Acesta nu este document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX (Număr intern XXXXXXXXX)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1804/2015

Ședința publică de la 04 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE P___ P______

Judecător E____-S_____ R____

Grefier E______-R_____ L____

----------------

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului formulat de reclamanta S_________ DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA SA împotriva sentinței civile nr. 6077/05.12.2014, pronunțată de Secția a VI-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii Adunării Generale a Asociaților, în contradictoriu cu intimata pârâtă B____ COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA.

Dezbaterile în apel au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 20.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera în baza art. 396 alin.1 și 2 Noul Cod de procedură civilă și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii sau note scrise, a amânat pronunțarea în cauză consecutiv pentru data de 27.10.2015 și, ulterior, pentru data de astăzi, 04.11.2015, când a decis următoarele:

CURTEA,

Asupra apelului de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Civilă reclamanta S_________ de Investiții Financiare Oltenia SA în contradictoriu cu pârâta B____ Comercială Română a formulat acțiune în anularea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr. 2 din data de 28.04.2014, privind modificarea actului constitutiv, aprobata in integralitate, așa cum a fost publicat in Monitorul Oficial partea a IV-a nr.2210/15.04.2014, întrucât Art.5, pct. 5.2.2, introdus in conținutul Actului constitutiv prin Hotărârea AGEA nr.2/28.04.2014 încălcă drepturile acționarilor si prevederile legale, din următoarele motive:

1. încalcă principiul egalității in drepturi al acționarilor prevăzut de art. 94 din Legea nr. 31/1990 R cu modificările si completările ulterioare.

2. încalcă prevederile art. 136¹ din Legea nr. 31/1990 R cu modificările si completările ulterioare

3. încalcă prevederile legale si statutare privind competența de limitare sau ridicare a dreptului de preferința, competenta care aparține in mod expres AGEA.

4. lezează interesul legitim al acționarilor minoritari care ar putea participa la majorările de capital social.

În motivarea cererii se arată că in data de 28.04.2014 s-a desfășurat AGEA BCR SA, având pe ordinea de zi „Modificarea Actului constitutiv al BCR SA, in integralitate, conform proiectului anexat Convocatorului AGEA publicat in Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, nr. 1961/28.03.2014. Convocatorul AGEA a mai fost publicat ulterior, având in vedere solicitarea de completare a ordinii de zi formulate de acționarul majoritar - Monitorul Oficial partea a IV-a nr. 2167/11.04.2014.

Analizând propunerile de modificare a actului constitutiv, SIF Oltenia SA a transmis adresa nr. 2214/10.04.2014, înregistrata la BCR sub nr. 197/11.04.2014, prin care a solicitat completarea ordinii de zi, sesizând anumite aspecte ce ar fi trebuit puse in discuția acționarilor. După depunerea adresei la BCR, in Monitorul Oficial al României partea a IV-a nr. 2210/15.04.2014 convocatorul AGEA BCR (completarea la solicitarea acționarului majoritar), a reapărut cu o corectura la punctul 5.2 privind valoarea limita a majorării capitalului social data in competența consiliului de administrație - observație cuprinsa in adresa SIF Oltenia SA la care am făcut referire. De asemenea, in Monitorul Oficial a României partea a IV-a nr. 2252/17.04.2014 s-a publicat si completarea ordinii de zi a AGEA BCR, ca urmare a acționarului SIF Oltenia SA.

La Adunarea Generala Extraordinara a Acționarilor BCR, care s-a desfășurat in data de 28.04.2014, SIF Oltenia SA, acționar deținător de acțiuni reprezentând 6,2973 % din capitalul social al BCR, a participat prin reprezentare, votând „împotriva" la adoptarea Hotărârii AGEA nr.1 din 28.04.2014, fiind astfel îndeplinite condițiile de promovare a cererii de chemare in judecata, prevăzuta de art. 132 (2) din Legea nr. 31/1990 R, cu modificările si completările ulterioare.

La art.5, pct.5.1, actul constitutiv prevede: „Capitalul social al Băncii poate fi majorat prin hotărârea adunării generale a acționarilor, in conformitate cu prevederile aplicabile din legislația privind societățile comerciale si cea bancara."

La pct.5.2, s-a introdus prin hotărârea AGEA nr. 1/28.04.2014 excepția de la regula generala care stabilește competenta privind aprobarea majorării capitalului social al Băncii, excepție prevăzuta de legea societăților comerciale, potrivit căreia, in limita unui capital autorizat, care nu poate depăși in valoare nominala jumătate din capitalul social subscris, existent la momentul autorizării (a se vedea art. 220 1 din Legea nr. 31/1990 R, cu modificările si completările ulterioare) Comitetul Executiv este autorizat sa majoreze capitalul social al băncii, pentru o perioada de 5 ani.

Conținutul art. 5, pct. 5.2.2., astfel cum este cuprins in actul constitutiv este următorul: „exclusiv in vederea majorării capitalului social in conformitate cu prevederile art. 5.2, Comitetului Executiv îi este conferita, pentru fiecare din majorările de capital social realizate pana la nivelul Capitalului Social Autorizat, competenta de a decide restrângerea sau ridicarea dreptului de preferința al acționarilor Băncii, in conformitate cu legea aplicabila si sub condiția ca o astfel de restrângere sau ridicare a dreptului de preferința sa fie justificata de constrângerile de timp cu privire la implementarea respectivei majorări a capitalului social."

Hotărârea AGEA atacata a fost publicata in Monitorul Oficial al României partea a IV-a, nr. 3007/27.05.2014.

Dezvoltarea motivelor de nelegalitate a prevederilor art. 5, pct.5.2.2 introdus in actul constitutiv al BCR prin hotărârea nr. 1/28.04.2011, a cărei anulare se solicita prin prezenta acțiune:

1. încalcă principiul egalității in drepturi al acționarilor prevăzut de art. 94 din Legea nr. 31/1990 R cu modificările si completările ulterioare.

2.încalcă prevederile art. 136/1 din Legea nr. 31/1990 R cu modificările si completările ulterioare.

In contextul prevederilor legale menționate la punctele 1 si 2, hotărârea AGEA contestată prin prezenta acțiune, adoptata cu votul exclusiv al acționarului majoritar, reprezintă un abuz de majoritate, manifestat sub forma abuzului de drept, întrucât hotărârile AGEA sunt luate cu intenția prejudicierii acționarului minoritar SIF Oltenia SA, care este în concret singurul acționar minoritar important, care are și putere financiara și interes in menținerea cotei de acțiuni, care ar putea participa la majorările de capital social. Se are în vedere consecința evidenta a limitării sau ridicării dreptului de preferința al SIF Oltenia SA si anume diluarea treptata a participației sale.

Aceasta afirmație este susținuta de faptul ca SIF Oltenia SA este singurul SIF care nu a vândut acțiunile deținute la BCR, in acțiunea întreprinsa de acesta pentru acțiunile deținute la BCR de toate cele 5 societăți de investiții financiare, întrucât a apreciat ca prețul oferit este mai mic decât cel real si mai mult decât atât a subscris în cadrul unei majorări de capital al BCR, sporindu-și participația. Întrucât dezideratul făcut cunoscut public de către SIF Oltenia SA este acela de a-si valorifica in mod eficient participația la BCR, acționarul majoritar a aprobat modificarea actului constitutiv cu scopul vizibil de a determina in timp diluarea participației SIF. In acest fel, participația SIF Oltenia SA care este in prezent 6, 2973% din capitalul social își poate pierde valoarea si poate schimba substanțial rezultatul negocierilor pentru valorificarea pachetului de acțiuni. Avem in vedere si faptul, de asemenea cunoscut, ca acționarul majoritar de la _____________________________ a adoptat strategia de a prelua toate acțiunile emise de banca (a se vedea preluarea pachetelor deținute de SIF-uri, mai multe oferte pentru acțiunile deținute de către salariații băncii).

De asemenea, reclamanta consideră ca interesul social trebuie sa coincidă cu interesul comun al acționarilor, nu numai cu interesul acționarului majoritar. Arată ca modificările aduse actului constitutiv, deși se bazează pe anumite prevederi legale, au pe de o parte un scop ilicit, astfel cum am arătat mai sus, iar pe de alta sunt susținute de o justificare falsa, si anume, „condiția ca o astfel de restrângere sau ridicare a dreptului de preferința sa fie justificata de constrângerile de timp cu privire la implementarea respectivei majorări a capitalului social."

Învederează reclamanta că, in istoria BCR (si SIF Oltenia SA este acționar de la începutul funcționarii băncii ca societate pe acțiuni) nu a existat niciodată vreo situație in legătura cu majorarea capitalului social, fie impus de prevederile legale, fie inițiat de acționari, in care sa se constate ca este necesara o perioada foarte scurta de timp, de pe o zi pe alta sau pe parcursul unei săptămâni, pentru punerea in aplicare, astfel încât motivația in acest sens a necesitații restrângerii sau ridicării dreptului de preferința al acționarilor să fie acceptată.

Mai mult, este evident o justificare formala. Pentru ca acționarii sa accepte pierderea unui drept prevăzut de lege, drept care asigura o protecție investițiilor lor, actul constitutiv trebuie sa prevadă foarte clar in ce condiții le poate fi limitat sau eliminat acest drept, ori sintagma ,,constrângere de timp" nu îndeplinește aceasta condiție.

În al treilea rând se încalcă prevederile legale si statutare privind competența de limitare sau ridicare a dreptului de preferință, competența care aparține în mod expres AGEA.

Pentru ca dreptul de preferința al acționarilor sa poată fi limitat sau ridicat, Legiuitorul a stabilit un cvorum mai mare de prezență si adoptare a hotărârilor ( 3/4 prezenta, hotărâri adoptate cu majoritate) - art. 217 alin (1) si alin (3) din Legea 31/1990 R cu modificările si completările ulterioare. Însă acest drept conține si o obligație accesorie stipulata la alin(2) din cadrul aceluiași articol potrivit căruia: „Consiliul de Administrație, respectiv directoratul, va pune la dispoziția adunării generale extraordinare a acționarilor un raport scris, prin care se precizează motivele limitării sau ridicării dreptului de preferința. Acest raport va explica, de asemenea, modul de determinare a valorii de emisiune a acțiunilor".

Prin urmare, transferarea competentei de limitare sau ridicare a dreptului de preferința a fost făcuta in mod trunchiat, fără a se reglementa si obligația accesorie menționata, in principal aceea de a explica modul in care a fost determinata valoarea de emisiune a acțiunilor. Avem in vedere si prevederile punctului 5.3 din actul constitutiv, potrivit căruia nu este imperativa obligația de stabilire a unei prime de emisiune la emiterea noilor acțiuni in cadrul unei majorări de capital (pct.5.3: „ acțiunile nu pot fi emise la un preț de emisiune mai mic decât valoarea nominala. Cu toate acestea, acțiunile pot fi emise cu o prima de emisiune la valoarea nominala). Prin urmare actul constitutiv nu conține prevederi acoperitoare pentru prevederile exprese ale legi, respectiv cele cuprinse in art. 217 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 R, cu modificările si completările ulterioare.

Se arată că, în al patrulea rând, se lezează interesul legitim al acționarilor minoritari care ar putea participa la majorările de capital social cat si interesul social.

In condițiile descrise la punctul 3, de mai sus, este deschisa posibilitatea emiterii de acțiuni la valoarea nominala, aspect evident in favoarea exclusiva a acționarului majoritar si contrar intereselor legitime ale societății (de a incasa prin prima de emisiune mai mulți bani în cadrul majorării) si contrar intereselor celorlalți acționari. In speță, B____ încasează din majorare o suma mai mica, iar S.I.F. Oltenia S.A. va suferi o diluare semnificativa a participației sale, in condițiile in care toata suma aportata de acționarul majoritar se transforma exclusiv în acțiuni nou emise la valoarea nominala.

Motivarea „...restrângerea sau ridicarea dreptului de preferința sa fie justificata de constrângerile de timp cu privire la implementarea respectivei majorări de capital social" nu este reală, întrucât nici o decizie a BNR si nici o prevedere legala nu are un termen atât de strâns de realizare (mai mic de 30 de zile).

Ori, acordarea dreptului de preferința presupune o perioada de timp de 30 zile, timp de altfel câștigat prin delegarea de competenta de la AGEA la Comitetul Executiv.

De asemenea, raportat la numărul restrâns al acționarilor (Erste 93,5708%, S.I.F.Oltenia S.A. - 6,2973%, iar diferența deținuta de persoane juridice si persoane, fizice 0,1319%), acordarea dreptului de preferința nu reprezintă un impediment major pentru comunicarea cu aceștia, Hotărârea Comitetului Executiv de majorare a capitalului social, având același regim de publicare in Monitorul Oficial ca si Hotărârea AGEA.

In drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile legale la care s-a făcut referire in motivarea prezentei cereri precum si prevederile art. 132(2) din Legea nr. 31/1990 R, cu modificările si completările ulterioare privind promovarea acțiunii in anulare, si pe prevederile aplicabile din Codul de Procedura Civila.

Pârâta B____ Comercială Română SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței să dispună respingerea acțiunii ca neîntemeiată;

Totodată, reținând culpa procesuală a SIF Oltenia, solicită obligarea acesteia la suportarea cheltuielilor ocazionate de prezentul litigiu.

În motivarea cererii se arată că la data de 28.03.2014, în partea a IV-a Monitorului Oficial nr. 1961 a fost publicat primul convocator al adunărilor generale ordinare și extraordinare ale acționarilor BCR („Primul Convocator A__") .

Conform Primului Convocator A__, ordinea de zi a adunării generale extraordinare a acționarilor BCR a fost următoarea:

Modificarea Actului Constitutiv al BCR în forma anexată convocatorului,

Desemnarea unui membru al Consiliului de supraveghere/Comitetului executiv să semneze forma actualizată a Actului constitutiv al BCR, astfel cum a fost modificat și completat prin hotărârea Adunării generale extraordinare a acționarilor BCR din 28.04.2014, în vederea depunerii și menționării în Registrul Comerțului și publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a."

Art. 5.2.2. al Actului Constitutiv în forma anexată Primului Convocator A__ menționa următoarele:

"5.2.2. Exclusiv în vederea majorării capitalului social în conformitate cu prevederile art. 5.2., Comitetului Executiv îi este conferită, pentru fiecare dintre majorările de capital social realizate până la nivelul Capitalului Social Autorizat, competența de a decide restrângerea sau ridicarea dreptului de preferință al acționarilor Băncii, în conformitate cu legea aplicabilă și sub condiția ca o astfel de restrângere sau ridicare a dreptului de preferință să fie justificată de constrângerile de timp cu privire la implementarea respectivei majorări a capitalului social"

Prin Adresa nr. 2214/10.04.2014, acționarul minoritar SIF Oltenia a solicitat completarea ordinii de zi a adunării generale extraordinare a acționarilor BCR prin reformularea art. 5 pct. 5.2 și punctul 5.2.1. astfel încât aceste două articole să aibă următorul conținut:

"5.2. Prin excepție de la prevederile art. 5.1. de mai sus, oricând o majorare de capital este necesară pentru conformarea cu cerințele prudențiale, prevăzute de normele Băncii Naționale a României sau cu orice alte prevederi legale, Comitetul Executiv este autorizat pentru o perioadă de 5 ani de la data înregistrării prezentului Act Constitutiv actualizat la Registrul Comerțului, să majoreze capitalul social al Băncii cu o valoare care să nu depășească, cumulat pe toată perioada menționată anterior, suma de xxxxxxxxxxx,45 lei, prin una sau mai multe emisiuni de acțiuni".

"5.2.1. în sensul prezentului art. 5.2, capitalul social autorizat este de xxxxxxxxxxx,45 lei (Capital Social Autorizat)".

De asemenea, SIF Oltenia a propus eliminarea punctului 5.2.2. art. 5 din Actul Constitutiv al BCR, în forma aprobată prin hotărârea adunării generale extraordinare a acționarilor nr. 1/28.04.2014.

La data de 17.04.2014, în partea a IV-a a Monitorului Oficial nr. 2252 a fost publicat cel de-al patrulea convocator al adunărilor generale ordinare și extraordinare ale acționarilor BCR, ce reflectă completarea ordinii de zi, astfel cum a fost propusă de acționarul minoritar SIF Oltenia.

În cadrul ședinței adunărilor generale a acționarilor BCR din 28.04.2014, au fost adoptate următoarele hotărâri:

• Hotărârea nr. 1) prin care se aprobă modificarea Actului Constitutiv al BCR în integralitate, astfel cum a fost publicat în Monitorul Oficial partea a IV-A nr. 2210/15.04.2014 ("Hotărârea AGEA nr. 1/2014") ,

• Hotărârea nr. 1a) prin care se aprobă completarea art. 10 Activități conexe lit. a al Actului Constitutiv al BCR, astfel cum a fost aprobat prin Hotărârea AGEA nr. 1/2014, cu două activități ,

• Hotărârea nr. 1b1) prin care se aprobă formularea art. 5 pct. 5.2 din Actul Constitutiv în forma aprobată prin Hotărârea AGEA nr. 1/2014 ,

• Hotărârea nr. 1b2) prin care se aprobă formularea art. 5 pct. 5.2.1 din Actul Constitutiv în forma aprobată prin Hotărârea AGEA nr. 1/2014 ,

• Hotărârea nr. 1b3) prin care se votează respingerea eliminării punctului 5.2.2 art. 5 din Actul Constitutiv al BCR, în forma aprobată prin Hotărârea AGEA nr. 1 /2014 ,

• Hotărârea nr. 1b4) prin care se votează respingerea modificării punctului 5.4 art. 5 din Actul Constitutiv al BCR, în forma aprobată prin Hotărârea AGEA nr. 1 /2014 ,

• Hotărârea nr. 2) prin care se votează împuternicirea dlui. F_____ I__ P_______, membru al Consiliului de Supraveghere al BCR de a semna forma actualizată a Actului Constitutiv al BCR, astfel cum a fost modificat și completat prin hotărârile nr. 1a, 1b1, 1b2, 1b3 și 1b4 ale adunării generale extraordinare ale acționarilor BCR din 28.04.2014 ("Hotărârea AGEA nr. 2/2014")

Așadar, Hotărârea AGEA nr. 2/2014 a cărei anulare o solicită SIF Oltenia are ca obiect exclusiv împuternicirea persoanei care va semna forma Actului Constitutiv al BCR, în forma sa modificată anterior prin Hotărârea AGEA nr. 1/2014, prin includerea art. 5.2.2.

Astfel cum s-a arătat, prin Hotărârea AGEA nr. 2/2014, acționarii BCR în proporție de 93,57% au votat exclusiv împuternicirea dlui. F_____ I__ P_______, în calitate de membru al Consiliului de Supraveghere al BCR să semneze forma actualizată a Actului Constitutiv al BCR, astfel cum a fost modificat și completat prin hotărârile nr. 1, 1a, 1b1, 1b2, 1b3 și 1b4 din 28.04.2014.

Din cuprinsul cererii introductive, se desprinde cu claritate faptul că argumentele SIF Oltenia privesc art. 5.2.2. în Actul Constitutiv al BCR, în forma care prevede că atribuțiile Comitetului Executiv includ și "competența de a decide restrângerea sau ridicarea dreptului de preferință al acționarilor Băncii, în conformitate cu legea aplicabilă și sub condiția ca o astfel de restrângere sau ridicare a dreptului de preferință să fie justificată de constrângerile de timp cu privire la implementarea respectivei majorări a capitalului social". Cu alte cuvinte, criticile SIF Oltenia vizează hotărârea prin care acționarii BCR au votat pentru introducerea art. 5.2.2. în Actul Constitutiv al Băncii, respectiv Hotărârea AGEA nr. 1/2014, iar nu Hotărârea AGEA nr. 2/2014.

Pe de altă parte, SIF Oltenia nu aduce nicio critică cu privire la legalitatea Hotărârii AGEA nr. 2/2014, înțelegând, spre exemplu, să critice delegarea puterilor de semnare a Actului Constitutiv, ci se referă exclusiv la conținutul art. 5.2.2. din Actul Constitutiv al Băncii aprobat de către acționari prin Hotărârea AGEA nr. 1/2014.

Apoi, deși reclamanta menționează în mod expres la pagina 3 a acțiunii introductive că art. 5.2.2. a fost introdus prin Hotărârea AGEA nr. 1/2014, nu înțelege să atace această hotărâre. Dimpotrivă, reclamata solicită anularea unei hotărâri subsecvente prin care acționarii Băncii au aprobat exclusiv persoana care va semna Actul Constitutiv deja modificat prin Hotărârea AGEA nr. 1/2014.

Așadar, reclamanta atacă în mod eronat o altă hotărâre cu obiect diferit, față de care întregul său raționament nu poate fi reținut, dată fiind absența legăturii dintre votul acționarilor din Hotărârea AGEA nr. 2/2014 și introducerea art. 5.2.2. în Actul Constitutiv al BCR, care fusese anterior aprobată prin Hotărârea AGEA nr. 1/2014.

În plus, pretinsele încălcări invocate de către SIF Oltenia nu pot fi analizate în contextul unei hotărâri prin care se aprobă împuternicirea persoanei care să semneze Actul Constitutiv și nici în contextul unei hotărâri prin care se modifică Actul Constitutiv. Criticile SIF Oltenia ar trebui grefate pe o situație concretă în care să se fi votat o majorare a capitalul social și restrângerea sau ridicarea drepturilor de preferință ale acționarilor, întrucât modificarea Actului Constitutiv nu atrage în sine o majorare a capitalului social sau o restrângere, ci doar deschide posibilitatea implementării acestor măsuri la un moment ulterior.

Față de aceste aspecte, față de dispozițiile substanțiale ale art. 132 alin. 2) din Legea nr. 31/1990, precum și cele procedurale ale art. 204 alin.1) NCPC, apreciem că o eventuală modificare a cererii introductive în sensul solicitării anulării Hotărârii AGEA nr. 1/2014 urmează a fi respinsă ca tardivă. Hotărârea AGEA nr. 1 /2004 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 2975 din data de 26.05.2014. Prin urmare, reclamanta ar fi trebuit să formuleze o eventuală cerere introductivă având drept obiect anularea Hotărârii AGEA nr. 1/2014, in termen de 15 zile de la data publicării ei in Monitorul Oficial al României, adică până la data de 11.06.2014.

Se mai arată că modificarea actului constitutiv respectă dispozițiile legii nr. 31/1990. Art. 5.2.2. reflectă dispozițiile art. 220 ind.1 din Legea nr. 31/1990

Doctrina de specialitate a arătat că prin art. art. 220 ind.1 din Legea nr. 31/1990 legiuitorul a intenționat să acorde adunării generale extraordinare a acționarilor dreptul de a delega competența restrângerii sau ridicării dreptului de preferință al acționarilor existenți. Cu titlu de exemplu citam câteva opinii exprimate în acest sens:

"Odată cu autorizarea consiliului de administrație sau a directoratului de a majora capitalul subscris până la nivelul capitalului autorizat, adunarea generală poate încredința acestuia și dreptul de a limita sau ridica dreptul de preferință al acționarilor existenți ";

"Potrivit legii, prin actul constitutiv, consiliul de administrație, respectiv directoratul poate fi autorizat ca, într-o anumită perioadă, care nu poate depăși 5 ani de la data înmatriculării societății, să majoreze capitalul social subscris până la o valoare nominală determinată (capitalul autorizat) prin emiterea de noi acțiuni în schimbul aporturilor.

O atare autorizație poate fi acordată si de adunarea generală a acționarilor, printr-o hotărâre de modificare a actului constitutiv. Autorizarea poate fi dată pentru o perioadă care nu poate depăși 5 ani de la data înregistrării modificării actului constitutiv.

Prin autorizarea dată prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale a acționarilor se poate conferi consiliului de administrație, respectiv directoratului, dreptul de a decide limitarea sau ridicarea dreptului de preferință al acționarilor existenți ".

Din analiza art. 220 ind.1 și a disp. art. 5.2.2. din Actul Constitutiv, se poate observa că cele din urmă preiau în formă aproape identică dispozițiile legale cu privire la majorarea capitalului social până la valoarea capitalului social autorizat și la atribuțiile conferite consiliului de administrație sau directoratului în acest context, printre care se numără si dreptul de a dispune restrângerea sau ridicarea dreptului de preferință al acționarilor.

Pe lângă condițiile și limitările prevăzute de art. 220 ind.1 din Legea nr. 31/1990, prin art. 5.2.2. din Actul Constitutiv introdus prin Hotărârea AGEA nr. 1 /xxxxx, acționarii au impus o condiție suplimentară ce circumscrie dreptul Comitetului Executiv al BCR de a dispune restrângerea sau ridicarea dreptului de referință, respectiv „constrângerile de timp cu privire la implementarea respectivei majorări a capitalului social".

Așadar, prin introducerea art. 5.2.2. acționarii BCR au preluat dispozițiile art. 220/1 din Legea nr. 31/1990, la care au adăugat condiția ca o restrângere sau ridicare a dreptului de preferință să fie justificată de constrângeri temporale privind implementarea respectivei majorări de capital social. Prin urmare, dispozițiile legale referitoare la restrângerea sau limitarea dreptului de preferință al acționarilor au fost respectate. Mai mult, de vreme ce Comitetului Executiv îi este permis să dispună restrângerea sau limitarea dreptului de preferință în condițiile Legii nr. 31/1990, cu atât mai mult acesta poate realiza acest deziderat în condiții mai restrictive decât cele impuse de Legea nr. 31/1990, conform principiului Oui potest plus, potest minus (cine poate mai mult, poate și mai puțin).

Art. 5.2.2 nu produce o discriminare între categoriile de acționari. Având în vedere concordanța art. 5.2.2. din Actul Constitutiv al Băncii cu art. 220/1 din Legea nr. 31/1990, apreciem că introducerea acestor dispoziții în Actul Constitutiv nu constituie abuz de drept sau nu se realizează o încălcare a interesului societar.

De asemenea, contrar celor susținute prin cererea introductivă de către SIF Oltenia, modificarea Actului Constitutiv al BCR prin introducerea art. 5.2.2. nu determină o încălcare a principiului egalității în drepturi a acționarilor prevăzut de art. 94 sau încălcarea dispozițiilor art. 1361 din Legea nr. 31/1990.

În formularea sa, art. 5.2.2. din Actul Constitutiv al BCR este destinat aplicării uniforme în considerarea tuturor acționarilor indiferent de valoarea participațiilor la capitalul social, iar nu doar a celor minoritari. În plus, art. 5.2.2. din Actul Constitutiv al BCR nu determină de plano o restrângere / sau o ridicare a dreptului de preferință al acționarilor, ci conferă doar posibilitatea Comitetului Executiv de a dispune restrângerea sau limitarea drepturilor de preferință. Cu alte cuvinte, aprobarea Actului Constitutiv în forma care cuprinde și acest text nu implică în mod necesar o restrângere sau ridicare a dreptului de preferință, ci creează pârghiile necesare pentru ca majorarea de capital și potențiala restrângere să fie efectiv implementate în viitor.

Nu în ultimul rând, chiar art. 5.2.2. prevede că decizia privind restrângerea sau ridicarea dreptului de preferință urmează a fi decisă "în conformitate cu legea aplicabilă", astfel încât aprecierea asupra consecințelor unei astfel de măsuri asupra drepturilor acționarilor urmează să fie realizată în concret, ulterior emiterii unei decizii a Comitetului Executiv în acest sens.

O eventuală încălcare a drepturilor/intereselor acționarilor BCR sau a procedurilor prevăzute de lege ar putea fi pusă in discuție doar în măsura în care o asemenea măsură de restrângere sau de limitare a dreptului de preferință al acționarilor ar urma să fie realizată în concret, printr-o decizie a Comitetului Executiv adoptată în acest sens și, evident, doar în măsura în care decizia Comitetului Executiv ea însăși ar încălca prevederile legale în această materie.

Interesul acționarilor nu poate fi apreciat în mod abstract, întrucât acesta trebuie grefat pe o situație precisă și determinată. Potrivit punctului de vedere exprimat constant în doctrină, conflictul de interese apare si se manifestă cu privire la o operațiune determinată - cum ar fi o vânzare de mărfuri sau o prestare de servicii - în care unul dintre asociați are, direct sau indirect, interese contrare celor ale societății". Prin urmare, în situația unei modificări a Actului Constitutiv, nesusceptibilă de urmări concrete față de acționarul minoritar, nu se poate reține o lezare a intereselor SIF Oltenia.

Cu privire la incidența art. 217 alin.2) din Legea nr. 31/1990 se arată că, contrar celor susținute de către SIF Oltenia, prin neintegrarea dispozițiilor art. 217 alin. 2) din Legea nr. 31/1990 în forma art. 5.2.2. a Actului Constitutiv aprobat prin Hotărârea AGEA nr. 1 /2014 nu se produce o încălcare a acestora.

În primul rând, art. 5.2.2. precizează că orice restrângere sau ridicare a dreptului de preferință al acționarilor urmează a fi realizată "în conformitate cu legea aplicabilă", adică în concordanță toate dispozițiile Legii nr. 31 /1990, inclusiv ale art. 217 alin. 2).

Actul constitutiv al unei societăți trebuie să cuprindă în mod necesar informațiile stipulate la art. 8 din Legea nr. 31/1990. Într-adevăr, acționarii au obligația de a respecta și celelalte dispoziții ale Legii nr. 31/1990 însă nu le incumbă și obligația de a le integra pe toate în Actul Constitutiv, ci doar pe acelea menționate ca obligatorii la art. 8.

În al doilea rând, în speță nu poate fi reținută o încălcare a prevederilor art. 217 alin. 2) din Legea nr. 31/1990, întrucât Hotărârea AGEA nr. 2/2014 vizează aprobarea împuternicirii persoanei care a semnat Actul Constitutiv în forma sa modificată prin Hotărârea AGEA nr. 1/2014, iar nu o majorare de capital social context în care s-ar dispune în concret restrângerea sau ridicarea drepturilor de preferință al acționarilor. D____ urmare, respectarea art. 217 alin. 2) din Legea nr. 31/1990 poate fi analizată strict în contextul unei majorări a capitalului social al BCR, iar nu în situația aprobării unei împuterniciri a persoanei care va semna Actul Constitutiv deja modificat.

La termenul din 24.11.2014pârâta a invocat tardivitatea acțiunii în anulare, având în vedere precizarea făcută de reclamantă.

Prin Sentința Civilă nr. 6077/05.12.2014 Tribunalul București, Secția a VI-a, a respins excepția tardivității ca neîntemeiată și a respins cererea introductivă ca nefondată.

În motivare a arătat că:

Prin cererea formulata se solicita anularea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr.1/ 28.04.2014 (asa cum se arata in raspunsul la intampinare), privind modificarea actului constitutiv, publicata in Monitorul Oficial partea a IV-a nr.2210/15.04.2014, cu privire la art.5.2.2 din actul constitutiv .

Motivele învederate in sustinerea cererii au in vedere art.5, pct. 5.2.2, introdus in Actul constitutiv prin Hotărârea AGEA nr.2/28.04.2014 care, potrivit sustinerilor reclamantei, incalca drepturile acționarilor si prevederile legale in sensul ca

1. încalca principiul egalității in drepturi al acționarilor prevăzut de art. 94 din Legea nr. 31/1990 R cu modificările si completările ulterioare.

2. încalca prevederile art. 136 ind.1 din Legea nr. 31/1990 R cu modificările si completările ulterioare

3. încalca prevederile legale si statutare privind competenta de limitare sau ridicare a dreptului de preferința, competenta care aparține in mod expres AGEA.

4. lezează interesul legitim al acționarilor minoritari care ar putea participa la majorările de capital social.

In soluționarea excepției tardivității modificării cererii introductive in sensul solicitării anularii Hotărârii AGEA nr.1/2014 tribunalul apreciază ca, in mod evident, fata de conținutul hotărârii si motivele învederate, prin cererea de chemare in judecata s-a avut in vedere Hotărârea AGEA nr.1, mențiunea nr. 2 fiind rezultatul unei erori materiale. In acest sens se constata ca acțiunea in anulare a Hotărârii AGEA a fost formulata in cond. art.132 alin.2 din Legea nr.31/1990 R , in 15 zile de la data publicării in Monitorul Oficial

Pe fondul cererii deduse judecații tribunalul retine ca la data de 28.04.2014 s-a desfășurat AGEA BCR SA, cu ordinea de zi - Modificare Act Constitutiv al BCR SA, în integralitate, conform proiectului anexat Convocatorului AGEA publicat in Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, nr. 1961/28.03.2014. Convocatorul AGEA a mai fost publicat ulterior, având in vedere solicitarea de completare a ordinii de zi formulate de acționarul majoritar - Monitorul Oficial partea a IV-a nr. 2167/11.04.2014.

Prin adresa nr. 2214/10.04.2014, înregistrata la BCR sub nr. 197/11.04.2014, SIF Oltenia SA a solicitat completarea ordinii de zi. In consecință, în Monitorul Oficial al României partea a IV-a nr. 2210/15.04.2014 convocatorul AGEA BCR - completarea ordinii de zi la solicitarea acționarului majoritar, a reapărut cu o corectura la punctul 5.2 privind valoarea limita a majorării capitalului social data in competenta consiliului de administrație -potrivit observației cuprinse in adresa SIF Oltenia SA . In Monitorul Oficial a României partea a IV-a nr. 2252/17.04.2014 s-a publicat si completarea ordinii de zi a AGEA BCR, ca urmare a acționarului SIF Oltenia SA.

La Adunarea Generala Extraordinara a Acționarilor BCR, care s-a desfășurat in data de 28.04.2014, SIF Oltenia SA, acționar deținător de acțiuni reprezentând 6,2973 % din capitalul social al BCR, a participat prin reprezentare, votând „împotriva" la adoptarea Hotărârii AGEA nr. 1 din 28.04.2014, fiind astfel îndeplinite condițiile de promovare a cererii de chemare in judecata, prevăzuta de art. 132 (2) din Legea nr. 31/1990 R, cu modificările si completările ulterioare.

La art. 5, pct.5.1, actul constitutiv prevede: „ Capitalul social al Băncii poate fi majorat prin hotărârea adunării generale a acționarilor, in conformitate cu prevederile aplicabile din legislația privind societățile comerciale si cea bancara."

La pct.5.2, s-a introdus prin hotărârea AGEA nr. 1/28.04.2014 excepția de la regula generala care stabilește competenta privind aprobarea majorării capitalului social al Băncii, excepție prevăzuta de legea societăților comerciale, potrivit căreia, in limita unui capital autorizat, care nu poate depăși in valoare nominala jumătate din capitalul social subscris, existent la momentul autorizării (a se vedea art. 220 1 din Legea nr. 31/1990 R, cu modificările si completările ulterioare) Comitetul Executiv este autorizat sa majoreze capitalul social al băncii, pentru o perioada de 5 ani.

Conținutul art. 5, pct. 5.2.2., astfel cum este cuprins in actul constitutiv este următorul: „exclusiv in vederea majorării capitalului social in conformitate cu prevederile art. 5.2, Comitetului Executiv îi este conferita, pentru fiecare din majorările de capital social realizate pana la nivelul Capitalului Social Autorizat, competenta de a decide restrângerea sau ridicarea dreptului de preferința al acționarilor Băncii, in conformitate cu legea aplicabila si sub condiția ca o astfel de restrângere sau ridicare a dreptului de preferința sa fie justificata de constrângerile de timp cu privire la implementarea respectivei majorări a capitalului social."

Se retine totodata ca potrivit actului constitutiv BCR SA este o societate pe actiuni administrata in sistem dualist de catre un Comitet Executiv supravegheat de Consiliul de Supraveghere , potrivit cap VI Directoratul fiind denumit Comitet Executiv ( art.17.1,22.1 din actul constitutiv coroborat cu art.153 ind.1 din Legea nr.31/1990 R).

Raportat la motivele învederate prin cererea de chemare în judecată tribunalul retine următoarele :

1. Referitor la încălcarea principiului egalității în drepturi al acționarilor potrivit art.94 din Legea nr.31/1990 R

Conform art.94 alin. 1 din lege, acțiunile trebuie sa fie de o valoare egala, acestea acordând posesorilor drepturi egale. Conform alin.2 se pot emite in conditiile actului constitutiv categorii de actiuni care confera titularilor drepturi diferite, potrivit art.95 si 96. In consecinta art.94 alin.1 nu instituie o egalitate perfecta in drepturile acționarilor, legea stipuland si exceptii de la regula egalitatii.

Art. 94 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 R garantează egalitatea in drepturi detinatorilor de acțiuni in sensul ca privește drepturile pe care legea le ataseaza indisolubil acțiunii, ca expresie a capitalului si drepturilor generate prin subscrierea la acesta. Deținerea unei actiuni confera titularului dreptul la vot in adunarile generale, la dividende, la informare si consultarea registrelor si documentelor societatii, dreptul de a subscrie cu prioritate la acțiunile emise prin majorarile de capital dreptul la repartizarea activelor in caz de lichidare, dar in niciun caz nu generează intre actionari sau nu garantează intre aceștia criteriile prin care deținătorii consimt anumite proceduri convenționale de transmitere a acțiunilor.

Art. 94 alin. 1 din Legea nr.31/1990 R impune ______________________ imperativa, insa egalitatea are un alt obiect decat cel pe care reclamanta il are in vedere, asa cum am aratat, drept pentru care in opinia instantei introducerea art.5.2.2 in continutul actului constitutiv prin hotararea contestata nu incalca principiul egalitatii instituit de art.94 alin.1 din Legea 31/1990.

2.In ceea ce privește incalcarea disp. art.136 ind.1 din Legea nr.31/1990 R

Potrivit art.136 ind.1 din Legea nr.31/1990 R ‚’’actionarii trebuie sa isi exercite drepturile cu buna-credință, cu respectarea drepturilor si intereselor legitime ale societatii si ale celorlalti actionari’’.

Din lecturarea dispozițiilor art.136 ind.1 se constata ca legiuitorul consacra cele doua limite fundamentale ale exercițiului drepturilor actionarilor : buna-credinta si promovarea cu prioritate a intereselor legitime ale societatii.

In analiza abuzului de majoritate , in opinia tribunalului trebuie retinut ca principiul majorității creează o prezumție în sensul că voința majorității echivalează cu voința socială, în cadrul voinței sociale urmărindu-se interesul social care la rândul său trebuie să coincidă cu interesul comun al acționarilor. Poziția acționarului majoritar care conduce la impunerea anumitor reguli in desfășurarea activității si se ajunge pana la identitatea dintre interesul actionarului majoritar cu interesul social nu poate fi interpretat ca abuz de pozitie dominanta fara identificarea unor elemente concrete in aceasta directie săvârșite în cadrul adunării generale a acționarilor – in condițiile in care hotărârea astfel adoptata este legala si statutara - și fara demonstrarea prejudicierii intereselor legitime ale minoritarilor, drept pentru care nu se constata încălcarea disp. art.136 ind.1 din Legea nr.31/1990 R.

3.Incalcarea prevederilor legale si statutare privind competenta de limitare sau de ridicare a dreptului de preferinta.

Intra-devar , masura de limitare sau de ridicare a dreptului de preferinta are un caracter exceptional, potrivit art.217 din Legea nr.31/1990 R aceasta decizie fiind luata doar prin hotararea adunarii generale extraordinare a actionarilor, consiliul de administratie /directoratul punând la dispozitia adunarii generale extraordinare un raport scris prin care se precizeaza motivele limitarii sau ridicarii dreptului de preferinta si modul de determinare a valorii de emisiune a actiunilor .

Desi este vorba de o măsura cu caracter exceptional, in anumite condiții strict reglementate si sub controlul adunarii generale extraordinare, limitarea sau ridicarea dreptului de preferinta poate fi decisa si de consiliul de administratie/directorat in cond. art.220 ind.1 alin.4 din Legea nr.31/1990 R.

In cazul capitalului social autorizat, limitarea sau ridicarea dreptului de preferință poate fi decisă și de către consiliul de administrație, respectiv directorat, dacă există autorizarea adunării generale extraordinare în acest sens. Această autorizare se acordă consiliului de administrație, respectiv directoratului, de către adunarea generală extraordinară, care va hotărî în prezența acționarilor reprezentând trei pătrimi din capitalul social subscris, cu majoritatea voturilor acționarilor prezenți potrivit art.220 ind.1 alin.3 coroborat cu art.217 alin.3 din Legea nr.31/1990 R .

Din lecturarea art.5.2.2 se desprinde concluzia ca reprezintă o aplicare a disp. art.220 ind.1 din Legea nr.31/1990 R cu precizarea ca prin hotararea A__ s-a conditionat justificarea restrângerii sau ridicarii dreptului de preferință de constrângerile de timp cu privire la implementarea respectivei majorări a capitalului social, in sensul ca ridicarea/restrângerea dreptului de preferință are loc in conditii mai restrictive decat a prevazut legiuitorul.

Pe de alta parte tribunalul constata ca prin art. 5.2.2. se precizează că orice restrângere sau ridicare a dreptului de preferință al acționarilor urmează a fi realizată "în conformitate cu legea aplicabilă", reținând in mod necesar ca disp. art.220 ind.1 alin.4 referitoare la reguli speciale aplicabile limitarii /ridicarii dreptului de preferinta se completeaza cu dispozitiile generale prev. de art. 217 din Legea nr.31/1990 R, inclusiv in ceea ce priveste raportul scris prin care se precizează motivele limitarii sau ridicarii dreptului de preferinta si modul de determinare a valorii de emisiune a actiunilor .

In ceea ce priveste contestarea Notei de fundamentare a propunerii de modificare a actului constitutiv a carei depunere a fost incuviintata de instanta in cond. art.22 NCPC, se constata ca toate motivele invederate, referitoare in principal la ’’cauza concreta sau evenimentul major in viata si situatia financiara a societatii care sa determine o asemenea dispozitie statutara ’’ implica o apreciere asupra oportunității luării acestei masuri de catre societati, aspect care excede competentei instanței de judecata.

Se invoca lipsa unei informari /justificari cu privire la imprejurarile care au stat la baza deciziilor adoptate de actionarul majoritar, sustineri care nu pot fi apreciate ca fiind dovezi ale cauzei ilicite de natura a atrage anularea hotarraii AGEA .

4. Hotărârea AGEA nr. 1/2014 lezează interesul legitim al acționarilor minoritari care ar putea participa la majorările de capital social.

Se învederează ca este deschisa posibilitatea emiterii de acțiuni la valoarea nominala, in favoarea exclusivă a actionarului majoritar, SIF Oltenia SA suferind o diluare semnificativa a participatiei sale .

Tribunalul apreciaza ca, in conditiile in care legiuitorul a avut in vedere posibilitatea delegarii competentei restrangerii /ridicarii dreptului de preferinta, iar disp. art.5.2.2 , contestate, au preluat art.220 ind.1 din Legea nr.31/1990, instanta nu poate dispune anularea unei hotarari A__ pentru o situatie ipotetica si abstracta.

Pentru considerentele expuse tribunalul, retinand dispozițiile legale evocate si faptul ca potrivit art.132 alin.1 din Legea nr.31/1990 hotărârile luate de adunarea generala in limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra, va respinge cererea de chemare in judecata ca neintemeiata.

Reclamanta a formulat apel împotriva sentinței preindicate solicitând admiterea apelului anularea hotărârii, rejudecare cauzei și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În motivare a arătat că, având in vedere modalitatea de convocare, informare, conținutul si efectele Hotărârii fata de societate si fata de acționari consideră ca aceasta hotărâre impusa de acționarul majoritar este lovita de nulitate absoluta deoarece: încalcă dreptul la informare; încalcă principiul egalității in drepturi al acționarilor prevăzut de art. 94 coroborat cu art. 217 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 R cu modificările si completările ulterioare; este rezultatul unui abuz de majoritate, interzis de dispozițiile art. 136 din Legea 31/1990R.

S-a arătat în continuare că, prin hotărârea în cauză, atribuții esențiale ce țin de dreptul fundamental al acționarilor (dreptul de a participa la majorările de capital) sunt delegate unui organ statutar cu atribuții executive, respectiv Comitetul Executiv.

Acționarul majoritar a impus prin forța votului Hotărârea AGEA contestata prin care încredințează Comitetului Executiv autoritatea de a putea majora capitalul social si libertatea de a ridica discreționar dreptul de preemțiune al acționarilor, fără a fi obligat, tot prin statut, sa întocmească un Raport privind cauzele ridicării dreptului de preemțiune, lăsând la dispoziția unor persoane care pot ocupa vremelnic funcții in cadrul societății sa decidă in numele societății însăși si a acționarilor săi.

Majorarea capitalului social prin ridicarea sau limitarea dreptului de preemțiune al acționarilor minoritari conduce implicit la modificarea structurii acționariatului si, pe cale de consecința, a drepturilor si avantajelor, a participării la rezultate a acționarilor în dauna acționarilor minoritari.

Prejudicierea acționarilor minoritari este mai pregnantă atunci când, datorita poziției majoritare absolute, Adunarea Generala Ordinara a Acționarilor hotărăște ca majorarea capitalului social sa se realizeze prin emiterea de acțiuni la preturi de emisiune care nu țin seama de valoarea justa a băncii, respectiv la preturi inferioare acesteia, mergând pana la valoarea nominala a acțiunii.

In astfel de cazuri, acționarul majoritar, prin una sau mai multe acțiuni repetate de majorare a capitalului social, cu ridicarea dreptului de preemțiune pentru acționarii minoritari, reușește sa-si majoreze participația prin eforturi financiare disproporționate in raport cu adevărata valoare a societății si cu drepturile (avantajele) obținute în dauna acționarilor minoritari, ignorând si nesocotind scopul asocierii mai multor persoane pentru crearea unei societăți, acela de a participa la profit.

De aceea, legiuitorul, în conformitate cu prevederile art. 217 alin. 2 impune în astfel de cazuri întocmirea unui Raport care sa stabilească prețul de emisie si motivele ce au determinat ridicarea dreptului de preemțiune al acționarilor minoritari.

Or, in cazul de fata, nu a fost prezentat un asemenea Raport, lăsându-se Comitetului Executiv libertatea de a decide in mod arbitrar toate aceste aspecte, fiind evident ca transferarea competentei de majorare a capitalului social către comitetul executiv s-a făcut fără a transfera și obligația prevăzută de art. 217 alin. 2 din Legea 31/1990, esențială în ridicarea dreptului de preemțiune.

Instanța de fond, fără a nega situația de fapt si de drept prezentata si fără a o analiza prin prisma motivelor de nelegalitate invocate a respins acțiunea in considerarea unor argumente strict teoretice, fara nicio cercetare a fondului, fără nicio analiza a probatoriului administrat.

Practic, instanța a analizat sumar acțiunea si a "speculat" unele teorii generale de doctrina privind prioritatea principiului majorității fata de respectarea interesului prioritar al societății in materia dreptului societar.

Apelanta subliniază ca prin acțiunea introductiva au fost aduse critici de nelegalitate a hotărârii și nu de oportunitate a afacerii.

Cu privire la încălcarea dreptului la informare consideră că respectarea dreptului la informare al acționarilor, cat si caracterul ilicit al măsurilor adoptate prin AGEA sunt chestiuni care vizează legalitatea Hotărârii.

Lipsa unei informări si/sau justificări cu privire la împrejurările ce au stat la baza deciziilor adoptate de acționarul majoritar, dublată de inexistenta unui studiu/nota de fundamentare, constituie dovezi ale cauzei ilicite ce a stat la baza deciziei adoptate în cadrul AGEA.

În literatura de specialitate s-a reținut că „nu este suficient ca adunarea generală să se prevaleze de caracterul de organ suprem de decizie, ci justificarea hotărârilor luate trebuie să se regăsească într-un scop ce poate fi probat, scop care, trebuie să existe si să fie prezentat adunării generale".

Convocarea A.G.E.A. in care a fost adoptata aceasta hotărâre fost făcuta de către Comitetului Executiv - organ de conducere operativa a băncii.

Pentru analiza cauzelor si motivațiilor care au stat la baza convocării A.G.E.A. având aceasta ordine de zi, instanța a dispus paratei prezentarea fundamentării deciziei si procesul verbal al ședinței Comitetului Executiv pentru a putea identifica rațiunile care au stat la baza unei masuri atat de severe fata de acționari. Din actele depuse de parata rezulta ca, in realitate, nu a existat nicio nota de fundamentare a acestei propuneri de modificare a statutului, iar in cadrul Comitetului Executiv nu au avut loc niciun fel de dezbateri. Pretinsa "Nota" cuprinde doar o "anexa" a textului convocatorului de ședința propus de persoane care nu au nicio calitate (pag. 3 din Nota) respectiv directorii de departamente cu atribuții complet irelevante: Vicepreședinte operațiuni IV; Vicepreședinte Executiv Retail Privat Banking; Vicepreședinte Executiv Clienți si Piețe de Capital. Este evident ca aceste persoane nu au nicio legătura si nicio competenta în a urmări și emite propuneri privind statutul societății. Se observă ca nu a existat nicio analiza si niciun proces deliberativ concret care sa identifice o cauza concreta sau un eveniment major în viața și situația financiara a societății care sa determine o asemenea dispoziție statutara.

Instanța a negat "de plano", orice consecința a înscrisului a cărui înfățișare a dispus-o pronunțându-se la modul general ca "toate motivele învederate vizează o analiza a oportunității".

In condițiile in care nici in cadrul ședinței A.G.E.A. nu a fost adusa niciun fel de fundamentare, explicație, aceasta modificare are o rațiune oculta, informarea acționarilor privind problemele supuse analizei nefiind una efectiva, ci, acționarii minoritari au fost puși in fata unui fapt împlinit.

Ori acest comportament nu corespunde exigentei de transparenta decizionala si echitate de tratament intre acționari, astfel ca suntem in situația unei evidente încălcări a dreptului la informare.

F___ de cele mai sus, interpretarea dispozițiilor art. 94 alin 1 din Legea 31/1990 de către instanța de fond este greșită.

Egalitatea in drepturi intre acționari presupune ca aceștia sa fie informați în mod adecvat si complet. In speța, Decizia, emisa formal in cadrul AGEA, în realitate, fost impusa in temeiul unei politici personale a acționarului majoritar, care deține controlul organelor executive prin intermediul cărora își va putea conserva drepturi superioare fata de ceilalți acționari.

Aceasta atitudine nu poate fi conforma cu principiul egalității de șanse, instanța de fond analizând pur teoretic critica adusa prin acțiunea introductiva, ignorând o norma imperativa prevăzuta de art. 217 alin. 2 din Legea 31/1990 R.

Potrivit art. 136¹ din Legea 31/1990 ,,acționarii trebuie să își exercite drepturile cu bună-credință, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale societății si ale celorlalți acționari".

Instanța de fond retine ca principiul majorității creează prezumția ca voința majorității echivalează cu voința sociala, iar poziția acționarului majoritar nu poate fi interpretat ca un abuz fara identificarea unor elemente concrete in aceasta direcție.

Art. 136¹ din Legea 31/1990 este, de fapt, o particularizare, în planul dreptului societar, a îndatoririi prevăzute de art. 1349 alin. (1) Noul Cod civil, conform căruia "Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane".

In doctrina se considera ca obiectivul urmărit de legiuitor prin introducerea art. 136¹ este de a stabili criteriile ce trebuie avute in vedere atât de acționari, cat si de instanța de judecata pentru a aprecia dacă o hotărâre a adunării generale încalcă sau nu interesele legitime ale societății si daca este sau nu luată cu bună-credință.

Pe de o parte, orice hotărâre trebuie sa fie justificată de o rațiune legitima si licită si nu o simpla impunere a forței votului. O astfel de viziune asupra principiului majorității contravine unui alt principiu, la fel de important, al interesului prioritar al societății si echității de tratament.

Nu se poate retine ca nu au fost identificate elemente care atesta abuzul, din moment ce am demonstrat ca hotărârea nu are niciun fel de justificare, acționarii fiind simpli spectatori.

In lipsa oricărei minime prezentări a acestei probleme aflată în dezbatere nici nu se putea cere instanței o analiza de oportunitate așa cum greșit a reținut instanța de fond.

Prin ea însăși, Hotărârea statuează, în mod absolut arbitrar, un dezechilibru intre acționari, care nu au nicio garanție privind protecția drepturilor ce li se cuvin derivând din calitate de acționari.

Considerentele instanței de fond sunt de înlăturat, atunci când retine ca modificarea statutara este o simpla "aplicare a dispozițiilor art. 220 ind.1 din Legea 31/1990", deoarece întregul climat ocult în care s-a adoptat aceasta Hotărâre denota intenția vădită a acționarului majoritar de a-și asigura o poziție dominanta si discreționara, simulând doar interesul social, ceea ce reprezintă o fraudă la lege.

Daca se ajunge la situația în care se impune de către o autoritate in domeniu majorarea de capital ___________________ de scurt încât sa nu poată fi consultați acționarii, respectiv 30 de zile cat prevăd normele legale pentru convocarea unei adunări generale, atunci situația societății este de o gravitate extrema care nu poate fi decât rezultatul activității Consiliului Executiv - deci același căruia ii sunt delegate atribuțiile contestate.

Aceste argumente nu sunt aduse pentru a atrage instanța _________________ oportunitate așa cum s-a reținut ci pentru a sublinia ca Hotărârea este una impusa si nu una deliberativă bazata pe o fundamentare si informare adecvata a acționarilor, alții decât acționarul majoritar.

Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței funcționale a Secției a V-a și declinarea cauzei la Secția a VI-a a Curții de Apel București, iar pe fond, respingerea apelului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată

La primul termen de judecată, intimata a renunțat la excepția invocată, învederând că are cunoștință că Secțiile a V-a și a VI-a ale Curții de Apel București au aceeași competență funcțională.

Asupra fondului apelului a arătat, după prezentarea unor aspecte de succesiune faptică, procedurală, precum și a hotărârilor adoptate la 28.04.2014, că, contrar celor susținute de către apelanta SIF Oltenia, instanța de fond a realizat o analiză completă a susținerilor celor două părți și a administrat probatoriul necesar pentru formarea convingerii sale cu privire la legalitatea Hotărârii AGEA nr. 1/2014.

Astfel, în cadrul considerentelor, instanța de fond a tratat în secțiuni separate pretinsa încălcare a principiului egalității în drepturi a acționarilor prevăzut de art. 94 din Legea nr. 31/1990, a dispozițiilor art. 136 ind. 1 din Legea nr. 31/1990, a prevederilor legale și statutare privind competența de limitare sau de ridicare a dreptului de preferință și a celor ce protejează interesul legitim al acționarilor minoritari care ar putea participa la majorarea capitalului sociale.

În privința probatoriului, instanța s-a raportat în mod concret la înscrisurile furnizate de părți și a solicitat chiar și suplimentarea acestora. Astfel, la termenul din 03.10.2014, instanța a dispus depunerea de către BCR la dosar a (i) procesului-verbal al ședinței Comitetului Executiv de convocare a adunării generale din 28.04.2014 și a (ii) notei de fundamentare a ordinii de zi a ședinței respective a Comitetului Executiv, aceste documente fiind ulterior depuse de către intimata-pârâtă.

În acest context, nu se pot reține criticile SIF Oltenia cu privire la neefectuarea cercetării asupra fondului și absența analizei probatoriului administrat de către instanța de fond.

Intimata a invocat inadmisibilitatea motivului nou invocat în apel, cu privire la aspecte referitoare la neinformarea acționarului minoritar, ce nu au fost susținute de către reclamantă în cadrul criticilor aduse pe fondul cauzei, nici prin cererea introductivă, nici prin răspunsul la întâmpinare.

Având în vedere caracterul apelul de a fi cale de reformare a hotărârii pronunțate de către instanța de fond, legiuitorul a stabilit anumite limite ale efectului său devolutiv. Prin includerea pentru prima dată în apel a pretențiilor privind neinformarea acționarului minoritar, SIF Oltenia a procedat la schimbarea cauzei în apel, având în vedere că aceste aspecte nu au fost în mod direct invocate în cadrul acțiunii în primă instanță și nu au fost analizate de către instanța de fond decât în mod tangențial, prin raportare la principiul egalității în drepturi prevăzut de art. 94 Legea nr. 31/1990.

Schimbarea cauzei de către SIF Oltenia urmează a fi constatată de către instanța de apel, întrucât printre criticile formulate și deduse judecății instanței de fond nu se regăsește și pretinsa neinformare a acționarului minoritar de către BCR. Din contră, reclamanta a susținut patru motive principale, pe care Tribunalul București le-a analizat individual pentru a pronunța Sentința.

În subsidiar, în situația în care instanța de apel se va considera în mod legal învestită cu acest motiv nou de apel ce constituie o schimbare de cauză, arătăm că în mod corect BCR a informat acționarul minoritar SIF Oltenia cu privire la rațiunile adoptării Hotărârii nr. 1/2014.

Astfel, toate documentele privind adunarea generală extraordinară din 28.10.2014, inclusiv Nota de fundamentare, au fost puse la dispoziția acționarului minoritar pentru studiu cu timp suficient anterior organizării acestei întâlniri, iar niciun alt aspect în afara celor de care deja aveau cunoștință acționarii nu a fost discutat în cadrul adunării generale extraordinare din 28.10.2014.

În acest context, nu pot fi reținute argumentele SIF Oltenia cu privire la neinformarea sa în calitate de acționar, dat fiind că întreaga documentație i-a fost pusă la dispoziție, iar această societate avea oricând posibilitatea să procedeze la studierea sa și la exprimarea unui punct de vedere în legătură cu aceasta.

În speță nu a fost încălcat principiul egalității. Contrar susținerilor apelantei, prin adoptarea Hotărârii AGEA nr. 1/2014, nu au fost încălcate dispozițiile ce reglementează egalitatea între acționari, dat fiind că prin modificarea Actului Constitutiv se reflectă în mod egal față de toți acționarii, iar drepturile ce le revin acestora nu sunt afectate astfel încât să existe discrepanțe între deținătorii de acțiuni, discrepanțe ce ar fi efectul direct al acestei modificări.

Astfel, în mod corect instanța de judecată a apreciat că drepturile egale acordate acționarilor ca urmare a egalității acțiunilor se referă la consecințele ce decurg din deținerea acestor valori mobiliare, respectiv dreptul de vot, dreptul de dividende, la informare, la consulta