Dosar nr. XXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA A II-A CIVILĂ

DECIZIA NR. 1105/2013

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 26 IUNIE 2013

PREȘEDINTE L____ G________

JUDECĂTOR N___ O____

JUDECĂTOR E________ M______

GREFIER M_____ C_____ BULICA

Pe rol, judecarea contestației în anulare formulate de contestatorii ______________________ prin P_________ VENUS și V_______ E________, împotriva deciziei nr. 574 din data de 17.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel C______ – Secția a II-a Civilă în dosarul nr. xxxxx/63/2011 în contradictoriu cu intimații ______________________ prin administrator social C________ T______, și C_________ V___, având ca obiect acțiune în anularea hotărârii A__.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru contestatoarea _____________________________ Venus, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației.

Reprezentantul contestatoarei _____________________, consilier juridic P_________ Venus, solicită admiterea contestației, arătând că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra faptului că la data luării cauzei în pronunțare de către tribunal a fost lipsă de procedură, atât cu _____________________ cât și cu reclamantul C_________ V___.

Arată că își întemeiază contestația pe dispozițiile art. 318 teza a II-a Cod procedură civilă.

CURTEA:

Asupra contestației de față constată următoarele:

Prin sentința nr. 880 din 28 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul D___, în dosarul nr. xxxxx/63/2011, au fost respinse cererile conexe formulate de reclamanții C_________ V___ și V_______ E________, în contradictoriu cu pârâta ______________________ prin administratorul social C________ T______, având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii A__.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererile conexe înregistrate sub nr. xxxxx/63/2011 și nr. xxxxx/63/2011, reclamanții C_________ V___ și V_______ E________ au solicitat să se constate nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor nr. 1/05.09.2011 a _____________________ și a actului juridic intitulat "act constitutiv", pentru faptul că nu a fost respectată procedura de convocare a asociaților, respectiv a reclamanților.

Tribunalul a apreciat că, din actele depuse la dosarul cauzei, rezultă că reclamanții C_________ V___ și V_______ E________ nu mai aveau calitatea de asociați la momentul convocării și adoptării Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor a cărei anulare se cere.

Astfel, s-a reținut că, prin sentința nr. 178/23.02.2005 a Tribunalului D___, a fost exclusă din societate numita C_________ D_____ M______ (actualmente V_______), sentință devenită irevocabilă prin decizia nr.1597/02.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind stabilită structura participării asociatei C________ T______ la capitalul social al SCFARMACIA A____ SRL în cotă de 100%.

De asemenea, s-a reținut mai că, prin sentința nr. 19/22.09.2006 a Tribunalului D___, irevocabilă prin decizia nr.569/15.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost anulate Hotărârile Adunării Generale a Acționarilor din 03.03.2005 și 30.05.2005, prin care se decisese majorarea capitalului social și cesionarea de părți sociale către reclamanții V_______ E________ și C_________ V___.

Prin urmare, Tribunalul a apreciat că, T______ C________ are calitatea de asociat unic al ______________________, neimpunându-se convocarea reclamaților la adunarea generală a asociaților, așa cum aceștia susțin în mod neîntemeiat, iar pe de altă parte, potrivit art. 196 și art. 132 alin.4 din Legea nr.31/1990, administratorii nu pot ataca hotărârea privind revocarea lor din funcție.

Constatând că Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 1 din 05.09.2011 a _____________________, în temeiul căreia a fost adoptat și actul constitutiv, nu este afectată de nici un motiv de nulitate, în temeiul art. 132 din Legea nr.31/1990, tribunalul a respins cererile reclamanților C_________ V___ și V_______ E________ ca neîntemeiate.

Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul D___, au declarat recurs, în termen legal, pârâta _____________________ prin P_________ VENUS și reclamanții C_________ V___ și V_______ E________, crtiticând-o pentru nelegaliatte și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art.304 pct.5, 7, 8 și 9 C.pr.civ., și, respectiv, 304 pct.7,8 și 9 C.pr.civ.

Prin decizia nr. 574 din data de 17.04.2013, Curtea de Apel C______ – Secția a II-a Civilă a admis excepția tardivității motivelor de recurs din precizarea formulată de recurenții C_________ V___ și V_______ E________.

A respins ca nefondate recursurile formulate de reclamanții C_________ V___, V_______ E________ și pârâta _____________________ prin P_________ VENUS, împotriva sentinței nr. 880 din 28 noiembrie 2012, pronunțate de Tribunalul D___, în dosarul nr. xxxxx/63/2011, în contradictoriu cu intimata pârâtă ______________________ prin administrator social C________ T______.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:

Verificând legalitatea motivelor de recurs formulate de recurenții reclamanți C_________ V___, V_______ E________ și pârâta _____________________ prin cererea intitulată „precizări”, depuse la data de 8 aprilie 2013, referitoare la încălcarea normelor procesuale privind citarea pârâtei _____________________ și a reclamantului C_________ V___, a dreptului la apărare al acestuia, precum și la lipsa calității procesuale pasive a pârâtei _____________________, în raport de dispozițiile art.303 alin.1 C.pr.civ., potrivit cărora recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenul de recurs, Curtea a constatat că acestea sunt tardiv invocate, întrucât sunt depuse după expirarea termenului de motivare a recursului, care s-a împlinit la 31 ianuarie 2013, astfel încât operează decăderea din dreptul de a le mai putea invoca.

De asemenea, Curtea a constatat că, motivele de recurs menționate nu sunt motive de ordine publică, pentru a deveni incidente dispozițiile art.306 alin.2 C.pr.civ., întrucât nu vizează ocrotirea unui interes general, obștesc, ci interesele procesuale personale ale reclamantului C_________ V___ și pârâtei _____________________.

În ceea ce privește criticile referitoare la încălcarea normelor procesuale privind citarea reclamantei _____________________ și la lipsa convocării asociaților V_______ E________, C_________ V___ și V_______ D_____ M______ la Adunarea Generală a Acționarilor din 5.09.2011, Curtea a constatat că acestea au fost deja invocate prin cererile de recurs depuse în termenul legal, la data de 25.01.2013, astfel încât urmează a fi analizate împreună cu acestea.

Prin urmare, analizând sentința pronunțată de Tribunalul D___ prin prisma motivelor de recurs invocate, în termen, de recurenții V_______ E________, C_________ V___ și pârâta _____________________ și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea a constatat că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Criticile întemeiate pe prevederile art.304 pct.7 și 8 C.pr.civ., invocate de recurenții V_______ E________, C_________ V___ și _____________________ au fost apreciate ca nefondate, deoarece, dezvoltând motivele, recurenții nu au invocat interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, nu au susținut că instanța de apel a schimbat natura ori înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia și nici că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Toate criticile formulate de recurenții V_______ E________ și C_________ V___ încadrate în sfera motivului de recurs reglementat de art.304 pct.9 C.pr.civ., critici care se regăsesc reiterate și de recurenta _____________________ au fost considerate nefondate, pentru următoarele motive:

Prin sentința nr.178, pronunțată la data de 8 aprilie 2005, de Tribunalul D___ – Secția Comercială și de C_________ Administrativ s-a dispus excluderea asociatei C_________ (actuală V_______) D_____ M______ din _____________________, asociatei C________ T______ revenindu-i o cotă de 100% din părțile sociale, ce alcătuiesc capitalul social al societății (filele 130-133 dosar fond).

Sentința pronunțată de Tribunalul D___ a rămas definitivă și irevocabilă, ca urmare a respingerii recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.1597, pronunțată la data de 2.05.2007, a intrat în puterea lucrului judecat și a statuat o realitate juridică, și anume că din data de 8 aprilie 2005, _____________________ este organizată ca o societate cu răspundere limitată cu asociat unic în persoana numitei C________ T______, care deține o cotă de 100% din capitalul social.

Fiind unicul asociat al _____________________, pârâta C________ T______ era singura care avea dreptul și calitatea legală de a convoca, participa și adopta Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr.1 din 5.09.2011.

Recurenții reclamanți V_______ E________ și C_________ V___ nu au fost și nu sunt asociați ai _____________________, astfel încât nu exista obligația legală a convocării acestora la Adunarea Generală a Acționarilor din 5.09.2011 și nici a comunicării ordinii de zi a adunării.

Astfel, la data de 30.05.2005, când C_________ (actuală V_______) D_____ M______ a decis, prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr.4, cesionarea a 89 părți sociale din capitalul social al _____________________, către mama V_______ E________, aceasta nu mai avea calitatea de asociat în societate din data de 8 aprilie 2005, când, prin sentința nr.178, Tribunalul D___ decisese excluderea sa.

Aceasta nu putea ceda dreptul asupra părților sociale deținute la _____________________, întrucât, la data încheierii operațiunii juridice, 30.05.2005, nu mai avea calitatea de asociat al acestei societăți, neputând dispune asupra unor drepturi care nu se mai aflau în patrimoniul său, conform principiului „nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet”.

În plus, Curtea a constatat că prin sentința nr.19, pronunțată la data de 22 septembrie 2006 (filele 139-140, dosar nr.xxxxx/63/2011 al Tribunalului D___) rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.569, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 15 februarie 2008 (filele 144-148, dosar nr.xxxxx/63/2011 al Tribunalului D___), Tribunalul D___ a constatat nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor nr.4 din 30 mai 2005, prin care C_________ (actuală V_______) D_____ M______ a decis cesionarea părților sociale deținute la _____________________, către mama sa, recurenta reclamantă V_______ E________, și numirea acesteia în funcția de administrator social.

Efectul constării nulității absolute a Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor nr.4 din 30 mai 2005, prin hotărârea judecătorească menționată, intrată în puterea lucrului judecat, este unul retroactiv și constă în faptul că recurenta reclamantă V_______ E________ a pierdut calitatea de asociat retroactiv, de la data cesionării părților sociale, practic, considerându-se că aceasta nu a fost niciodată asociat al _____________________.

Nefiind asociat al _____________________, recurenta reclamantă V_______ E________ nu putea cesiona, la rândul său, părțile sociale, pretins deținute la _____________________, către recurentul reclamant C_________ V___ (fostul său ginere) și C_________ (actuală V_______) D_____ M______ (fiica sa), prin modificarea actului constitutiv din 27.05.2010, potrivit aceluiași principiu „nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet”.

La data încheierii acestui act juridic, atât recurenții reclamanți V_______ E________ și C_________ V___, cât și numita C_________ (actuală V_______) D_____ M______, date fiind relațiile de rudenie existente, aveau cunoștință de hotărârile judecătorești menționate și, prin urmare, de faptul că _____________________ era o societate cu asociat unic, în persoana numitei C________ T______.

Curtea a constatat că, susținerile recurenților reclamanți V_______ E________ și C_________ V___ privind inexistența unei hotărâri judecătorești, prin care aceștia să fie excluși din structura _____________________, sunt neîntemeiate, întrucât o astfel de hotărâre nu era necesară, în condițiile în care, astfel cum s-a relevat, recurenții reclamanți nu au avut niciodată calitatea de asociați ai _____________________, neputându-se dispune excluderea acestora dintr-o societate din structura căreia nu au făcut parte.

Faptul că asociata C________ T______ nu avea, la data convocării Adunării Generale a Acționarilor din 5.09.2011, și calitatea de administrator al societății, deoarece prin decizia nr.1855 din 25 mai 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (filele 85-86 dosar nr.xxxxx/63/2011 al Tribunalului D___), fusese revocată din această funcție, a fost apreciat ca fără relevanță juridică în cauză, întrucât aceasta exercită atribuțiile adunării generale a asociaților societății, conform dispozițiilor art.196¹ alin.1 și 2 din Legea nr.31/1990, potrivit cărora în cazul societăților cu răspundere limitată cu asociat unic, acesta va exercita atribuțiile adunării generale a asociaților societății, iar asociatul unic va consemna de îndată, în scris, orice decizie adoptată în conformitate cu alin. (1).

Prin urmare, pentru motivele expuse, Curtea a constatat că, motivele invocate de recurenții reclamanți C_________ V___ și V_______ E________ și recurenta pârâtă _____________________, privind lipsa convocării asociaților și a ordinii de zi a Adunării Generale a Acționarilor din 5.09.2011, sunt nefondate, întrucât nu au suport probator și sunt contrazise de realitatea și situația juridică a _____________________, care este o societate cu răspundere limitată cu asociat unic, în persoana pârâtei C________ T______.

În speță, concluzia instanței de fond a fost considerată corectă, întrucât dispozițiile art.195 din Legea nr.31/1990 nu au fost încălcate, Hotărârea nr.1 a Adunării Generale a Acționarilor din 5.09.2011 fiind adoptată în mod legal, neimpunându-se convocarea recurenților reclamanți V_______ E________ și C_________ V___ și a numitei C_________ (actuală V_______) D_____ M______ și comunicarea ordinii de zi, deoarece aceștia nu au avut și nu au calitatea de asociați ai ______________________.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.5 C.pr.civ., în raport de susținerile formulate de recurenta pârâtă _____________________, prin P_________ Venus, Curtea a constatat că sentința pronunțată de Tribunalul D___ nu este afectată de nelegalitatea invocată.

Din examinarea procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de citare (filele 109-110, dosar nr. xxxxx/63/2011 al Tribunalului D___), Curtea a constatat că _____________________ a fost citată, după formularea cererii de repunere pe rol, atât în C______, _________________________.9, ____________ în C______, _________________.

Ulterior, în ședința din data de 6 iunie 2012, instanța de fond, în mod corect, a dispus citarea pârâtei _____________________ în sediul din C______, _________________, întrucât, astfel cum s-a relevat, în prezent, acesta este sediul social, iar societatea are, ca asociat unic și administrator social, pe C________ T______, aceasta fiind singura reprezentantă legală a societății, care s-a prezentat personal la instanță, pentru termenul de judecată din 14 noiembrie 2012, asistată de avocatul ales.

În consecință, având în vedere considerentele expuse și textele de lege invocate, Curtea a constatat că recursurile sunt nefondate și, în temeiul art.312 C.pr.civ., le-a respins.

Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare contestatorii ______________________ prin P_________ VENUS și V_______ E________, întemeind-o pe dispozițiile art. 317 și 318 Cod procedură civilă.

În motivarea contestației s-a arătat că la data soluționării recursurilor 17.04.2013 procedura de citare cu V_______ D_____ M______ a fost îndeplinită cu încălcarea prevederilor art. 317 Cod procedură civilă și art.6 din CEDO.

Totodată s-a arătat că, deși la soluționarea cauzei pe fond de către Tribunalul D___ procedura de citare cu F_______ A____ nu era îndeplinită legal, recursul nu a fost soluționat pe fond ci pe excepții, instanța de recurs având obligația de a pune în discuția părților excepțiile, iar soluționarea în lipsa părților nelegal citate reprezintă o eroare materială.

S-a arătat că V_______ E________ nu a avut cunoștință de recursul declarat de F_______ A____ fiind citată la o altă adresă decât cea indicată în cererea de chemare în judecată și nu a avut posibilitatea să își susțină propriul recurs și să răspundă excepțiilor invocate.

S-a invocat încălcarea art. 6 și 13 din CEDO.

Curtea constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 317 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă.

Potrivit art. 317 alin. 1 pct.1 Cod procedură civilă hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.

Se invocă nelegalitatea procedurii de citare cu V_______ E________ pentru termenul din 17.04.2013 când s-a judecat recursul împotriva sentinței nr. 880 din 28.11.2012.

Potrivit art. 86 alin.1 vechiul Cod procedură civilă, aplicabil în cauză, comunicarea actelor de procedură se face prin agenți procedurali ai instanței sau prin orice alt salariat al acesteia, iar, potrivit art. 90 și 93 vechiul Cod procedură civilă, înmânarea citației și a actelor de procedură se va face la domiciliul părții, iar în caz de alegere de domiciliu la domiciliul ales.

Articolul 153 alin.1 vechiul Cod procedură civilă, stabilește că partea care a depus cererea personal sau prin reprezentant legal sau convențional și a luat termenul în cunoștință, precum și partea care a fost prezentă la un termen de judecată, ea însăși sau printr-un reprezentant al ei, nu va fi citată în tot cursul judecății la acea instanță, prezumându-se că ea cunoaște termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziții îi sunt aplicabile și părții căreia, personal sau prin reprezentant legal sau convențional, i s-a înmânat, sub semnătură de primire, citația pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaște și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată.

În speță, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 9 dosar recurs, V_______ E________ a primit și semnat personal citația pentru termenul din 10.04.2013, astfel încât a luat termen în cunoștință, prezumându-se cunoașterea termenelor ulterioare, deci termenul din 17.04.2013 când s-a judecat recursul.

În acest context, aceasta nu poate să invoce nelegalitatea procedurii de citare pentru termenul la care s-a judecat recursul și nici imposibilitatea susținerii recursului și exercitării dreptului la apărare.

Se invocă, de asemenea, nelegalitatea citării numitei V_______ D_____ M______ pentru termenul din 17.04.2013 când s-a judecat recursul.

Prin cererea de chemare în judecată a fost promovată împotriva pârâtei _____________________ reprezentată prin administrator V_______ D_____ M______.

În considerentele deciziei nr. 574/17.04.2013, Curtea, ca instanță de recurs, a explicat pe larg motivele pentru care pe parcursul procesului _____________________ a fost citată prin administrator C________ T______ (aceasta a dobândit urmare a pronunțării unor hotărâri irevocabile calitatea de unic asociat și administrator al _____________________).

Ca urmare, _____________________ nu a mai fost citată pentru termenul din 17.04.2013 când s-a judecat recursul prin administrator V_______ D_____ M______, ci prin administrator C________ T______.

Primul motiv prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă, anume dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale se referă la erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite.

Este vorba, deci, despre greșeli ale instanței produse prin confundarea unor date materiale care determină soluția pronunțată.

Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, nu și greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

O interpretare contrară a textului dă părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, și presupune deschiderea dreptului părților de a provoca rejudecarea căii de atac.

Contestatorii au invocat în concret ca eroare materială faptul că instanța de recurs nu a pus în discuția părților excepțiile ridicate din oficiu și excepțiile părților și a soluționat excepțiile în lipsa părților nelegal citate.

Aspectele invocate, ar putea eventual constitui greșeli de judecată ce nu pot fi analizate, așa cum am arătat, pe calea contestației în anulare.

Cel de al doilea motiv prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă, omisiunea cercetării unui motiv de casare, poate fi invocat pe calea contestației în anulare, numai dacă recursul a fost respins sau admis în parte.

În speță, Curtea de Apel a respins recursul, analizând susținerile părților vizând încălcarea dispozițiilor referitoare la citare de către instanța de fond.

Aceste aspecte au fost analizate de instanța de recurs, așa cum rezultă din ultimele paragrafe ale considerentelor deciziei atacate cu contestație în anulare.

Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge contestația în anulare formulate de contestatorii ______________________ prin P_________ VENUS și V_______ E________.

În cauză nu s-a încălcat dreptul contestatorilor de acces la justiție și la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 (norma specială) și 13 (norma generală) CEDO.

CEDO a statuat constant că dreptul prevăzut de art.6 nu este unul absolut, statele bucurându-se de o marjă de apreciere și putând aduce limitări, pentru un scop legitim și dacă există un raport de proporționalitate între mijlocul utilizat și scopul vizat, cu condiția ca limitarea să se facă într-o asemenea manieră încât să nu fie atins dreptul în însăși substanța lui.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii ______________________ prin P_________ VENUS cu sediul în C______, ____________________ 9, __________________ și V_______ E________ cu domiciliul în C______, _____________________ d1, ____________, ___________________, împotriva deciziei nr. 574 din data de 17.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel C______- Secția a II-a Civilă în dosarul nr. xxxxx/63/2011 în contradictoriu cu intimații ______________________ prin administrator social C________ T______ cu sediul în C______, ___________________, județul D___ și C_________ V___ cu domiciliul în C______, _____________________, județul D___.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 26 iunie 2013.

PREȘEDINTE, L____ G________	JUDECĂTOR, N___ O____	JUDECĂTOR, E________ M______
	GREFIER, M_____ C_____ BULICA

Red jud – LG/2/ex/

Jud rec- LG/NO/EM

M.B. 28 Iunie 2013