Acesta nu este document finalizat

Operator date 3918

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX DECIZIA CIVILĂ NR. 428/2015

Ședința publică din 09 Martie 2015

Curtea compusă din:

Președinte: G________ N___, judecător

Judecător : I__ R_____

Grefier : P____ B____

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil declarat de reclamantul D______ M________ V_____, împotriva sentinței civile nr.124/C-C din 27 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

Procedura, legal îndeplinită.

Apelul este legal timbrat conform chitanței ne.xxxxxx din 24 noiembrie 2014, emisă de Primăria Municipiului Pitești, din care rezultă că s-a achitat suma de 20,00 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Dezbaterile de fond asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 02 martie 2015, susținerile părților fiind consemnate în scris în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.

C U R T E A

Constată că, la data de 11.04.2013, reclamantul D______ M________ V_____ a chemat în judecată pe pârâta S.C. T___ SA pentru a se constata nulitatea absolută a hotărârii AGOA din data de 14.01.2013, a hotărârii AGOA nr.1 din data de 26.02.2013, a procesului verbal al acestei ședințe și hotărârii redactate în baza procesului verbal și anularea oricăror efecte deja produse până la soluționarea cererii.

În motivare, reclamantul a susținut că prin hotărârea nr.1/26.02.2013, publicată în Monitorul Oficial al României nr.1608 din data de 26.03.2013, s-a adoptat revocarea din funcție a cenzorilor și numirea unui auditor pe o perioadă de 3 ani, cu o majoritate de 72,86%, s-a stabilit cu unanimitate de voturi onorariul acestuia, s-a hotărât ipotecarea imobilelor clădire RAR-C4 cu nr. cadastral xxxxx/9 și pavilion administrativ-C10 cu nr. cadastral xxxxx/11, clădire service auto-C5 și magazie C6 în vederea garantării împrumutului în valoare de 260.000 lei în favoarea împrumutătorilor S___ T_____ și S____ M_____, hotărâre adoptată cu 72,86% din capitalul social.

Reclamantul a mai susținut că hotărârea de alegere a consiliului de administrație, a președintelui consiliului și remunerația acestuia au fost luate tot cu o majoritate de 72,86%; deși a votat împotriva ipotecării imobilelor și alegerii membrilor consiliului de administrație, aspect consemnat în procesul verbal de ședință, în hotărâre nu s-a menționat acest vot, încălcându-se dispozițiile imperative ale legii.

În susținerea nulității absolute a hotărârii nr.1/26.02.2013, reclamantul a invocat și nevalabilitatea consimțământului în calitate de acționar cu privire la ipotecarea activelor societății, încălcarea prevederilor art.136¹ din Legea nr.31/1990 în sensul încălcării drepturilor și intereselor reclamantului, fraudarea legii prin desfășurarea unei operațiuni de garantare neavând legătură cu activitatea și scopul statutar al societății.

În această privință s-a menționat că potrivit prevederilor art.34 alin.23 din Decretul nr.31/1954 actele juridice care nu sunt făcute în vederea realizării scopului statutar al persoanei juridice sunt nule.

Reclamantul a mai arătat că fiind prezent în adunarea generală din data de 26.02.2013 a aflat că la data de 14.01.2013 s-a adoptat o hotărâre cu unanimitate de voturi prin care la punctul de pe ordinea de zi „diverse” a fost majorată remunerația administratorului unic și s-au validat contractele de împrumut nr.30/14.12.2012 și nr.31/14.12.2012, încheiate cu împrumutătorii S___ T_____ și S____ M_____ pentru suma de 260.000 lei.

În susținerea nulității absolute a acestei hotărâri reclamantul a invocat încălcarea prevederilor art.117 din Legea nr.31/1990 și nelegala validare a celor două contracte ulterior încheierii acestora, reclamantul concluzionând asupra inexistenței consimțământului pârâtei T___ SA la momentul încheierii contractelor.

Pârâtei a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, deoarece cererea de chemare în judecată nu cuprinde în mod clar motivele de fapt și de drept ce întemeiază fiecare capăt de cerere și solicită, sub acest aspect, precizarea acțiunii.

De asemenea, pârâta a ridicat excepția de tardivitate a capătului de cerere privitor la constatarea nulității absolute a hotărârii AGOA din data de 14.01.2013, considerând că sunt incidente dispozițiile art.132 alin.2 din Legea nr.31/1990 privitoare la atacarea hotărârii în justiție în termen de 15 zile de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, respectiv de la data de 6.03.2013 când a apărut Monitorul Oficial nr.1225.

Totodată, pârâta a considerat că neinvocându-se prin cererea de chemare în judecată niciun motiv de nulitate absolută a hotărârii din data de 14.01.2013, eventualele neregularități sesizate se sancționează cu nulitatea relativă și astfel devin aplicabile prevederile art.132 alin.2 din Legea nr.31/1990.

Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că potrivit capătului de cerere prin care se atacă hotărârea din data de 14.01.2013 se face trimitere la inexistența consimțământului său de a fi reprezentată la încheierea contractelor de împrumut ceea ce consideră că este nepermis și solicită ca reclamantul să-și motive strict cererea prin prisma sancțiunii nulității absolute a hotărârii.

Pârâta a motivat necesitatea încheierii celor două contracte de împrumut pentru acoperirea contractului de leasing cu Iveco Capital Leasing IFN SA, devenit împovărător din culpa reclamantului pe perioada cât acesta a fost administrator. Pârâta amintește că la încheierea contractelor a fost reprezentată legal de administratorul A________ I__ D__.

În fine, pârâta a susținut că invocarea generică a dispozițiilor art. 117 din Legea nr.31/1990 asupra hotărârii din data de 14.01.2013 fără a se arăta în fapt care sunt elementele de nelegalitate a hotărârii nu poate fi primită în condițiile în care convocarea și ținerea adunării generale au respectat dispozițiile legale.

Cu privire la constatarea nulității absolute a hotărârii AGOA din data de 26.02.2013, pârâta a mai arătat că invocarea de către reclamant a prevederilor art.34 alin.23 din Decretul nr.31/1954 este greșită întrucât actul normativ a fost abrogat prin Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, iar Codul civil a intrat în vigoare la data de 1.10.2011.

Consideră că această critică a reclamantului este nefondată mai întâi pentru că o societate nu poate avea ca obiect de activitate încheierea de ipoteci asupra bunurilor proprii și în al doilea rând o societate are dreptul ca în cursul activității normale să ipotecheze bunuri în scopul atragerii unor surse de finanțare.

Referitor la încălcarea prevederilor art.136¹ din Legea nr.31/1990 pârâta a susținut că prin încheierea contractelor de împrumut pentru suma de 260.000 lei și plata acestei sume către societatea de leasing a putut negocia o reducere a datoriei sale de la suma de 400.438,72 lei la suma achitată de 260.000 lei, obținând un profit al operațiunii în sumă de 140.438,72 lei, în beneficiul tuturor asociaților.

În ceea ce privește anularea procesului verbal de ședință încheiat la data de 26.02.2013, pârâta a arătat că nu se invocă nici un motiv de nulitate, cererea apare ca lipsită de interes și legea nu prevede o cale de atac împotriva acestui act.

În sfârșit, pârâta a susținut referitor la cererea de anulare a actelor subsecvente, că nu au fost încheiate contractele de ipotecă astfel încât cererea este lipsită de obiect.

S-a stabilit ca prim termen de judecată data de 3.12.2013, termen la care reclamantul D______ M________ V_____ a depus cerere de precizare prin care a solicitat nulitatea absolută a hotărârilor AGOA din data de 14.01.2013 și respectiv 26.02.2013, precum și a tuturor actelor subsecvente încheiate în baza acestora și cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii precizatoare, reclamantul a susținut lipsa publicității convocării adunării generale din data de 14.01.2013 și faptul că solicitându-se nulitatea absolută a hotărârii luate la acea dată, dreptul la acțiune este imprescriptibil.

Reclamantul a mai susținut cu privire la această hotărâre că este nulă absolut, întrucât a fost adoptată ulterior încheierii contractelor de împrumut, ceea ce duce la concluzia inexistenței consimțământului pârâtei de a fi reprezentată la încheierea contractelor în discuție.

De asemenea, reclamantul a reiterat ca motiv de nulitate absolută a hotărârii din data de 26.02.2013 neconsemnarea în procesul verbal de ședință și în hotărâre a votului său negativ dat asupra ipotecării imobilelor și alegerii membrilor consiliului de administrație.

La data de 28.01.2014, pârâta a depus note de ședință prin care, față de motivarea încălcării dispozițiilor art.117 din Legea nr.31/1990, a susținut că publicitatea convocării adunării din data de 14.01.2013 a fost îndeplinită, întrucât convocarea a fost publicată în Monitorul Oficial al României partea a IV-a, nr.4963/6.12.2012.

La data de 12.02.2014, pârâta a depus alte note de ședință, prin care a arătat că trebuie stabilit obiectul cererii de chemare în judecată și motivele invocate de reclamant, pentru a cunoaște limitele investirii instanței de judecată.

Pârâta a arătat că cererea de precizare este în fapt o cerere prin care s-a modificat acțiunea, renunțându-se la capetele de cerere privind constatarea nulității procesului verbal de ședință, a hotărârii redactate în baza procesului verbal și anularea oricăror efecte produse până la soluționarea cererii și se introduce un nou capăt de cerere prin care se solicită anularea tuturor actelor subsecvente.

Cu privire la motivarea acțiunii, prin cererea de precizare se adaugă elemente noi în ceea ce privește motivul de nulitate al hotărârii din data de 14.01.2013 și se păstrează motivele invocate în cererea de chemare în judecată cu privire la constatarea nulității absolute a hotărârii din data de 26.02.2013.

Cu privire la cererea de nulitate a hotărârii din data de 14.01.2013 pârâta arată că este nefondată, întrucât convocarea adunării a fost publicată în Monitorul Oficial al României.

Cel de-al doilea motiv de nulitate absolută a aceleiași hotărâri invocat de reclamant este considerat de pârâtă ca nefondat, întrucât instanța nu a fost învestită cu o cerere de anulare a contractelor de împrumut în care să se pună în discuție consimțământul său la încheierea contractelor de împrumut.

Cu privire la constatarea nulității absolute a hotărârii nr. 1 din data de 26.02.2013, pârâta a arătat că motivele invocate de reclamant sunt nefondate, neconsemnarea în procesul verbal de ședință și în hotărârea adoptată a votului negativ al reclamantului nu încalcă nicio dispoziție legală și nu se invocă în dovedire nicio dispoziție ce putea fi încălcată.

Pârâta arată că în procesul verbal de ședință s-a consemnat votul negativ al reclamantului, așa cum prevede art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.

De asemenea, pârâta susține că o hotărâre adoptată de acționarii unei societăți nu poate cuprinde și votul împotrivă dat de un acționar sau mai mulți acționari.

Invocarea de către reclamant a încălcării prevederii art. 136 ind. 1 din Legea nr. 31/1990 nu reprezintă un motiv sancționabil cu nulitatea absolută, mai ales că reaua credință trebuie dovedită, iar până în prezent nu a fost încheiat nici un contract de ipotecă.

În fine, pârâta susține că motivul de nulitate invocat de reclamant referitor la fraudarea legii atunci când este vorba de operațiuni de garantare ce nu au legătură cu activitatea și scopul statutar al societății este vădit nefondat, întrucât contractele de garantare ale unor împrumuturi nu se realizează ca și obiect de activitate al societății, iar operațiunea este legală, în condițiile art. 153/22 din Legea nr. 31/1990.

La termenul de judecată din data de 14.02.2014 pârâta, prin apărător, a declarat că se opune oricărei precizări de acțiune și orice fel de modificare de acțiune nu se poate face decât în condițiile art. 30 și art. 204 din NCprciv.

La termenul de judecată din data de 11.03.2014 reclamantul a depus la dosar cerere de precizare și completare, prin care a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a hotărârii AGOA din data de 14.01.2013, cu consecința radierii mențiunii aferente din Registrul Comerțului și pe cale de consecință anularea contractelor de împrumut nr. 30 și 31/14.12.2012; constatarea nulității absolute a hotărârii AGOA din data de 26.02.2012 și pe cale de consecință radierea mențiunii din Registrul Comerțului nr. xxxxx/19.04.2013.

Cu privire la motivele de nulitate absolută a hotărârii din 14.01.2013, reclamantul a susținut că în convocarea publicată în Monitorul Oficial partea a IV-a nr. 4963/06.12.2012, nu se menționează explicit toate problemele ce vor face obiectul dezbaterilor adunării.

La punctul 4 de pe ordinea de zi „diverse” nu se menționează că este vorba de validarea contractelor de împrumut încheiate la data de 14.12.2012 și majorarea remunerației administratorului unic.

Reclamantul susține că această adunare a fost convocat de o persoană fără calitate de reprezentare a pârâtei întrucât prin sentința nr. 169/CC/29.05.2013, pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș, irevocabilă prin decizia civilă nr. 124/22.01.2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a fost anulată hotărârea AGOA din data de 03.10.2012, prin care a fost numit ca administrator unic d-l A________ I__ D__.

Astfel, reclamantul susține că ambele hotărâri în litigiu au fost convocate cu încălcarea prevederilor art. 117-119 din Legea nr. 31/1990, aflându-se sub sancțiunea nulităților absolute.

Pârâta T___ SA a formulat întâmpinare la cererea de precizare și completare din data de 11.03.2014, susținând că în aceasta se reiterează capetele de cerere din cuprinsul cererii precizatoare din data de 3.12.2013 și aceleași motive acolo invocate, nefiind o cerere completatoare.

Dacă este o cerere de completare, pârâta, în raport de prevederile art.204 alin.1 NCPC, a solicitat decăderea reclamantului din dreptul a formula o astfel de cerere întrucât nu a fost formulată până la primul termen de judecată.

În ceea ce privește lipsa calității de administrator unic a d-lui A________ I__ D__ la data convocării și adoptării celor două hotărâri, pârâta arată că acesta din urmă avea această calitate la ambele momente.

Capătul de cerere privind anularea contractelor de împrumut, în condițiile invocării dispozițiilor Legii nr.31/1990, este inadmisibil; acest capăt de cerere nu a fost timbrat corespunzător, motiv pentru care se invocă nulitatea cererii pentru netimbrare și nu în ultimul rând se invocă lipsa calității procesuale a reclamantului într-o astfel de cerere, având în vedere că este un terț față de cele două contracte.

La termenul de judecată din 22.04.2014 pârâta, prin apărător, a invocat excepția de tardivitate a celor două cereri de precizare și completare depuse de reclamant, excepție întemeiată pe prevederile art. 204 alin. 1 NCprciv.

Excepția a fost pusă în discuția părților la acel termen, reclamantul, prin apărător, arătând că cererea precizatoare din data de 03.12.2013 a fost formulată în termen, fiind depusă la primul termen de judecată, iar cu privire la cea de-a doua cerere de precizare și completare modul de soluționare a fost lăsat la aprecierea instanței.

Prin concluziile sale, reclamantul D______ M________ V_____ a solicitat admiterea cererii așa cum a fost precizată și constatarea nulității absolute parțiale a hotărârilor AGOA din datele de 14.01.2013 și respectiv, 26.02.2013.

În motivarea solicitării constatării nulității absolute parțiale a hotărârii din data de 14.01.2013 reclamantul invocă lipsa detalierii din convocator cu privire la validarea celor două contracte de împrumut și trecerea lor la punctul „diverse”, precum și lipsa calității de reprezentant legal a d-lui A________ I__ D__ la momentul convocării adunării din data de 14.01.2013.

Cât privește hotărârea nr. 1/26.02.2013, reclamantul invocă votul său negativ neconsemnat în procesul verbal de ședință și în hotărârea adoptată, cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii.

Reclamantul a reiterat încălcarea prevederilor art. 136 ind. 1 din Legea nr. 136/1990 și fraudarea legii prin încălcarea prevederilor art. 34 alin. 23 din Decretul nr. 31/1954.

În final, reclamantul susține că hotărârea din data de 14.01.2013 este nulă absolut, întrucât a fost adoptată ulterior încheierii contractelor de împrumut, concluzionându-se că la momentul încheierii contractelor nu exista un consimțământ al pârâtei.

La momentul pronunțării soluției în cauză judecătorul a constatat că prin concluziile scrise reclamantul și-a modificat capetele de cerere și unele motive de fapt ce întemeiază nulitatea ridicată și a repus cauza pe rol pentru termenul de judecată din data de 20.05.2014, în vederea punerii în discuție a acestor aspecte, în condiții de contradictorialitate.

Tribunalul Specializat Argeș, prin sentința nr.124/C-C/27.05.2014 a constatat ca tardivă cererea adițională depusă de reclamant la data de 11.03.2014, a respins excepția de tardivitate a capătului de cerere referitor la nulitatea absolută a hotărârii AGOA din data de 14.01.2013 și a respins ca nefondată acțiunea precizată la data de 3.12.2013 și concluziile scrise ale reclamantului din data de 25.04.2014.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Pentru a se stabili cu precizie pretențiile reclamantului în cauză a fost analizată cu prioritate excepția de tardivitate a formulării cererilor de precizare și completare de către reclamant la datele de 3.12.2013 și 11.03.2014, instanța constatând că este fondată în parte. Potrivit art.30 alin.5 Cod procedură civilă, ”Constituie cerere adițională acea cerere prin care o parte modifică pretențiile sale anterioare”, iar potrivit art.204 alin.1 Cod procedură civilă, ”Reclamantul poate să-și modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat.(...)”.

Prin prisma acestor texte legale s-a constatat că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a hotărârilor AGOA din datele de 14.01.2013 și respectiv 26.02.2013, a procesului verbal de ședință din data de 26.02.2013 și a hotărârii redactate în baza acestui proces verbal, precum și anularea oricăror efecte deja produse până la soluționarea cererii.

Prin cererea precizatoare din data de 3.12.2013, reclamantul și-a precizat cererea în sensul că se solicită constatarea nulității absolute a celor două hotărâri AGOA, precum și a tuturor actelor subsecvente încheiate în baza acestora.

Instanța a constatat că ultima cerere nu aduce o modificare a pretențiilor reclamantului în sensul prevăzut la art.30 Cod procedură civilă, întrucât constatarea nulității procesului verbal al ședinței din 26.02.2013 și a hotărârii redactate în temeiul acestui proces verbal, respectiv hotărârea nr.1 de la acea dată, ține intrinsec de solicitarea principală și esențială de constatare a nulității absolute a hotărârii AGOA din data de 26.02.2013, iar solicitarea de anulare a oricăror efecte deja produse se transpune juridic în pretenția de nulitate a tuturor actelor subsecvente încheiate în temeiul celor două hotărâri.

Ca urmare, față de cererea de precizare din data de 3.12.2013, tribunalul a reținut că excepția ridicată de pârâta este nefondată, nefiind vorba de o modificare a pretențiilor inițiale.

În ceea ce privește cererea de precizare și completare depusă de reclamant la termenul de judecată din data de 11.03.2014, s-a constatat că aceasta modifică pretențiile anterioare ale reclamantului, în sensul că alături de constatarea nulității absolute a hotărârilor AGOA s-a solicitat radierea mențiunilor aferente din Registrul Comerțului, precum și anularea contractelor de împrumut nr.30 și nr.31/14.12.2012.

În aceste condiții, în raport de prevederile art.204 alin.1 Cod procedură civilă, s-a apreciat că operează sancțiunea decăderii din dreptul de a formula asemenea modificări, cu mult după primul termen de judecată, constatându-se tardiv formulată cererea adițională depusă la data de 11.03.2014.

În ceea ce privește modificarea pretențiilor reclamantului prin concluziile scrise din data de 25.04.2014, judecătorul sindic a avut în vedere poziția pârâtei exprimate prin apărător, în sensul că această modificare prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a hotărârilor AGOA poate fi primită, întrucât este o restrângere a petitului cererii de chemare în judecată și prevederile art.204 alin.3 Cod procedură civilă, în sensul că: „Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin.1 poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților.”

În schimb, judecătorul a constatat că reclamantul prin aceste concluzii scrise a adus motive noi în susținerea pretențiilor sale, ceea ce contravine prevederilor art.204 Cod procedură civilă, motiv pentru care nu au fost luate în considerare în soluționarea cauzei.

S-a reținut că excepția de tardivitate a formulării capătului de cerere privitor la constatarea nulității absolute a hotărârii AGOA din data de 14.01.2013 este nefondată. Atâta timp cât reclamantul a invocat motive de nulitate a hotărârii, beneficiază de prevederile art.132 alin.3 din Legea nr.31/1990, în sensul că atunci: ”Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată.”

Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că reclamantul a invocat două motive de nulitate absolută parțială a hotărârii AGOA din data de 14.01.2013.

Primul este nerespectarea dispozițiilor art.117 din Legea nr.31/1990 și ale art.11 din actul constitutiv al societății, în sensul că pentru această ședință convocatorul nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României.

Motivul s-a apreciat nefondat, deoarece potrivit actelor aflate la dosar, rezultă că acest convocator a fost publicat în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, nr.4963/06.12.2012, din care rezultă că adunarea generală ordinară a acționarilor se convoacă pentru data de 11.01.2013, iar în condițiile neîndeplinirii cvorumului legal următoarea ședință urmează a avea loc la data de 14.01.2013.

Cel de-al doilea motiv de nulitate absolută parțială invocat de reclamant este că hotărârea a fost adoptată ulterior încheierii contractelor de împrumut, ceea ce conduce la concluzia inexistenței consimțământului societății pârâte de a fi reprezentată la încheierea celor două contracte.

Acest motiv ce ar atrage nulitatea hotărârii s-a apreciat tot nefondat, având în vedere în primul rând că în măsura în care se invocă lipsa consimțământului pârâtei la încheierea celor două contracte de împrumut, în lipsa unei învestiri cu privire la anularea contractelor de împrumut și fără a se invoca un motiv de nulitate a hotărârii adoptate, judecătorul cauzei nu poate analiza în mod legal acest motiv.

În al doilea rând, tribunalul a constatat că la încheierea contractelor de împrumut societatea pârâtă și-a exprimat un consimțământ valid prin reprezentantul său legal, având calitatea de administrator unic, iar prin hotărârea din data de 14.01.2013 cele două contracte de împrumut au fost doar validate de adunarea generală ordinară a acționarilor.

Hotărârea AGOA nr.1/26.02.2013 este atacată cu nulitatea absolută parțială de către reclamant mai întâi pentru că votul său negativ asupra ipotecării imobilelor proprietatea societății și a alegerii membrilor consiliului de administrație nu a fost consemnat în hotărârea adoptată, încălcându-se astfel dispozițiile imperative ale legii ce guvernează modul de desfășurare și adoptare a hotărârilor.

Judecătorul a constatat mai întâi că reclamantul nu a identificat normele de drept încălcate prin neconsemnarea votului său negativ în hotărâre, ce pot atrage nulitatea hotărârii.

În Legea cadru nr.31/1990 a societăților nu există o normă care să impună ca în hotărârea adoptată de asociații sau acționarii unei societăți să fie consemnate voturile împotrivă date de unul sau mai mulți acționari. Acest lucru trebuie consemnat obligatoriu în procesul verbal de ședință, așa cum s-a întâmplat în cauza de față.

Un al doilea motiv de nulitate absolută parțială a hotărârii nr.1/26.02.2013 îl reprezintă, potrivit susținerilor reclamantului, nevalabilitatea consimțământului în calitate de acționar la societatea pârâtă cu privire la ipotecarea activelor acesteia. Motivul s-a considerat vădit nefondat, întrucât nu s-a precizat și nu s-a invocat în drept un temei legal.

Reclamantul a mai invocat încălcarea ordinii publice la adoptarea hotărârii nr.1, arătând că au fost încălcate prevederile art.136¹ din Legea nr.31/1990 deoarece drepturile sale ca acționar au fost încălcate grav prin hotărârea de ipotecare a bunurilor societății și neasigurarea unui avantaj patrimonial din această operațiune. Potrivit art.136¹ din Legea nr.31/1990: „Acționarii trebuie să își exercite drepturile cu bună-credință, cu respectarea drepturilor și a intereselor legitime ale societății și ale celorlalți acționari.”

În cauză contractele de ipotecă au fost validate prin hotărârea în discuție în garantarea celor două împrumuturi bănești pe care societatea le-a încheiat pentru acoperirea unei datorii către o societate de leasing, obținându-se un beneficiu prin scutirea de la plata unei părți a datoriei.

De asemenea, s-a constatat că nu au fost încheiate până la acest moment nici unul dintre contractele de ipotecă.

Tribunalul a reținut că și acest motiv este nefondat.

Motivul de nulitate absolută, potrivit afirmațiilor reclamantului, în sensul că operațiunea de garantare nu are legătură cu activitatea și scopul statutar al societății, iar actele juridice care nu sunt făcute în vederea realizării scopului statutar al persoanei juridice sunt nule, potrivit prevederilor art.34 alin.23 din Decretul nr.31/1954, s-a apreciat ca vădit nefondat, mai întâi pentru că dispoziția legală invocată de reclamant a fost abrogată în temeiul dispozițiilor art.230 lit.n) din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil.

Pe de altă parte, nicio societate nu poate avea drept scop statutar efectuarea de ipoteci asupra unor bunuri aparținând societății. Aceasta nu înseamnă însă că societatea nu are dreptul să încheie acte de împrumut și de garantare în vederea obținerii unor surse de finanțare. În acest sens s-au reținut dispozițiile art.153²² din Legea nr.31/1990, care prevăd: „Consiliul de administrație, respectiv directoratul va putea să încheie acte juridice în numele și în contul societății, prin care să dobândească bunuri pentru aceasta sau să înstrăineze, să închirieze, să schimbe lori să constituie în garanție bunuri aflate în patrimoniul societății, a căror valoare depășește jumătate din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale a acționarilor, dată în condițiile art.115.”

Cum în cauză adunarea generală a acționarilor a hotărât să se constituie garanții asupra bunurilor societății, hotărârea astfel adoptată este întrutotul legală.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal reclamantul, criticând-o pentru următoarele motive:

- instanța de fond a analizat greșit cererile precizatoare ale apelantului, apreciind că intră sub incidența dispozițiilor art.204 Cod procedură civilă, deși acesta a precizat doar actele subsecvente încheiate în baza hotărârilor A__, a căror nulitate a fost solicitată prin capătul de cerere formulat în acțiunea principală. Așa fiind, în mod greșit s-a reținut că cererea din 11.03.2014 aduce o modificare pretențiilor formulate în cererea inițială;

- având în vedere sentința nr.169/CC/25.03.2013 pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș, irevocabilă prin decizia civilă nr.124/22.01.2014 a Curții de apel Pitești, prin care s-a anulat hotărârea AGOA din 3.10.2012, prin care s-a numit ca administrator A________ I__ D__, convocarea adunării AGOA din 14.01.2013, s-a făcut de către o persoană fără calitate de reprezentare a societății-pârâte, fiind astfel încălcate norme de ordine publică;

- interpretarea dispozițiilor art.117 alin.7 din Legea nr.31/1990, privind menționarea în cuprinsul convocării a tuturor problemelor ce fac obiectul dezbaterilor, trebuia avută în vedere în sensul că, publicarea ordinii de zi este menită să ofere acționarilor posibilitatea de cunoaștere efectivă a acestora.

Din compararea convocatorului cu hotărârea adoptată, reiese că hotărârea privind validarea contractelor de împrumut, încheiate anterior de societate cu împrumutătorii acționari, singurii care au participat la AGOA din 14.01.2013, ca ulterior prin hotărârea din 26.02.2013 să hotărască cu majoritate de voturi ipotecarea imobilelor ce aparțin societății, în favoarea celor doi acționari, sunt de natură să înfrângă voința acționarilor.

În convocator nu au fost publicate aceste chestiuni, astfel că s-au încălcat dispozițiile art.117 alin.6 din Legea nr.31/1990;

- în mod greșit instanța de fond reține că, convocarea adunării generale a fost publicată în Monitorul Oficial din 6.12.2012, precum și că anularea celor două contracte de împrumut nu poate fi analizată.

Cu privire la hotărârea nr.1/26.02.2013, prin care s-a adoptat revocarea din funcție a cenzorilor, numirea unui auditor pe o perioadă de 3 ani, s-a hotărât ipotecarea imobilelor în vederea garantării împrumutului în valoare de 260.000 lei, în favoarea împrumutătorilor S___ T_____ și S____ M_____, hotărârea adoptată cu 72,86%, fiind împuternicit pentru semnarea contractelor de ipotecă-A________ D__.

Cu același procent a fost ales consiliul de administrație, stabilirea remunerației președintelui, în condițiile în care în calitate de acționar prezent la adunarea generală din 26.02.2013, apelantul a votat împotriva ipotecării imobilelor, a alegerii membrilor consiliului de administrație, aspect consemnat în procesul de ședință, dar neconsemnat în hotărârea adoptată, ceea ce încalcă dispozițiile imperative ale legii.

În cadrul adunării generale din 26.02.2013, apelantul a luat cunoștință de adoptarea hotărârii din 14.01.2013, care a avut ca scop unic ipotecarea bunurilor imobile ale societății, cu consecințe negative asupra patrimoniului acesteia.

Nulitatea hotărârii nr.1/2012 se impunea ca urmare a nevalabilității consimțământului reclamantului în calitate de acționar, prin votul negativ al acestuia, cu privire la ipotecarea activelor societății, aspect față de care instanța nu s-a pronunțat, după cum nu s-a pronunțat nici cu privire la invocarea încălcării ordinii publice, conform art.136¹ din Legea nr.31/1990 la adoptarea aceleiași hotărâri.

Apelantul a invocat și frauda la lege, întrucât operațiunea de garantare nu avea legătură cu activitatea și scopul statutar al societății pârâte.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a invocat excepția de tardivitate a apelului, pe care a arătat că nu înțelege să o mai susțină, iar pe fond a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Apelul este nefondat, pentru argumentele ce se vor arăta în continuare.

În ceea ce privește cererea de precizare și completare din 11.03.2014, în mod corect tribunalul a constatat că această cerere adițională este tardiv formulată, întrucât potrivit dispozițiilor art.204 Cod procedură civilă, reclamantul poate să-și modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat.

Criticile referitoare fondul pretențiilor invocate în cererea adițională nu se mai analizează față de soluția pronunțată de instanță pe excepția tardivității acesteia, instanța în raport de soluția pronunțată nu a făcut nicio referire la fondul acestor pretenții, tocmai în considerarea aplicării de către aceasta a sancțiunii decăderii reclamantului din dreptul de a-și modifica cererea ca urmare a normei legale susmenționate.

Susținerea apelantului în sensul că cererea de precizare și completare formulată la data de 11.03.2014 nu aduce nicio modificare acțiunii inițiale, ci numai precizează actele subsecvente încheiate în baza hotărârilor A__, capăt de cerere formulat în acțiunea principală, este neîntemeiată.

Astfel, nu se poate aprecia că cele două contracte de împrumut nr.30 și nr.31/14.12.2012 a căror anulare a solicitat-o reclamantul prin cererea de completare, ar reprezenta acte subsecvente în raport de hotărârea AGOA din 14.01.2013, întrucât sunt încheiate anterior acestei hotărâri.

În ceea ce privește hotărârea din 14.01.2013, soluția instanței de fond de respingere a acțiunii în constatarea nulității acesteia este legală și temeinică, în raport de motivul de nulitate absolută invocat, respectiv nepublicarea convocatorului în Monitorul Oficial.

Cu proba cu înscrisuri administrată în cauză, s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii de convocare a adunării generale de la această dată prin publicarea convocatorului atât în Monitorul Oficial, cât și în ziar.

Cât privește motivul de nulitate a hotărârii evocate, referitor la lipsa consimțământului societății la încheierea contractelor de împrumut, se constată că reclamantul nu a învestit instanța cu cererea de constatare a nulității fondată pe acest motiv, cum corect a reținut instanța de fond.

În ceea ce privește respingerea cererii de constatare a nulității hotărârii AGOA nr.1/26.02.2013, în raport de motivul de nulitate absolută invocat de reclamant, acela că votul său negativ asupra ipotecării bunurilor imobile și a alegerii membrilor consiliului de administrație nu a fost înserat în cuprinsul hotărârii, se constată că instanța de fond a dat o soluție legală și temeinică.

Obligația consemnării votului negativ al reclamantului există numai în ceea ce privește procesul verbal al adunării generale, nu și în cuprinsul hotărârii, în lipsa unei prevederi legale în acest sens.

În ceea ce privește nevalabilitatea consimțământului reclamantului în calitate de acționar la societatea pârâtă, cu privire la ipotecarea activelor acesteia-ca motiv de nulitate absolută parțială a hotărârii din 26.02.2013, se constată că în mod corect tribunalul a apreciat că acest motiv este nefondat, nefiind precizat și fără un temei legal.

Și motivul de nulitate fondat pe fraudarea legii este nefondat; așa cum s-a reținut de către instanța de fond, dispoziția legală invocată de către reclamant, respectiv prevederile art.34 alin.23 din Decretul nr.31/1954 este abrogată, în temeiul dispozițiilor art.230 lit.m) din Legea nr.71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, pe de o parte, iar pe de altă parte, efectuarea de ipoteci asupra unor bunuri aparținând societății nu poate constitui drept scop statutar al unei societăți.

Față de toate aceste argumente, se constată că apelul este nefondat și în temeiul dispozițiilor art.480 Cod civil, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul D______ M________ V_____, domiciliat în Pitești, ____________________.17, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.124/C-C/27 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, intimată fiind pârâta S.C.T___ S.A. cu sediul în Pitești, _________________, județul Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 martie 2015, la Curtea de Apel Pitești, Secția I-a civilă.

Președinte, G________ N___		Judecător, I__ R_____
	Grefier, P____ B____

Red.G.N./8.04.2015

GM/4 ex.

Jud.fond: G.V.C____