R O M Â N I A

CURTEA DE APEL A___ I____

SECTIA A II-A CIVILA

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA Nr. 495/2013

Ședința publică din 17 Aprilie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE M______ C______ C_____

Judecător M_____ N_______

Judecător O______ M____ Stânga

Grefier N_______ M______

Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor formulate de reclamantul T______ R___ M_____ și de pârâta _________________ împotriva Sentinței comerciale nr. 30/2011 pronunțată de Tribunalul A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din 10.04.2013, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la 17.04.2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor de față:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului A___, sub dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, precizată ulterior, reclamantul T______ R___ M_____ a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. P_____ A___ S.A.:

-anularea Hotărârii nr.1/20.05.2010 a AGOA S.C. P_____ A___ S.A.

- repararea justă și integrală a prejudiciului, respectiv obligarea pârâtei la plata venitului nerealizat ca urmare a adoptării, în mod ilicit, a hotărârii atacate, în suma de 4000 lei.

În motivarea acțiunii a susținut că are calitatea de acționar al societății pârâte, iar hotărârea atacată a fost adoptată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 31/1990, în ceea ce privește majoritatea cerută de lege pentru adoptarea hotărârilor adunărilor generale, întrucât acționarul majoritar Asociația PAS P_____`98 A___ a fost reprezentată de d-na C_______ M____, funcționar al societății, fiind șefa Biroului de resurse umane.

Ca funcționar al societății, d-na C_______ M____ a votat pentru acționarul majoritar, Hotărârea nr. 1/20.05.2010 a AGOA S.C. P_____ A___ S.A. adoptându-se doar datorită voturilor exprimate de aceasta, fiind încălcate dispozițiile imperative ale art.125 alin.(5) din Legea nr.31/1990, fapt ce atrage nulitatea hotărârii.

S-a invocat că fără votul exprimat, în mod nelegal, de d-na C_______ M____, nu era îndeplinită nici condiția imperativă de validare a dezbaterilor AGOA, prevăzută de art. art. 112. alin. (1) din Legea nr.31/1990, în conformitate cu care pentru validitatea deliberărilor adunării generale ordinare este necesară prezența acționarilor care să dețină cel puțin o pătrime din numărul total de drepturi de vot.

Prin aceasta hotărâre pct. 4 de pe ordinea de zi, referitor la repartizarea profitului net, a fost adoptat în varianta propusă de Consiliul de Administrație, respectiv varianta de nedistribuire de dividende

Fără votul exprimat în mod ilicit de către acționarul Asociația PAS P_____`98 s-ar fi luat hotărârea de a se distribui o parte din profitul net ca și dividende către acționari. Astfel, apreciază reclamantul că a fost prejudiciat, atât el cât și un alt membru al familiei sale, respectiv T______ M____, cu suma cuvenita cu titlu de dividend.

Acțiunea a fost legal timbrată.

În drept, art. 132 alin. (2) din Legea nr.31/1990, art. 998-999 C.Civ.

A fost formulată o cerere de intervenție în interesul propriu de către intervenienta T______ M____ care a solicitat anularea Hotărârii nr. 1 luată în cadrul AGOA S.C. P_____ A___ S.A. din data de 20.05.2010 și dispunerea reparării juste și integrale a prejudiciului, respectiv să fie obligată pârâta să-i plătească venitul nerealizat ca urmare a adoptării în mod ilicit a acestei hotărâri, în suma de 54.000 lei.

În motivare, intervenienta arată, în esență, că are calitatea de acționar al pârâtei, iar interesul cererii de intervenție rezidă în faptul că această hotărâre a AGOA a lezat drepturile și interesele sale legitime, fiind adoptată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, respectiv a celor prevăzute de art. 125 alin. 5 din Legea nr. 31/1990, a produs efecte juridice însemnate în patrimoniul său, punerea sa în aplicare a avut drept consecință principală nedistribuirea de dividende din profitul net al anului 2009.

În drept, art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Prin Încheierea din 02.11.2010, prima instanța a admis în principiu cererea de intervenție.

Prin concluziile scrise pârâta a solicitat respingerea acțiunii și a cererii de intervenție în interes propriu.

Prin sentința comerciala nr. 30/2011, Tribunalul A___ a admis în parte, atât acțiunea formulată și precizată de reclamantul T______ R___ M_____, cât si cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta T______ M____ în contradictoriu cu pârâta _________________, dispunând anularea Hotărârii nr.1/20.05.2010 a AGOA _________________.

Au fost respinse în rest acțiunea principală și cererea de intervenție în interes propriu, fiind obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 535 lei și în favoarea intervenientei a sumei de 39,3 lei, cu titlu cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța aceasta sentință, prima instanța a reținut că, prin Hotărârea nr.1/20.05.2010, Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor _________________ a aprobat cu 54,804%, și repartizarea profitului net aferent exercițiului financiar 2009, în sumă de xxxxxxx lei, în contul de rezerve al societății, respectiv varianta propusă de Consiliul de Administrație la pct. 4 de pe ordinea de zi.

Reclamantul, intervenienta și numitul Mușgociu M_____ (în total 22,008%) au votat împotrivă, susținând varianta de repartizare a profitului net atât pentru dividende cât și pentru contul de rezerve al societății.

Potrivit procesului verbal depus la filele 3-4, la ședință au participat Asociația PAS P_____ 98 cu 53,128% din total capital social, reprezentată de d-na C_______ M____, în baza mandatului nr.1448/18.05.2010 și alți acționari cu 23,684% din capitalul social, printre care și reclamantul și intervenienta.

S-a constatat ca în cadrul acestei adunări, acționarul majoritar Asociația Pas P_____ 98 a fost reprezentată de d-na C_______ M____, împuternicită prin procura specială nr.1448/18.05.2010 și care, așa cum rezulta din adeverința nr.20/10.01.2011 eliberată de pârâtă și depusă la fila 49 este angajată a _________________, având funcția de șef birou Resurse Umane începând de la data de 11.02.2003.

S-a reținut că întrucât textul art. 125 alin.5 din Legea 31/1990, în conformitate cu care administratorii și funcționarii societății nu îi pot reprezenta pe acționari, sub sancțiunea nulității hotărârii, dacă fără votul acestora nu s-ar fi obținut majoritatea cerută nu definește noțiunea de funcționari ai societății, trebuie avut în vedere sensul comun al acestei noțiuni, funcționarul fiind definit ca fiind persoana care prestează o muncă administrativă, contra unei retribuții.

S-a considerat că funcția de șef birou personal, salarizare, administrativ, presupune o muncă administrativă, astfel încât, persoana care o exercită este în mod evident un funcționar al societății comerciale.

Întrucât d-na C_______ M____ a reprezentat 53,128% din acționariat, iar prin votul acesteia s-a obținut majoritatea cerută pentru votarea variantei 1 de la pct.4 de pe ordinea de zi, propusă de Consiliul de Administrație (vot total 54,804%), această situație s-a apreciat de instanța de fond că atrage incidența în cauză a dispozițiilor art.125 alin.5 din Legea 31/1990, Hotărârea nr.1/20.05.2010 a AGOA _________________ fiind lovită de nulitate.

Solicitarea de reparare a pagubei a fost considerat prematură, după constatarea nulității hotărârii impunându-se convocarea unei noi adunări generale cu aceeași ordine de zi, astfel ca instanța nu se poate substitui Asociației Pas P_____ 98 și să presupună că, dacă n-ar fi fost reprezentată de un funcționar al societății, ar fi votat în varianta propusă de reclamant și intervenientă. Acesta, cu atât mai mult cu cât, din procura specială nr.1448/2010 rezultă, așa cum s-a arătat mai sus, că mandatul acordat era în sensul de a se vota la pct.4 de pe ordinea de zi, pentru varianta propusă de Consiliul de Administrație.

Împotriva acestei hotărâri a fost declarat apel, calificat recurs, pârâta _________________ care a solicitat modificarea sentinței in sensul respingerii acțiunii principale și a cererii de intervenție.

In motivarea recursului s-a susținut că hotărârea instanței de fond este fundamentată pe o greșită aplicarea a legii, respectiv a dispozițiilor art. 125 (5) din Legea nr. 31/1990, care instituie o incapacitate relativă de reprezentare a acționarilor în cadrul adunărilor generale ale societății pentru membrii organelor de gestiune ai societății, respectiv membrii Consiliului de Administrație, directori, membrii Consiliilor de supraveghere, la care se adaugă o categorie socio-profesională nedefinită de niciun act normativ, la nivelul de generalitate pe care îl are în vedere alin. 5 al art. 125, respectiv funcționarii societății.

Este adevărat că Legea nr. 31/1990 nu precizează care dintre salariații societății intră în această categorie, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să fie extinsă această interdicție la toți salariații societății, pentru că această interpretare ar fi totul discriminatorie în raport de intenția pe care legiuitorul a avut-o în vedere atunci când a prevăzut această interdicție.

Reglementarea interdicției instituie o prezumție de fraudă, pe care ar putea să o realizeze mandanții (acționari) în înțelegere cu mandatarii lor cu funcții de gestiune din cadrul societății comerciale.

În concluzie nu orice salariat (funcționar) al societății ar fi în postura de a influența votul exercitat în cadrul Adunării generale sau de a frauda interesele celorlalți acționari.

Textul invocat se referă la funcționarii care intră în categoria organelor de gestiune ale societății, textul amintind, cu titlu exemplificativ, directorii, membrii consiliului de supraveghere sau membrii consiliului de administrație.

Anterior modificării Legii nr. 31/1990 (prin Legea nr. 441/2006), textul art. 125 din lege limita această interdicție de reprezentare la directorii executivi ai societății.

Modificarea legii (statuată prin Legea nr. 441/2006) a lărgit sfera acestor incompatibilități pentru a putea proteja interesele acționarilor de eventualele fraude din partea persoanelor care au atribuții de gestiune în cadrul unei societăți comerciale, identificând exemplificativ membrii consiliului de administrație, membrii conciliului de supraveghere și alți funcționari (această din urmă sintagmă fiind, în mod cert, strâns legată de categoria persoanelor arătate exemplificativ în acest text de lege și având legătură cu gestionarea societății).

În speță, d-na C_______ M____ este șefa serviciului resurse umane, astfel că, în această calitate, ea nu poate fi inclusă în categoria organelor de gestiune ale societății P_____ A___ SA care pot influența, într-un mod sau altul, gestiunea societății.

În plus, nici reclamantul și nici intervenienta, nu susțin în cererilor lor că votul exercitat de d-na C_______ M____ constituie o exercitare abuzivă a unor atribuții de gestiune, în înțelegere cu mandanții acționari ai societății, în vederea fraudării intereselor altor acționari (în speță reclamantul și intervenienta) și nici nu au indicat vreo vătămare a intereselor lor.

D-na C_______ M____ a fost mandatată de acționarul Asociația PAS P_____, prin Mandatul nr. 1448/18 mai 2010, a votat în deplină concordanță cu mandatul acordat acesteia, iar funcția deținută de aceasta, de șef resurse umane, nu o include în categoria persoanelor care pot influența gestiunea societății.

Recursul a fost legal timbrat.

A fost declarat apel, calificat recurs, și de către reclamantul T______ R___ M_____ care a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în întregime a acțiunii sale precizate.

În motivarea acestei căi de atac, legal timbrate, s-a susținut că, așa cum rezultă din procesul verbal al AGOA _________________ din data de 20.05.2010, acționarul Asociația PAS P_____`98 A___ a votat cu un nr. de 24.201.393 acțiuni.

Conform Certificatului de Înregistrare a Valorilor Mobiliare nr. 1535 eliberat în data de 08.07.2009 de CNVM București, un nr. de 16.483.178 acțiuni aparținând acționarului Asociația PAS P_____`98 A___ erau neachitate.

Acționarul Asociația PAS P_____`98 A___ nu avea drept de vot decât pentru acțiunile vărsate, respectiv pentru un nr. de 8.241.715 acțiuni.

Dacă conducerea societății nu ar fi încălcat prevederile Legii nr. 31/1990 și cele ale Actului constitutiv, permițând acționarului susmenționat (controlat de aceeași conducere) să voteze și pentru acțiunile neachitate, Hotărârea nr. 1 a AGOA _________________ din data de 20.05.2010 ar fi stabilit plata unor dividende în sumă de 1.038.210 lei.

În acest mod reclamantului i s-a produs o pagubă, respectiv nu a beneficiat de dividende, deși în fiecare din anii precedenți s-a distribuit sub formă de dividende mare parte din profitul anual al societății.

Nu este necesară convocarea unei noi adunări generale cu aceeași ordine de zi, întrucât acționarii societății și-au exprimat votul în această privință, dar votul lor a fost în mod nelegal consemnat în Hotărârea nr. 1 din 20.05.2010 a AGOA _________________.

De fiecare dată acționarul Asociația PAS P_____`98 A___ a votat în favoarea distribuirii de dividende. Dar la acele adunări generale acționarul nu a fost reprezentat de dna. C_______ M____.

Conform art. 101 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale care precizează: „Orice acțiune plătită dă dreptul la un vot în adunarea generală dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut astfel”, iar Actul Constitutiv la art. 10 precizează: „Fiecare acțiune subscrisă și vărsată de acționari conferă acestora dreptul la un vot în adunarea generală a acționarilor”.

Recursul a fost legal timbrat.

Asupra recursurilor de față, Curtea reține următoarele:

Prin acțiunea principală și cererea de intervenție în interes propriu deduse judecații s-au invocat nulitatea absolută a Hotărârii nr.1/20.05.2010 a Adunării Generale Ordinare a Acționarilor _________________, pentru încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 125 alin. 5 din Legea nr. 31/1990.

Aceste dispoziții au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate, prin Decizia Curții Constituționale nr. 786/2011 statuându-se că scopul pentru care a fost edictată norma sus-menționată, respectiv, interdicția de reprezentare, este apărarea interesului general al societății și anume înlăturarea posibilității întrunirii frauduloase a cvorumului necesar adoptării hotărârii, fiind menită să preîntâmpine o eventuală fraudă, care se poate realiza prin înțelegerea dintre mandanți și membrii consiliului de administrație, directorii, respectiv membrii directoratului și ai consiliului de supraveghere, ori funcționarii societății, ca mandatari.

În cauză nu este contestat dreptul acționarului principal, conferit de art. 125 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, de a-si încredința exercițiul dreptului de vot unui terț care se poate realiza prin intermediul unui contract de mandat, în speță îmbrăcând forma unei procuri speciale.

Așa cum se susține și de către apelanta pârâta, dispozițiile alin. (5) al art. 125 din Legea nr. 31/1990 instituie o interdicție relativă, cu consecința unei incapacități, limitată la anumite categorii de persoane și circumstanțiată la anumite situații, de reprezentare a acționarilor prin alte persoane. Aceste categorii de persoane sunt membrii consiliului de administrație, directorii, respectiv membrii directoratului și ai consiliului de supraveghere, la care se adaugă o categorie socioprofesională, și anume funcționarii societății.

Introducerea categoriei funcționarilor în cuprinsul acestui articol, prin modificarea Legii nr. 31/1990, prin Legea nr. 441/2006, distinctă de cea a persoanelor cu atribuții de gestiune în cadrul unei societății comerciale, nu presupune, contrar apărărilor pârâtei, că trebuie să fie compusă doar din persoane care prin natura funcției să facă parte din organele de gestiune.

Sunt considerate ca nefondate și afirmațiile pârâtei în sensul că reclamantul și intervenienta nici nu au criticat exercitarea abuzivă a unor atribuții de gestiune de către d-na C_______ M____, întrucât dispozițiile art. 125 alin. 5 din legea specială nu sancționează exercițiul de vot și eventuala lui influențare, reprezentarea acționarului realizându-se doar în limita mandatului primit.

Astfel, în măsura în care votul exprimat de mandatar este conform mandatului primit de la acționar, apelanta pârâta nu a justificat discriminarea produsă prin includerea în categoria funcționarilor a angajaților unei societăți comerciale, indiferent de natura atribuțiilor pe care le dețin.

In decizia sus-menționată, instanța constituțională a menționat că legiuitorul a edictat norma legală invocată ținând cont de imparțialitatea și corectitudinea care trebuie să garanteze adoptarea hotărârilor acționarilor, precum și de necesitatea asigurării unei stabilități a acestora.

In ceea ce privește interdicția de reprezentare aceasta nu operează în toate situațiile în care acționarul ar fi reprezentat de un funcționar(angajat), ci doar condiționat de împrejurarea ca, prin votul astfel exprimat, să se obțină majoritatea cerută de lege sau de actul constitutiv.

In măsura în care, la adoptarea hotărârii A__ contestate, au fost întrunite atât condiția calității mandatarului, cât și cea a majorității, judicios s-a reținut de prima instanță nulitatea absolută a hotărârii luate cu încălcarea prevederilor art. 125 alin.5 din Legea nr. 31/1990, aspect care determină respingerea recursului pârâtei ca nefondat, în temeiul art. 312 C.pr.civ.

In ceea ce privește recursul declarat de reclamant, Curtea retine că prima instanța a constatat în mod corect prematuritatea cererii în pretenții reprezentând valoarea dividendelor ce i s-ar fi achitat, în lipsa votului exprimat de funcționar pentru acționarul majoritar.

In urma constatării nulității absolute a hotărârii A__ aceasta a rămas lipsită de efecte juridice, inclusiv în privința aprobării situațiilor financiare întocmite la 31.12.2009 și a repartizării profitului, astfel că prima instanța nu se poate subroga, cum corect s-a reținut, voinței acționarilor și atribuțiilor A__ prevăzute expres de art. 111 alin.2 lit.a din Legea nr. 31/1990.

Având în vedere, raportat la dispozițiile art. 67 alin.2 din Legea nr. 31/1990, că numai ca urmare a unei hotărâri a adunării generale a acționarilor în sensul că profitul sau o parte a sa să fie distribuit sub forma de dividende se naște dreptul de a încasa dividende, dreptul de creanțe nu s-a născut în temeiul hotărârii A__, astfel că nu sunt întrunite condițiile art. 998-999 C.Civ

Pentru considerentele expuse, apreciind că nu subzistă motivele invocate de recurentul reclamant, in temeiul art. 312 C.pr.civ va fi respins și acest recurs.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de reclamantul T______ R___ M_____ și de pârâta _________________ împotriva sentinței comerciale nr. 30/2011 pronunțată de Tribunalul A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2013.

Președinte, M______ C______ C_____	Judecător, M_____ N_______	Judecător, O______ M____ Stânga
	Grefier, N_______ M______

Red./tehn.CMC./2ex./13.05.2013

Jud.fond P_____ M