R O M Â N I A

CURTEA DE APEL B_____

Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

de conflicte de muncă și asigurări sociale

DECIZIA CIVILĂ NR.1812/R DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

Ședința publică din 09 octombrie 2013

Completul constituit din:

Președinte - C_____ B____ - judecător

- G_______ C____ - judecător

- L____ F______ - judecător

- L_______ N______ - grefier

Pentru astăzi fiind mânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta S.C. R_____ F______ S.A. prin administrator special M___ L____ V_____, împotriva sentinței civile nr.309/CC din 17 mai 2013, pronunțate de Tribunalul B_____ – Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa recurentei pârâte S.C. R_____ F______ S.A., a intimatului reclamant B____ L_____ M____, precum și a intimatului pârât Top Expert S.P.R.L. – administrator judiciar al S.C. R_____ F______ S.A..

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 02 octombrie 2013, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.

Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 09 octombrie 2013.

C U R T E A

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr.309/CC/17.05.2013, Tribunalul B_____ a respins excepția prescripției și excepția lipsei de interes.

A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B____ L_____ M____ cu domiciliul în F______, _____________________, jud. B_____ în contradictoriu cu pârâta ____________________ cu sediul în F______, _____________________, jud. B_____.

A constatat nulitatea absolută a următoarele hotărâri ale adunărilor generale ordinare și extraordinare ale acționarilor societății comerciale pârâte:

-hotărârile AGEA nr. 1,2 și 3 din data de 5 septembrie 2007;

-hotărârea AGOA nr. 3 și hotărârea AGEA nr. 4 ambele din data de 24.04.2008.

-hotărârea AGEA nr. 1 din data de 19.03.2009.

-hotărârea AGOA nr. 1 din data de 24.04.2009

-hotărârea AGOA nr. 1 și hotărârea AGEA nr. 1 ambele din data de 27.04.2010,

-hotărârea AGOA nr. 1 și hotărârea AGEA nr. 1 ambele din 21.04.2011

-hotărârea AGOA nr. 1 din data de 29.06.2011

-hotărârea AGOA nr. 1 din data de 23.08.2011.

A constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 10 din 3.09.2009 a consiliului de administrație al ____________________.

A dispus, în temeiul prevederilor art.132 alin.10 din Legea nr.31/1990, menționarea în registrul comerțului și publicarea în Monitorul Oficial al României, partea a IV a, a prezentei hotărârii.

A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1971 lei, cheltuieli de judecată.

A respins restul pretențiilor, respectiv cererea de constatare a nulității absolute a hotărârile AGOA nr. 1 și 2 din 24.04.2008 a societății pârâte.

La pronunțarea acestei hotărâri prima instanță a reținut următoarele:

Prin cerea de chemare în judecată se solicită să se constate nulitatea absolută a unor hotărâri adoptate în ședințe A__ convocate și ținute de un Consiliu de Administrație al pârâtei ____________________, ai căror membrii nu mai aveau calitatea de administratori, hotărârea de numire a acestora fiind desființată prin sentința civilă nr.34/C/11.09.2007 a Tribunalului B_____.

Excepțiile lipsei de interes și cea a prescripției dreptului la acțiune au fost respinse, reclamantul fiind acționar al societății pârâte, iar nulitatea absolută a unei hotărâri A__ putând fi invocată oricând de orice persoană interesată, potrivit art.132 alin.3 din Legea nr.31/1990 republicată privind societățile comerciale.

Pe fond, instanța a reținut că prin sentința civilă nr.34/C/11.09.2007 a Tribunalului B_____( fila 4 la dosar) s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii AGOA din data de 06.02.2007 a societății pârâte, prin care s-a revocat vechiul Consiliu de Administrație și s-a ales un nou consiliu..

S-a dispus radierea din Registrul Comerțului a tuturor mențiunilor făcute în baza hotărârii AGOA mai sus menționate.

Potrivit art.117 alin.1 din Legea nr.31/1990 a societăților comerciale, adunarea generală a acționarilor societății este convocată de consiliul de administrație. În condițiile în care toate adunările ( ordinare și extraordinare) la cere se face referire în cuprinsul acțiunii de față au fost convocate de un consiliu de administrație ai cărui membrii nu dobândiseră în mod legal această calitate (fiind numiți printr-o hotărâre A__ lovită de nulitate absolută, nulitate constatată în mod irevocabil prin sentința susindicată), rezultă că hotărârile în litigiu au fost adoptate în cadrul unor adunări convocate nelegal de către persoane care nu aveau calitatea de a proceda la convocarea și organizarea adunărilor generale a acționarilor.

Consecința nelegalei convocări a adunărilor în cadrul cărora au fost adoptate hotărârile atacate este nulitatea absolută a respectivelor hotărâri (potrivit principiilor quod nullum est, nullum producit effectum și resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis).

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.

În motivarea recursului se reiterează excepțiile lipsei interesului legitim și prescripției dreptului la acțiune.

Cu privire la excepția lipsei de interes, se susține că, întrucât reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a hotărârilor A.G.A. adoptate succesiv, începând cu anul 2007, deci cu peste 5 ani în urmă, interesul reclamantului nu mai este actual.

De asemenea, interesul reclamantului nu este legitim și personal. Se susține în acest sens că reclamantul este administrator al S.C. Biofruct Industry S.R.L., în proprietatea căreia a intrat ilegitim în anul 2005 o importantă capacitate de producție a pârâtei, motiv pentru care prin Hotărârea A.G.E.A. din 5.09.2007, a cărei nulitate se cere s-a decis ca administratorii să întreprindă măsurile necesare în vederea recuperării bunurilor imobile și mobile uzurpate de S.C. Biofruct Industry S.R.L.. Ceea ce urmărește în realitate reclamantul nu este interesul social, ci, dimpotrivă, interesul personal și ilegitim de a paraliza efectele respectivei hotărâri judecătorești și a lipsi pârâta de bunuri în valoare de peste 2,5 milioane lei, de a menține societatea în tensiune, determinând astfel scăderea valorii acțiunilor.

În argumentarea excepției prescripției dreptului la acțiune se susține că motivul pentru care se cere constatarea nulității absolute a hotărârilor este acela că adunările generale ale acționarilor care le-au adoptat au fost convocate de o persoană care nu are calitatea de organ al persoanei juridice. În privința unor astfel de acte sancțiunea este nulitatea relativă.

Fiind vorba de o nulitate relativă, aceasta trebuia invocată în termen de 15 zile de la data publicării hotărârilor în Monitorul Oficial.

Pe fondul cauzei, se susține că sentința nu argumentează în niciun fel motivele respingerii apărării făcute pe suportul regimului juridic al instituției gestiunii de afaceri.

De aceea, recurenta reiterează susținerea că efectul retroactiv al constatării nulității a avut drept consecință „lipsa organelor de administrare”, când „trebuie ca alte persoane să exprime totuși voința persoanei juridice în perioada în care nu există încă sau nu mai există organe de administrare.” Se invocă în acest sens prevederile art. 210 Cod civil.

Examinând sentința atacată în limitele motivelor de recurs, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în materie, Curtea reține următoarele:

Interesul unui acționar a societății comerciale de a solicita constatarea nulității unei hotărâri a adunării generale a acționarilor adoptate în condiții de nelegalitate nu poate fi contestat. Chiar dacă interesul este unul personal și nu unul colectiv, nu s-a dovedit că acesta este ilegitim, mai ales că reclamantul a solicitat anularea tuturor hotărârilor A.G.A. ale societății pârâte subsecvente celei din data de 6.02.2007, anulată irevocabil în instanță.

Acceptarea tezei că simplul fapt al trecerii unui număr de ani de la adoptarea hotărârii ar lipsi reclamantul de un interes actual ar contrazice caracterul imprescriptibil al nulității absolute, întrucât nicio acțiune în constatarea nulității absolute nu ar mai putea fi introdusă după trecerea unui anumit număr de ani. Ca urmare, lipsa interesului actual ar fi trebuit dovedită în mod concret, în funcție de împrejurările cauzei, ceea ce nu s-a întâmplat.

Excepția prescripției extinctive este neîntemeiată, în raport de dispozițiile art. 132 alin. 3 din Legea nr.31/xxxxx, în conformitate cu care acțiunea în anularea hotărârii adunării generale a acționarilor este imprescriptibilă atunci când se invocă motive de nulitate absolută și de caracterul imperativ al prevederilor legale care reglementează convocarea adunărilor generale ale acționarilor.

Se reține în acest sens că, deși nerespectarea acestor dispoziții nu este prevăzută expres cu nulitatea absolută, ele reglementează probleme care vizează statutul organic al persoanei juridice și interesează drepturi fundamentale ale acționarilor, care țin de esența raporturilor juridice societare, astfel că nerespectarea lor impune această sancțiune.

Prevederile art. 1251 NCC nu au aplicabilitate în cauză, în raport de dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr.71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, în conformitate cu care „Dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ______________________, precum și situațiilor juridice născute după ______________________.”

Hotărârile a căror nulitate s-a invocat prin acțiunea ce formează obiectul prezentului litigiu au fost adoptate anterior intrării în vigoare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, deci, sub aspectul regimului juridic al nulității, se supun dispozițiilor Codului civil din 1864, sub imperiul cărora au fost adoptate.

Nici criticile referitoare la fondul cauzei nu sunt întemeiate.

Astfel, susținerea apelantei că nu exista nicio alternativă de convocare a adunării generale a acționarilor în condițiile în care toți membrii consiliului de administrație demisionaseră anterior este contrazisă de art. 137² din Legea nr. 31/1990, în conformitate cu care, în caz de vacanță a tuturor posturilor de administrator, orice acționar va trebui să se adreseze instanței competente, pentru convocarea adunării generale ordinare.

Producerea unei vătămări prin hotărârea adoptată nu trebuie dovedită, în raport de caracterul imperativ al dispozițiilor încălcate la convocarea acesteia, care conduce la sancțiunea nulității absolute.

Același caracter imperativ al prevederilor art.117 din Legea nr.31/1990 nu permite validarea hotărârii A.G.A. adoptate cu încălcarea acestora pe motivul că a fost utilă și benefică societății.

Instituția gestiunii de afaceri nu are incidență în cauză, aceasta putând fi invocată eventual, în cazul actelor încheiate în numele societății cu persoane străine de societate.

Față de aceste considerente, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul și se va menține hotărârea atacată, ca fiind temeinică și legală.

Pentru aceste motive

În numele legii

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de pârâta S.C. R_____ F______ S.A. împotriva sentinței civile nr.309/CC/17.05.2013 a Tribunalului B_____ –Secția a II-a Civilă și de C_________ Administrativ și Fiscal, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 09 octombrie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

C_____ B____ G_______ C____ L____ F______

Grefier,

L_______ N______

Red. G.C./ 10.10.2013

Tehnored. L.N. / 21.10.2013 / - 3 ex-

Judecător fond: I. B_____