Dosar nr. XXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi 2041/2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A CIVILĂ

DECIZIE Nr. 263/2014

Ședința publică de la 03 Februarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE G_______ G______

JUDECĂTOR I_____ P______

JUDECĂTOR Ș_____ C______ C_____

GREFIER C______ L____

Pe rol judecarea recursului formulat de recurentele reclamante F______ H_____________ HIDROSIND și S_________ H_____________ HIDROSIND, împotriva Sentinței civile nr. 2045/08.03.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu, intimata pârâtă S_________ C_________ DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE IN H_____________ SA și intimata intervenientă în interesul altei persoane F_____ P___________ SA.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentele reclamante, prin avocat C_____ C_____ cu împuternicire avocațială colectivă la dosar și intimata intervenientă, prin avocat C______ D____ cu împuternicire avocațială colectivă la dosar, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recurenta reclamantă S_________ H_____________ HIDROSIND nu și-a îndeplinit obligația de a depune la dosar dovada însușii recursului de către noua conducere a sindicatului.

Avocatul recurentei reclamantă S_________ H_____________ HIDROSIND, arată că din cunoștințele acestuia organizația sindicală nu ar vrea să mai continue judecata, urmând a fi convocată o adunare a reprezentanților acesteia la care se va discuta și acest aspect. Solicită instanței acordarea unui nou termen pentru a da posibilitatea recurentei reclamante S_________ H_____________ HIDROSIND să renunțe în scris la calea de atac. Arată că nu are mandat pentru a putea renunța la calea de atac formulată de către această recurentă reclamantă.

La interpelarea instanței, intimata intervenientă în interesul altei persoane F_____ P___________ SA, prin avocat arată că în principiu nu se opune cererii de amânare a cauzei, însă apreciază că recurenta reclamantă trebuia să-și îndeplinească această obligație pentru prezentul termen de judecată.

Curtea deliberând față de faptul că recurenta reclamantă S_________ H_____________ HIDROSIND nu a și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina la termenul anterior va respinge cererea de amânare a cauzei.

Recurentele reclamante, prin avocat solicită instanței să-i pună în vedere intimatei interveniente să precizeze dacă insistă în susținerea excepției lipsei de interes și a cererii de suspendare a recursului, invocate prin cererea de intervenție. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.

La interpelarea instanței intimata intervenientă în interesul altei persoane F_____ P___________ SA, prin avocat arată că înțelege să nu mai insistă în susținerea excepției lipsei de interes și a cererii de suspendare a recursului, invocate prin cererea de intervenție. Arată că nu mai are alte ceri de formulat.

Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea cererii de recurs.

Recurentele reclamante, prin avocat solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, casarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii excepției inadmisibilității și trimiterea cauzei către instanța de fond în vederea soluționării fondului cererii de chemare în judecată.

Astfel, apreciază că instanța de fond în mod greșit a admis excepția inadmisibilității, pronunțând astfel o soluție care le încalcă dreptul la justiție. Arată că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 216 Noul Cod de procedură civilă care prevăd că poate fi invocată „nulitatea actelor emise de organele persoanei juridice” în condițiile în care „prin legi speciale nu se dispune în mod expres altfel”.

Învederează instanței faptul că instanța de fond nu a analizat prevederile Legii 31/1990, lege care nu conține nicio dispoziție care să interzică promovarea unei acțiuni în constatarea nulității absolute a deciziilor Consiliului de Administrație.

Mai arată și faptul că instanța de fond nu a ținut seama nici de dispozițiile art. 230 litera b din Legea 71/2001 pentru punerea în aplicarea a dispozițiilor Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil.

Intimata intervenientă în interesul altei persoane F_____ P___________ SA, prin avocat solicită instanței respingerea recursului formulat de către recurentele reclamante ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii recurate.

Astfel, apreciază că în mod corect instanța de fond a invocat și admis excepția inadmisibilității, în temeiul dispozițiilor art. 113 și 114 din Legea 31/1990. Arată că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului de față:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Civilă la data de 09.11.2012 sub nr. xxxxx/3/2012, reclamantele F______ H_____________ Hidrosind și S_________ H_____________ Hidrosind în contradictoriu cu pârâta ________________________ solicitat instanței ca pe calea ordonanței președințiale să dispună suspendarea executării hotărârii nr.18/15.06.2012 a Consiliului de Administrație al acestei societăți până la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare a hotărârii în cauză, iar pe fond a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a hotărârii nr. 17 din 6 iunie 2012 a Consiliului de Administrație, în ceea ce privește numirea d-lui R____ V_______ în calitate de administrator provizoriu și a hotărârii nr.18 adoptată la data de 15.06.2012 de Consiliul de Administrație al _____________________________>

În motivarea în fapt a cererii formulată de reclamantă s-a arătat că la data de 6 iunie 2012 prin hotărârea nr.17, Consiliul de Administrație al H_____________ SA a luat act de demisia d-lui Ș_____ G_______ din funcția de administrator provizoriu și a desemnat în locul său pe R____ V_______, în condițiile în care printr-o hotărâre anterioară, nr. 22 din 25.05.2012, Adunarea Generală a Acționarilor decisese încetarea de drept a mandatului acestuia de administrator provizoriu.

Astfel, în data de 15.06.2012 a fost adoptată Hotărârea nr.18 a Consiliului de Administrație al _________________________ care s-a decis formularea de către societate a unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței, desemnarea în calitate de administrator judiciar a practicianului în insolvență Euro Insol SPRL și împuternicirea d-lui V_______ D______ R____, în calitate de președinte al Consiliului de Administrație să acționeze personal sau prin mandatari în vederea formulării cererii de deschidere a procedurii de insolvență.

Hotărârea 17/2012 și hotărârea 18/2012 sunt lovite de nulitate absolută, întrucât încalcă normele imperative al Actului Constitutiv al societății, precum și normele imperative legale.

În opinia acestora numirea ilegală a administratorului provizoriu care ulterior a decis ________________________ _____________________________ consecințe deosebit de grave asupra existenței însăși a societății și asupra activității sale curente.

Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 18/15.06.2012 a fost luată cu încălcarea obligației imperative impuse prin Legea nr. 467/2006, de Codul Muncii și de Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ________________________ a invita reprezentanții desemnați ai organizației sindicale la o ședință CA, în care se discutau probleme ce influențează major situația economică a societății și a salariaților săi.

Având în vedere că prin Hotărârea Consiliului de administrație nr. 18/2012 se decide ________________________ H_____________, cu influențe directe în activitatea economică a angajatorului, interesul reclamantelor în calitate de organizații sindicale, este pe deplin justificat întrucât scopul pentru care au fost constituite este acela de a apăra drepturile și stabilitatea contractelor de muncă ale salariaților societății.

1.Un prim motiv de nulitate îl reprezintă încălcarea art. 141 din Legea 31/1990 și a art.18 alin.11 din Actul Constitutiv al societății, potrivit căruia ședințele CA au loc în urma convocării membrilor. Potrivit Actului Constitutiv, convocarea trebuie să fie făcută de regula cu cel puțin 7 zile înainte de ședința Consiliului, să fie semnată de Președinte sau de cel puțin doi membrii, și să cuprindă ordinea de zi a ședinței.

A precizat că nici una din condițiile impuse de lege în privința convocării Consiliului de Administrație nu a fost respectată.

Astfel, convocarea pentru hotărârea nr. 18/2012 a Consiliului de Administrație poartă aceeași dată cu cea a hotărârii, a fost semnată de o persoană fără calitatea de membru în Consiliul de Administrație, iar pe de altă parte, a avut ca ordine de zi „discutarea situației economico-financiare a companiei precum și a măsurilor necesare a fi luate în perioada imediat următoare”.

De asemenea, cum Remulus V_______ este terț față de societate, ca urmare a încetării de drept a mandatului său, nu putea efectua acte valabile în numele acesteia, cu atât mai mult nu putea să dispună convocarea consiliului de administrație.

Pe de altă parte, întreg conținutul convocării nu are nicio legătură cu decizia luată în 15 iunie 2012, în sensul că cele menționate în convocare se referă la discutarea problemelor legate de situația economică a societății. Nu se face nicio referire la eventualitatea formulării unei cereri de insolvență voluntară și la alegerea administratorului judiciar.

Încălcarea prevederilor imperative privind convocarea ședinței CA, atrage nulitatea absolută a hotărârii adoptate, în condiții de neregularitate. Convocarea reprezintă actul premergător ședinței CA, ce are rolul dea înștiința membrii Consiliului de ținerea ședinței și despre ordinea de zi, astfel încât aceștia să-și poată aduce la îndeplinire mandatul.

2. Hotărârea nr. 17/06.06.2012 este lovită de nulitate absolută și din prisma faptului că această decizie a fost adoptată cu nerespectarea voinței A__, organ suprem al societății.

Conform Legii și actului constitutiv, mandatul de membru provizoriu al unei persoane datează până la prima Adunare Generală Ordinară.

Așadar, mandatul provizoriu al lui R____ V_______ a încetat odată cu decizia primei hotărâri a Adunării Generale Ordinare, o numire ulterioară tot în această funcție, fiind contrară voinței juridice a societății, exprimată prin decizia organului decizional cel mai important.

În aceste condiții, Consiliul de Administrație nu putea reveni peste voința A__ și decide numirea încă odată a aceleiași persoane în funcția de administrator provizoriu.

3. Un alt motiv de nulitate absolută îl constituie încălcarea prevederilor art. 137 și urm. din Legea 31/1990 și de prevederile art. 18 alin.2, 4, 7, 10 din Actul Constitutiv al _______________________ ocazia adoptării hotărârii Consiliului de administrație nr. 18/2012.

Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 18/15.06.2012 a fost adoptată cu încălcarea condițiilor imperative de cvorum și majoritate pentru adoptarea legală a hotărârii. Astfel, hotărârea a fost luată cu participarea unei persoane care nu avea calitate de membru al CA, întrucât fusese anterior revocat de Adunarea Generală Ordinară.

A mai susținut reclamanta că Hotărârea nr.18/2012 a Consiliului de Administrație este lovită de nulitate, întrucât au fost încălcate prevederile Actului Constitutiv al societății, referitoare la locul ținerii ședinței CA.

Potrivit Actului Constitutiv, ședința CA are loc la sediul societății. Așa cum se poate observa din cuprinsul deciziei din data de 15 iunie 2012, ședința în care s-a decis ________________________-a ținut într-un alt loc, respectiv la Ministerul Economiei.

Consideră că încălcarea acestei prevederi, atrage nulitatea hotărârii adoptate în contra obligațiilor statutare, cu atât mai mult cu cât prin art. 141 din Legea nr.31/1990, se stipulează imperativ ca prin convocator trebuie indicat locul unde se ține ședința Consiliului, acesta fiind un criteriu fundamental de apreciere a legalității hotărârii adoptate.

5. Hotărârea nr. 18/2012 a Consiliului de Administrație al H_____________ este lovită de nulitate absolută, întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 143 indice 3 din Legea nr. 31/1990, privind conflictul de interese, în care se află trei dintre participanții și semnatarii hotărârii. Potrivit acestui text de lege, „Administratorul care are într-o anumită operațiune, direct sau indirect, interese contrare intereselor societății trebuie să îi înștiințeze despre aceasta pe ceilalți administratori și pe cenzori sau auditori internei și să nu ia parte la nicio deliberare privitoare la această operațiune.

a. Referitor la prima persoană – respectiv domnul R____ V_______ – acesta, pe lângă faptul că nu era administrator, se afla la acea dată și în conflict de interese, fiind membru în Consiliul de administrație al _____________________________>

Aceasta din urmă societate este creditoare a H_____________, asupra căreia R____ V_______ a decis declanșarea procedurii insolvenței. Calitatea de creditor cu cea de debitor se află în opoziție, aceeași persoană neputând decide obiectiv asupra intereselor ambelor societăți privitor la aceeași problemă – satisfacerea creanței.

Insolvența este o procedură specială, o excepție în activitatea normală a unei societăți, având drept finalitate acoperirea pasivului. Ca atare, interesele contrare ale debitorului cu cele ale creditorului, nu pot fi reprezentate de aceeași persoană.

b. Cea de-a doua încălcare a art. 143 indice 3 din Legea 31/1990, se referă la faptul că R____ V_______, T____ O___ și B______ I_____, nu puteau participa și nici vota valabil în ceea ce privește ________________________ H_____________, invocând dividendele neachitate și cuvenite acționarilor ai căror angajați sunt.

Domnul B______ I_____ era la acea dată angajat al Ministerului Economiei, chiar în funcția de consilier al ministrului MECMA, respectiv F_____ P___________, Ministerul Economiei și Oficiul Participațiilor Statului.

Așadar, cei trei nu puteau participa și vota pentru ________________________ societății H_____________, invocând creanțele pe care instituțiile din care proveneau, le aveau asupra acestei societăți. Sub acest aspect exista un vădit conflict de interese, aceste persoane urmărind satisfacerea intereselor persoanelor juridice din care proveneau, în detrimentul H_____________.

6. Un ultim motiv de nulitate al hotărârilor Consiliului de administrație rezultă din încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 5 din Legea 467/2006 și ale art. 5.42 din CCM, ale art. 40 alin.2 lit.e) din Codul Muncii, hotărârea fiind luată fără consultarea și informarea organizațiilor sindicale constituite la nivelul angajatorului.

În procesul verbal al ședinței în cadrul căreia a fost adoptată hotărârea sunt menționate numele organizațiilor sindicale, fără a exista vreo semnătură a reprezentanților acestora, întrucât aceștia nu au fost înștiințați.

De asemenea, Codul Muncii prevede imperativ în art. 40 alin.2 lit.e), obligația angajatorului de a se consulta cu sindicatul, în privința deciziilor susceptibile să afecteze substanțial drepturile și interesele acestora.

Reiterând aceste obligații, art. 5.42 din CCM la nivelul _______________________-a stabilit obligația angajatorului de a invita reprezentanții salariaților la ședințele Consiliului de Administrație, la discutarea problemelor de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv, ca modalitate de efectuare a informării, astfel cum prevede art.6 din Legea nr. 467/2006.

Nerespectarea acestei obligații imperative atrage nulitatea absolută a hotărârii Consiliului de Administrație, întrucât norma protejează un drept fundamental.

Finalitatea urmărită de textul de lege a fost aceea a instituirii în sarcina angajatorului a unei obligații imperative, cu caracter de protecție în favoarea salariaților, neinvitarea reprezentanților salariaților la ședințele Consiliului de Administrație, dând posibilitatea organizației sindicale de a ataca încălcarea acestui drept.

Ca atare, sindicatele, în calitate de parteneri de dialog social, trebuie să fie în permanență consultate cu privire la elementele care au consecință asupra salariaților, în scopul evitării acumulării de tensiuni ca urmare a lipsei de transparență decizională a angajatorului sau a incapacității acestuia de înțelegere reală a problemelor cu care se confruntă salariații.

De altfel, Legea 467/2006, are la bază Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2002/14/CE de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a salariaților din Comunitatea Europeană. Ca atare, normele la nivel European obligă angajatorul la informarea și consultarea salariaților, modalitatea concretă fiind cea negociată prin Contractul colectiv de muncă.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 216 alin.6, art. 217 Cod civil, art.5 și 6 din Legea nr. 467/2006, art. 40 alin.2, lit.e) din Codul Muncii, Tratatul UE.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamante având ca obiect anularea hotărârilor Consiliului de Administrație al H_____________ nr.17/06.06.2012 și nr. 18/15.06.2012.

Pe cale de excepție a invocat lipsa calității de reprezentant, în ceea ce privește pe reclamanta F______ H_____________ Hidrosind, care nu mai are în componență salariați ai H_____________, ci numai salariați ai unor societăți comerciale la care H_____________ este acționar, respectiv societățile Hidroserv.

Tot pe cale de excepție a solicitat respingerea acțiunii ca lovită de interes, iar pe fond ca vădit neîntemeiată, cu obligarea reclamantelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

În ședința publică din 16.11.2012, față de faptul că cererea de suspendare a executării hotărârilor contestate pe calea ordonanței președințiale trebuia să se judece de urgență și cu precădere, instanța a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea hotărârilor Consiliului de Administrație nr. 17 și 18 adoptate în iunie 2012, constituindu-se dosarul cu nr. XXXXXXXXXXX.

În dosarul nou constituit la data de 18.02.2013, reclamantele au formulat precizări cu privire la motivele de nulitate a hotărârilor Consiliului de Administrație nr. 17 și 18 adoptate în 2012.

Cu respectarea dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor lipsei dovezii calității de reprezentant, inadmisibilității și lipsei de interes, excepții absolute și peremptorii care, în caz de admitere, ar face de prisos cercetarea în fond a pricinii.

Tribunalul București – Secția a VI a Civilă prin sentința civilă nr. 2045 din 8.03.2013, a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a reclamantei F______ H_____________ Hidrosind și a admis excepția inadmisibilității, respingând astfel cererea de constatare a nulității hotărârilor nr. 17/06 iunie 2012 și nr. 18/15.06.2012 ale Consiliului de Administrație al societății pârâte, în cauza privind pe reclamantele F______ H_____________ Hidrosind și S_________ H_____________ Hidrosind, și pârâta S_________ Comercială de Producere a Energiei Electrice în H_____________ SA, prin administrator judiciar Euro Insol SPRL, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență următoarele:

Pârâta a susținut lipsa calității de reprezentant a Filialei H_____________ Hidrosind, motivat de faptul că, pe de o parte sindicatele potrivit Legii nr. 62/2011 pot apăra și susține doar interesele salariaților, legea referindu-se în mod expres la relația cu angajatorul și nu un interes propriu al sindicatului, iar pe de altă parte din hotărârile judecătorești depuse de reclamante la dosarul cauzei, rezultă că în momentul de față este legal constituit și are reprezentativitate la nivelul societății pârâte numai S_________ H_____________ Hidrosind, care grupează fostele sindicate organizate la nivel de sucursale. Cum F______ H_____________ Hidrosind face parte din S_________ Național Petrom Energie, care grupează sindicatele constituite la nivelul societății Hidroserv, aceasta nu poate reprezenta decât salariații acestei societăți comerciale și nu pe cei ai H_____________ în relațiile cu angajatorul.

Instanța de fond nu a primit apărările invocate de pârâtă cu privire la această excepție pentru următoarele motive:

Este neîntemeiată susținerea pârâtei în sensul că sindicatele nu pot susține în fața instanței decât interesele profesionale ale salariaților în relația cu angajatorul și nu un drept propriu, nereglementat de art. 28 alin. 1 din legea 62/2011.

Din economia legii nr. 62/2011, instanța a reținut că sindicatele au un drept propriu la acțiune și pot acționa în justiție în nume propriu, pentru apărarea drepturilor și intereselor legate de bunurile mobile și imobile din patrimoniul acestora, din moment ce acestea sunt folosite în interesul membrilor de sindicat.

Întrucât legea dialogului social recunoaște în secțiunea a 4-a, art. 21-25 dreptul sindicatelor de a dobândi bunuri mobile și imobile, cu titlu gratuit sau oneros, necesare realizării scopului pentru care au fost înființate, precum și dreptul de a constitui și administra societăți comerciale, nu se poate susține că organizațiile sindicale nu au aptitudinea generală, ca orice titular de drepturi civile, de a solicita instanței protecția drepturilor sale patrimoniale.

Or, în cauza de față nu suntem în prezența unui litigiu ce decurge din legislația muncii și prin care sindicatul apără din această perspectivă drepturile membrilor săi. Prin acțiunea promovată, F______ nu urmărește exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea 62/2011, nefiindu-i astfel necesară, cum susține pârâta, împuternicirea scrisă din partea tuturor membrilor săi.

F______ Hidrosind a formulat prezenta acțiune în calitatea sa de acționar al unei societăți care la rândul său este acționar al pârâtei, în apărarea dreptului de proprietate mobiliară, pe care sindicatul îl deține conform dispozițiilor art. 21 și 22 din actul normativ mai-sus citat.

Față de cele anterior reținute, cum F______ Hidrosind nu a acționat în prezenta cauză, în apărarea drepturilor salariaților săi decurgând din legislația muncii, ci în nume propriu, nu se mai impune verificarea reprezentativități acesteia la nivelul societăți H_____________.

Instanța a considerat cererea promovată de reclamante ca fiind inadmisibilă, având în vedere următoarele:

Obiectul excepției de inadmisibilitate îl reprezintă contestarea dreptului de a sesiza instanța din cauza unei imposibilități de ordin obiectiv, drepturile și pretențiile deduse judecăți neputând fi ocrotite pe calea procesuală aleasă.

astfel, instanța de fond a reținur că prin hotărârea nr. 17 din 06.06.2012 adoptată de consiliul de administrație al Hidroelectica s-a decis, numirea unei noi persoane în funcția de administrator provizoriu., ca urmare a demisiei unui membru provizoriu din conducerea societății. Ulterior, la data de 15 iunie 2012, consiliul de administrație al pârâtei a adoptat hotărârea nr. 18, prin care s-a aprobat formularea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței în temeiul dispozițiilor art. 3. art. 26 și art. 27 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în vederea reorganizării societății și numirea în calitate de administrator judiciar a practicianului în insolvență Euro Insol SPRL.

Reclamantele au sesizat instanța cu o cerere prin care au solicitat constatarea nulității absolute a hotărârilor nr. 17 și 18, adoptate de consiliul de administrație al S.C. H_____________ S.A. la data de 6, și respectiv, 15 iunie 2012.

Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 216 din Codul civil.

Articolul 216 din noul cod civil reglementează acțiunea în justiție cu privire la nulitatea actelor adoptate de organele de conducere și administrare ale persoanei juridice, permițând ca aceste acte să fie atacate, în funcție de felul nulității, de membrii organelor respective care îndeplinesc anumite cerințe sau de orice persoană interesată.

Chestiunea de drept pusă în discuție de art. 216 din NCC, privește posibilitatea atacării în justiție, pentru nulitate a actelor emise de organele de conducere executivă ale societății, chiar dacă acestea nu sunt emise în baza art. 114 din Legea 31/1990.

În stabilirea regimului juridic al nulității actelor organelor de conducere ale unei societăți, instanța de fond a reținut că rămân incidente dispozițiile Legii nr. 31/1990, textul de lege invocat nefiind golit de conținut prin apariția noilor reglementări.

Acest aspect rezultă cu certitudine din alin. 7 al art. 216 NCC, unde se specifică că « prevederile prezentului articol se aplică în măsura în care prin legi speciale nu se dispune altfel ».

Or, în Legea nr. 31/1990 sunt cuprinse dispoziții speciale în materia supusă analizei în cea ce privește societatea pe acțiuni, astfel încât, prin eliminare se ajunge la concluzia că restul situațiilor sunt avute de legiuitor în redactarea noului cod civil.

Se impune astfel a fi stabilit conținutul corelației dintre regula generală și regulile speciale.

În determinarea conținutului acestei corelații trebuie să pornim de la faptul că norma înscrisă în art. 216 din NCC, care instituie regula generală privind posibilitatea atacării în justiție a tuturor actelor organelor de conducere ale unei persoane juridice, este o normă generală, iar normele care instituie condițiile în care se poate solicita constatarea nulității hotărârilor adoptate de organele de conducere ale unei societăți, sunt norme speciale.

Instanța de fond a reținut că este neîntemeiată susținerea reclamantelor conform căreia acest principiu ar fi fost invalidat prin dispozițiile art. 230, litera bb din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind codul civil. Prin acest articol au fost enumerate actele normative și dispozițiile legale ce se abrogă ca urmare a intrării în vigoare a codului civil. Cum este dificil de realizat o listă exhaustivă a actelor normative care se abrogă la data intrări în vigoare a noului cod, alineatul menționat de reclamantă a fost introdus de legiuitor pentru a suplini eventuale omisiuni și nu se raportează nicidecum la Legea nr. 31/1990.

Prin urmare regula specială trebuie aplicată cu prioritate pentru ipoteza pentru care a fost instituită, chiar dacă art. 216 din NCC prevede că pot fi atacate în justiție de către membrii organelor de conducere sau de administrare a persoanei juridice sau de orice persoană interesată în cazul în care neregularitățile pretinse atrag nulitatea absolută, toate actele organelor de conducere executivă, adică decizii și hotărâri ale organelor colegiale de administrare ale persoanei juridice, deciziile cenzorilor, ale adunării generale, ș.a.m.d.

Spre deosebire de nulitatea hotărârii adunării generale a asociaților, legiuitorul a restrâns posibilitatea de a constata nulitatea deciziilor consiliului de administrație, stabilind cu strictețe cazurile în care viciile care afectează deciziile acestui organ statutar pot fi sancționate direct de către instanța de judecată.

Potrivit art. 137 din Legea societăților, consiliul de administrație este organ colegial de conducere al societății pe acțiuni. În acest caz, deciziile administratorilor capătă natură deliberativă. Prin urmare, în continuare aceste decizii nu sunt asimilate hotărârilor adunării generale, altfel spus nu pot fi atacate în justiție, cu excepția cazurilor în care deciziile s-au luat în executarea delegării de atribuții.

Prin urmare, menținerea sau invalidarea unei decizii obișnuite a consiliului de administrație este de atributul adunării generale, în virtutea activității de control a gestiunii administratorilor. Această soluție se întemeiază pe dispozițiile art. 111 alin. 2 lit. d din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora, adunarea generală are dreptul și obligația de a se pronunța asupra gestiunii administratorilor.

Sunt situații în care pentru a asigura o anumită rapiditate și flexibilitate în luarea deciziilor, greu de realizat în cadrul mecanismului greoi de decizie care este adunarea generală a acționarilor, legiuitorul a prevăzut atribuțiile care pot fi delegate consiliului de administrație și care sunt consecințele acestei delegări.

Din interpretarea per a contrario a art. 114 și din analiza scopului avut în vedere de legiuitor, dat fiind caracterul excepțional al acestei derogări de la principiul specializării activității organelor societății pe acțiuni, această normă este de strictă interpretare, iar actul constitutiv sau adunarea generală nu poate delega consiliului de administrație alte atribuții decât cele menționate la art. 113 litera b, c și f din Legea 31/1990.

Astfel, în condițiile legii speciale care în această materie este Legea nr. 31/1990, o acțiune în anularea unei hotărâri adoptate de consiliul de administrație în fața instanței este posibilă numai în situația în care astfel de hotărâri au fost adoptate în cadrul delegării de competență de către adunarea generală (art. 114 alin. 3 din Legea nr. 31/1990).

Hotărârile contestate de reclamante și prin care s-a numit un nou administrator provizoriu, respectiv s-a aprobat formularea unei cereri pentru deschiderea procedurii de insolvență a societăți H_____________, nu au fost adoptate în cadrul delegării de atribuții de către adunarea generală, și drept urmare niciuneia nu-i sunt aplicabile dispozițiile anterior menționate.

Ambele hotărâri atacate au fost adoptate în exercitarea competențelor de bază stabilite de Legea societăților în favoarea consiliului de administrație (hotărârea 17 a fost adoptată în temeiul art. 137 din Legea societăților, iar hotărârea nr. 18 a fost adoptată în temeiul dispozițiilor art. 142 alin. 2, litera f din același act normativ) .

Prin urmare, cum cele două hotărâri nu au fost adoptate în cadrul strict prevăzut de lege al delegării de competență, exercițiul dreptului la acțiune împotriva acestor decizii este inadmisibil.

Nu poate fi primită susținerea reclamantelor privind îngrădirea accesului la justiție, câtă vreme acestea pot ataca hotărârea adunării generale care s-a pronunțat sau se va pronunța asupra valabilității respectivelor decizii ale consiliului de administrație.

Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată din oficiu și a respins în consecință acțiunea, ca inadmisibilă, astfel încât s-a constatat că nu se mai impune analizarea excepției lipsei de interes invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs F______ H_____________ HIDROSIND și S_________ H_____________ HIDROSIND, înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă sub nr.XXXXXXXXXXXX, din 29.05.2013.

În motivarea recursului s-a arătat că, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat constatarea nulității absolute a deciziilor 17/2012 și 18/2012 ale Consiliului de Administrație al H_____________.

Acțiunea a fost demarată sub incidența Noul Cod Civil, care în art. 216 "Nulitatea actelor emise de organele persoanei juridice" care reglementează procedura și temeiul nulității actelor emise de organele persoanei juridice, stipulând expres la alin 6 ca " dacă se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiunea în constatarea nulității este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată".

Prin al. 7 al articolului 216 din NCC, legiuitorul stabilește aplicarea unei norme generale în materia deciziilor luate la nivelul organelor de conducere și administrare ale societăților comerciale. Așa cum a reținut și instanța, prevederile art. 216 se aplică în măsura în care prin legi speciale nu se dispune în mod expres altfel.

În aceste condiții, se impunea analizarea de către instanța de fond a dispozițiilor legii 31/1990, pentru a cenzura dacă această normă specială, conține vreo prevedere expresă prin care se interzice promovarea unei acțiuni în constatarea nulității absolute a deciziilor Consiliului de Administrație.

Recurentele au susținut că instanța de fond a ignorant dispozițiile art. 230 lit bb) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil care stabilește că " La data intrării în vigoare a Codului civil se abroga: [... 1 bb) orice alte dispoziții contrare, chiar dacă acestea sunt cuprinse în legi speciale".

Este adevărat că practica judiciară, de dinaintea intrării în vigoare a Noului Cod Civil, a statuat că deciziile Consiliului de Administrație nu pot fi atacate în justiție, întrucât art. 132 din legea 31/1990 vorbește doar de hotărârile A__.

Înalta Curte de Casație și Justiție a nuanțat această interpretare, precizând că și deciziile Consiliului de Administrație puteau fi atacate în justiție, pe motive de nulitate absolută, dacă acestea erau luate în baza delegării de atribuții prevăzute în actul constitutiv.

Cu toate acestea, a arătat că în actuala reglementare dată de norma generală, se pot ataca în justiție inclusiv deciziile Consiliului de Administrație, chiar dacă prin ele nu sunt delegate expres atribuțiile prevăzute de lege în sarcina A__, potrivit legii 31/1990.

Argumentele care stau la baza admisibilității unei astfel de acțiuni sunt fundamentate pe art. 216 al. 6 din Noul Cod Civil, care se coroborează cu cele ale art. 212 care detaliază actele emise de organele persoanei juridice care cad sub incidența art. 216 - hotărârile și deciziile organelor de conducere și administrare.

Ca atare, printre actele organelor de conducere ale persoanei juridice se regăsesc și deciziile de administrare - respectiv ale Consiliului de Administrație - care potrivit art. 212 al. 2 sunt producătoare de efecte inclusiv față de terți.

Practic, prin soluția dată, instanța de fond a lipsit de eficiență dispozițiile NCC, care se refera în mod expres la decizii de administrare ale tuturor organelor de conducere. În opinia instanței, aceste dispoziții noi, care nuanțează dreptul de a ataca hotărârile organelor de conducere nu se pot aplica niciodată, și nu pentru că ar exista o normă expresă în acest sens, într-o lege specială, ci pe baza unor interpretări date de practică, și acestea anterioare intrării în vigoarea a NCC.

Atâta timp cât printr-o decizie a Consiliului de Administrație s-au luat măsuri care afectează interesele și drepturile unui terț, acesta are deschisă calea acțiunii în constatarea nulității absolute, în vederea asigurării liberului acces la justiție.

Nu se poate considera că o astfel de acțiune este inadmisibilă, întrucât s-ar nega dreptul oricărui terț interesat de a se adresa justiției, pentru protejarea și garantarea drepturilor sale. Or, o asemenea interpretare conduce la încălcarea unui drept fundamental.

Inadmisibilitatea acțiunii nu mai poate fi susținută, în condițiile actualei reglementari din Noul cod civil.

Așa cum a arătat mai sus, Legea 31/1990 nu dispune expres că deciziile Consiliului de Administrație nu pot fi atacate în justiție. Practica anterioară a dat aceasta interpretare, întrucât art. 132 din lege făcea trimitere doar la hotărârile A__.

Art. 113 si 114 din legea 31/1990 nu prevăd o astfel de interdicție a atacării în justiție a deciziilor Consiliului de Administrație, ci statuează că prin raportare la art. 132 din lege, deciziile privind masuri delegate de către A__, se pot ataca in justiție.

Aceasta prevedere privind delegarea atribuțiilor și calea de atac - art. 132 din Legea 31/1990 - nu se poate interpreta în sensul interzicerii acționarii în instanța a celorlalte decizii ale Consiliului, mai ales că norma generală instituie în mod expres o astfel de posibilitate, incluzând în noțiunea de hotărâri sau decizii ce pot fi atacate atât pe cele ale organelor de conducere cât și pe cele ale organelor de administrare.

În situația în care printr-o lege specială nu se limitează expres dreptul de a aduce în fața instanței o astfel de decizie, iar norma generală recunoaște expres acest drept, interpretarea juridică, coroborată și cu dreptul fundamental al liberului acces la justiție, este aceea că acțiunea este admisibilă.

Mai mult decât atât, legea de aplicare stabilește că normele contrare Codului civil se abrogă. Așadar, cu atât mai mult o interpretare restrictiva, data de practica, în lipsa unei norme exprese, contrare dispozițiilor NCC, nu mai poate fi aplicată după _____________________ NCC.

Nicio norma legală în vigoare nu conține un fine de neprimire al acestui tip de acțiune, iar prevalența pe care o dă instanța de fond unor simple interpretări date înainte de _____________________ unei norme legale exprese și edificatoare este de natură a încălca dreptul la o instanță de judecată, ca și componentă a dreptului la un proces echitabil, conform art 6 din CEDO.

Nu poate fi considerată ca fiind legala opinia instanței de fond potrivit căreia dreptul de acces la justiție nu a fost îngrădit, câta vreme se poate ataca hotărârea adunării generale care s-a pronunțat sau se va pronunța asupra valabilității deciziilor CA, întrucât o asemenea hotărâre A__ nu exista și nu va exista.

Pe de altă parte, s-a arătat că, în analiza admisibilității acțiunii, trebuie avute în vedere inclusiv prevederile Directivei 200yi4/CE care dispun clar că statele membre trebuie să asigure ca eficiente și sancțiuni, atunci când s-a adus o încălcare a dreptului european al organizațiilor sindicale, de a fi informate și consultate la adoptarea deciziilor organelor de conducere ale angajatorului.

Aceste aspecte nici nu au fost analizate de instanța de judecata.

Întrucât prin intermediul Fondului P___________ deținem un drept de proprietate asupra acțiunilor __________________________ intra în capitalul F_____ P___________, orice măsură luată de această societate în mod nelegal afectează direct patrimoniul recurentei.

De asemenea, organizațiile sindicale au invocat dreptul acestora, de a fi consultate și informate de către conducerea H_____________, potrivit Directivei 2002/14/CE, normă transpusă în legislația națională prin legea 467/2006.

În cauză s-a invocat nelegalitatea hotărârilor CONSILIULUI DE ADMINISTRAȚIE întrucât s-au încălcat dispozițiile imperative ale art. 5 din Legea nr. 467/2006 si ale art. 5.42 din CCM la nivelul _______________________________ cu art. 40, al. 2 lit. e din Codul Muncii, fiind luate fără consultarea si informarea organizațiilor sindicale constituite la nivelul angajatorului.

Dreptul organizațiilor sindicale de a fi consultate și informate, inclusiv de a participa ca invitați la ședințele Consiliului de Administrație are la baza principiul dialogului social și este un drept propriu al acestor entități, singurul remediu al încălcării drepturilor instituite de lege în patrimoniul nostru fiind acela al înlăturării prin constatarea nulității absolute a deciziilor luate cu încălcarea acestor drepturi.

Având în vedere cele de mai sus, s-a solicitat admiterea recursului, în temeiul art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.

În contradictoriu _______________________ SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În ședința din 18.11.2013 F_____ P___________ SA a formulat cerere de intervenție în interesul intimatei în conformitate cu prevederile art. 49 alin. 3 și următoarele Cod procedură civilă solicitând admiterea în principiu și pe fond respingerea recursului.

Cererea de intervenție a fost admisă în principiu.

Curtea verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor și apărărilor invocate urmează admite cererea de intervenței în interesul intimate și ca o consecință va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Soluția de respingere ca inadmisibila a cererii de anulare a hotararilor Consiliului de Administrație al H_____________ a fost corect fundamentată de către instanța de fond, care a demonstrat o justa corelare intre norma generala si norma speciala, precum si o corecta aplicare in cauza a principiilor de drept incidente.

Instanța a invocat din oficiu inadmisibilitatea acțiunii in constatarea nulității absolute a celor două hotărâri menționate emanând de la Consiliului de Administrație al H_____________, in temeiul dispozițiilor art. 113 si 114 din Legea nr. 31/1990.

Astfel, în doctrină, în mod constant a fost subliniat principiul decurgând din ansamblul reglementarii Legii societatilor comerciale conform caruia deciziile organelor executive nu sunt supuse controlului judiciar, urmând ca atributul de invalidare a acestor decizii sa revină adunarii generale, in cadrul activitatii de control a modului de administrare realizat de consiliul de administrație.

Temeiul acestei interpretări se regaseste in dispozițiile referite si de către instanta de judecata in susținerea excepției inadmisibilitatii, cuprinse in art. 113 si 114 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale .

Art. 113 din LSC cuprinde atributiile adunarii generale extraordinare a acționarilor, iar art. 114 prevede care dintre atributiile date prin lege in competenta adunarii extraordinare pot fi delegate consiliului de administrație si care sunt consecințele delegării de atributii, sub aspectul controlului legalitatii hotararilor Consiliului de Administrație adoptate prin delegare.

Textul art. 114 din LSC, atat la data adoptarii celor doua hotarari atacate, cat si in prezent, este următorul: "(1) Exercițiul atribuțiilor prevăzute la art. 113 lit. b), c) și f) va putea fi delegat consiliului de administrație, respectiv directoratului, prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale extraordinare a acționarilor. Delegarea atribuțiilor prevăzute la art. 113 lit. c) nu poate privi domeniul și activitatea principală a societății.

(2)In cazul în care consiliul de administrație, respectiv directoratul, este mandatat să îndeplinească măsura prevăzută la art. 113 lit. f), dispozițiile art. 2201 se aplică deciziilor consiliului de administrație, respectiv celor ale directoratului, în mod corespunzător.

(3)în cazul în care consiliul de administrație, respectiv directoratul este mandatat să îndeplinească măsurile prevăzute de art. 113 lit. b) și c), dispozițiile art. 131 alin. (4) și (5), ale art. 132, cu excepția alin. (6) și (7), precum și prevederile art. 133 se aplică deciziilor consiliului de administrație, respectiv celor ale directoratului, în mod corespunzător. S_________ va fi reprezentată în instanță de către persoana desemnată de președintele instanței dintre acționarii ei, care va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală, convocată în acest scop, va alege o altă persoană".

Prin urmare, in condițiile legii speciale care in aceasta materie este Legea nr. 31/1990, o acțiune împotriva hotararilor organului executiv - consiliul de administrație - este de principiu inadmisibilă si numai in anumite condiții, derogatorii si deci de stricta interpretare, acestora le vor fi aplicabile dispozițiile care prevăd posibilitatea introducerii unei acțiuni in anulare direct la instanta de judecata.

In conformitate cu dispozițiile alin. (3) al art. 114 din LSC, posibilitatea atacarii cu acțiune in anulare a hotararilor consiliului de administrație este prevăzută in mod exclusiv pentru situatia in care astfel de hotarari sunt adoptate in cadrul delegării de competente de către adunarea generala extraordinara. Rațiunea textului este evidenta, in contextul in care adunarea extraordinara are in competenta decizii privind aspecte esențiale din viata societatii comerciale, de aici si rigorile mai extinse in ceea ce privește cvorumul si formalitatile de convocare impuse de lege pentru acest tip de adunare.

Prin urmare, este firesc ca atunci cand consiliului de administrație îi sunt delegate atributii aflate in sfera decizionala a adunarii extraordinare, acestea sa poata fi criticate pentru nelegalitate in fata instantei de judecata, intocmai ca si hotararile adunarii extraordinare.

Din reglementarea sus arătate se desprind doua concluzii esențiale: (i) in primul rand trebuie remarcat ca legiuitorul a inteles sa reglementeze cu titlu de excepție posibilitatea de a ataca in justitie hotararile consiliului de administrație, iar din caracterul de excepție decurge si aplicabilitatea stricta a normei la situatia reglementata, sfera sa neputand fi extinsa prin analogie si altor situatii in afara celor vizate de text; (ii) in al doilea rand, conform argumentului de interpretare per a contrario textul art. 114 alin. (3) din LSC instituie implicit o inadmisibilitate a acțiunilor in anularea hotararilor consiliului de administrație direct in instanta, cu excepția hotararilor luate in cadrul delegării de atributii de către adunarea extraordinara.

În cauză deciziile atacate de recurente au ca obiect (i) numirea domnului R____ V_______ in funcția de administrator provizoriu (hotararea 17) si (ii) formularea unei cereri pentru deschiderea procedurii de insolventa a H_____________ (hotararea 18).

Niciuna dintre aceste decizii nu a fost adoptata de către Consiliului de Administrație al H_____________ in cadrul delegării de atributii de la adunarea extraordinara, prin urmare niciuneia dintre decizii nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 114 alin. (3) din LSC care fac trimitere la art. 132 si 133 din LSC.

Hotararea 17 a fost adoptata in temeiul art. 137² din Legea 31/1990 si al art. 18(4) din Actul constitutiv al societatii iar hotararea 18 a fost adoptata in temeiul art. 142 alin. (2) lit. f) din LSC, reluate intocmai prin actul constitutiv al H_____________ in art. 19 lit. f), deci in cadrul competentelor prevăzute expres de lege pentru consiliul de administrație.

In aceste condiții, în mod corect a fost admisă excepția inadmisibilitatii acțiunii în anulare formulată de recurente, LSC prevăzând în mod expres posibilitatea exercitării acțiunii in anularea hotararilor consiliului de administrație numai in cazurile exercitării de către acest organ societar a unor atributii date in competenta adunarii extraordinare si delegate consiliului de administrație.

Acțiunea in anularea hotararilor consiliului de administrație este prevăzută de lege cu titlu de excepție, regula fiind aceea a inadmisibilitatii acestor acțiuni. Cum excepția este de stricta interpretare si aplicare, rezulta ca legiuitorul a dorit sa supună jurisdicției instantei numai anumite decizii adoptate de organele societatii, pe altele excluzandu-le in mod neechivoc.

Recurentele si-au fundamentat acțiunea si recursul pe dispozițiile evocate, care în mod aparent permit terților interesați să exercite acțiunea în anulare impotriva hotararilor consiliului de administrație, in măsura in care se invoca motive de nulitate absoluta.

In realitate, dispozițiile din Noul Cod Civil pe care acțiunea este întemeiata nu se aplica in cauza, dat fiind raportul norma generala - norma speciala existent intre Codul civil si LSC, care genereaza aplicarea automata a legii speciale, derogatorii, conform principiului specialia generalibus derogant.

Acest raport, in cadrul caruia Noul Cod Civil are valoare de drept comun iar LSC de lege speciala care se aplica cu prioritate, este fundamentat pe doua texte de lege a căror dispoziții nu necesită interpretări:

-art. 2 alin. (2) din Cod potrivit cu care "prezentul Cod este alcatuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se refera litera sau spiritul dispozițiilor sale”.

-art. 15 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care prevede ca: "(1) O reglementare din aceeași materie și de același nivel poate fi cuprinsă într-un alt act normativ, dacă are caracter special față de actul ce cuprinde reglementarea generală în materie. (2) Caracterul special al unei reglementări se determină în funcție de obiectul acesteia, circumstanțiat la anumite categorii de situații, și de specificul soluțiilor legislative pe care le instituie. (3) Reglementarea este derogatorie dacă soluțiile legislative referitoare la o situație anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-și caracterul său generat obligatoriu pentru toate celelalte cazuri.

Așa fiind, soluțiile legislative referitoare la o situație anume determinata cuprind norme diferite in raport cu reglementarea-cadru in materie, soluția legislativa diferita de reglementarea- cadru fiind inadmisibilitatea acțiunii in anularea hotararilor consiliului de administrație conform LSC, Noul Cod Civil reprezentând in acest context reglementarea-cadru conform art. 2 alin. (2) din Cod, de la care LSC deroga.

In aceste condiții, recurentele nu au acces decât la remediile prevăzute prin LSC, legiuitorul intelegand chiar si in contextul adoptarii Noului Cod Civil sa mențină in vigoare, nemodificata, aceasta lege, cu consecința aplicarii sale prioritare fata de reglementarea cadru.

Dându-se in mod corect eficienta atât textelor de lege cat si principiilor fundamentale ale dreptului civil, Curtea urmează a constata că LSC deroga de la Noul Cod Civil cu consecința aplicarii la speța a dispozițiilor LSC, care in art. 114 alin. (3) prevede ca regula ca sunt inadmisibile cererile de anulare a hotararilor consiliului de administrație.

Toate rațiunile mai sus expuse au fost in mod corect analizate de instanta de fond, care a motivat pertinent soluția de admitere a excepției inadmisibilității.

Hidrosind, in calitate de acționar al Fondului P___________, in masura in care este nemultumit de decizia societatii la care este acționar poate promova o acțiune in răspundere impotriva membrilor organelor de conducere ale Fondului P___________ in masura in care apreciaza ca o atare decizie a adus prejudicii societatii la care Hidrosind este acționar, si anume Fondului P___________. Acționarii Fondului P___________ nu pot cenzura deciziile Fondului P___________ in societatile in care acesta deține participatii in mod direct, ci pot doar uza de calea acțiunii in răspundere impotriva administratorilor/societatii de administrare a Fondului P___________ in conformitate cu prevederile art. 155 din Legea 31/1990.

Dispozițiile art. 155 din Legea 31/1990 prevăd ca acțiunea in răspundere impotriva fondatorilor, cenzorilor, administratorilor sau auditorilor financiari aparține adunarii generale care va decide cu majoritatea prevăzută de art. 112 din Legea 31/1990.

Pentru toate considerentele expuse mai sus Curtea va respinge recursul ca nefondat, admițând în consecință cererea de intervenție în interesul intimatei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite cererea de intervenție în interesul intimatei.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentele reclamante F______ H_____________ HIDROSIND și S_________ H_____________ HIDROSIND, împotriva Sentinței civile nr. 2045/08.03.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu, intimata pârâtă S_________ C_________ DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE IN H_____________ SA și intimata intervenientă în interesul altei persoane F_____ P___________ SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, 03.02.2014.

Președinte, G_______ G______	Judecător, I_____ P______	Judecător, Ș_____ C______ C_____
	Grefier, C______ L____

Red.Jud.G.G.

Tehnored.A.A.

2 ex./11.04.2013

Tribunalul București – Secția a VI a Civilă

Judecător fond: C______ M____ P__