În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este acționar majoritar al societății pârâte, deținând un număr de 2980 acțiuni, adică o cotă de 99,332% din capitalul social al societății, celălalt acționar fiind Suceanu S_____, care deține 20 de acțiuni, reprezentând o cotă de 0,668% din capitalul social al societății. A precizat că a aflat de pe portalul Oficiului Registrului Comerțului despre înlocuirea sa din funcția de administrator, cu numita Balâc C_______, în condițiile în care nu a fost convocată la nicio adunare a acționarilor. Reclamanta a mai arătat că numirea noului administrator s-a făcut prin adoptarea hotărârii A__ contestate în prezenta cauză, nr. 1/29.04.2015, de către presupușii acționari Rîmar D____ L_______ și S_____ C___ C________, care adoptaseră anterior, la 22.04.2015 și Hotărârea A__ nr. 1 cu același conținut.

Reclamanta a criticat hotărârea atacată pentru următoarele considerente:

1. Hotărârea A__ a fost adoptată de persoane care nu au calitatea de acționari, lipsind voința socială.

Astfel, reclamanta a considerat că cea care putea adopta hotărâri era ea în calitate de acționar majoritar împreună cu Suceanu S_____ și nu Rîmar D____ L_______ și S_____ C___ C________, care nu au calitatea de acționari. Reclamanta a susținut că persoanele care au adoptat hotărârea A__ au intrat în posesia certificatelor de acționar emise de societate, iar în temeiul acestora au reușit în mod nelegal să înscrie la ONRC o cerere de mențiuni pentru revocarea și numirea lui Balâc C_______ în calitate de administrator al societății.

Reclamanta a susținut că emiterea și predarea certificatelor de acționar nu avea drept efect transmiterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor la purtător. Aceasta a susținut că societatea pârâtă nu a emis acțiuni niciodată, iar certificatele de acționar reprezintă doar dovada calității de acționar, iar transmiterea certificatelor nu transferă și calitatea de acționar.

Totodată certificatele de acționar erau la rândul lor lovite de nulitate absolută, deoarece nu conțineau toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 97 din Legea nr. 31/1990.

Un alt aspect invocat este faptul că acțiunile erau indisponibilizate prin sechestru instituit de P______, astfel că nici nu se putea dispune de aceste acțiuni, în sensul transferului dreptului de proprietate.

2. Un alt motiv de nulitate îl reprezintă faptul că hotărârea contestată a fost adoptată fără respectarea normelor în materie privind convocarea hotărârii A__. Astfel, hotărârea în litigiu nu a fost adoptată de o Adunare a acționarilor legal convocată, ci a fost luată cu încălcarea prevederilor art. 117 din Legea nr. 31/1990. Reclamanta a susținut că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 121 din Legea nr. 31/1990, cât timp Rîmar D____ L_______ și S_____ C___ C________ nu sunt adevărații acționari ai societății pârâte.

3. Reclamanta a susținut că un alt motiv de nulitate al hotărârii A__ îl reprezenta încălcarea dispozițiilor art. 123 alin.1 din Legea nr. 31/1990. Astfel, acționarii n-au adus, cu 5 zile înaintea adunării, certificatele de acționar la secretariatul tehnic al societății pârâte, prin aceasta încălcându-se dispozițiile legale mai sus arătate.

4. Reclamanta mai susținut că hotărârii A__ este lovită de nulitate deoarece a fost adoptată în lipsa unui secretariat și președinte al adunării, iar deciziile adoptate nu au fost consemnate într-un proces-verbal. Astfel, hotărârea a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 129 și 131 din Legea nr. 31/1990.

5. Reclamanta a mai susținut că Balâc C_______ nu putea fi numită în calitate de administrator al societății pârâte, această persoană având cazier fiscal. Prin înscrierea de mențiuni în cazierul fiscal persoanele respective nu mai pot avea calitatea de fondatori, administratori, directori etc. ai societăților, conform art. 73¹ din Legea nr. 31/1990.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 și art. 216 C.pr.civ.

În dovedirea cererii, reclamanta a atașat la dosar, în copie înscrisuri. Acțiunea a fost timbrată cu taxă de timbru de 100 lei.

Legal citată, pârâta ____________________ s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare.

La data de 04.11.2015 a fost formulată o cerere de intervenție accesorie de către Rîmar D____ L_______ și S_____ C___ C________, prin care se susține apărarea formulată de pârâta __________________________>

În apărarea pârâtei, intervenientele au invocat mai multe excepții și apărări de fond. Astfel, s-a invocat decăderea reclamantei din dreptul de a mai solicita anularea hotărârii A__, având în vedere că, potrivit art. 216 C.civ., termenul în care se poate ataca o hotărâre este de 15 zile de la comunicare, iar reclamanta, deși a luat la cunoștință de hotărâre în luna aprilie 2015, a atacat-o în luna iunie 2015, cu încălcarea acestui termen. Această excepție a fost calificată ca fiind excepția tardivității formulării acțiunii. Față de această excepție, reclamanta a invocat decăderea intervenientelor accesorii din dreptul de mai invoca tardivitatea, întrucât excepția tardivității nu a fost invocată de pârâta societate, în interesul căreia acționează intervenientele, intervenientele neputând susține decât acele apărări făcute de pârâtă, care în acest caz nu a făcut nicio apărare, nedepunând întâmpinare. Atât cererea reclamantei ca intervenientele accesorii să fie decăzute din dreptul de a mai invoca excepția tardivității, cât și excepția tardivității invocată de intervenientele accesorii au fost respinse prin Încheierea de ședință din 09.12.2015, pentru motivele acolo arătate.

Prin cererea de intervenție accesorie, Rîmar D____ L_______ și S_____ C___ C________ au invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere că reclamanta era și administrator al societății pârâte până la adoptarea hotărârii contestate, excepție care a fost unită cu fondul prin Încheierea de ședință din 09.12.2015.

Pe fond, intervenientele au solicitat respingerea acțiunii ca nefondate. Astfel, s-a susținut de interveniente sunt ele proprietarele acțiunilor la purtător, deoarece dețin certificatele de acționar și fie acestea sunt asimilate acțiunilor la purtător și sunt proprietarele acțiunilor, fie sunt certificate de acționar și pot dovedi calitatea de acționar. S-a mai arătat că nulitatea certificatelor de acționar nu poate atrage nulitatea absolută, ci cel mult nulitatea relativă.

În drept, cererea de intervenție a fost întemeiată pe dispozițiile art. 261, 2545 C.civ. și art. 92 și 97 din Legea nr. 31/1990.

Reclamanta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de intervenție accesorie ca inadmisibilă în principiu și respingerea pe fond a cererii de intervenție pentru aceleași argumente pentru care a solicitat și admiterea acțiunii principale.

La termenul din data de 06.11.2015 instanța a admis în principiu cererea de intervenție accesorie, pentru motivele arătate în încheierea de ședință de la acea dată.

Instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse de părți la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

1.Cu privire la excepția inadmisibilității cererii:

Prin hotărârea A__ nr. 1/29.04.2015 (f.30 și 32 verso) a cărei nulitate se cere a se constata, s-a dispus revocarea reclamantei P_________ A__ din funcția de administrator al societății, și numirea noului administrator al societății _____________________ persoana numitei Balâc C_______, aspect necontestat de nici una dintre părți.

Potrivit art. 132 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 „ (4) Membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție”.

Așa cum rezultă din însăși hotărârea atacată, reclamanta avea calitatea de administrator al societății ______________________ prin hotărârea A__ contestată s-a dispus revocarea reclamantei din funcție, deci hotărârea de revocare nu poate fi atacată de fostul administrator. Se observă, însă, că reclamanta nu invocă numai calitatea sa de administrator, ci formulează acțiunea întemeindu-se în primul rând pe calitatea sa de acționar al societății A__________ SA. Deci, în calitate de acționar, aceasta poate contesta hotărârea, pe care, însă, nu ar fi putut-o contesta dacă ar fi fost doar administrator al societății. Potrivit unei decizii de speță a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 713/15.02.2012 Secția a II-a Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție), efectul inadmisibilității atacării hotărârii A__ de reclamantă se limitează doar cu privire la revocarea sa din funcție, respectiv cu privire la temeinicia hotărârii adoptate, nu și cu privire la celelalte aspecte de legalitate a hotărârii, pentru care administratorul, în calitatea sa de acționar, poate să-și exprime dreptul de vot.

În concluzie, instanța va respinge excepția inadmisibilității, având în vedere calitatea de acționar și nu de administrator în care face reclamanta prezenta acțiune, cât și faptul că se invocă motive de nulitate absolută a hotărârii A__, motive care pot fi invocate de orice persoană interesată.

2. Cu privire la fondul litigiului, trebuie stabilit dacă societatea pârâtă era o societate cu acțiuni la purtător, dacă s-au emis în formă materială acțiuni la purtător sau nu, dacă certificatele de acționar reprezintă sau nu acțiuni la purtător în formă cumulativă.

În drept, acțiunea se întemeiază pe disp. art. 97, 99 din Legea nr. 31/1990 și art. 996 și urm. C.pr.civ.

Hotărârea contestată a fost adoptată de Rîmar D____ L_______ și S_____ C___ C________, care dețineau certificate de acționar emise la 04.07.2006.

În fapt, societatea pârâtă A__________ SA a fost înființată la data de 15.07.2005 ca societate cu acțiuni la purtător.

La data de 26.06.2006 (potrivit contractelor de cesiune de la f.90-95) acționarii S___ M______ I____, B_____ C_______, S______ L_______ și H_____ M______ G_______ se retrag din societate ca urmare a cesionării acțiunilor lor în favoarea lui C_____ F_____, P____ V_____, P_____ Mitrița-D______, F_____ I___, N______ V_______, conform Hotărârii AGAE nr. 3/26.06.2006 a A__________ SA (f.96-97).

La data de 12.07.2008 (potrivit contractelor de cesiune de la f.85-87), acționarii P_____ Mitrița-D______, N______ V_______ și P____ V_____ se retrag din societate, ca urmare a cesionării acțiunilor lor către acționarul F_____ I___, care devine acționar cu 40 de acțiuni, reprezentând 1,333% din capitalul social al societății în cauză, alături de C_____ F_____, acționară cu 2.960 acțiuni, reprezentând 98,667% din capitalul social total, aspect hotărât în AGAE din 12.07.2008, prin Hotărârea nr. 3 (f.88).

La data de 14.02.2011, acționarul F_____ I___ cesionează (conform contractelor de la f.76 și f.78 dosar) 20 din acțiunile sale, reprezentând 0,668% din capitalul social, către P_________ A__ și restul de 20 de acțiuni, reprezentând 0,668% din capitalul social, către C____ C______ C_________, iar acționarul C______ F_____ cesionează (conform contractului de la f. 77 dosar) toate acțiunile sale, reprezentând 98,667% din capitalul social, către C____ C______ C_________, acționarii cedenți retrăgându-se din societate conform Hotărârii AGAO nr. 1/14.02.2011 (f.74-75).

În continuare, la data de 01.11.2012, acționarul C____ se retrage din societate, conform Hotărârii AGAE nr. 1/01.11.2012 (f.82), prin cesionarea tuturor acțiunilor sale către Suceanu S_____, prin contractul de cesiune aflat la fila 83.

La rândul său, acesta cesionează, la data de 14.04.2014, către reclamanta P_________ A__ un număr de 2.960 acțiuni, reprezentând 98,664% din capitalul social, conform contractului de la fila 71 dosar, astfel încât participarea la capitalul social al societății A__________ SA este, potrivit Hotărârii AGAE nr. 1/15.04.2014 (f.70), cea arătată de reclamantă în cererea de chemare în judecată: P_________ A__ cu 92.380 acțiuni, reprezentând 99,332% din capitalul social, și Suceanu S_____ cu 20 acțiuni, reprezentând 0,668% din capitalul social.

Aceste contracte succesive de cesiune fac dovada modului în care s-au transmis acțiunile societății. Din Statutul societății, rezultă că societatea are un număr de 3000 de acțiuni la purtător.

În cauză sunt incidente următoarele prevederi din Legea nr. 31/1990:

-art. 92 alin. 5: „Se pot emite titluri cumulative pentru mai multe acțiuni, când acestea sunt emise în formă materială”;

-art. 93: „(2) Acțiunile vor cuprinde:

a) denumirea și durata societății;

b) data actului constitutiv, numărul din registrul comerțului sub care este înmatriculată societatea, codul unic de înregistrare și numărul Monitorului Oficial al României, Partea a IV-a, în care s-a făcut publicarea;

c)capitalul social, numărul acțiunilor și numărul lor de ordine, valoarea nominală a acțiunilor și vărsămintele efectuate;

d) avantajele acordate fondatorilor.

(3)Pentru acțiunile nominative se vor mai menționa: numele, prenumele, codul numeric personal și domiciliul acționarului persoană fizică; denumirea, sediul, numărul de înmatriculare și codul unic de înregistrare ale acționarului persoană juridică, după caz”;

-art. 97: „În cazul în care nu a emis și nu a eliberat acțiuni în formă materială, societatea, din oficiu sau la cererea acționarilor, le va elibera câte un certificat de acționar cuprinzând datele prevăzute la art. 93 alin. (2) și (3) și, în plus, numărul, categoria și valoarea nominală a acțiunilor, proprietate a acționarului, poziția la care acesta este înscris în registrul acționarilor și, după caz, numărul de ordine al acțiunilor”;

-art. 99: „Dreptul de proprietate asupra acțiunilor la purtător se transferă prin simpla tradițiune a acestora”.

Legea 31/1990 prevede faptul că acțiunile nominative pot fi emise în forma materializată sau dematerializată, dar nu prevede dacă și acțiunile la purtător pot fi emise în cele două forme mai sus arătate. Unde legea nu distinge, nici interpretul nu o poate face. Odată emise acțiunile la purtător, acestea nu pot fi decât în formă materializată și trebuie să cuprindă elemente de siguranță pentru a reduce cât mai mult riscul ca ele să nu fie contrafăcute. Odată emise acțiunile la putător nu mai pot fi emise certificate de acționar.

Până la emiterea acțiunilor la purtător în formă materializată, ele nu pot fi oprite de la tranzacționare, dar pentru a fi transferate de la o persoană la alta se poate folosi modalitatea de transmitere prin contractele de cesiune acțiuni, așa cum s-a întâmplat și cu acțiunile societății pârâte, transmitere mai sus detaliată.

În condițiile în care societatea pârâtă nu a emis acțiuni la purtător, acțiuni care să cuprindă mențiunile prevăzute la art. 93 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, putea, potrivit art. 97 din aceeași lege, să emită certificate de acționar. Art. 97 prevede expres că în cazul în care nu a emis și nu a eliberat acțiuni în formă materială, societatea, din oficiu sau la cererea acționarilor, le va elibera câte un certificat de acționar. Textul de lege nu distinge între ce fel de acțiuni nu a emis societatea-acțiuni nominative sau la purtător, ci se referă la toate categoriile de acțiuni, fără deosebire. Astfel, până la emiterea acțiunilor la purtător în formă materializată, acționarilor li se pot elibera certificate de acționar.

Procesul de emitere a acțiunilor la purtător în formă materializată este unul de durată, respectiv ele pot fi emise dacă acțiunile au fost în totalitate subscrise și achitate, iar modalitatea de emitere trebuie să fie de așa manieră încât să nu lase loc de dubiu, adică cu elemente de siguranță. Până la emiterea acestor acțiuni la purtător în formă materializată (titluri de valoare), acțiunile nu pot fi oprite de la tranzacționarea lor, respectiv cesionarea lor.

În aceste condiții, în mod corect societatea pârâtă a emis un număr de 14 certificate de acționar. Aceste certificate împreună cu contractul de cesiune acțiuni făceau dovada calității de acționar. Simplul fapt al deținerii certificatelor de acționar nu ducea la transmiterea dreptului de proprietate în lipsa unei manifestări de voință exprese din partea titularului acțiunilor (încheierea de contracte de cesiune).

Intervenientele au considerat că certificatele de acționar sunt veritabile acțiuni la purtător. Pentru a putea fi calificate ca acțiuni la purtător aceste înscrisuri trebuiau să conțină datele precizate expres de art. 93 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, însă certificatelor de acționar în cauză le lipsesc următoarele date: data actului constitutiv; numărul Monitorului Oficial al României, Partea a IV-a, în care s-a făcut publicarea; capitalul social și eventualele avantajele acordate fondatorilor.

În lipsa acestor date, chiar dacă instanța ar face abstracție de denumirea de certificat de acționar, tot nu ar putea considera că înscrisurile în litigiu sunt acțiuni la purtător.

Dacă certificate de acționar sunt sau nu valide în lumina art. 97 coroborat cu art. 93 al.2 din legea 31/1990 nu prezintă importanță în cauză, deoarece singure, certificatele de acționar nu transmit dreptul de proprietate asupra acțiunilor. Prin înscrierea în certificat al mențiunii ″Se atestă calitatea de acționar pentru deținătorul acestui certificat...″ nu se conferă drept de proprietate asupra acțiunilor societății pârâte.

Instanța reține acest lucru, deoarece, așa cum s-a arătat mai sus, certificatele de acționar nu sunt acțiuni la purtător. Certificatele sunt importante, deoarece aceste certificate se predau la încheierea unui contract de cesiune a acțiunilor către noul proprietar al acțiunilor, pentru ca vechiul proprietar să nu își poată dovedi calitatea de acționar față de terți doar prin prezentarea contractului de cesiune, asupra acțiunilor deja înstrăinate. Faptul că certificatele de acționar nu pot fi asimilate cu veritabile acțiuni la purtător rezultă și din certificatele de acționar invocate de intervenientele accesorii. Astfel, emitenții certificatelor de acționari din 04.07.2006, acționarii de la acea dată: C_____ F_____, P____ V_____, P_____ Mitrița-D______, F_____ I___ și N______ V_______, după emiterea certificatelor, au înțeles să transmită proprietatea acțiunilor deținute prin încheierea de contracte de cesiune în 2008 și 2011, iar nu doar prin înmânarea certificatelor de acționar.

În concluzie, instanța reține că societatea pârâtă este societate pe acțiuni la purtător, că acțiunile la purtător nu au fost emise în formă materializată, ci, în lipsa acestora, s-au emis certificate de acționar până la momentul când societatea va emite acțiuni la purtător în formă materializată, certificate care nu reprezintă un titlu reprezentativ al acțiunilor, iar acțiunile nu pot fi transmise prin transmiterea certificatului. Certificatele de acționar emise la data de 04.07.2006 nu sunt acțiuni la purtător, ci doar certificate de acționar, așa cum sunt, de fapt, și denumite de emitentul lor.

Față de toate considerentele mai sus arătate, instanța reține că acționari ai societății pârâte la data de 29.04.2015 (data adoptării hotărârii A__ contestate) erau P_________ A__ cu 92.380 acțiuni, reprezentând 99,332% din capitalul social, și Suceanu S_____ cu 20 acțiuni, reprezentând 0,668% din capitalul social.

Intervenientele accesorii Rîmar D____ L_______ și S_____ C___ C________ nu au făcut dovada că proprietarii anteriori ai acțiunilor le-au transmis indubitabil proprietatea acțiunilor lor prin contract de cesiune acțiuni sau alt act de transmitere a dreptului de proprietate, iar certificatele de acționar nu sunt suficiente pentru transferul proprietății și simpla deținere a acestora nu echivalează cu o înstrăinare a acțiunilor.

În concluzie, cu privire la acțiunea principală, instanța o va admite, deoarece Hotărârea contestată a fost adoptată de persoane care nu și-au dovedit calitatea de acționar al societății pârâte și ca urmare, nu a existat cvorumul legal pentru convocare Adunării acționarilor (art. 115 din Legea nr 31/1990) și nici cvorumul pentru adoptarea hotărârii, astfel încât instanța nu va mai analiza și celelalte motive de nulitate invocate.

Având în vedere soluția asupra acțiunii principale și argumentele mai sus arătate, instanța va respinge și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientele accesorii Rîmar D____ L_______ și S_____ C___ C________ ca nefondată.

În baza art. 453 C.pr.civ., instanța va obliga pârâta A__________ SA, ca parte căzută în pretenții, la plata taxei de timbru de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE L E G I I

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge excepția inadmisibilității acțiunii ca nefondată.

Admite acțiunea având ca obiect constatarea nulității Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor ____________________. 1/29.04.2015, formulată de către reclamanta P_________ A__ prin SCA C________, Schelean, M____, G______ și SCA G________-S________, cu sediul în București, ______________________, sector 6, în contradictoriu cu pârâta A__________ S.A., cu sediul în G_____, _______________________, camera 4, J XXXXXXXXXXXX.

Constată nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor nr. 1/29.04.2015 a __________________________>