Operator date 3918

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX DECIZIA CIVILĂ NR. 124/2014

Ședința publică din 22 Ianuarie 2014

Curtea compusă din:

Președinte: L___ T____, judecător

Judecător: I____ T_____

Judecător: R_____ T________

Grefier: T_____ G___

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil formulat de pârâta S.C. T___ S.A., cu sediul în Pitești, __________________, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.169/CC din 29 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, intimați fiind reclamantul D______ M________ V_____ și intervenienta D______ M________ E________, domiciliați în Pitești, ________________________.17, județul Argeș.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat A___ F____, în baza împuternicirii avocațiale nr.AG/xxxxx, emisă de Baroul Argeș-Cabinet Individual, pentru recurenta-pârâtă S.C. T___ S.A. Pitești, și intimatul-reclamant D______ M________ V_____ asistat de avocat C_______ Micutelu, în baza împuternicirii avocațiale nr.AG/xxxxx, din 20.01.2014, emisă de Baroul Argeș-Cabinet Individual, care răspunde și pentru intimata-intervenientă lipsă D______ M________ E________.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este legal timbrat, prin anularea chitanței nr.1346 din 20.01.2014, emisă de Primăria Municipiului Pitești, din care rezultă că a fost achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 20 lei, precum și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat F____ A___, pentru recurenta-pârâtă, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și împuternicire avocațială.

Apărătorii părților, având cuvântul pe rând, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.

Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.

Avocat F____ A___, pentru recurenta-pârâtă, S.C. T___ S.A., susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.

Primul motiv de recurs vizează modalitatea în care instanța de fond a soluționat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului D______ M________ V_____, reținând în esență aplicabilitatea dispozițiilor art.132 alin.3 din Legea nr.31/1990, ca și temei de drept, iar ca și motivare în fapt a reținut că reclamantul nu a contestat revocarea sa din funcție, ci a invocat nulitatea absolută a hotărârii.

În realitate, problema care se pune în discuție este aceea de a stabili dacă reclamantul, având în vedere calitatea pe care o deținea, are legitimare procesuală activă de a formula o astfel de acțiune.

Consideră că instanța de fond, raportându-se la dispozițiile art.132 alin. 3, face o interpretare și aplicare greșită a legii.

În conformitate cu textul de lege invocat de instanța de fond, se prevede că atunci când se invocă motive de nulitate absolută dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată.

Cu alte cuvinte, interpretând această dispoziție legală, orice persoană interesată are la îndemână un mijloc procedural, o acțiune în instanță, prin care să invoce motive de nulitate absolută, nu se pun în discuție în realitate ce motive se invocă, dacă sunt de nulitate absolută sau relativă, ceea ce trebuie pus în discuție este dacă această persoană, care la momentul respectiv era administrator, are posibilitatea de a ataca o astfel de hotărâre a adunării generale a acționarilor. Din această perspectivă, dispozițiile art.132 urmează să fie interpretate în mod sistematic, adică articolele să fie analizate în ordinea în care au fost ele stabilite de legiuitor.

Analiza excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului trebuie făcută de către instanță prin prisma normei de excepție, reglementată de dispozițiile art.134 alin.4 din Legea nr.31/1990, care prevăd că: membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție.

Prin sintagma „nu pot ataca hotărârea adunării generale”, însemnă că legiuitorul nu-i pune la îndemână locul procedural de a acționa, adică o acțiune în instanță, indiferent de motivele pe care înțelege să le invoce.

Este evident că, prin interpretare sistematică, dispozițiile art.132 alin.4 din Legea nr.31/1990, reprezintă o normă de excepție.

O a doua chestiune legată de această situație, se referă la faptul că instanța reține că reclamantul nu a contestat revocarea din funcție, ci a invocat nulitatea absolută a hotărârii, menționând dispozițiile art.132 alin.3, însă acest articol mai prevede o condiție, peste care instanța de fond trece și anume „orice persoană interesată poate să facă o acțiune în nulitate absolut, în cazul în care acesta justifică un interes”.

Cu toate acestea legiuitorul a înțeles să limiteze în mod expres dreptul la acțiune al administratorului prin instituirea unei norme speciale, derogatorii în cuprinsul dispozițiilor art.132 alin.4 din Legea nr.31/1990.

În raport de dispozițiile art.132 alin.4 apreciază că reclamantul D______ M________ V_____ nu are calitate procesuală activă în a formula o astfel de acțiune.

Al doilea motiv de recurs, vizează modalitatea în care Tribunalul Specializat a soluționat fondul cauzei, în sensul că instanța a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a hotărârii, reținând aplicabilitatea dispozițiilor art.117 alin.3 din Legea nr.31/1990, în sensul că trebuie făcută o dublă publicitate a convocării, printr-un ziar și prin Monitorul Oficial al României.

Instanța de fond a apreciat că nepublicarea convocării în Monitorul Oficial reprezintă o nerespectare a legii, care se sancționează cu nulitatea absolută a hotărârii adoptate.

Publicarea în Monitorul Oficial a Convocării unei adunări generale nu reprezintă un scop în sine.

Scopul unui astfel de demers este acela de a aduce la cunoștința acționarilor data la care urmează a avea loc adunarea generală a acționarilor.

Or, din această perspectivă se poate constata, că în realitate, atât reclamantul cât și intervenienta aveau cunoștință de data ținerii adunării generale și nu exista nici un impediment pentru ca aceștia să participe la adunarea generală.

Din motivarea acțiunii rezultă că reclamantul înțelege să-și invoce propria culpă cu privire la neîndeplinirea obligațiilor ce îi reveneau în calitate de administrator, pentru convocarea adunării generale a acționarilor.

Prin neîndeplinirea de către reclamant a propriei obligații de a efectua demersurile necesare publicării în Monitorul Oficial a Convocării A.G.A. și-a creat mijlocul procedural de a invoca nulitatea absolută a Hotărârii A__, întemeiată tocmai pe elementul nepublicării Convocării.

Or, într-o asemenea situație reclamantul înțelege să-și invoce propria culpă pentru a putea invoca dispozițiilor Legii nr.31/1990, referitoare la obligativitatea publicării în M.O. a Convocării A__.

Înțelege să invoce în cauză dispozițiile Noului Cod civil, respectiv art.17, care prevăd că „nici un drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau a păgubi pe altul, ori în mod excesiv și nerezonabil contra bunei-credințe”, situație față de care apreciază că se impune a se analiza buna-credință a reclamantului D______ M________ V_____, care formulează această acțiune în constatarea nulității Hotărârii A.G.A..

Reaua credință a reclamantului rezultă și din invocarea de către acesta a unei revocări a A.G.A.

Manifestarea de voință a acționarilor, în sensul convocării tradusă prin cererea adresată administratorului de a convoca adunarea generală, fiind un act unilateral, este irevocabil, astfel că nu poate fi revocat și în nici un caz de o terță persoană, în speță administratorul.

Neprezentarea reclamantului la adunarea generală îi este pe deplin imputabilă.

În opinia sa, analiza prezentei cauze trebuie să pornească de la situația de fapt și anume analiza demersurilor făcute de către reclamant în exercitarea mandatului de administrator și în raport de dispozițiile Legii nr.31/1990 și ale Legii nr.297/2004.

Al treilea motiv de recurs se referă la cererea de intervenție, cerere care a fost admisă în totalitate de instanța de fond. Or, analizând petitul cererii de intervenție se constată că intervenientă a avut o solicitare strictă, în sensul de a se constatat nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor, cu privire la numirea noului Consiliul de Administrație al S.C. T___ S.A. și să se dispună radierea din evidențele Registrului Comerțului a mențiunilor privitoare la componența noului consiliu de administrație ales.

În raport de aceasta, instanța ar fi trebuit, dacă admitea cerere de intervenție, să dispună constatarea nulității absolute și parțiale a Hotărârii A.G.A. și numai în ceea ce privește numirea noului consiliu de administrație.

Or, în raport de dispozitivul pronunțat, se poate observa că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut.

În opinia sa, în raport de petitul cererii și ținând cont că prin hotărârea atacată nu s-a desemnat un consiliu de administrație, ci numai un nou administrator, cererea de intervenție trebuia respinsă.

Din conținutul cererii rezultă că intervenienta a avut cunoștință despre data ținerii Adunării Generale a Acționarilor, dar a înțeles să nu participe la adunare.

În condițiile în care intervenienta avea cunoștință de data ținerii adunării generale, iar neprezentarea sa la adunarea generală a fost determinată de revocarea convocării adunării generale, lipsa publicării în M.O. a convocării nu mai poate fi invocată, această lipsă în realitate nefiind elementul determinant pentru neprezentarea la adunarea generală.

Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției și respingerii acțiunii formulate de D______ M________ V_____, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pe fond, solicită modificarea hotărârii și respingerea acțiunii, ca nefondate.

Avocat C_______ Micutelu, având cuvântul pentru intimați, solicită

respingerea recursului, ca neîntemeiat, și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței instanței de fond.

Din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că, această convocare, este adevărat, s-a făcut la cererea a doi acționari care întrunesc cumulativ procentul de 5%, administratorul statutar de la acea vreme fiind împiedicat în a publica în M.O. și în ziar convocarea Adunării Generale a Acționarilor, publicarea în ziar fiind făcută de cei doi acționari, acesta fiind motivul revocării.

Solicită a se avea în vedere că S.C. T___ S.A. este o societate deschisă, tranzacționată pe bursă, are ca acționar majoritar A.V.A.S cu 83%, or ducerea la îndeplinire a mandatului, ca administrator, incorect ar fi prejudiciat interesele tuturor acționarilor. Administratorul societății de la acea vreme a fost efectiv împiedicat a duce la îndeplinire acest mandat și acesta a fost motivul pentru a revocat adunarea generală din data de 03.10.2012, publicând o nouă convocare cu aceeași ordine de zi, inclusiv cu revocarea mandatului său de administrator.

Cu privire la excepția calității procesuale active a reclamantului,

apreciază că instanța de fond în mod corect a dispus constatarea nulității absolute, pentru că hotărârea luată și publicată în M.O. și modificat actul constitutiv al societății, schimba voința statutară a acționarilor.

Or, în cauză este vorba despre o nulitate absolută, reclamantul-intimat din prezenta cauză nu a solicitat anularea hotărârii motivat de faptul că avea calitatea de administrator, ci motivat de faptul că avea calitatea de acționar.

Așa cum prevăd dispozițiile imperative ale legii, nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, iar reclamantul în calitate de acționar, avea dreptul de a solicita constatarea nulității absolute pe motiv de nepublicare în Monitorul Oficial, sens în care depune la dosar și o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Intervenienta are calitate de acționar, acesta a solicitat constatarea

nulității absolute a Hotărârii A.G.A., motivat de faptul că nu s-a publicat în Monitorul Oficial, or încălcarea dispozițiilor art.117 din Legea nr.31/1990 este o dispoziție imperativă care conduce la nulitatea absolută a hotărârii.

Solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat. Depune la dosar

concluzii scrise și copie de pe decizia nr.1572 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Avocat A___ F____, în replică pentru recurenta-pârâtă, arată că reclamantul, în calitate de acționar, are dreptul să atace punctele 2 și 3 din hotărâre, ceea ce pune în discuție pârâta este faptul că nu are la îndemână mijlocul procedural de a ataca hotărârea A.G.A. cu privire la punctul 1 din hotărâre și anume la revocare.

C U R T E A

Asupra recursului civil de față:

Prin acțiunea înregistrată la data de 19.10.2012, reclamantul D______ M________ V_____ a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. T___ S.A. Pitești anularea Hotărârii adunării generale ordinare a acționarilor nr.2/03.10.2012.

Motivând acțiunea reclamantul a arătat că are calitatea de acționar la societatea pârâtă și prin hotărârea respectivă s-au încălcat norme imperative care atrag nulitatea absolută a acesteia, în condițiile în care convocarea nu a fost publicată în M.Of. al României partea a IV-a, ci numai într-un ziar local. Întrucât convocarea adunării generale ordinare a acționarilor nu fusese publicată în M.Of., a fost revocată convocarea, publicând această revocare în același ziar local. Considerând revocată adunarea, reclamantul nu s-a mai prezentat, dar cu toate acestea ceilalți acționari în mod nelegal au întocmit un proces verbal al adunării din 03.10.2012, în urma căreia au adoptat Hotărârea nr.2 prin care l-au revocat din funcția de administrator pe reclamant și au numit un nou administrator.

La data de 2.11.2012, D______ M________ E________, în calitate de acționar la societatea pârâtă, a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a Hotărârii nr.2/03.10.2012, invocând în esență faptul că nu s-a publicat în M.Of. convocarea adunării și ordinea de zi.

Pârâta a depus întâmpinare atât la acțiunea principală, cât și la cererea de intervenție în interes propriu, solicitând respingerea acestora ca nefondate.

În plus, în ceea ce-l privește pe reclamant, pârâta a ridicat excepția lipsei calității procesuale active a acestuia în formularea acțiunii, invocând în acest sens disp. art.132 alin.4 din Legea nr.31/1990, care prevăd că membrii consiliului de administrație nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție.

La termenul din 16.01.2013 instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu.

Prin sentința nr.169/CC din data de 29 mai 2013, Tribunalul Specializat Argeș a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtă, a admis acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu și a constatat nulitatea absolută a Hotărârii adunării generale ordinare nr.2/3 octombrie 2012 de la S.C. T___ S.A.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

La data de 03.10.2012 a avut loc o adunare generală ordinară a acționarilor de la societatea pârâtă prin care s-a hotărât revocarea din funcția de administrator a reclamantului, numirea unui nou administrator în persoana domnului A________ I__ D__, precum și auditarea activității fostului administrator pe întreaga durată a mandatului.

Potrivit art.117 din Legea nr.31/1990, adunarea generală este convocată de consiliul de administrație, respectiv de directorat, termenul de întrunire nu poate fi mai mic de 30 de zile de la publicarea convocării în M.Of. partea a IV-a, iar convocarea se publică în M.Of. și în unul dintre ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății sau din cea mai apropiată localitate.

Conform acestui text de lege, termenul de întrunire a adunării generale nu poate fi mai mic de 30 de zile de la publicarea convocării în M.Of. al României.

În același timp, art.117 alin.3 din Legea nr.31/1990 impune respectarea unei duble cerințe de publicitate, convocarea trebuind a fi publicată atât în M.Of., cât și într-un ziar de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății. Nerespectarea acestor cerințe imperative ale legii conduc la nulitatea absolută a unei hotărâri.

În cauza de față convocarea adunării generale din 03.10.2012 nu a fost publicată în M.Of. al României, astfel încât aceasta este lovită de nulitate absolută.

Susținerea pârâtei că reclamantul nu ar avea calitate procesuală activă motivat de faptul că prin hotărârea respectivă s-a hotărât revocarea, s-a reținut a fi neîntemeiată, întrucât reclamantul, ca de altfel și intervenienta în interes propriu, invocă nulitatea absolută a hotărârii pentru motivul încălcării unei norme imperative, mai exact lipsa publicării convocării în M.Of.

Potrivit Legii nr.31/1990, când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată(art.132 alin.3).

În această situație reclamantul nu a contestat revocarea sa din funcție, ci a invocat nulitatea absolută a hotărârii pentru motivul mai sus precizat, deci are calitate procesuală activă.

Prin urmare, excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare a fost respinsă ca neîntemeiată.

În plus, societatea pârâtă este o societate pe acțiuni deschisă, fiind tranzacționată la bursă și astfel este supusă dispozițiilor specifice pieței de capital, în speță Regulamentul CNVM nr.1/2006, precum și Legea nr.297/2004 privind piața de capital.

Conform art.117 alin.8 din legea societăților pentru societățile listate se aplică dispozițiile relevante din legislația specifică pieței de capital și care nu au fost respectate în ceea ce privește convocarea adunării generale respective.

Pentru toate aceste considerente și în temeiul art.132 din Legea nr.31/1990, tribunalul a admis acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu, constatând nulitatea absolută a Hotărârii adunării generale ordinare nr.2/03.10.2012 de la S.C. T___ S.A.

Împotriva sentinței nr.169/CC din data de 29 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș, a formulat în termen recurs pârâta S.C. T___ S.A. Pitești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, pârâta susține într-o primă critică faptul că în mod greșit instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, cu motivarea incidenței dispozițiilor art.132 alin.3 din Legea nr.31/1990, și a faptului că reclamantul nu a contestat revocarea sa din funcție, ci a invocat nulitatea absolută a hotărârii.

În realitate este de observat că atât convocarea cât și hotărârea adunării generale au avut drept obiect ”revocarea din funcție a administratorului M________ V_____”, așa încât sunt incidente dispozițiile imperative ale art.132 alin.4 din Legea nr.31/1990.

În ce privește fondul cauzei, pârâta critică sentința, în sensul că instanța trebuia să pornească de la situația de fapt și anume a analiza demersurile făcute de către reclamantul D______ M________ V_____ în exercitarea mandatului de administrator și în raport de dispozițiile Legii nr.31/1990 și ale Legii nr.297/2004.

Apreciază pârâta că prin neîndeplinirea de către reclamant a propriei obligații de a efectua demersurile necesare publicării în Monitorul Oficial a Convocării A__ și-a creat mijlocul procedural de a invoca nulitatea absolută a Hotărârii A__, întemeiată tocmai pe elementul nepublicării Convocării.

Apreciază de asemenea pârâta că cererea de intervenție trebuia respinsă, în raport de cele solicitate de intervenientă.

Mai mult, susține pârâta, în raport de dispozitivul pronunțat este de observat că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, de vreme ce a constatat nulitatea absolută a întregii Hotărâri A__.

În considerarea celor arătate pârâta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Motivele de recurs nu au fost încadrate în vreunul dintre cazurile de casare sau modificare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, însă din susțineri rezultă că se vizează dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Reclamantul și intervenienta au formulat concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului.

Examinând criticile de nelegalitate invocate de pârâtă, Curtea constată că nu sunt întemeiate, iar recursul nu este fondat.

În ce privește prima critică formulată și care vizează greșita rezolvare a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, aceasta este neîntemeiată pentru cele ce urmează:

Astfel, potrivit dispozițiilor art.132 alin.(4) din Legea nr.31/1990, membrii consiliului de administrație nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție, însă în cazul în care administratorul revocat este și acționar al societății, devin aplicabile dispozițiile art.132 alin.(3) din aceeași lege, conform cărora ”atunci când se invocă motive de nulitate absolută dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată”.

Prin urmare, nu poate fi îngrădit dreptul acționarului, care a fost revocat din funcția de administrator, de a ataca Hotărârea A__ pentru alte motive decât cele ce vizează propria revocare, în caz contrar fiind încălcat principiul liberului acces la justiție așa cum este el reglementat prin dispozițiile art.21 alin.(1) și (2) din Constituția României.

De altfel prevederile art.132 alin.(3) din Legea nr.31/1990 au făcut în repetate rânduri obiect al controlului de constituționalitate. Curtea Constituțională, respingând excepțiile, a statuat în esență că prevederile legale criticate, consacrând legal regimul juridic al nulităților absolute, prin legitimarea procesuală activă a oricărei persoane interesate de a ataca hotărârea adunării generale a acționarilor, atunci când prin aceasta se încalcă o normă legală de interes public, nu contravin sub niciun aspect dispozițiilor constituționale.

Sub acest aspect hotărârea pronunțată de prima instanță este legală, întrucât în mod corect s-a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art.132 alin.(3) din Legea nr.31/1990.

De asemenea hotărârea este legală și sub aspectul aplicării dispozițiilor art.117 din Legea nr.31/1990.

Astfel prevederile art.117 alin.(3) din Legea nr.31/1990 impun respectarea unei duble cerințe de publicitate, cerințe care sunt prevăzute în mod cumulativ, astfel că nerespectarea acestor formalități atrage sancțiunea nulității absolute a convocării și pe cale de consecință a hotărârii adunării generale pentru care procedura publicării a fost viciată, ca și în speța de față.

Curtea nu va analiza motivele de netemeinicie invocate de pârâtă, în raport de rezolvarea pe cale de excepție a cauzei, dată de instanța de fond, a cărei hotărâre o apreciază ca fiind pronunțată cu respectarea legii, pentru cele arătate mai sus.

De asemenea în raport de cele solicitate prin cererea de intervenție, și de soluția pronunțată, Curtea apreciază că nici de această dată, Tribunalul Specializat nu a greșit, așa încât nici critica ce vizează rezolvarea cererii de intervenție nu este întemeiată.

De aceea, în considerarea tuturor celor arătate mai sus, Curtea apreciază că hotărârea pronunțată în cauză este legală, așa încât în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta S.C. T___ S.A. PITEȘTI, împotriva sentinței nr.169/CC din data de 29 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, intimați fiind reclamantul D______ M________ V_____ și intervenienta D______ M________ E________.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22 ianuarie 2014, la Curtea de Apel Pitești – Secția I Civilă.

Președinte, L___ T____	Judecător, I____ T_____	Judecător, R_____ T________
	Grefier, T_____ G___

Red.I.T.

Tehnored.V.S.

Ex.2/20.02.2014.

Jud.fond: L.B______.