIA S.A.:

"Art.3.16 Societatea își declină orice fel de responsabilitate și nu va putea fi trasă la răspundere pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către acționarii acceptanți a obligațiilor asumate prin cesiune sau prin orice alt document încheiat între acționarii acceptanți și acționarii ofertanți sau stabilite prin hotărârile adunărilor generale ale acționarilor și consiliului de administrație sau prin protocoalele de lucru agreate între societate și asociația Hidrocon și cele ale Biroului Acționariat".

Societatea este răspunzătoare atât contractual, cât și delictual. In condițiile în care aceasta creează un prejudiciu unei persoane, aceasta se poate adresa în mod liber instanței de judecată pentru a solicita acoperirea prejudiciului. Orice astfel de dispoziție prin care se declină responsabilitatea este nulă absolut.

Mai mult, atragerea răspunderii este cu atât mai evidentă, consideră recurenții, cu cât organele de conducere ale societății (care reprezintă societatea), dar și biroul acționariat emit hotărâri, proceduri de lucru, care pot îmbrăca o formă abuzivă și chiar nelegală și ar trebui trase la răspundere, în condițiile în care legiuitorul a impus reguli foarte simple cu privire la tranzacționarea acțiunilor.

În această privință există atât dispoziții generale care reglementează răspunderea delictuală, dar și dispoziții speciale care reglementează răspunderea directorilor/ administratorilor:

-dispoziții generale:

-art. 998 Cod civil "Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe aceia din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara";

-dispoziții speciale din Legea nr.31/1990:

-art.72- "obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege".

-art. 143¹ "(1)Directorii sunt responsabili cu luarea tuturor măsurilor aferente conducerii societății, în limitele obiectului de activitate al societății și cu respectarea competențelor exclusive rezervate de lege sau de actul constitutiv consiliului de administrație și adunării generale a acționarilor.

(2)Modulde organizare a activității directorilor poate fi stabilit prin actul constitutiv sau prin decizie a consiliului de administrație.

(3)Orice administrator poate solicita directorilor informații cu privire la conducerea operativă a societății. Directorii vor informa consiliul de administrație, în mod regulat și cuprinzător, asupra operațiunilor întreprinse și asupra celor avute în vedere.

(4)Directoriipot fi revocați oricând de către consiliul de administrație. In cazul în care revocarea survine fără justă cauză, directorul în cauză este îndreptățit la plata unor daune - interese".

-Art. 144² "(1)Administratorii sunt răspunzători de îndeplinirea tuturor obligațiilor, potrivit prevederilor art. 72 și 73.

(2)Administratorii răspund față de societate pentru prejudiciile cauzate prin actele îndeplinite de directori sau de personalul încadrat, când dauna nu s-ar fi produs dacă ei ar fi exercitat supravegherea impusă de îndatoririle funcției lor.

(3)Directorii vor înștiința consiliul de administrație de toate neregulile constatate cu ocazia îndeplinirii atribuțiilor lor.

(4)Administratorii sunt solidar răspunzători cu predecesorii lor imediați dacă, având cunoștință de neregulile săvârșite de aceștia, nu le comunică cenzorilor sau, după caz, auditorilor interni și auditorului financiar.

(5)Însocietățile care au mai mulți administratori răspunderea pentru actele săvârșite sau pentru omisiuni nu se întinde și la administratorii care au făcut să se consemneze, în registrul deciziilor consiliului de administrație, împotrivirea lor și au încunoștințat despre aceasta, în scris, pe cenzori sau auditorii interni și auditorul financiar".

Astfel, legiuitorul a instituit răspunderea pentru fapte ilicite atât în general, dar și în mod special, când este vorba despre societăți comerciale. Prin hotărâri ale adunării generale nu se poate ajunge la înlăturarea unei astfel de răspunderi, fiind texte legale imperative, de la care nu se poate deroga.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, invocă prevederile art. 132 și urm. din Legea nr. 31/1990, art. 299 și urm. C__, art. 475, 480 Cod civil.

Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate prin motivele de recurs, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este fondat, astfel că va fi admis pentru următoarele considerente:

Prima critică de nelegalitate, cu privire la greșita limitare a posibilității de atacare a unei hotărâri AGEA doar pentru motive ce țin de convocarea adunării și modul de adoptare, este întemeiată, deoarece dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 nu prevăd o atare limitare. Astfel, așa cum susțin și recurenții, dispozițiile art. 132 alin. 2 reglementează că: „Hotărârile contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței. (3) Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată.”

Din textul de lege rezultă că o acțiune în anulare a hotărârii AGEA trebuie să se întemeieze pe aspecte ce țin de încălcarea legii sau a actului constitutiv, fără ca prin aceasta să existe o limitare a motivelor de nulitate exclusiv la modul de convocare sau de adoptare.

Așadar, în raport cu motivele susținute de reclamanți prin cererea de anulare, nu este exclusă de plano o analiză în fond a acestora, astfel că reținerea de către prima instanță a celor două limitări este excesivă.

De altfel, în conținutul considerentelor, tribunalul analizează apoi în fond motivele de nulitate, ceea ce înseamnă că în ciuda faptului că a considerat mai întâi că numai aspectele privind convocarea și modul de adoptare ar fi putut face obiectul unei acțiuni în anulare a hotărârilor A__, le-a supus judecății.

În ceea ce privește critica vizând considerarea de către prima instanță a motivelor de nulitate ca fiind aspecte de oportunitate, iar nu de nelegalitate și aceasta este nefondată.

În acest sens, Curtea reține că dimpotrivă, motivele invocate de reclamanți prin cerere sunt de nelegalitate, deoarece prin acestea se invocă expres încălcarea mai multor dispoziții legale, respectiv a art. 98 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, a art. 475 din vechiul Cod civil, a art. 480 din vechiul Cod civil ( în vigoare la data adoptării hotărârii – 21.04.2011). În nici un caz aceste motive nu ar fi putut fi considerate de plano ca fiind aspecte ce țin de oportunitatea unor măsuri ce țin de modul de organizare și funcționare a societății pe acțiuni, ele conținând textele de lege a căror încălcare s-a invocat.

Pe fondul motivelor de nulitate a hotărârii AGEA nr. 39/2104.2011, Curtea reține că acestea sunt întemeiate după cum urmează:

În primul rând, constatăm că hotărârea AGEA cuprinde două puncte, din care punctul 1), pe care îl considerăm principal, prin care s-a aprobat modificarea Anexei 3 a Actului constitutiv al societății, reprezentând Regulamentul de cesiune a acțiunilor la societate și punctul 2), care apare ca fiind accesoriu primului, deoarece prin acesta s-a decis împuternicirea președintelui Consiliului de Administrație să semneze în numele și pentru acționari, actele aferente hotărârilor luate și împuternicirilor acordate acestui consiliu prin această hotărâre.

În ce privește adoptarea completărilor și a modificărilor Anexei 3 la Actul constitutiv, referitoare la modul de înregistrare a acționarilor în Registru, în sensul că aceasta se va face, între altele și cu respectarea Hotărârilor Consiliului de Administrație, se constată că este nelegală deoarece tinde la transferarea atribuțiilor adunării generale a acționarilor către Consiliul de Administrație, ceea ce în condițiile art. 98 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, apare ca fiind nelegal. În acest sens, completarea adoptată prin hotărârea AGEA atacată este contrară atât art. 98 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, deoarece instituie sarcini în plus de îndeplinit pentru acționarii care dobândesc ca efect al unor cesiuni, drepturile ce decurg din calitatea de acționar, dar și art. 111, art. 113 din Legea nr. 31/1990, care stabilesc obligațiile și atribuțiile adunărilor generale ale acționarilor. Pe de altă parte, adunările generale ale acționarilor desfășoară în viața societății comerciale, activități deliberative , în timp ce consiliul de administrație are activități de natură executivă, care nu pot fi fuzionate nici chiar printr-o hotărâre a adunării generale a acționarilor.

Altfel spus, prin modificările, completările, actualizările aduse Anexei 3 din Actul Constitutiv s-au transferat în fapt o ________ atribuții și obligații reglementate de lege în sarcina adunărilor generale ale acționarilor în sfera de activitate a Consiliului de Administrație, care scapă controlului, verificării și confirmării de către acționari, ceea ce produce o vătămare lesne de înțeles și, mai ales, lasă locul unei lipse de transparențe a deciziilor și de informare, contrar regulilor privind modul de desfășurare a adunărilor generale ale acționarilor și a necesității respectării voinței acționarilor și a drepturilor acestora.

Prin instituirea posibilității de cenzură din partea Consiliului de Administrație, organ executiv, iar nu deliberativ, în cadrul societății comerciale, în ce privește dreptul de proprietate asupra acțiunilor dobândit de către acționari, se creează practic un organ paralel cu adunarea generală a acționarilor ( ordinară sau extraordinară) a cărei activitate însă nu poate fi supusă unui control de legalitate în fața acționarilor sau chiar a instanței, astfel că prin atare modificări se aduce atingere însuși dreptului de proprietate asupra acțiunilor, astfel cum este acesta reglementat atât de art. 475, art. 480 din vechiul Cod civil și Legea nr. 31/1990.

De asemenea, instituirea unui supracontrol sau a unor condiții în afara legii ( a art. 98 alin. 1 din Legea nr. 31/1990) , în cadrul procedurii de înregistrare a acționarilor în Registru, exercitat de Consiliul de Administrație, în lipsa unei informări a acționarilor respectivi sau a posibilității de verificare a legalității măsurilor dispuse de către acest consiliu de administrație, nu numai că nu este benefică din perspectiva necesității celerității operațiunilor ce țin de lămurirea structurii acționariatului, dar este și nelegală, deoarece se concretizează în restrângeri aduse dreptului de proprietate asupra acțiunilor, în speță, contrare atât legii, cât și actului constitutiv, interzise chiar și de dispozițiile art. 44 alin. 1 și 2 din Constituția României.

De aceea, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 rap. la art. 304 pct. 9 din C.pr. civ., va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată în sensul că va admite cererea de chemare în judecată și va constata nulitatea absolută a hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor din cadrul pârâtei, nr. 39/21.04.2011, ca fiind contrară legii și actului constitutiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurenții reclamanți S_________ I___ și U________ E____ împotriva sentinței civile nr.2377/21.03.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata pârâtă _________________________>