ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA	Operator date 2928
SECȚIA A II-A CIVILĂ	Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂNR. 402/R

Ședința publică de la data de 28 februarie 2013

Președinte: R_____ S____

Judecător: D____ I___ Ț_____

Judecător: Dr. M_____ B_____

Grefier: A_______ T_____

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant M____ D__ I___ împotriva Sentinței civile nr. 128/14.06.2012 pronunțată de Tribunalul T____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatele-pârâte _____________________.JUDICIAR SCP BEST INSOLVENCY IPURL și __________________, având ca obiect - acțiune în anulare a hotărârii A__.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 21 februarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei decizii; Curtea, pentru a permite părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, 28 februarie 2013, hotărând următoarele:

curtea

Asupra recursului:

La data de 08.05.2007 s-a adoptat Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor I______ SA nr. 789/2007 prin care s-a aprobat realizarea proiectului în vederea divizării parțiale a societății și a fost mandatat Consiliul de Administrație al ________________ îndeplinească formalitățile cerute de lege pentru realizarea divizării.

La data de 03.10.2007 s-a aprobat divizarea parțială prin Hotărârea AGEA nr. 1643/03.10.2007, acționarii votând cât privește denumirea, capitalul social, obiectul de activitate și patrimoniul noii societăți __________________, totodată al societății divizate _________________ adunarea generală de la data de 03.10.2007 discutându-se proiectul de divizare; potrivit procesului-verbal al adunării generale, acționarul M____ D__, deținând un număr de 962 acțiuni din totalul de 9.501.054 de acțiuni, a votat în favoarea adoptării modificărilor actului constitutiv al societății divizate și actului constitutiv al noii societăți și nu a avut nelămuriri cu privire la proiectul de divizare, structura bilanțului și acționariatul celor două societăți; Hotărârea AGEA nr. 1643/03.10.2007 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 2746/11.10.2007; proiectul de divizare a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 2807/17.10.2007.

La data 15.04.2010, acționarul M____ D__ a solicitat să se constate nulitatea Hotărârilor AGEA nr. 789/2007 și 1643/2007 și nulitatea divizării, pe cale de consecință urmând a fi radiată societatea nou înființată __________________.

Argumentând cererea, reclamantul a susținut că proiectul de divizare este nelegal, în sensul că evaluarea activelor și datoriilor societății supuse divizării nu a fost făcută de un evaluator autorizat și nu s-a precizat valoarea fiecăruia dintre imobilele-terenuri; raportul prevăzut de art. 243 ind. 3 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 nu cuprinde situațiile financiare înainte și după divizare și bilanțurile societății divizate nu sunt semnate de persoanele autorizate.

Concomitent, reclamantul a susținut că divizarea este nulă în condițiile art. 251 din Legea nr. 31/1990, cât timp hotărârea adunării generale care a votat proiectul este nulă; astfel, hotărârea din 09.05.2007 este nulă fiind convocată nelegal – nu s-a publicat convocarea în Monitorul Oficial, totodată divizarea nu putea fi delegată consiliului de administrație, conform art. 114 și 113 lit. h) din Legea nr. 31/1990; hotărârea din 03.10.2007 este lovită de nulitate „pentru aceleași considerente”.

P___ întâmpinarea formulată, pârâta _______________ recunoscut pretențiile reclamantului, apreciind că formalitățile de convocare a acționarilor nu au fost respectate.

În apărare, pârâta __________________ a solicitat respingerea acțiunii, arătând că decizia privind divizarea nu a fost delegată, prin Hotărârea nr. 789/2007 fiind mandatat administratorul societății cu întocmirea proiectului de divizare; această hotărâre nu a fost publicată întrucât cuprinde doar acordul de principiu al acționarilor pentru realizarea divizării, având rolul de a însărcina administratorii societății cu elaborarea proiectului de divizare, conform art. 241 ind. 12 din Legea nr. 31/1990.

Cât privește convocarea, s-a arătat că pentru fiecare din adunările generale convocarea a fost publicată în Monitorul Oficial (nr. 1127/6.04.2007, respectiv 2292/31.08.2007).

A mai susținut pârâta că reclamantul nu ar justifica calitate procesuală față de dispozițiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, întrucât a votat favorabil divizării iar pe de altă parte dreptul său la acțiune este prescris, termenul de prescripție intervenind în 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial a hotărârii contestate.

S-a arătat totodată că, potrivit art. 251 alin. 3 și 249 lit. a) din Legea nr. 31/1990, procedurile de anulare nu pot fi inițiate după expirarea unui termen de 6 luni de la data la care fuziunea sau divizarea a devenit efectivă, în speță de la data înmatriculării societății noi, __________________ fiind înmatriculată la data de 28.11.2007.

A precizat pârâta că proiectul de divizare a respectat întocmai dispozițiile Legii nr. 82/1991 și Ordinele MF în vigoare la data întocmirii proiectului.

La data de 29.04.2010 reclamantul și-a modificat acțiunea în sensul că a solicitat, suplimentar, reînscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al ____________________ imobilelor transferate noii societăți constituite prin divizare.

P___ încheierea de la data de 21.09.2010 s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune. P___ Sentința civilă nr. 128/14.06.2012 pronunțată de Tribunalul T____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX s-a respins excepția lipsei calității procesuale active și s-a respins acțiunea, Tribunalul reținând că:

„În speță, AGEA nr.789/09.05.2007 a fost convocată prin publicarea convocatorului în MO partea a IV-a nr.1127/06.04.2007 și în ziarul Agenda zilei din aceeași dată, iar între data publicării convocării și data la care AGEA a avut loc - 9 mai 2007 - s-a scurs termenul de 30 de zile prevăzut de alin.2 al art.117. AGEA nr.1643/03.07.2007 a fost convocată prin publicarea în MO partea a IV-a, nr. 2292/31.08.2007 și în ziarul Agenda zilei din 04.09.2007, iar între data publicării convocării și data la care AGEA a avut loc – 3 octombrie 2007 - s-a scurs termenul de 30 de zile prevăzut de alin.2 al art.117.

Apoi, așa cum rezultă din conținutul celor două hotărârii A__, în niciuna dintre ele nu s-a delegat atribuția prevăzută de art.113 lit.h din Legea nr.31/1990, care dă doar în competența adunării generale extraordinare posibilitatea de a hotărî fuziunea cu alte societății dau dizolvarea societății. În fapt, Consiliul de Administrație al S.C. I______ S.A. a fost mandat în cadrul adunării generale extraordinare din 08.05.2007 să îndeplinească formalitățile cerute de lege pentru realizare divizării iar divizarea propriu zisă, a aparținut exclusiv acționarilor care au hotărât acest lucru în adunarea generală extraordinară din 03.10.2007.”

A reținut totodată Tribunalul, „cu privire la ceea de a doua categorie a nulităților invocate, a operațiunii de divizare propriu zisă”, că, analizând din punct de vedere contabil operațiunile de divizare, expertul B____ I_____ a concluzionat că modul de întocmire al actelor contabile prevăzute de dispozițiile legale în materie au fost respectate, nu era obligatoriu întocmirea unui raport de audit deoarece societatea nu îndeplinește prevederile Legii contabilității nr.82/1991 și O.M.F. nr.1752/2005 pentru a efectua audit financiar, operațiunea de divizare a fost efectuată cu respectarea procentului de capital social revenit fiecărui societății în urma operațiunii, iar interesul economic al S.C. I______ S.A. nu a fost afectat după operațiunea de divizare.

Sentința civilă nr. 128/14.06.2012 pronunțată de Tribunalul T____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost comunicată la data de 08.10.2012.

La data de 22.10.2012 a declarat recurs recurentul-reclamant M____ D__ I___.

Criticile au vizat „formalismul exagerat” al instanței de fond, în sensul că nu s-au aplicat dispozițiile Legii nr. 31/1990 privind lipsa convocării și nu s-a observat lipsa hotărârii privind divizarea, totodată nu au fost avute în vedere concluziile primului expert desemnat în cauză, fără ca instanța să motiveze înlăturarea expertizei întocmite de expert B_____ A________.

A arătat recurentul că nu există nici hotărârea „de principiu” privind divizarea și nici hotărârea acționarilor ce ar adopta „în cunoștință de cauză” divizarea, astfel cum impun dispozițiile art. 239 alin. 1 și 3 din Legea nr. 31/1990.

Convocarea nu a fost legală, prima instanță indicând MO nr. 1127/06.04.2007 și 2292/31.08.2007 și Agenda Zilei, deși în acestea s-au publicat hotărârile privind adoptarea proiectului de divizare și aprobarea înființării noii societăți ca urmare a divizării.

A reiterat recurentul-reclamant susținerile în sensul că s-au delegat atribuțiile privind divizarea consiliului de administrație și proiectul de divizare nu conține informații specifice și esențiale referitoare la situația pasivelor prin descrierea exactă a acestora și a condițiilor alocării de părți sociale la societatea nou înființată, aspecte confirmate de prima expertiză întocmită în cauză de către expert B_____ A________; cea de-a doua expertiză a vizat exclusiv aspecte ce rezultau din acte suplimentare depuse la dosar, fără a contrazice astfel concluziile primei expertize.

În drept, recurentul a indicat dispozițiile art. 304 pct. 9, 304 ind. 1 C.proc.civ.

Intimata-pârâtă __________________ ADM.JUDICIAR SCP BEST INSOLVENCY IPURL nu și-a precizat poziția față de cererea de recurs.

P___ întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă __________________ a invocat nulitatea recursului, față de dispozițiile art. 302 ind. 1 lit. a) C.proc.civ., cererea de recurs neindicând numele intimaților, pe fond solicitând respingerea recursului.

S-au reluat apărările formulate în primă instanță, respectiv convocarea efectuată cu respectarea legii și a art. 21 din Statutul _________________ forma valabilă la data convocării și derularea operațiunilor de divizare cu respectarea OMF 1376/2004.

S-a arătat că, în ce privește înlăturarea primei expertize, prima instanță a motivat necesitatea efectuării unei noi expertize prin faptul că expertul B_____ A________ nu a avut la dispoziție toate înscrisurile, ci exclusiv cele puse la dispoziție de ________________________ pârâtă având aceleași interese ca și reclamantul.

În ședința publică de la data de 21.02.2013 s-a respins excepția nulității recursului față de admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302 ind. 1 lit. a) C.proc.civ. prin Decizia Curții Constituționale nr. 167/2005, potrivit căreia sancțiunea nulității în consecința neindicării numelui intimaților în cuprinsul cererii de recurs este lipsită de o justificare rezonabilă.

Analizând în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ. recursul declarat de recurentul-reclamant M____ D__ I___, Curtea reține:

Potrivit art. 251 alin. 1-3 din Legea nr. 31/1990, în forma în vigoare la momentul publicării proiectului de divizare – 17.10.2007,

„Nulitatea unei fuziuni sau divizări poate fi declarată numai prin hotărâre judecătorească.

De la data realizării sale, potrivit art. 249, fuziunea, respectiv divizarea, poate fi declarată nulă doar dacă nu a fost supusă unui control judiciar în conformitate cu prevederile art. 37 sau dacă hotărârea uneia dintre adunările generale care au votat proiectul fuziunii sau al divizării este nulă ori anulabilă.

Procedurile de anulare nu pot fi inițiate după expirarea unui termen de 6 luni de la data la care fuziunea sau divizarea a devenit efectivă, în temeiul art. 249, sau dacă situația a fost rectificată.”

Dispozițiile incluse în Legea nr. 31/1990 de Legea nr. 441/2006 transpun Directiva a treia a societăților comerciale privind fuziunea societăților pe acțiuni – Directiva 78/955/CEE și Directiva a șasea a societăților comerciale privind divizarea societăților pe acțiuni - Directiva 82/891/CE, Directivele referindu-se, în scopul de a oferi o protecție minimală acționarilor și terților, salariaților societăților implicate în fuziune/divizare și creditorilor societăților implicate, la condițiile minimale ce trebuie respectate de proiectul de fuziune/divizare, asigurarea informării acționarilor, salariaților și creditorilor societății / societăților implicate în proceduri, prin instituirea obligației de publicitate a proiectului și de întocmire a unui raport independent adresat acționarilor, existența de principiu a unei hotărâri a adunării generale a societăților implicate de aprobare a divizării/fuziunii și excepțiile de la acest principiu etc.

Totodată însă, dispozițiile art. 19 alin. 1 lit. c) din Directiva a șasea prevăd că nulitatea divizării poate fi acceptată în legislația unui stat membru doar condiționat de împrejurarea ca inițierea procedurilor de anulare să se facă într-un termen de șase luni de la data la care divizarea este opozabilă persoanei care invocă nulitatea. Transpunând norma, legiuitorul român a impus ca procedura ce conduce la anularea divizării să fie demarată în termen de 6 luni de la data înmatriculării în registrul comerțului a societății nou înființate prin efectul divizării (art. 251 rap. art. 249 lit. a) LSC), prin „procedură”, în sensul art. 251 alin. 3 LSC, înțelegându-se atât acțiunea în anularea divizării, cât și posibilitatea societății ce s-a divizat de a-și revoca hotărârea ce aprobă divizarea conform proiectului de divizare, hotărârea adunării generale a acționarilor reprezentând un act unilateral.

Cât privește dreptul la acțiune în anularea divizării unei societăți pe acțiuni, se constată, contrar celor reținute de prima instanță, faptul că, prin derogare de la dreptul comun, în pofida faptului că principiul legalității și interesul ocrotit ar determina principiul imprescriptibilității acțiunii în nulitate, dreptul la acțiune este supus prescripției.

Instituirea termenului de prescripție în materia divizării societății pe acțiuni se justifică prin mobilitatea capitalului; alegând între interesul privat al acționarului ori al societății – ce a agreat încălcarea legii prin necontestarea în termenul prescris a unei operațiuni ce vizează divizarea ori respectiv aprobând o divizare fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, și interesul cumpărătorului de bună-credință al acțiunilor societăților implicate ori rezultate din divizare, legiuitorul comunitar a optat pentru acesta din urmă, impunând recunoașterea unei divizări nelegale după trecerea termenului de 6 luni de la data la care divizarea este opozabilă persoanei care invocă nulitatea.

În speță, data la care divizarea a devenit efectivă, în sensul art. 251 alin. 3 LSC, este 28.11.2007: termenul de prescripție a început să curgă la data înmatriculării în registrul comerțului a societății nou înființate __________________ – 28.11.2007 (încheierea judecătorului-delegat nr. xxxxx/28.11.2007); în consecință, erorile în derularea operațiunilor de divizare se impuneau a fi invocate cel mai târziu la data de 28.05.2008, astfel cum în mod corect a arătat intimata-pârâtă __________________.

Procesul de divizare/fuziune este o procedură cu două dimensiuni – volițională și de control al autorității – care implică un număr de acte juridice de drept privat și de autoritate, procedură care are vocația de a da naștere sau de a conduce la încetarea unei societăți comerciale. Chiar și atunci când o asemenea vocație nu devine manifestă - operațiunile putând privi și doar societăți existente, modificările persoanelor juridice implicate obligă la o etapă convențională (proiect de divizare/fuziune, hotărâre a adunării generale a acționarilor, act adițional) și o etapă de control al autorității (autorizare prealabilă, acolo unde este aplicabilă, încheiere de înregistrare în registrul comerțului).

Se reține că, pe de o parte, legea permite contestarea divizării de către creditorii societății – opoziția exercitată în termen de 30 de zile de la publicarea proiectului în Monitorul Oficial (art. 243 rap. art. 62 LSC). Prevăzând obligația aprobării proiectului de către acționarii întruniți în adunare generală extraordinară, legea deschide acestora calea acțiunii în anularea hotărârii acestei adunări generale – acțiune ce urmează procedura prevăzută de art. 132 din Legea nr. 31/1990. În același timp, operațiunea divizării presupunând înregistrări obligatorii în registrul comerțului, orice persoană interesată are deschis recursul exercitat împotriva încheierii judecătorului-delegat, în condițiile Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului.

Pe de altă parte, în cazul nerespectării etapei convenționale și fără ca această eludare a procedurii să fi fost reținută urmare a controlului judiciar efectuat în conformitate cu prevederile art. 37 LSC, acționarilor li se recunoaște dreptul la acțiunea în nulitatea divizării conform art. 251 alin. 2 LSC, interesul fiind restabilirea legalității.

Nulitatea întregii operațiuni juridice pentru acest ultim motiv este permisă exclusiv în situația în care nu există o hotărâre de aprobare a divizării, cât timp existența unei astfel de hotărâri impune cenzurarea acesteia în condițiile art. 132 LSC, indiferent fiind faptul că se pune în discuție convocarea adunării generale ce a adoptat hotărârea ori votul majoritar ce ar nega drepturile garantate de prevederile art. 241, 244, 243 ind. 2 și 243 ind. 3 LSC, prin aprobarea unui proiect de divizare ce nu cuprinde informațiile minimale prevăzute de lege ori fără ca acționarii să fi avut acces la situațiile financiare ori la rapoartele întocmite în aplicarea art. 243 ind. 2 și 3, în cazul în care acționarii nu au renunțat la întocmirea acestor rapoarte.

Chiar trecându-se peste nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 251 alin. 3 LSC, invocate în apărare și în mod greșit respinse de prima instanță, fără a se observa dispozițiile corespondente din Directiva 82/891/CE și considerându-se că, față de formularea inițială a legiuitorului – „procedurile de anulare”, și nu „procedurile de anulare și de declarare a nulității”, astfel cum s-a rectificat norma națională, transpunându-se conform Directiva 82/891/CE, prin O.U.G. nr. 52/2008 - dispozițiile art. 251 alin. 3 ar fi vizat exclusiv motivele de nulitate relativă, se constată că acțiunea în anularea divizării era vădit nefondată, reclamantul susținând nu doar o interpretare vădit eronată a legii, ci și prezentând contradictoriu situația de fapt.

Se reține astfel că, afirmând nulitatea divizării, reclamantul-acționar a invocat, concomitent, nelegala delegare a atribuției adunării generale a acționarilor în favoarea consiliului de administrație și nelegalitatea hotărârii adunării generale de aprobare a divizării în consecința aprobării unui proiect de divizare nelegal, fără a sesiza că nelegalitatea hotărârii de aprobare nu poate fi analizată în cazul în care o astfel de hotărâre nu există, în sensul că acționarii nu ar fi fost convocați – indiferentă fiind respectarea normelor legale ori statutare referitoare la convocare - în vederea aprobării proiectului de divizare.

În cazul unei delegări a atribuției adunării generale de a aproba divizarea, consecința ar fi substituirea hotărârii de aprobare a divizării cu decizia consiliului de administrație, ceea ce ar atrage într-adevăr nulitatea divizării în conformitate cu dispozițiile art. 251 alin. 2 LSC.

În speță există însă o hotărâre a adunării generale a acționarilor societății supuse divizării, _________________ prin care se aprobă proiectul de divizare, nicidecum o decizie a Consiliului de Administrație _______________________>

P___ urmare, chiar dacă anterior s-ar fi delegat atribuția aprobării proiectului printr-o hotărâre a adunării generale, votarea proiectului de către acționari în adunarea generală extraordinară, și nu de către membrii consiliului de administrație înlătură motivul de nulitate invocat pe acest considerent. Susținând acest motiv, reclamantul a făcut o confuzie vădită între adunarea acționarilor în care se discută un proiect de divizare, proiect existent la data adunării, și eventualele convocări anterioare ale acționarilor și hotărâri ce preced această adunare și a căror nelegalitate, chiar reală fiind, nu se constituie în motiv de nulitate a divizării. Motivele de nulitate ce ar afecta Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor I______ SA nr. 789/2007 sunt indiferente, neputându-se accepta existența unei hotărâri a acționarilor ce ar vota proiectul divizării și concomitent ar delega, pentru viitor, aceeași atribuție de aprobare a proiectului.

Cât privește Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr. 1643/03.10.2007 prin care se aprobă proiectul de divizare – aceasta fiind hotărârea prin care se votează proiectul divizării, fără relevanță fiind Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 789/2007, a cărei nulitate nu interesează în sensul art. 251 alin. 2 LCS – se constată că reclamantul a pretins nelegala convocare a adunării generale și faptul că, prin această hotărâre, s-ar fi aprobat unui proiect de divizare ce nu respectă dispozițiile art. 241 lit. k) LSC, totodată fiind încălcare dispozițiile art. 243 ind. 2 și 3 LSC și divizarea realizându-se, astfel, în detrimentul societății divizate și al acționarilor minoritari.

Se reține că Legea nr. 31/1990 nu prevede expres cauzele de nulitate absolută a unei decizii a acționarilor/asociaților. Cât timp însă deciziile adoptate de o societate se supun regulii majorității iar decizia societății a intrat în circuitul civil, acțiunea în anularea unei hotărâri a acționarilor este posibilă doar prin excepție. Ca atare, în materie societară, pentru protejarea securității juridice trebuie recunoscută o prezumție în favoarea calificării unei cauze de nulitate ca fiind cauză de nulitate relativă susceptibilă a fi invocată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 132 alin. 2 LSC, în sensul că, în caz de dubiu cu privire la natura cauzei de nulitate invocate, aceasta va fi considerată ca fiind cauză de nulitate relativă.

Or, argumentele vizând negarea drepturilor acționarilor minoritari, garantate de prevederile art. 241, 244, 243 ind. 2 și 243 ind. 3 LSC, prin aprobarea unui proiect de divizare ce ar cuprinde date eronate ori fără ca acționarii să fi avut acces la situațiile financiare întocmite cu respectarea legii ori la rapoartele întocmite în aplicarea art. 243 ind. 2 și 3, în cazul în care acționarii nu au renunțat la întocmirea acestor rapoarte, se constituie în motive de nulitate relativă; dispozițiile pretins încălcate, vizând exclusiv protecția acționarilor, se constituie în norme de ordine privată; prin urmare, motivele se impuneau a fi invocate în termen de 15 zile de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial – 11.10.2007, nicidecum conținutul proiectului de divizare neputând fi repus în discuție la mai mult de doi ani de la data aprobării proiectului, indiferentă fiind lipsa de pertinență a acestuia ori aprobarea proiectului în absența rapoartelor prevăzute de art. 243 ind. 2 și 3 LSC. A accepta teza contrară, în sensul că acționarii minoritari ar avea dreptul imprescriptibil de a contesta proiectul de divizare, lasă fără aplicare tocmai dispozițiile ce vizează informarea acționariatului anterior aprobării proiectului și care permit formularea obiecțiunilor în adunarea generală convocată pentru aprobarea proiectului.

Nimic nu împiedică acționarul să solicite opinia unui expert în verificarea proiectului de divizare propus de administrator ori să se opună aprobării proiectului ce nu ar cuprinde mențiunile indicate la art. 241 lit. k) LSC sau invocând absența informațiilor suplimentare oferite de rapoartele întocmite conform art. 243 ind. 2 și art. 243 ind. 3 LSC. Cât timp nu s-au formulat obiecțiuni ce nu ar fi fost primite, prin exprimarea, de către ceilalți acționari, a votului contrar în sensul aprobării proiectului, repunerea în discuție a proiectului ulterior aprobării nu este posibilă. În consecință, expertiza în specialitatea contabilitate ce ar confirma ori infirma pertinența raportului nu era utilă în soluționarea cauzei, fiind în mod greșit încuviințată de prima instanță.

Mai mult, contestând hotărârea de aprobare a divizării, reclamantul a ignorat nu numai absența vreunei poziții, anterioare aprobării, în sensul lezării intereselor societății divizate prin proiectul de divizare propus, ci și, invocând convocarea nelegală a adunării generale de la data de 03.10.2007 - faptul că a participat la această adunare și a votat în favoarea aprobării proiectului de divizare.

Singura situație în care convocarea nelegală ar conduce la nulitatea absolută a hotărârii este negarea dreptului de vot al tuturor acționarilor, neputându-se accepta, afară de situația prevăzută de art. 121 LSC că, în absența oricărei convocări ori a neprecizării ordinii de zi, votul acționarilor a fost exprimat în cunoștință de cauză.

Or, lipsa publicării în Monitorul Oficial, chiar reală fiind, nu se constituie în motiv de nulitate absolută, cât timp hotărârea de la data de 03.10.2007 a fost adoptată de acționarii reprezentând 91,42% din capitalul social, acționarii răspunzând unei convocări ce cuprinde ordinea de zi și care a fost publicată într-un ziar de largă circulație din localitatea corespunzătoare sediului societății. Vătămarea acționarului-reclamant prin pretinsa nepublicare a convocării în Monitorul Oficial impunându-se a fi invocată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 132 LSC și totodată probată, nu se impunea dovada contrară a publicării convocării în Monitorul Oficial. De altfel, cu vădită rea-credință reclamantul a reiterat în recurs absența publicării în Monitorul Oficial, deși copia Monitorului Oficial nr. 2292/31.08.2007 se află la dosarul cauzei de primă instanță și privește convocarea adunării generale extraordinare pentru data de 03.10.2007, ora 14,00, la sediul societății, și nu publicarea hotărârii adunării generale extraordinare de la data de 03.10.2007, astfel cum a afirmat recurentul prin cererea de recurs.

Pentru aceste considerente, constatând că soluția reținută prin Sentința civilă nr. 128/14.06.2012 pronunțată de Tribunalul T____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX este corectă, în temeiul art. 312 rap. art. 304 pct. 9, 304 ind. 1 C.proc.civ. urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant M____ D__ I___, fiind menținută în tot hotărârea atacată.

În temeiul dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a recurentului-reclamant M____ D__ I___, urmează a fi obligat acesta la plata cheltuielilor de judecată avansate de intimata __________________ în recurs, în cuantum de 3.500,00 lei reprezentând onorariu avocațial facturat conform facturii fiscale nr. 206/29.10.2012.

Pentru aceste motive

În numele legii

decide

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant M____ D__ I___ împotriva Sentinței civile nr. 128/14.06.2012 pronunțată de Tribunalul T____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatele-pârâte _____________________.JUDICIAR SCP BEST INSOLVENCY IPURL și __________________.

Obligă recurentul la plata cheltuielilor de judecată avansate în recurs de intimata __________________, în cuantum de 3.500,00 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 28 februarie 2013.

Președinte,	Judecător,	Judecător,
R_____ S____	D____ I___ Ț_____	DR. M_____ B_____
	Grefier,
	A_______ T_____