Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 25 aprilie 2013, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 30 aprilie 2013. În termenul de pronunțare reclamantul a depus la dosar concluzii scrise și dovada cheltuielilor de judecată solicitate de reprezentantul său.

CURTEA DE APEL

Deliberând:

Constată că prin sentința nr.245/LC din 15 mai 2012, Tribunalul Satu M___ a admis excepția tardivității acțiunii în constatarea nulității absolute a Hotărârilor AGEA din 14.06.2002 și din 12.12.2002 invocată de către pârâtă și a admis excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr.485/C/2003 pronunțată de Tribunalul Cluj cu privire la capătul de cerere din acțiunea introductivă având ca obiect constatarea nulității absolute a Hotărârii AGEA din 05.12.2003 invocată de către pârâtă.

A respins acțiunea în constatarea nulității absolute a hotărârilor AGEA mai sus indicate formulată de OLANEANU N______ C________ cu domiciliul ales în Voluntari, ___________________________.3G jud.Ilfov, împotriva pârâtei ________________ sediul în Cluj, ______________________.16, jud.Cluj, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța astfel, Tribunalul Satu M___ a reținut că, la momentul adoptării hotărârilor AGEA din 14.06.2002 si 12.12.2002, până la intervenția Legii 161/2003 publicată în M.Of. 279/21.04.2003, art.131 din Legea nr.30/1991 prevedea un singur termen de 15 zile atât pentru invocarea motivelor de nulitate absolută cât și a celor de nulitate relativă a hotărârilor atacate.

Hotărârea AGEA din data de 14.xxxxxx a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 1138 din data de 26.06.2002, iar hotărârea AGEA din data de 12.12.2002, a fost publicata in Monitorul Oficial al României nr. 2738 din data de 16.12.2002, termenul de 15 zile prevăzut de norma in vigoare la acel moment fiind depășit , considerent pentru care instanța a constatat ca fiind întemeiată excepția tardivității acțiunii în constatarea nulității absolute a Hotărârii AGEA din 14.06.2002 și 12.12.2002

În ceea ce privește hotărârea AGEA din 05.09.2003, instanța a reținut că, prin Sentința Civila nr. 4805/C/2003, dosar nr. 9203/2003 al Tribunalului Cluj - Secția comerciala și de contencios administrativ s-a respins cererea având ca obiect anularea hotărârii AGEA din data de 05.09.2003, reținând ca, în urma analizării probelor administrate în dosar : "Extrasul din Monitorul Oficial confirma ca s-a publicat convocarea cu următorul conținut : Consiliul de Administrație al S.C. „F_____” S.A. convoacă pentru data de 04.09.2003, la sediul societății, adunarea generala extraordinara, care va avea loc la ora 9,00, cu următoarea ordine de zi : majorarea capitalului social cu 12 miliarde de lei prin emiterea unui număr de xxxxxx de acțiuni noi, la valoare de xxxxx lei per acțiune. În urma acestei majorări, art. 5 din contractul de societate si art. 7 alin. 1 din statutul societății vor avea următorul cuprins " Capitalul social subscris si vărsat este de 40.xxxxxxxxxxx lei, divizat in 1.609.318 acțiuni nominative in valoare de 25.000 lei, fiecare " . Modificarea art. 11 alin. 5 din statutul societății astfel : convocarea va fi făcuta numai prin publicarea in Monitorul Oficial al României si _____________________ locale. Procesul-verbal încheiat la 05.09.2003 releva ca au fost prezenți 479 de acționari, posesori a 888.106 acțiuni, ceea ce reprezintă 78,64% din numărul total. încheierea de certificare emisa sub nr. 3029/05.09.2003 de către BNP M____ P_____ si procesul-verbal încheiat la data de 05.09.2003 certifica votarea propunerii din ordinea de zi, astfel: majorarea capitalului social cu 12 miliarde de lei, prin emiterea unui număr de 480.000 acțiuni noi, la valoare de 25.000 lei per acțiune - se aproba cu 61,684% din capitalul social total si 78,43% din acțiunile prezente. De asemenea, s-a reținut ca procesul-verbal si convocatorul încheiate la data de 05.09.2003 nu conțin referiri la hotărârea AGEA din data de 12.03.2002. In urma analizării probatoriului administrat in cauza, a fost respinsa "acțiunea formulata de reclamantul Olanean N______ C________......în contradictoriu cu pârâta S.C. " F_____ " S.A., având ca obiect anularea hotărârii AGEA."

Împotriva acestei sentințe a fost formulat apel, soluționat prin Decizia Civila nr. 150/2004, dosar nr. 1113/2004 al Tribunalului Cluj - secția comerciala si de contencios administrativ, prin care : "admite in parte apelul declarat de reclamantul Olanean N______ C________ ......, pe care o schimbă în parte, în sensul reducerii cheltuielilor de judecată…”

Instanța de apel a apreciat ca argumentele aduse în sprijinul punctului de vedere exprimat de apelant cu privire la încălcarea dispozițiilor legale și neluarea în considerare a unor înscrisuri nu pot fi reținute, deoarece "toate probele de la dosar au fost analizate în contextul întregului material ( convocator, extras din Monitorul Oficial, procese-verbale, `încheiere de certificare ), din care rezultă fără echivoc ca adunarea generala extraordinara a fost convocata si ținuta cu respectarea prevederilor legale in materie — LSC —" Decizia Civila nr. 150/2004 a Curții de Apel Cluj - Secția Comerciala si de C_________ Administrativ, dosar nr. 1113/2004 .

Jurisprudența a reținut ca o anumita soluție pronunțata _________________ impune și într-o cerere ulterioara ca efect pozitiv al puterii lucrului judecat, fiind inadmisibil a se contrazice printr-o noua hotărâre cele reținute irevocabil cu privire la actele juridice ale persoanei ( a se vedea Decizia nr. 1559/R/2004 a Curții de Apel Cluj, publicata in Buletinul jurisprudentei, pag. 267 ) .

În lumina considerentelor de mai sus, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 166 Cod Procedura Civila , fiind vorba de identitate de părți identitate de obiect și identitate de cauza, reținând, de asemenea, că, cheltuielile de judecată vor fi solicitate de pârâtă pa calea unei acțiuni separate.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, a declarat recurs O_______ N______ C________, solicitând instanței admiterea recursului, casarea în tot a sentinței civile nr.245/LC, din ședința camerei de consiliu din 15 mai 2012, pronunțată de către Tribunalul Satu M___, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, și pe cale de consecință trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Satu M___, și obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința recurată, instanța de judecată a înțeles să soluționeze cauza prin admiterea a două dintre excepțiile invocate de către partea pârâtă, ceea ce determină o limitare a demersului său, urmând ca prezentul recurs să vizeze exclusiv chestiunile ce decurg din neregulile de natură procedurală sau de judecată constatate cu privire la modul de soluționare a acestor excepții. Pentru a facilita demersul deliberativ al instanței de recurs, învederează instanței că va rezuma în cele ce urmează modul în care a evoluat sub aspect procedural judecata de primă instanță, punctând, acolo unde este necesar, erorile și neconcordantele sesizate.

Instanța de fond a fost investită cu soluționarea mai multor excepții invocate de pârâtă, după cum urmează:

a. excepția autorității de lucru judecat, raportat la faptul că, în opinia pârâtei există
hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate între același părți având același obiect și aceeași cauză, cu privire la cele trei hotărâri AGEA ce fac obiectul prezentului dosar. Această excepție a fost invocată prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 18.02.2011, înainte de termenul de judecată din 25.02.2011 și nu a fost soluționată de Tribunalul Comercial Cluj, înainte ca această cauză să fie strămutată la Tribunalul Satu M___;

b. excepția tardivității acțiunii fata de prevederile art.131 din Legea 31/1990 în forma aflată în vigoare la momentul emiterii hotărârilor atacate. Această excepție a vizat hotărârile AGEA din data de 14.06.2002 si 12.12.2002. Aceasta excepție a fost invocată prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 18.02.2011, înainte de termenul de judecată din 25.02.2011 și nu a fost soluționată de Tribunalul Comercial Cluj, înainte ca această cauză să fie strămutată la Tribunalul Satu M___;

c. excepția invocată de pârâtă privind disjungerea capetelor de cerere nr.1. 2 si 3. din acțiunea reclamantului pentru a se reînregistra ca dosar distinct fiecare petit formulat de reclamant prin acțiunea introductivă. Excepția a fost invocată prin notele de ședință din data de 04.08.2011, excepție ce a fost pusă în discuția părților la termenul din data de 27.05.2011, de către Tribunalul Comercial Cluj și a fost soluționată la același termen în sensul respingerii excepției invocate.

Cu privire la aceste trei excepții reclamantul a depus în scris note de ședință pentru termenul din data de 08.04.2011, fiind însă pusă în discuția părților doar excepția vizând disjungerea, excepție ce a fost și soluționată.

d. excepția inadmisibilității petitului 2 si 3 invocată de către pârâtă, fiind invocate art.19 alin.4 C. pr. pen. Excepția a fost invocată prin notele de ședință din data de 04.08.2011, excepție ce a fost pusă în discuția parților la termenul din data de 23.05.2011 de către Tribunalul Comercial Cluj și a fost soluționată la același termen în sensul respingerii excepției invocate.

Prin încheierea civilă nr.6501/2011 pronunța de către Tribunalul Specializat Cluj s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea cauzei către instanța de strămutare, Tribunalului Satu M___, ca urmare a faptului că prin încheierea nr.3612/15.11.2011 pronunțată în dos.XXXXXXXXXXX Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II Civilă a admis cererea de strămutare formulată de către reclamant. La acest moment procesual erau încă nepuse în discuția părților și nesoluționate două excepții, respectiv excepția autorității de lucru judecat și excepția tardivității acțiunii, excepții invocate de către pârâtă prin întâmpinare.

După strămutarea cauzei la Tribunalul Satu M___, s-au pus în discuția părților următoarele excepții:

- excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâtă cu privire la cele trei hotărâri A__, care fac obiectul acțiunii judiciare supuse judecății în prezentul dosar. Cu privire la această excepție s-a pus în discuția părților și cererea reclamantului de a fi unită această excepție cu fondul. Această excepție, precum și cererea reclamantului de a fi unită excepția cu fondul s-au dezbătut oral la termenul de judecată din data de 20 martie 2012. La acest termen de judecată instanța, în urma deliberării, a găsit "necesar amânarea cauzei și acordarea unui nou termen de judecată". Noul termen a fost fixat în cauză pentru data de 03 aprilie 2012, termen la care instanța urma "să se pronunțe asupra excepției autorității de lucru judecat invocata de pârâtă, precum și a cererii reclamantului a fi unită această excepție cu fondul cauzei".

La termenul din 03.04.2012, instanța nu se pronunță cu privire la excepția autorității de lucru judecat, găsind necesară amânarea în acest sens a judecații cauzei pentru încă un termen. Însă la acest termen de judecată pârâta înțelege să invoce o nouă excepție, respectiv:

e. "excepția tardivității cu privire la modificarea și completarea cererii de chemare în judecată, prin notele de ședință depuse la data de 27.04.2012". Cu privire la această excepție se poate observa că este imposibil cronologic ca în ședința de judecată din data de 03.04.2012 să se invoce tardivitatea depunerii notelor de ședința din data de 27.04.2012.

Ceea ce în concret a invocat pârâta a fost faptul că prin notele de ședință depuse de către reclamant în data de 08.04.2011 (note prin care s-a răspuns la excepția autorității de lucru judecat și a tardivității, reclamantul și-ar fi modificat acțiunea introductiva sub aspectul temeiului de drept cu privire la motivele de nulitate absolută, arătându-se că acțiunea introductivă este întemeiată exclusiv pe dispozițiile Legii 31/1990 și că abia prin notele de ședință mai sus amintite reclamantul și-a precizat acțiunea, invocându-se pentru prima dată dispozițiile art.5 și 948 c.civ., precizare care în opinia pârâtei s-a făcut după primul termen de înfățișare, fiind invocate în susținerea acestei excepții dispozițiile art.132 C.pr.civ. Cu privire la aceasta excepție reclamantul a arătat ca nu este vorba de o completare sau o precizare a acțiunii introductive, ca acțiunea introductiva a fost întemeiata și pe prevederile Codului Civil și ca din lecturarea cererii introductive rezulta fără echivoc faptul că acțiunea introductivă are ca temei frauda la lege (pg.5 din acțiunea introductivă). Pe de altă parte, reclamantul a susținut că, în ipoteza în care instanța va recalifica respectivele note de ședința într-o precizare la acțiune, sub aspect procedural această excepție de tardivitate a precizării la acțiune este la rândul ei tardivă, sens în care și reclamantul a invocat la rândul lui o excepție de tardivitate, întrucât în ipoteza descrisă de pârâtă, dispozițiile art.132 C. pr. civ, impun ca aceasta excepție să fi fost ridicată printr-o întâmpinare la precizarea de acțiune care potrivit rigorii textului de lege invocat de pârâtă, trebuia introdusă până la următorul termen de judecată, în speță termenul din 27.05.2011.

Rezumând cele mai sus arătate, la termenul din 03.04.2012 instanța de fond urma să se pronunțe cu privire la excepția tardivității precizării acțiunii introductive, excepție întemeiată pe prevederile art.132 C. pr. civ, însă pentru a se pronunța pe această excepție ar fi trebuit să pună în discuție recalificarea notelor de ședința depuse de reclamant încă din data de 08.04.2011 într-o precizare la acțiune. D___ în ipoteza în care s-ar fi admis cererea de calificare a notelor de ședință (cerere care nu putea fi oricum admisă câtă vreme primează principiul disponibilității, iar reclamantul a arătat în mod expres că nu și-a precizat acțiunea introductivă, și că nu înțelege să o precizeze într-un alt mod decât cel cuprins în cererea introductivă), instanța ar fi trebuit să soluționeze excepția tardivității invocate de reclamant cu privire la excepția invocată de pârâtă privind tardivitatea precizării acțiunii introductive, excepție întemeiată pe prevederile art.132 C. pr.civ.

Cu toate acestea din lecturarea încheierii de ședința din 03.04.2012, rezulta că instanța de fond a rămas în pronunțare cu privire la excepția autorității de lucru judecat, excepție invocata prin întâmpinare și cu privire la excepția invocata de pârâtă la termenul din 03.04.2012, respectiv excepția de tardivitate a precizării la acțiune.

Deși părțile au pus concluzii exclusiv pe cele două excepții mai sus menționate, instanța de fond a pronunțat o soluție cu privire la una dintre excepții și o soluție cu privire la o alta excepție ce nu a fost pusă în discuția părților. Totodată, soluțiile de admitere a excepției tardivității pentru cele două cereri în constatarea nulității și de admitere a excepției autorității de lucru judecat pentru cea de-a treia cerere sunt date cu aplicarea greșită a legii.

Sentința recurată este nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct.5 C.proc.civ., având în vedere că instanța s-a pronunțat asupra unor excepții care nu au fost puse niciodată în discuția părților și nu s-a pronunțat asupra excepțiilor puse în discuția părților și asupra cărora instanța de fond a rămas în pronunțare.

1.1. Această eroare rezultă cu evidenta din lecturarea încheierilor de ședință dar și din cuprinsul ultimei fraze din practica sentinței recurate unde se retine că: "Instanța, deliberând asupra excepțiilor invocate, respectiv asupra excepției autorității de lucru judecat invocată de către pârâtă, precum si a cererii reclamantului de a fi unită această excepție cu fondul cauzei și a excepției tardivității depunerii completării acțiunii, va admite excepția ; tardivității acțiunii in constatarea nulității absolute a Hotărârii AGEA din 14.06.2002 si 12.12.2002 si de asemenea admite excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile ^] nr.485/________________________ cu privire la constatarea nulității absolute a Hotărârii AGEA din 05.12.2003, pentru motivele ce se vor regăsi în considerentele hotărârii. "

Deși părțile au pus concluzii (potrivit celor arătate mai sus în partea introductivă a prezentului recurs) exclusiv cu privire la excepția autorității de lucru judecat, în mod absolut. Procedând în asemenea maniera, respectiv aceea de a soluționa cauza în baza unei excepții nepusă în discuția contradictorie a părților, excepția tardivității acțiunii întemeiată pe prevederile art.131 din Legea 31/1990, instanța a încălcat principiul contradictorialității și dreptul la apărare, astfel încât, în conformitate cu prevederile art.108 C.pr.civ., coroborat cu art.105 alin.2 C.pr.civ., hotărârea pronunțată este lovita de nulitate. Cum nulitatea respectivă a cauzat recurentului o vătămare ce nu poate fi înlăturata în vreo alta modalitate decât prin desființarea hotărârii pronunțate, apreciază că instanța de recurs, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art.304 pct.5 C. pr. civ., trebuie să admită recursul formulat de reclamant urmând a casa în tot hotărârea recurată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Potrivit celor reținute constant în doctrina și în jurisprudență, "motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.5 C.pr. civ. include de fapt toate celelalte încălcări ale normelor procedurale, în afara de cele expres prevăzute în art. 304 C.pr.civ., precum și nesocotirea altor principii ale procesului civil decât cele menționate în contextul altor motive de recurs". Or, noi ne aflam exact în ipoteza nesocotirii dreptului la apărare, a principiului oralității și contradictorialității dezbaterilor, încălcări deosebit de grave care afectează în mod direct și iremediabil valabilitatea hotărârii pronunțate în urma acestei proceduri. Unica modalitate de reparare a acestei vătămări aduse reclamantului este aceea a admiterii recursului și a trimiterii cauzei spre rejudecare.

1.2. Totodată instanța, deși părțile au fost convocate a-și spune punctul de vedere cu privire la această excepție, nu se pronunță cu privire la excepția de tardivitate a precizării la acțiune invocată de către pârâtă la termenul din 03.04.2012, nici cu privire la cererile invocate de reclamant (unirea excepției de autoritate de lucru judecat cu fondul, tardivitatea invocării excepției de tardivitate a precizării la acțiune), nu se pronunță nici cu privire la excepția de autoritate de lucru judecat invocată de pârâtă cu privire la capătul 1) si 2) din cererea introductivă (constatarea nulității absolute a hotărârilor AGEA din 14.06.2002 și 12.12.2002). În contextul în care instanța de fond a ales să admită excepțiile autorității de lucru judecat și a tardivității acțiunii, apare lipsită de interes abordarea excepției tardivității precizării de acțiune, însă, soluția de admitere a recursului va face absolut necesară reabordarea acestei chestiuni, ceea ce nu s-ar fi întâmplat în situația în care instanța de fond ar fi soluționat și această apărare a părții adverse și soluția ar fi rămas irevocabilă (prin nerecurare de exemplu.)" Mai mult, se poate interpreta ca, ignorând trimiterile exprese ale reclamantului la normele comune cuprinse de Codul civil în materia nulității actelor juridice, instanța de fond a considerat implicit că notele de ședința depuse de către reclamant, fie nu au natura unor precizări de acțiune, fie au fost depuse tardiv soluționând astfel o excepție a tardivității, fără însă a se pronunța în mod expres asupra acestei chestiuni. În oricare dintre cele două ipoteze, instanța de fond a aplicat în mod greșit legea, interpretând eronat natura unui înscris (notele de ședință) depus de către reclamant.

2. Sentința recurată este nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct.5 C.proc.civ.. având în vedere că instanța a pronunțat hotărârea judecătorească în camera de consiliu iar nu în ședință publică.

Potrivit art. 261 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde, printre altele, arătarea că pronunțarea s-a făcut în ședință publică, iar conform art. 121 alin. 3 din același cod, hotărârea se pronunță întotdeauna în ședință publică. Din dispozițiile legale citate rezultă că indiferent dacă ședințele de judecată se dezbat public, or, prin legi speciale, sunt stabilite reguli ca aceste ședințe să se dezbată în camera de consiliu, întotdeauna pronunțarea hotărârii trebuie să aibă loc, sub pedeapsa nulității, în ședință publică. Cum prima instanță nu a procedat astfel, actul de procedură este nul absolut și va fi desființat, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

În speță, potrivit mențiunii exprese din conținutul hotărârii judecătorești recurate, pronunțarea s-a realizat în „ședința camerei de consiliu din 15 mai 2012".

3. Decizia recurată este nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct.9 Cod proc.civ. Tipologiile lipsei de temei legal sunt motivarea în fapt incompletă și motivarea în fapt imprecisa (Motivele de recurs in procesul civil, loan I. B____, Ed. Wqlters Kluwer, București, 2007, p.208-209).

Din cuprinsul sentinței primei instanțe se poate observa că aceasta se compune cvasiexclusiv din reproducerea acțiunii introductive, a întâmpinării (cu excepțiile dezvoltate), fără însă a se regăsi măcar în scris poziția reclamantului cu privire la excepțiile invocate de către pârâtă, poziție ce a fost exprimată prin notele de ședința de la data de 08.04.2012, iar în ultimul alineat al filei 26, precum și la fila 27 din sentința primei instanței se regăsește motivarea instanței de fond, care în mod surprinzător se pronunță cu privire la excepția tardivității acțiunii în constatarea nulității absolute a Hotărârii AGEA din 14.06.2002, respectiv a celei din 12.12.2002, excepție care, așa cum s-a arătat mai sus, nu a fost pusă niciodată în discuția contradictorie a părților.

a) Soluția privind excepția tardivității acțiunii introductive pentru cererile în anulare ce vizează hotărârile AGEA din data de 14.06.2002 li din 12.12.2002.

Dincolo de încălcarea procedurală (lipsa contradictorialității și oralității dezbaterilor pe această temă - a se vedea supra partea introductivă a prezentului recurs) care face ca sentința primei instanțe să fie lovită de nulitate, se poate observa că instanța de fond se rezumă a arăta că „la data publicării celor două hotărâri în Monitorul Oficial, art.131 din Legea nr. 30/1991 prevedea un singur termen de 15 zile atât pentru invocarea motivelor de nulitate absolută, cât și pentru invocarea celor de nulitate relativă". Or, în aceste condiții este evident că ne aflăm în situația unei motivări în fapt incompletă, întrucât instanța de fond a omis examinarea tuturor chestiunilor de fapt ce reprezintă condiții premergătoare aplicării legii.

Instanța de fond a ignorat cu desăvârșire întreaga dezbatere scrisă a părților pe tema încadrării în drept a acțiunii reclamantului. Nu numai că părțile au avut poziții distincte privind interpretarea cauzei juridice a acțiunii reclamantului, dar, mai mult, partea pârâtă a invocat o excepție a tardivității unei „precizări de acțiune" (în realitate o notă de ședință). În mod inexplicabil, instanța de fond, limitându-și în mod nepermis cercetarea judecătorească asupra cauzei, a plecat de la premisa că cererea reclamantului este întemeiată exclusiv pe prevederile art.131 din Legea nr.31/1990 (în forma aplicabilă în 2002-2003) și astfel termenul de prescripție aplicabil este cel de 15 zile. Reclamantul nu și-a limitat nicicând, sub aspectul încadrării în drept, acțiunea introductiva. Indicarea prevederilor art.131 din Legea nr.31/1990 a avut doar un caracter de îndrumare, de ghidaj al propriei acțiuni. Motivele expuse în cadrul acțiunii sale sunt însă în mod evident mult mai largi și fac trimitere la normele generale în materia nulității absolute a actelor juridice.

În speță, fundamentul acțiunii și totodată laitmotivul ce se regăsește în cuprinsul tuturor secțiunilor acțiunii este acela al "fraudei la lege" săvârșite de către conducerea societății pârâte prin intermediul manoperelor de manipulare și dezinformare a acționarilor. In acest sens, desi nu a indicat in mod expres textul art.948 C.civ. și urm. și textul art.5 C.civ., reclamantul a înțeles totuși să indice expres fraudarea legii ca motiv al acțiunii sale. Or, instanța de judecată avea deja posibilitatea de a da o încadrare juridică a susținerilor acestuia, iar, prin precizarea expresa a acestui temei în cuprinsul notelor de ședința depuse în data de 08.04.2011, instanța de judecată era chiar ținută a analiza aplicabilitatea normelor și principiilor de drept amintite. Totodată instanța de fond a ignorat întru-totul faptul că instituția nulității reglementata de Codul civil o completează pe cea a acțiunii în anulare prevăzuta de Legea 31/1990, în varianta sa aflată în vigoare în 2002-2003, când s-au adoptat hotărârile atacate, iar legea generala vine în completarea legii speciale, în măsura în care aceasta din urma nu conține dispoziții derogatorii. Modificând Legea 31/1990 prin Legea 161/2003, între altele, și cu posibilitatea ca orice persoană să formuleze cerere privind constatarea nulității absolute a hotărârii, iar o astfel de cerere să fie imprescriptibilă, legiuitorul nu a adăugat o nouă cale de atac împotriva unor astfel de hotărâri, ci a consfințit un principiu de drept care, de altfel, putea fi invocat și anterior acestei modificări. În acest sens a anexat și jurisprudență relevantă la acea vreme, ce a fost din nou ignorată de către prima instanța.

Este surprinzătoare ușurința cu care instanța de fond a trecut peste susținerile ambelor părți privind încadrarea în drept a acțiunii reclamantului. Nu se regăsește în hotărâre nici un comentariu privind trimiterile făcute de reclamant la prevederile Codului civil, nici un contraargument față de teza susținută constant de către reclamant conform căreia acțiunea sa este una în constatarea nulității absolute unor hotărâri AGEA întemeiată pe prevederile generale ale C.civ. Mai mult, fără a aprofunda disputa teoretica asupra încadrării in drept a acțiunii reclamantului, trebuie subliniat faptul ca încadrarea în drept a acțiunii nu este un element inamovibil, care sa lege în mod absolut instanța de judecata. După cum s-a reținut constant în doctrină „cât privește motivele de drept, nu este necesar să se recurgă la formule sacramentale, nici să se indice textele de lege, ci să se indice principiile de drept care fundamentează cererea". Totodată s-a reținut jurisprudențial că „Nu este nulă acțiunea în care temeiul juridic nu a fost indicat sau el a fost greșit arătat, încadrarea juridică - în limitele investirii instanței - revenindu-i acesteia, după ce acest element a fost pus în discuția părților" și că „Daca, în principiu, părțile sunt libere să-și caracterizeze cum cred de cuviința pretențiile ce formulează prin acțiune, ceea ce dă însă adevăratul caracter juridic unei acțiuni nu este calificarea făcută de părți, ci aceea făcută de judecători și întemeiată pe însăși obligația din care naște acțiunea și pe concluziile puse de părți pe asupra acestei chestiuni".

Cele de mai sus se constituie drept argumente suficiente, aflate la îndemânarea judecătorului fondului, pentru a califica acțiunea reclamantului în sensul sugerat de către acesta prin acțiunea introductiva și indicat expres prin notele de ședința depuse în data de 08.04.2011. În aceste condiții, hotărârea de prima instanța este viciata întrucât nu se pronunță cu privire la toate aspectele deduse analizei judecătorului de fond.

b) Soluția privind excepția autorității de lucru judecat a acțiunii introductive pentru cererea în anulare ce vizează hotărârea AGEA din data de 05.12.2003 (in fapt AGEA din data de 5.09.2003).

Constatările de fapt reținute în considerentele deciziei sunt insuficiente pentru a se statua în drept cu privire la excepția autorității de lucru judecat, mai ales în ceea ce privește condiția identității cauzei. Cauza acțiunii nu poate fi confundată nici cu dreptul subiectiv, nici cu mijloacele de dovadă ale faptelor pe care reclamantul își întemeiază pretențiile, fiind reprezentată de instituția sau categoria juridică ori principiul de drept substanțial pe care reclamantul își întemeiază pretenția, iar cum soluția se pronunță într-un caz determinat, interesează nu numai regula de drept, ci și împrejurările de fapt datorită cărora regula respectivă se aplică în acea speță. Instanța de fond nu a făcut o analiză structurata a condițiilor sine qua non ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru reținerea autorității de lucru judecat în speță.

Deși instanța de fond a ales să reproducă fidel o parte din conținutul hotărârii judecătorești anterior pronunțate în acțiunea în anulare anterior formulate, judecătorul fondului nu a procedat la o analiză a aspectelor reținute de către acea instanță.

Mai mult, ambele părți au fost invitate să depună concluzii scrise cu privire la excepția autorității de lucru judecat, iar acestea s-au conformat, oferind judecătorului de primă instanță o paletă largă de argumente în sprijinul pozițiilor diametral opuse. Din nefericire, nici unul dintre argumentele utilizate nu și-au regăsit un loc în raționamentul expus de către judecătorul fondului în considerentele hotărârii sale. Mai mult nu s-a identificat în cuprinsul hotărârii recurate nici un motiv pe care judecătorul îți sprijine soluția privind identitatea de cauză și obiect între cele două cereri supuse analizei (!!??).

a) Primul termen al analizei comparative: -capetele de cerere din noua acțiune și îndeosebi argumentele utilizate – motivarea cererii.

Prin petitul II al acțiunii a solicitat instanței de judecată să constate nulitatea absoluta a hotărârii A__ din data de 05.09.2003 pentru două categorii de motive:

-unele cu caracter general, ce determină nulitatea tuturor celor trei hotărâri A__ contestate:

"C.1. Exercitarea în mod nelegal a dreptului de vot aferent unor acțiuni fie nesubscrise, fie nevărsate.

C.2. Neregulile grave privind exercitarea dreptului de vot prin procură.

C.3. Stabilirea condițiilor de cvorum și majoritate pentru hotărârile AGEA a căror nulitate formează obiectul prezentei acțiuni a fost fundamentata pe o structura a capitalului social a acțiunilor consfințită printr-o AGEA anterioara, din data de 12.03.2002, ce a fost anulată ulterior prin decizia nr.180/______________ a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dos. nr.215/__________________________ class="Style1"> C.4. Hotărârile atacate sunt luate cu nerespectarea prevederilor imperative ale art. 122 al. (2) LSC privind stabilirea datei de referință."

- unele cu caracter specific(D.2. in cadrul acțiunii introductive):

- Administratorii paratei a decis o majorare de capital cu încălcarea prevederilor art. 92 alin. 3 LSC(forma aplicabilă la acel moment), în condițiile în care o emisiune anterioara de acțiuni nu fusese integral subscrisă și vărsata. Dispozițiile și constatările deciziei C__ nr.522/2007 și ICCJ nr. 2390/03.07.2008 în anul 2007, în decizia menționata la punctul A.1., sunt invocate și cu privire la acest punct.

- Hotărârea AGEA din 12.03.2002 a aprobat o modificare ilegală a actului constitutiv, introducând în acesta o clauză de restricționare permanentă a dreptului de preempțiune al acționarilor.

- Hotărârea AGEA din 05.09.2003 a fost adoptată cu un cvorum nelegal și cu o majoritate nelegală. În acest sens s-au invocat prevederile art. 212 alin. 3 LSC, în forma aplicabilă în perioada decembrie 2002 - septembrie 2003. Eliminarea din calculul pârâtei a acțiunilor celor "reprezentați" cu procuri speciale invalide sau false precum și a acțiunilor nesubscrise și neplătite în emisiunea din 1998, relevă că niciuna dintre cele două condiții (de cvorum și de majoritate) prescrise de lege nu au fost respectate.

b) Cel de-al doilea termen al analizei comparative:

-sentința civila nr.4805/C/2003 pronunțata în dos. civ. nr.9203/2003 al Tribunalului Cluj.

Prin această hotărâre judecătoreasca s-a analizat încălcarea dispozițiilor legale imperative privind:

- cuprinsul convocatorului(publicarea textului integral al propunerii privind modificarea actului constitutiv, etc);

- dreptul de a participa la majorarea capitalului social (limitarea dreptului de a deține acțiuni).

Studiul comparativ al acestor motive conduce la concluzia că nici unul dintre argumentele (ce alcătuiesc cauza acțiunii) utilizate anterior in acțiunea ce a format obiectul dosarului nr.9203/2003 al Tribunalului Cluj, nu se regăsesc în acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar.

Astfel: Exercitarea in mod nelegal a dreptului de vot aferent unor acțiuni fie nesubscrise, fie nevarsate, nu putea fi anterior analizata pentru simplul motiv ca aceasta teza se fundamentează pe considerentele și dispozitivul deciziei nr.2390/03.07.2008 pronunțata de către înalta Curte de Casație si Justiție în dosarul nr.xxxxx/2/2005. În această hotărâre, cu prilejul deliberării asupra unei alte acțiuni în nulitate, ICCJ a reținut, cu putere de lucru judecat, sprijinindu-se pe concluziile unui raport de expertiză judiciară, că din cele 200.000 de acțiuni aferente emisiunii 1998 au fost subscrise numai 159.719 acțiuni și au fost achitate doar 184.688 de acțiuni. În aceste condiții, întrucât la toate adunările generale desfășurate în perioada 2002-2003 (inclusiv cea analizata) s-a avut în vedere o structură a acționarilor fundamentata pe majorarea de capital social realizata în 1998, în ciuda unei subscrieri și vărsări parțiale la capitalul social, este evident că toate hotărârile ulterioare anului 1998 sunt nelegale, fiind adoptate prin întrunirea unor condiții de cvorum și majoritate eronat reținute. Întrucât obiectul A__ contestate este reprezentat de majorarea capitalului social, analiza prevederilor art. 92 alin. 3 LSC(forma aplicabila la acel moment) privind interdicția emiterii unor noi acțiuni în condițiile în care acțiunile anterioare nu au fost integral subscrise și vărsate, se solicită pentru întâia dată relativ la AGEA din 05.09.2003 prin cererea ce formează obiectul prezentului dosar.

Neregulile grave privind exercitarea dreptului de vot prin procura nu a format obiectul analizei in dosarul anterior.

Hotărârea atacata a fost adoptata cu nerespectarea prevederilor imperative ale art. 122 al. (2) LSC privind stabilirea datei de referința. Nici acest motiv nu a format obiectul analizei instanței anterior investite. Nu se poate retine o identitate între cauza acțiunii ce a format obiectul dosarului nr.9203/2003 al Tribunalului Cluj și cauza acțiunii ce formează obiectul petitului III al prezentului dosar.

Deși cele de mai sus au fost supuse atenției instanței de fond, aceasta din urmă nu a făcut nici o judecată de valoare a argumentelor prezentate, fapt ce a condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale.

Solicită instanței de recurs să constate caracterul pertinent și just al criticilor formulate și să pronunțe o soluție care să-i permită reclamantului să beneficieze de dreptul de a-i fi analizate noile argumente și noile motive de nelegalitate de către o instanță de judecata investită cu o cerere în valorificarea drepturilor reclamantului ca acționar al pârâtei.

În drept au fost dispozițiile art.299 si următoarele C.pr.civ., art.304 pct.5 și pct.9 C.pr.civ.; art. 312 alin. 5 C. pr. civ.; art. 261 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ.; art. 121 alin. 3 C.pr.civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar _________________>solicită instanței respingerea recursului formulat de recurentul O_______ N______ C________ și pe cale consecință, să se constate legalitatea sentinței civile nr. 245/LC din data de 15 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Satu M___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX. precum și a încheierilor de ședință din data de 20.03.2012 si. respectiv, de 03.04.2012. Arată în esență că, prin acțiunea formulată, recurentul a solicitat, în contradictoriu cu intimata, constatarea nulității absolute a trei hotărâri ale Adunării Generale Extraordinare a Asociaților (AGEA) F_____ S.A. din datele de 14 iunie 2002, 12 decembrie 2002 și, respectiv, 5 septembrie 2003 și, subsecvent, a actelor adiționale la actele constitutive ale subscrisei încheiate în urma adoptării celor trei hotărâri, precum și radierea înscrierilor mențiunilor aferente la oficiul registrului comerțului.