Dosar nr.XXXXXXXXXXXX - anulare hotărâre A__ –

R O M A N I A

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA a II-a CIVILĂ

D E C I Z I A NR. 47

Ședința camerei de consiliu din 23 ianuarie 2015

Președinte A______ M____

Judecător S____ O___

Grefier M________ M_____

Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta ___________________, cu sediul în com. Șcheia, _____________________, cam. 4, jud. Suceava împotriva sentinței nr.1447 din 15 septembrie 2014 a Tribunalului Suceava – Secția civilă (dosar nr.XXXXXXXXXXXX), reclamantă-intimată fiind N____ M____, cu domiciliul procedural la Cabinet avocat D______ V______, din mun. Suceava, ______________________ nr. 12, ___________. A, ___________________.

La apelul nominal au răspuns doamnele avocat N______ L_______, pentru apelanta-pârâtă și D______ Vorica, pentru reclamanta-intimată lipsă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, din oficiu, pune în discuția părților nulitatea hotărârii atacate, în baza disp. art. 480 alin. 6 NCod de proc. civ. raportate la dispozițiile procedurale privind modul de soluționare a pricinii, respectiv faptul că instanța de fond a soluționat cauza în ședință publică și nu în cameră de consiliu.

Avocat N______ L_______, pentru pârâta-apelantă apreciază că, într-adevăr, este dat acest motiv de nulitate a hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței și reținerea cauzei pentru judecarea fondului în cameră de consiliu.

Avocat D______ V______, pentru intimata-reclamantă, a arătat că este de acord cu reținerea cauzei pentru judecarea fondului în cameră de consiliu.

După deliberare,

C U R T E A,

Asupra apelului de față, constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția civilă la data de 17.03.2014, reclamanta N____ M____ a chemat în judecată pârâta ___________________ Șcheia solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută parțială a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților pârâtei din data de 23.04.2013 și a procesului verbal din aceeași dată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că la data de 13.03.2013 a fost convocată Adunarea Generală a Asociaților pârâtei pentru data de 23.04.2013, ora 12:00, la sediul societății- pârâte, cu următoarea ordine de zi: 1) Prezentarea și aprobarea organigramei pentru anul 2013; 2) Prezentarea rezultatelor raportului de expertiză contabilă realizată în cadrul societății; 3) Modificarea statutului societății privitor la Cap.IV Conducerea și administrarea societății și punctul 4) Diverse; că, din procesul-verbal al adunării generale a asociaților din data de 23.04.2013 rezultă că au fost prezenți un număr de 8 asociați, care au reprezentat un procent de 86, 16 % din capitalul social al societății, fiind reprezentată la această adunare prin mandatar P_______ G_______, în baza procurii autentificate sub nr.4239/23 septembrie 2008 de Biroul Notarului Public Fomin S_____; că, față de art. 117 alin.6 din Legea nr.31/1990, hotărârea A__ în discuție, astfel cum a fost consemnată în procesul verbal, este nulă absolut în ceea ce privește retribuirea membrilor consiliului de administrație cu suma de 4.500 lei brut/ lună pentru fiecare membru, care nu a fost inclusă pe ordinea de zi a Adunării Generale a Asociaților; că, pârâta a nesocotit aceste dispoziții legale, întrucât, deși la pct. 3 al ordinii de zi a fost menționată „Modificarea statutului societății pârâte privitor la Capitolul IV - Conducerea și administrarea societății", fără a detalia în ce constă modificarea statutului și deși în fapt acest punct de pe ordinea de zi nu a mai fost supus dezbaterii Adunării Generale a Asociaților motivat de faptul că asociatul care a făcut această propunere, și-a retras-o, a fost supusă dezbaterii adunării generale retribuirea membrilor Consiliului de Administrație cu suma de 4.500 lei RON pe lună, cu toate că acest punct nu a fost inclus pe ordinea de zi, fiind încălcate astfel dispozițiile art.117¹ alin. l - 3 din Legea nr.31/1990 republicată; că, anterior Adunării Generale a Asociaților din 23.04.2013, administratorul unic și ulterior, membrii consiliului de administrație nu erau remunerați, iar directorul general și directorul executiv erau remunerați cu sume mai mici (3.600 lei lunar, respectiv 2.400 lei lunar) și mai mult, prevederile legale pun situația unei părți din componența adunării generale într-un conflict de interese, aceștia fiind în situația de a vota și atribui sume de către societate pentru calitatea lor de administratori, încălcând astfel prev. art. 193 alin.2 din lege; că, din analiza procentului de voturi exprimate a celor 8 asociați prezenți reprezentând un procent de 86, 16 % din capitalul social al societății, domnii Chichifoi A_____, G_________ M_____ N______ și A________ L____ I_____, în calitate de asociați și membrii ai consiliului de administrație, nu ar fi avut dreptul de vot referitor la acest punct și drept urmare, din voturile legal exprimate cu privire la aprobarea acestui punct pot fi considerate doar voturile asociaților prezenți ce nu se află în stare de conflict de interese, respectiv cele ale asociaților Sutu I__, C_________ S______, Ș______ A__ E____, Ș______ C_______ și N____ M____, ce reprezintă un procent de 44, 6426 % din capitalul social al societății. Ori, potrivit prevederilor art.12 alin.2 din Actul Constitutiv al Societății „Adunarea Generală decide prin votul reprezentând majoritatea părților sociale (cel puțin 50 + 1 vot)"; că, motivul învederat reprezintă un motiv de nulitate absolută, iar potrivit prevederilor art.132 alin. 3 din Legea nr.31/1990, când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, cererea putând fi formulată și de orice persoană interesată și, mai mult decât atât, Hotărârea A.G.A. nu a fost adusă la cunoștință asociaților, nu a fost publicată în Monitorul Oficial și nu a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția tardivității acțiunii în raport de dispozițiile art. 196 rap. la art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, cu modificările și completările ulterioare arătând, în esență, că în speță, chiar dacă reclamanta pretinde că ar fi date motive de nulitate absolută a hotărârii contestate, în realitate susținerile din cererea introductivă vizează motive susceptibile să atragă nulitatea relativă a acestei hotărâri, întrucât normele pretins încălcate au caracter dispozitiv, iar nu imperativ; că, în ceea ce privește pretinsa nelegalitate a convocării Adunării Generale, aceasta ar rezulta, potrivit susținerilor reclamantei, din nesocotirea dispozițiilor art. 117 alin.6 referitoare la conținutul convocării, ori acest text de lege are natură dispozitivă, ocrotind interesele private ale acționarilor, concluzia referitoare la caracterul dispozitiv al tuturor normelor cuprinse de art. 117 din Legea nr. 31/1990 republicată (care sunt aplicabile în materia societăților pe acțiuni), impunându-se cu evidență în raport de reglementarea cuprinsă în art. 121 din același act normativ, care permite desfășurarea adunărilor generale fără respectarea formalităților privind convocarea, atunci când acționarii care reprezintă întregul capital social consimt la aceasta și, prin urmare, câtă vreme legiuitorul permite acționarilor, în anumite situații, posibilitatea de a deroga de la reglementările legale referitoare la convocare, este evident faptul că aceste reglementări au caracter dispozitiv, iar nesocotirea lor poate atrage doar nulitatea relativă a hotărârilor adoptate; că, în raport de forma de organizare a reclamantei, respectiv cea de societate cu răspundere limitată, dispozițiile legale referitoare la convocarea Adunării Generale a Asociaților sunt cele prevăzute de art. 195 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată, potrivit cărora convocarea adunării se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziții speciale, prin scrisoare recomandată cu cel puțin 10 zile înainte de data fixată, cu arătarea ordinii de zi; că, din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că, în cazul societăților cu răspundere limitată, asociații pot stabili prin actul constitutiv formalitățile de convocare a adunării generale a asociaților, reglementarea cuprinsă în partea finală a art. 195 alin. 3 din lege fiind aplicabilă numai în absența unei reglementări statuare derogatorii, ceea ce impune în mod evident concluzia potrivit căreia această din urmă reglementare are caracter dispozitiv din moment ce asociaților le este permis să deroge de la ea în orice modalitate ar dori și, având în vedere și faptul că reglementarea modului de convocare a adunării generale a asociaților este de natură să ocrotească interesele private ale acestora, iar nu interese de ordin general, rezultă că sancțiunea incidentă în ipoteza nerespectării formalităților statutare sau legale de convocare este nulitatea relativă, iar nu cea absolută cum greșit pretinde reclamanta; că, și prev. art. 193 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 au caracter dispozitiv, această reglementare fiind instituită pentru protejarea intereselor celorlalți asociați în privința cărora nu există suspiciunea unui conflict de interese și de altfel, și practica judiciară a consacrat soluția potrivit căreia hotărârile adoptate cu încălcarea regulilor care interzic conflictul de interese nu sunt nule absolut, ci doar anulabile, cu motivarea că ori de câte ori legiuitorul a dorit să sancționeze cu nulitatea absolută hotărârile adoptate cu nerespectarea reglementărilor referitoare la exercitarea dreptului de vot, această sancțiune a fost indicată expres (cum este cazul reglementat de art. 125 alin. 5), aceeași soluție fiind argumentată și prin prisma regulii generale consacrate de art. 79 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, care se aplică și în materia societăților cu răspundere limitată potrivit art. 197 alin. 3, regulă potrivit căreia în ipoteza nesocotirii de către un asociat a obligației de a se abține de la deliberare și luarea deciziilor în privința operațiunilor ce ridică problema unui conflict de interese, sancțiunea ce intervine este cea a angajării răspunderii asociatului respectiv pentru daune, în măsura în care fără votul acestuia nu ar fi fost obținută majoritatea cerută pentru adoptarea hotărârii; că, mai mult decât atât, în materia societăților cu răspundere limitată, chiar și nesocotirea dispozițiilor legale referitoare la cvorumul necesar pentru adoptarea hotărârilor este de natură să atragă tot sancțiunea nulității relative, deoarece dispozițiile art. 192 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 permit asociaților să deroge prin actul constitutiv de la reglementarea legală privind cvorumul necesar pentru adoptarea hotărârilor în adunarea generală a asociaților; că, temeiurile de fapt și de drept invocate în cuprinsul cererii introductive ar putea fi circumscrise unor motive de nulitate relativă și în aceste condiții, potrivit art. 196 rap. la art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, acțiunea în anularea hotărârii A__ poate fi formulată în termen de 15 zile de la data când asociatul reclamant a luat cunoștință de hotărârea atacată, în speță, reclamanta fiind reprezentată de mandatarul său la adunarea generală din 23 aprilie 2013 și luând cunoștință chiar la acea dată de hotărârea adoptată prin intermediul acestuia, care a semnat procesul verbal de ședință, astfel încât, termenul de 15 zile reglementat de dispozițiile legale susmenționate a început să curgă chiar de la data adoptării hotărârii contestate și a expirat cu mult înainte de promovarea acțiunii de față.

Pe fondul cauzei, pârâta a arătat, în esență, că motivul de nulitate constând în pretinsa neîndeplinire a formalităților de convocare a Adunării Generale a Asociaților nu este dat, întrucât, deși reclamanta a invocat în cuprinsul cererii introductive nesocotirea disp. art. 117 alin. 6, art. 117 ind. 1 din Legea nr. 31/1990, aceste dispoziții legale se referă la convocarea societăților pe acțiuni, nefiind aplicabile în cauză, având în vedere că reclamanta este organizată sub forma unei societăți cu răspundere limitată, iar dispozițiile ce reglementează activitatea acestor societăți nu fac trimitere la prevederile art. 117 și urm. din Legea nr. 31/1990 republicată; că, spre deosebire de reglementarea aplicabilă societăților pe acțiuni, în cazul societăților cu răspundere limitată textul de lege, respectiv art. 195 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată, nu condiționează valabilitatea convocării de detalierea explicită pe ordinea de zi a tuturor problemelor supuse dezbaterii și nici nu limitează în vreun mod posibilitatea adunării generale legal convocate și constituite de a introduce noi puncte pe ordinea de zi, dispozițiile art. 117 ind. 1 nefiind aplicabile în cauză; că, ordinea de zi propusă cu ocazia convocării nu a fost limitativă, în cuprinsul ei fiind menționate atât problemele referitoare la prevederile actului constitutiv în privința conducerii și administrării societății, cât și probleme diverse, iar cu ocazia adunării generale mandatarul reclamantei nu s-a opus punerii în discuție și deliberării cu privire la retribuirea membrilor Consiliului de Administrație ci, dimpotrivă, și-a exercitat dreptul de vot în această privință, fără a invoca neincluderea acestei probleme pe ordinea de zi sau încălcarea dreptului său de informare în problema respectivă; că, punerea în discuție și adoptarea de către Adunarea Generală legal convocată și constituită a remunerației membrilor Consiliului de Administrație nu nesocotește nicio dispoziție legală sau statutară; că, nu sunt întemeiate nici susținerile reclamantei privind pretinsa nesocotire a disp. art. 193 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, având în vedere că problema remunerării membrilor Consiliului de Administrație nu vizează nici una din ipotezele la care se referă această dispoziție legală, întrucât nu pune în discuție nici aporturile asociaților în natură, nici acte juridice încheiate între asociații administratori și societate, iar împrejurarea că obligațiile și răspunderea administratorilor sunt guvernate de dispozițiile referitoare la mandat și de reglementările speciale din Legea nr. 31/1990, nu este de natură să justifice asimilarea problemei remunerației cuvenite administratorilor cu cea a actelor juridice încheiate între asociați și societate; că, în măsura în care reglementarea invocată de reclamantă ar fi aplicabilă în speță, atunci în privința fiecărui asociat administrator interdicția de a vota ar fi operat doar în ceea ce privește propria sa remunerație, nu însă și în ceea ce privește remunerarea celorlalți administratori, așa încât, având în vedere și mențiunile din procesul verbal al adunării generale din 23 aprilie 2013, potrivit cărora, pentru remunerația fiecăruia din cei trei membri ai Consiliului de Administrație au votat în mod valabil ceilalți doi asociați administratori ( care dețin fiecare câte 13,8392 % din capitalul social), precum și asociații prezenți Șutu I__ ( 13,83%), C_________ S______ (3,12%), Ș______ A__ M____ (7,41%), Ș______ C_______ ( 6,42%), adică asociații care dețin în total 58,45% din capitalul social, cvorumul prevăzut de art. 12 alin. 2 din actul constitutiv a fost întrunit; că, față de prevederile art. 194 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 și față de dispozițiile actului constitutiv, problema remunerării administratorilor nici nu era de competența adunării generale a asociaților, ci de competența Consiliului de Administrație, împrejurare în raport de care o hotărâre în acest sens putea fi adoptată doar de membrii Consiliului de Administrație, iar valabilitatea unei astfel de hotărâri nu este afectată de faptul că ea a fost adoptată cu ocazia adunării generale a asociaților.

Prin încheierea din data de 08.07.2014, s-a respins excepția tardivității introducerii acțiunii.

Prin sentința nr. 1447 din 15 septembrie 2014, Tribunalul Suceava – Secția civilă a admis în parte acțiunea reclamantei și a constatat nulitatea absolută parțială a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților pârâtei ___________________ din data de 23.04.2013 în privința mențiunii referitoare la votarea retribuirii membrilor Consiliului de Administrație cu suma de 4500 lei lunar pentru fiecare membru; a respins cererea de constatare a nulității absolute parțiale a procesului – verbal al Hotărârii Adunării Generale a Asociaților ___________________ din data de 23.04.2013 și a obligat pârâta la plata unor cheltuieli de judecată în cuantum de 1550 lei, reprezentând onorariu avocat și taxă de timbru..

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta ___________________ Șcheia, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

La termenul de astăzi, instanța a invocat, din oficiu, excepția nulității sentinței apelate, față de prev. art. 480 alin. 6 din NCod de proc. civ., raportate la cele ale art. 132 alin. 9 din Legea nr. 31/1990.

Procedând la analiza cu prioritate a excepției, în conformitate cu prev. art. 248 alin. 1 N.Cod proc. civ., Curtea constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit disp. art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, „hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței”, iar în conformitate cu prevederile alin. 9 al aceluiași articol, „cererea se va judeca în camera de consiliu (…)”.

Textul legal citat consacră în termeni imperativi, de strictă interpretare și aplicare, o excepție de la principiul publicității ședințelor de judecată, consacrat de art. 121 din Constituția României și art. 17 din NCod de proc. civ., potrivit căruia, ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile când legea dispune altfel. Rațiunea instituirii acestui principiu are ca fundament asigurarea garanțiilor de existență a unui proces echitabil.

Prin excepție, ședințele nu sunt publice când se desfășoară în camera de consiliu, potrivit legii, sau când au fost declarate secrete de către instanță.

Deși judecarea acțiunii în anulare/nulitate, potrivit procedurii reglementate de art. 132 din Legea societăților comerciale, care se completează cu prevederile Codului de proc. civ., are caracter contencios, totuși aceasta trebuie să se desfășoare în camera de consiliu, în scopul accelerării judecății și protejării confidențialității informațiilor privind activitatea societății.

Cum principiul publicității este un principiu de bază al procesului civil, vizând ocrotirea unui interes public și interesând organizarea judiciară și ordinea de drept, fiind reglementat prin norme imperative, încălcarea acestuia de către instanță va lipsi de validitate hotărârea acesteia, care va fi lovită de nulitate cu caracter extrinsec, independentă de existența sau nu a unei vătămări cauzate uneia dintre părți, conform art. 174 alin. 1-2 raportat la art. 176 pct. 5, art. 245 și art. 246 alin. 1 NCod de proc. civ.

Așadar, în speță, cauza fiind instrumentată de prima instanță în ședință publică, hotărârea apelată fiind pronunțată în aceleași împrejurări, cu încălcarea prevederilor imperative sus-citate, devine incidentă excepția procesuală a nulității absolute a procedurii de judecată și, în consecință, a hotărârii pronunțate, impunându-se admiterea apelului, în conformitate cu prev. art. 480 alin. 2 și 6 raportate la cele ale art. 179 alin. 1 și 3 NCod de proc. civ., cu consecința anulării sentinței și a procedurii urmate și reținerii procesului pentru rejudecare, sens în care se va fixa un nou termen de judecată, pentru când părțile vor fi legal citate.

Pentru aceste motive,

În numele LEGII,

D E C I D E:

Admite apelul declarat de pârâta ___________________, cu sediul în com. Șcheia, _____________________, cam. 4, jud. Suceava împotriva sentinței nr.1447 din 15 septembrie 2014 a Tribunalului Suceava – Secția civilă (dosar nr.XXXXXXXXXXXX), reclamantă-intimată fiind N____ M____, cu domiciliul procedural la Cabinet avocat D______ V______, din mun. Suceava, ______________________ nr. 12, ___________. A, ___________________.

Anulează sentința nr. 1447 din 15 septembrie 2014 a Tribunalului Suceava și procedura urmată, cu reținerea cauzei pentru judecarea fondului, cu citarea părților pentru termenul din 20 februarie 2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red. SO

Jud. P_______ O.

Tehnored. MM

4 ex. – 13.02.2015