R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIE CIVILĂ NR.240/2015

Ședința publică din data de 03 martie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A_____ A_____-I_____

JUDECĂTOR: C______ I________

GREFIER: L_______ F______

S-a luat în examinare apelul declarat de N____ V_____ împotriva sentinței civile nr.2451 din 26.09.2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Tribunalului Specializat Cluj, în contradictoriu cu intimata ______________________ SA, având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii A.G.A.

La apelul nominal, făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă avocat I_____ B_____ în substituire avocat C_____ F______ C_____ pentru apelant și avocat O_____ P_____ pentru intimată.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită. Apelul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei .

În cauză s-a derulat procedura prevăzută de art.200, art.201 din NCPC și art. XV din Legea nr.2/2013 referitoare la regularizarea cererii de apel și fixarea unui termen de judecată.

În data de 03 martie 2015 s-a înregistrat la dosarul cauzei un înscris din partea apelantului, transmis pe fax, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.

Curtea, procedând din oficiu și în raport de dispozițiile art.131 din NCPC, la verificarea competenței constată că în conformitate cu dispozițiile art.96 din NCPC este competentă general material și teritorial să soluționeze cauza.

Reprezentantul intimatei depune la dosarul cauzei dovada ce atestă achitarea onorariului avocațial, în valoare de 1240 lei.

Reprezentanții părților învederează instanței că nu mai au cereri de formulat.

Curtea declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea apelului.

Reprezentantul apelantului arată că susține poziția procesuală exprimată pe larg în scris, apreciind că soluția pronunțată de instanța de fond este netemeinică. Arată că nu contestă dreptul mandantului de a revoca mandatul însă trebuie respectate anumite principii, că hotărârile A__ se publică în Monitorul Oficial, că sunt reguli cu privire la convocare, cvorum, reguli ce trebuie respectate.

Cu privire la cheltuielile de judecată, arată reprezentantul intimatei a încheiat un contract de asistență juridică cu intimata pentru un onorariu de 5000 lei plus TVA pentru reprezentare juridică în două dosare, însă reclamantul a renunțat la cererea de chemare în judecată formulată în cadrul dosarului nr.XXXXXXXXXXX iar în momentul de față ne judecăm cu privire la același obiect, că onorariu s-a încasat și că apărările sunt aceleași. Prin urmare, apreciază că acel onorariu suplimentar nu este justificat, această cheltuială nu a fost dovedită.

Reprezentantul intimatei arată că susține caracterul absolut cu privire la primul petit al cererii de apel iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată arată că reclamantul a făcut două acțiuni, că inițial s-a încheiat contractul de asistență juridică pentru cele două dosare cu un onorariu de 5000 lei +TVA, că la unul s-a renunțat dar în al doilea s-a făcut precizare de acțiune și ca atare s-a încheiat un act adițional la contractul inițial prin care s-a suplimentat onorariu avocațial.

În replică, reprezentantul apelantei arată că precizarea de acțiune nu a fost diferită, nu a existat o muncă suplimentară, cheltuiala nu a fost dovedită, că nu a existat decât un extras de cont de 6.200 lei.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 2451/26.09.2014 a Tribunalului Specializat Cluj, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active, excepție invocată din oficiu. S-a respins cererea formulată de către reclamantul N____ V_____, în contradictoriu cu pârâta S.C. T____ S_____ DURGĂU S.A. având ca obiect constatarea nulității absolute a Hotărârii AGOA nr.11/16.12.2013, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. A fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 1.860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Prin Încheierea ședinței camerei de consiliu din data de 23.04.2014 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. XXXXXXXXXXX s-a disjuns petitul privind constatarea nulității hotărârii adunării generale A.G.O.A. nr. 11/16.12.2013 și s-a dispus formarea unui nou dosar care se va transpune completului inițial învestit cu soluționarea dosarului nr. XXXXXXXXXXX. În temeiul acestei încheieri s-a format dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Tribunalului Specializat Cluj.

Prin cererea formulată de reclamantul N____ V_____ în contradictoriu cu pârâta S.C. T____ S_____ DURGĂU S.A. în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, petit disjuns în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX s-a solicitat instanței să se constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. a societății T____ S_____ Durgău S.A. nr. 11/16.12.2013 adoptată în temeiul H.C.L. T____ nr. 266/9.12.2013 și H.C.L. nr. 267/9.12.2013.

În motivare, reclamantul a arătat că a formulat inițial această cerere în dosarul nr. XXXXXXXXXXX prin care a solicitat constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.A. a Salinei T____ Durgău S.A. nr.11/16.12.2013 și să se constate astfel că revocarea reclamantului N____ V_____ din poziția de administrator/ membru al consiliului de administrație este nelegală și să se dispună măsurile necesare ca urmare a constatării acestei nulități. Prin cererea semnată personal de reclamant și înregistrată în dosarul nr.XXXXXXXXXXX la data de 03.04.2014, reclamantul a renunțat la judecarea cererii de chemare în judecată din dosarul respectiv, înțelegând să consolideze întreaga acțiune (cu stare de fapt și argumente juridice) în cadrul dosarului nr.XXXXXXXXXXX. În continuare, cu privire la argumentele pentru care a considerat a fi nelegală hotărârea A__ nr.11/16.12.2013, a arătat că argumentele indicate inițial în dosarul nr.XXXXXXXXXXX se aplică mutatis mutandis, iar în plus, hotărârea de numire inițial a trei membri provizorii ai consiliului de administrație care să exercite atribuțiile consiliului de administrație în locul celor 9 membri revocați, a fost adoptată în condițiile în care actul constitutiv al T____ S_____ Durgău S.A. prevedea expres un consiliu de administrație format din 9 membri. De asemenea, prin aceeași hotărâre s-a stabilit că toți cei 3 administratori urmează să își exercite mandatul până la finalizarea procedurilor de numire a administratorilor conform OUG nr.109/2011. Hotărârea este nelegală fiind afectată de mai multe cauze de nulitate. Aceasta încalcă art.137² din Legea nr.31/1990 și este lovită de nulitate absolută. Potrivit art.137² din Legea nr.31/1990 consiliul de administrație are competența de a numi administratori provizorii până la data la care are loc adunarea generală a acționarilor pentru numirea administratorilor. Mai mult, dacă din cauza vacanței pozițiilor de administratori, numărul administratorilor scade sub minimul legal, adunarea generală este convocată de îndată pentru a numi administratori în pozițiile rămase vacante. Mai mult, conform OUG nr.109/2011, numărul minim legal de administratori pentru întreprinderile publice este de 5, astfel încât T____ S_____ Durgău S.A. nu ar fi putut funcționa cu numai 3 membri ai consiliului de administrație, darămite de pe 16.12.2013 până pe 23.12.2013. Numai și pentru acest motiv hotărârea A__ nr.11/16.12.2013 este lovită de nulitate absolută. Art. 137² din Legea nr.31/1990 arată că adunarea generală a acționarilor nu are competența de a stabili administratori provizorii așa cum s-a întâmplat în hotărârea A__ nr.11/16.12.2013. Competența de numire a administratorilor provizorii aparține numai consiliului de administrație în anumite condiții speciale. De altfel, acest lucru este confirmat chiar de hotărârea A__ nr.12/23.12.2013, care modificând actul constitutiv al T____ S_____ Durgău S.A. consfințește dreptul consiliului de administrație de a numi administratori provizorii, respectiv obligația adunării generale a acționarilor „de a desemna membru titular în consiliul de administrație”. A arătat că textul de lege este clar în stabilirea atribuțiilor adunării generale a acționarilor și obligațiile acesteia în materia numirii administratorilor. Încălcând grosolan prevederile legale și actul constitutiv, adunarea generală a acționarilor a adoptat două hotărâri lovite de nulitate absolută prin care a numit cei cinci administratori provizorii. Acești cinci administratori provizorii numiți prin hotărârile A__ nr.11/16.12.2013 și nr.13/23.12.2013 au decis revocarea reclamantului din funcția de director general. Hotărârea A__ nr.11/16.12.2013 încalcă art.25, art.29 și art.60 din OUG nr.109/2011 și este lovită de nulitate absolută. Potrivit art.25 din OUG nr.109/2011 organizarea și funcționarea întreprinderilor publice se face în conformitate cu prevederile OUG nr.109/2011, care au prioritate, și doar în măsura în care OUG nr.109/2011 nu reglementează o anumită problemă se aplică prevederile Legii nr.31/1990. Art. 29 din OUG nr.109/2011 stabilește clar și detaliat procedura de numire a membrilor consiliului de administrație, cu impunerea obligatorie a procedurii de selecție prealabile efectuate de o comisie de specialiști și cu publicarea în două ziare de largă răspândire a anunțului privind selecția membrilor consiliului de administrație. Art. 60 din OUG nr.109/2011 prevede expres că numirea membrilor consiliului de administrație în caz de vacanță se face cu respectarea procedurii de numire de la art. 29 din OUG nr.109/2011. OUG nr.109/2011 nu prevede și nu permite o excepție de la procedura prevăzută de art.29 din OUG nr.109/2011. Mai mult, nu este permisă numirea unor administratori provizorii - acest concept nu este reglementat de lege în condițiile în care art.60 este foarte clar în a stabili că orice situație de vacanță a pozițiilor din consiliul de administrație se soluționează prin procedura standard de selecție. Prin urmare, nicio excepție nu este admisă. Faptul că acționarul T____ S_____ Durgău S.A. a inventat noțiunea de administrator provizoriu numit de adunarea generală a acționarilor nu poate fi primit ca o soluție legală. A indicat instanței că în activitatea consiliului de administrație al T____ S_____ Durgău S.A. revocat în data de 16.12.2013 a existat o situație în care s-a făcut aplicarea normelor privind numirea membrilor provizorii ai consiliului de administrație, respectiv în 2013 când numitul F______ E____ G_______ s-a retras din consiliul de administrație pe motive de sănătate, fiind desemnat un membru provizoriu în conformitate cu prevederile legale. Textele legale indicate sunt norme imperative instituite pentru protejarea interesului general, care decurge din faptul că se aplică unor întreprinderi publice. Hotărârile A__ nr.11/16.12.2013 și nr.13/23.12.2013 prevăd practic în mod expres încălcarea normelor instituite de OUG nr.109/2011 prin aceea că acordă drept de administrare unor persoane care nu au fost numite cu respectarea procedurii de selecție și care pe deasupra sunt numiți administratori provizorii în încercarea de a masca caracterul nelegal al revocării administratorilor statutari. În continuare, reclamantul a arătat că hotărârea A__ nr.11/16.12.2013 nu menționează cele două cazuri de revocare prevăzute de art. 13.2 al actului constitutiv: în situația unei abateri grave constatate de o comisie de disciplină și în situația neîndeplinirii criteriilor de performanță stabilite prin planul de management sub pragul de 75%. Or, conform art.132 alin.2 din Legea nr.31/1990 hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție. Legea nr.31/1990 a pus semnul egalității între prevederile legale și prevederile actului constitutiv, iar dacă s-au stabilit reguli și limitări prin actul constitutiv, suplimentare prevederilor legale, acele reguli și limitări sunt obligatorii până la momentul modificării actului constitutiv. Pentru că în situația în care Legea nr.31/1990 a dorit să fie altfel, a prevăzut expres (a se vedea art.55 alin. 2).

În drept au fost invocate prevederile art.201, art.204, art.256-308, art. 293, art.351-358, art.309-326 C.pr.civ; art.110-136¹, art.137-152 din Legea nr.31/1990, art.2 , art.27-30, art.35-37, art.51, art.60 din OUG nr.109/2011.

Pârâta S.C. T____ S_____ Durgău S.A. nu a depus întâmpinare, dar și-a expus poziția procesuală prin înfățișarea reprezentantului convențional în fața instanței.

În ședința din data de 19.09.2014, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului raportat la prevederile art.132 alin.4 din Legea nr.31/1990, iar părțile și-au exprimat opinia asupra acesteia, atât oral, cât și prin depunerea de concluzii scrise. Analizând cu prioritate conform art. 248 alin.1 C.pr.civ excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, instanța a reținut următoarele:

Prin Hotărârea A__ nr.11/16.12.2013 a S.C. T____ S_____ Durgău S.A. au fost revocați din calitatea de membri ai Consiliului de Administrație al S.C. T____ S_____ Durgău S.A. cei nouă membri printre care și reclamantul N____ V_____ și au fost desemnați 3 membri provizorii ai Consiliului de Administrație al S.C. T____ S_____ Durgău S.A. până la finalizarea procedurii de numire a administratorilor conform OUG nr.109/2011 privind guvernarea corporativă a întreprinderilor publice.

Împotriva acestei hotărâri a formulat reclamantul N____ V_____ prezenta acțiune prin care a solicitat a se constata nelegalitatea revocării sale din funcția de membru al consiliului de administrație, hotărârea fiind emisă cu încălcarea unor prevederi legale imperative ( art.137² din Legea nr.31/1990, art.25, art. 29, art. 60 din OUG nr.109/2011), cât și cu încălcarea prevederilor art.13.2 din actul constitutiv.

Dacă regula privind anularea/constatarea nulității absolute a unei hotărâri a adunării generale a acționarilor o constituie prevederile din cuprinsul art. 132 alin.2 și 3 din Legea nr.31/1990 potrivit cărora hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul verbal al ședinței, iar când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată, dispozițiile alineatului 4 al art. 132 stabilesc o excepție de la regula mai sus arătată și instituie o interdicție, o lipsă de calitate activă în persoana membrilor consiliului de administrație atunci când atacă hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție. Potrivit art. 132 alin.4 din Legea nr.31/1990 membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție. Deși la prima vedere, acest text legal ar putea reprezenta o încălcare a dreptului de acces la justiție garantat de prevederile art. 21 din Constituția României, Legea nr.31/1990 a prevăzut un alt mecanism prin care fostul membru al consiliului de administrație poate găsi o reparație în situația revocării sale. Astfel, potrivit art.137¹ alin.4 din Legea nr.31/1990 administratorii pot fi revocați oricând de către adunarea generală ordinară a acționarilor. În cazul în care revocarea survine fără justă cauză, administratorul este îndreptățit la plata unor daune-interese.

În sensul că dispozițiile art. 132 alin.4 din Legea nr.31/1990 reprezintă opțiunea legiuitorului și nu încalcă prevederile Constituției României s-a pronunțat și Curtea Constituțională în mai multe decizii, prin care a reținut, în esență, că mandatul se acordă administratorului intuitu personae și are la baza încrederea reciprocă dintre părți. Potrivit Curții Constituționale „hotărârea adunării generale a acționarilor privitoare la revocarea din funcție a administratorului societății comerciale reprezintă, așadar, o modalitate de stingere a mandatului acestuia, respectiv o aplicare a regulii generale înscrise în art. 1552 pct. 1 și în art. 1553 din Codul civil, care prevăd ca mandantul poate revoca mandatul încredințat "când voiește"”. Totodată, Curtea a apreciat că "administratorul nu ar putea opune adunării generale a acționarilor un drept care sa fie ocrotit prin accesul la justiție. Cu toate acestea, mandantul poate fi obligat la dezdăunări, în condițiile legii." (decizia nr.643/2005, decizia nr.47/2006).

Prin urmare, instanța a reținut că un membru al consiliului de administrație nu are calitatea procesuală activă de a ataca hotărârea adunării generale prin care a fost revocat din funcție inclusiv în situația în care ar invoca motive de nulitate absolută, legea stabilind expres o astfel de interdicție, ci acesta va putea solicita daune interese pentru revocarea sa fără justă cauză. De altfel, reclamantul a solicitat daune interese în cadrul dosarului nr.XXXXXXXXXXX al Tribunalului Specializat Cluj. Apoi, reclamantul nu a justificat o altă calitate în societatea pârâtă decât aceea de membru al consiliului de administrație, iar hotărârea A__ obiect al cauzei privește numai revocarea sa din funcție și numirea altor membri ai consiliului de administrație. În consecință, fiind incidente dispozițiile art. 132 alin.4 din Legea nr.31/1990, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului N____ V_____ și a respins acțiunea sa formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. T____ S_____ Durgău S.A. având ca obiect constatarea nulității absolute a hotărârii A__ nr.11/16.12.2013 ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

În ceea ce privește solicitarea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 lei plus TVA, pârâta a depus extrasul de cont bancar din data de 30.06.2014 care face dovada plății sumei de 6.200 lei cu titlu de onorariu avocațial. Potrivit art. 453 alin.1 C.pr.civ partea care pierde procesul a fost obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Având în vedere că instanța a respins acțiunea reclamantului, că pârâta s-a prezentat prin reprezentant convențional, și-a exprimat poziția procesuală în fața instanței și a justificat cheltuieli pentru soluționarea cauzei, sunt incidente pe deplin prevederile art. 453 alin.1 C.pr.civ, motiv pentru care, constatând culpa procesuală a reclamantului, l-a obligat la plata către pârâtă a sumei de 1.860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (1.500 lei plus TVA).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul N____ V_____, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței civile atacate și judecarea cererii de chemare în judecată prin evocarea fondului cu admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată/ cu cheltuieli de judecată. În subsidiar, apelantul a solicitat admiterea apelului și modificarea hotărârii atacate în sensul exonerării apelantului reclamant de la plata cheltuielilor de judecată pentru motivele detaliate mai jos.

În dezvoltarea motivelor de apel, reclamantul face următoarele precizări:

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat de către reclamant în esență să se constate nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale a Acționarilor a societății T____ S_____ Durgău SA nr. 11/16.12.2013. Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată în dosarul nr. XXXXXXXXXXX. Concomitent reclamantul a mai formulat o cerere de chemare în judecată prin care s-a solicitat anularea hotărârilor A__ nr. 12/23.12.2013 și nr. 13/23.12.2013, precum și obligarea intimatei pârâte la plata de despăgubiri pentru revocarea intempestivă și fără justă cauză, cerere care a fost înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXX. Reclamantul a optat să consolideze ambele cereri de chemare în judecată în cadrul dosarului nr. XXXXXXXXXXX și a renunțat la judecarea cererii de chemare în judecată în dosarul nr. XXXXXXXXXXX. În urma consolidării tuturor cererilor în cadrul dosarului nr. XXXXXXXXXXX, instanța de fond din oficiu, a dispus disjungerea capătului de cerere privind hotărârea A__ nr. 11/16.12.2013, care s-a constituit ca și cerere de chemare judecată distinctă în cadrul prezentului dosar XXXXXXXXXXXXX. Prin sentința civilă nr. 2451/26.09.2014 instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată invocând din oficiu și admițând excepția lipsei calității procesuale active a apelantului reclamant. În susținerea soluției pronunțate instanța de fond invocă prevederile art. 132 alin. 4 din Legea 31/1990 - "Membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare fa revocarea lor din funcție" și ale art. 1371 din Legea nr. 31/1990 - "Administratorii pot fi revocați oricând de către adunarea generala ordinară a acționarilor. în cazul în care revocarea survine fără justă cauză, administratorul este îndreptățit la plata unor daune-interese."

Pe baza acestor texte de lege instanța de fond a apreciat că apelantul reclamant nu are calitatea procesuală activă pentru a formula și promova cererea de constatare a nulității absolute a hotărârii A__ nr. 11/16.12.2014. A mai susținut instanța de fond că sunt aplicabile în cauză deciziile nr. 643/2005 și nr. 47/2006 ale Curții Constituționale care stabilesc faptul că prevederile art. 132,alin. 4 din Legea nr. 31/1990 sunt constituționale. Instanța de fond a reținut în mod corect că apelantul reclamant a solicitat și acordarea de daune interese pentru revocarea intempestivă și fără justă cauză în dosarul nr. XXXXXXXXXXX. A concluzionat astfel că doar o astfel de solicitare ar putea fi formulată și că apelantul reclamant nu poate solicita nici măcar constatarea nulității absolute a hotărârii A__ nr. 11/16.12.2014.

Nu putem fi de acord cu o astfel de interpretare. Este clar faptul că, anterior, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea prevederilor art. 132, alin. 4 din Legea 31/1990. Dar problema calității procesuale active a apelantului reclamant nu se poate soluționa prin simplul fapt că prevederile art. 132, alin. 4 din Legea 31/1990 sunt constituționale. După cum a reținut și Curtea Constituțională, raporturile juridice dintre administrator și societate sunt cele specifice mandatului. Dar nu numai. Art. 72 din Legea 31/1990 prevede expres - "obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare ia mandat și de cele special prevăzute în această lege." Pe lângă regulile de la mandat, se aplică și regulile speciale atât de necesare funcționării unei societăți. Prin urmare, raporturile dintre administrator și societate nu sunt un simplu mandat și se vor analiza în contextul funcționării organizate a societății.

Art. 132 alin. 4 din Legea 31/1990 nu stabilește o interdicție absolută pentru administrator de a ataca în justiție hotărârea A.G.A. de revocare a sa din funcție. Acest text de lege, in virtutea principiilor de drept aplicabile mandatului, stabilește că administratorul nu poate contesta în sine măsura revocării sale. Dar hotărârea A__ de revocare trebuie adoptată în conformitate cu lege. A interpreta altfel acest text de lege ar însemna să recunoaștem că hotărârea A__ de revocare a unui administrator nu trebuie să respecte nicio prevedere legală și ar însemna să îi permitem un regim juridic care scapă oricărei forme de control. Or, acest lucru nu credem că este posibil. Nu numai pentru că ar încălca un principiu constituțional al supremației legii în orice situație, dar în același timp ar nesocoti faptul că hotărârea A__ se aprobă în cadrul unei entități juridice care are propriile reguli de funcționare ce nu pot fi eludate oricând și oricum pentru simplul motiv că este vorba despre revocarea unui administrator. Nulitatea absolută a hotărârii A__ nr. 11/16.12.2013 trebuie și poate fi solicitată și de către un administrator revocat, cum este cazul apelantului reclamant. Arătăm că apelantul reclamant nu pune în discuție libertatea mandantului (T____ S_____ Durgău S.A.) de a revoca mandatul, ci aduce în atenție legalitatea modului în care această revocare are loc. Stabilind că administratorul revocat nu are calitatea procesuală activă de a ataca în instanță hotărârea A__ de revocare în ceea ce privește legalitatea adoptării respectivei hotărâri, ar însemna să acceptăm că nimeni nu ar putea ataca acea hotărâre - pentru că cine ar putea justifica un interes în afară de administrator? S-ar ajunge astfel la statuarea unui principiu potrivit căruia hotărârile A__ de revocare a administratorilor sunt apr/ori legale și sunt în mod real plasate în afara oricărui control de legalitate.

În măsura în care argumentele mai sus expuse nu ar fi considerate suficiente, trebuie avută în vedere și situația specifică din prezenta cauză - hotărârea A__ aparține unei întreprinderi publice, iar regulile privind guvernanta corporativă a unei astfel de întreprinderi sunt reglementate prioritar de prevederile OUG nr. 109/2011. Art. 25 din OUG nr. 109/2011 prevede expres că prevederile Legii 31/1990 se aplică numai în subsidiar în ceea ce privește guvernanta corporativă a întreprinderilor publice. Prin urmare, aplicarea oricărei reguli sau oricărui principiu preluat din Legea 31/1990 trebuie făcut numai prin filtrul specific întreprinderilor publice: interesul public.

Întreprinderile publice (controlate cum este în cazul de față de o unitate administrativ teritorială, persoană juridică de drept public) au un regim special în ceea ce privește guvernanta corporativă datorită faptului că performanța lor economică are un impact major asupra economiei locale sau după caz naționale. De altfel, în preambulul OUG nr. 109/2011 se prevede în mod expres: "având în vedere că pentru eficientizarea activității societăților de stat este necesară dezvoltarea de noi mecanisme de guvernantă corporativă, suplimentare în raport cu cele reglementate de legislația generată a societăților comerciale și adaptate particularităților societăților de stat" Așa cum s-a arătat și în cadrul cererii de chemare în judecată, hotărârea A__ nr. 11/16.12.2013 încalcă prevederile OUG nr. 109/2011, mai precis prevederile art. 25, 29 și 60 din OUG nr. 109/2011.

În prezentul apel reclamantul arată că se va limita la a argumenta existența calității procesuale active a apelantului reclamant prin raportare la prevederile OUG nr. 109/2011. OUG nr. 109/2011 stabilește reguli foarte clare privind administratorii întreprinderilor publice. Este evident că aceste reguli urmăresc apărarea unui interes public, urmărindu-se buna administrare a resurselor publice prin intermediul respectivelor întreprinderi publice. în aceste condiții, tocmai administratorul numit în conformitate cu regulile speciale de selecție are datoria de a sesiza încălcarea prevederilor legale prin hotărârea nr. 11/16.12.2013, care desconsideră integral aceste reguli speciale de numire a administratorilor în cadrul întreprinderilor publice.

În cadrul sentinței apelate nr. 2451/26.09.2014, instanța de fond reține culpa procesuală a apelantului reclamant a cărui acțiune a fost respinsă și stabilește în sarcina apelantului reclamant obligația de plată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei + TVA (1860 lei). Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere extrasul de cont din 30.06.2014 care face dovada plății unui onorariu avocațial de 6.200 lei (5000 lei + TVA).

Avocatul intimatei pârâte a semnat cu intimata pârâtă contractul de asistență juridica nr. CV0743035/B/2014 pentru un onorariu total de 5000 lei + TVA pentru a asigura asistența și reprezentarea în cadrul dosarelor XXXXXXXXXXX și XXXXXXXXXXX înregistrate pe rolul Tribunalului Specializat Cluj. Așa cum s-a arătat la punctele 1 și 2 din cadrul prezentului apel, apelantul reclamant a renunțat la cererea de chemare în judecată formulată în cadrul dosarului nr. XXXXXXXXXXX (constatarea nulității absolute a hotărârii A__ nr. 11/16.12.2014), cerere pe care a consolidat-o în dosarul nr. XXXXXXXXXXX. La momentul renunțării la judecată în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, reprezentantul intimatei reclamante a solicitat plata cheltuielilor de judecată pe care le-a apreciat ca fiind de 50% din onorariul total - respectiv 2500 lei. + TVA (3100 lei). Prin sentința civilă nr. 1114/2014 a Tribunalului Specializat Cluj, apelantul reclamant a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată. Prin decizia nr. 9096/6.11.2014, Curtea de Apel Cluj a menținut sentința civilă care a devenit definitivă. Astfel, reprezentantul intimatei pârâte a încasat integral onorariul aferent serviciilor juridice prestate în legătură cu cererea de constatare a nulității hotărârii A__ nr. 11/16.12.2014.

În urma consolidării cererii de constatare a nulității absolute a hotărârii A.G.A. nr. 11/16.12.2013 în cadrul dosarului nr. XXXXXXXXXXX, instanța de fond a invocat din oficiu și a admis disjungerea petitului de cerere privind constatarea nulității absolute a hotărârii A__ nr. 11/16.12.2013 care s-a constituit în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX - dosar în cadrul căruia este formulat prezentul apei. În cadrul acestui dosar XXXXXXXXXXXXX care are un obiect identic cu dosarul nr. XXXXXXXXXXX reprezentantul intimatei pârâte a solicitat și i s-au acordat cheltuieli de judecată de 1860 lei din totalul de 6200 lei (total stabilit prin contractul de asistență juridică nr. CJ/xxxxxxx/B/2014).

De altfel, prin concluziile scrise depuse de către intimata pârâtă în cadrul prezentului dosar se menționează expres, în legătură cu cheltuielile de judecată, că din cheltuieli de judecată totale aferente dosarelor XXXXXXXXXXX și XXXXXXXXXXX a fost desprinsă o parte care privește serviciile în legătură cu hotărârea nr. 11/16.12.2014 care a fost disjunsă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX. În condițiile în care suma de 3100 de lei a fost deja stabilită cu titlu de cheltuieli de judecată în sarcina apelantului reclamant în legătură cu cererea de constatare a nulității absolute a hotărârii A__ nr. 11/16.12.2014 nu se poate ca pentru aceleași servicii, pentru simplul fapt că cererea inițială a fost reînregistrată sub un alt număr de dosar, să mai fie plătite alte cheltuieli de judecată. în realitate, cheltuielile de judecată fiind deja acordate, ceea ce s-a solicitat în cadrul dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX este nedatorat.

Intimata pârâtă S.C. T____ S_____ Durgău S.A. a depus întâmpinare la apelul formulat de reclamant (f. 13-17), prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea în totalitate a sentinței civile nr. 2451/26.09.2014 pronunțată de Tribunalul specializat în prezentul dosar, cu cheltuieli de judecată. Învestită cu o cerere de constatare a nulității absolute a unei hotărâri A.G.A prin care, printre altele, a fost revocat din funcția de administrator reclamantul, instanța a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, admițând astfel excepția invocată din oficiu de către instanță.

În motivarea acestei soluții, Tribunalul Specializat a reținut că de la regula atacării hotărârilor Adunării Generale în condițiile art. 132 alin. 2 și 3 din Legea nr. 31/1991 există o excepție, și anume aceea care interzice membrilor Consiliului de Administrație să le atace atunci când este vorba despre revocarea lor din funcție (art. 134 alin. 4 din Legea nr. 31/1991), această interdicție fiind în deplină conformitate cu prevederile constituționale, făcând de asemenea trimitere și la dispozițiile art. 1552 pct. 1 și 1553 Cod civil. Așadar, chiar dacă ar invoca motive de nulitate absolută, membrul Consiliului de Administrație nu poate să atace hotărârea prin care este revocat, întrucât oricum el are la dispoziție o altă cale de a obține o „reparare" a unei eventuale revocări fără justă cauză, putând obține daune-interese. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța le-a considerat întemeiate și le-a admis, obligând astfel reclamantul la plata onorariului avocațial reprezentând 1500 lei + TVA.

În expunerea criticilor sentinței pronunțate de Tribunalul Specializat Cluj, apelantul își fundamentează calea de atac atât pe motive de anulare (referitoare la soluția dată excepției lipsei calității procesuale active), cât și pe argumente care să conducă la o modificare a ei (referitoare la admiterea cererii intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată în fond).

Anularea sentinței civile este cerută de apelant în considerarea soluției oferite excepției lipsei calității procesuale active. în aprecierea acestuia, în mod greșit instanța a reținut că reclamantul nu poate ataca hotărârea A.G.A. pentru motive de nulitate absolută, interdicția prevăzută de art. 123 alin. 4 nefiind una absolută, o astfel de concluzie însemnând „a permite un regim juridic care nu ar avea nicio formă de control" și „a accepta că nimeni nu ar putea ataca această hotărâre". Se susține astfel că ceea ce se pune în discuție nu este legalitatea mandatului, ci modul în care această revocare are loc, invocându-se de asemenea și faptul că societatea subscrisă este o întreprindere publică și că astfel trebuie să fie respectat și interesul public. Așa cum în mod corect a reținut și instanța, inadmisibilitatea unei cereri de anulare a unei hotărâri A.G.A. al cărei obiect este revocarea reclamantului este impusă de dispozițiile art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990: „membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție".

Textul instituie astfel o incapacitate de folosință procesuală specială a administratorilor societății, în ceea ce privește atacarea cu acțiune în anulare a hotărârilor de revocare a lor din acea calitate. Contrar susținerilor apelantului, interdicția are un caracter absolut și nu poate fi interpretată în sensul că în anumite cazuri, și anume că atunci când s-ar invoca neconformitatea cu prevederile legale, cel revocat poate să atace hotărârea. în mod evident, adoptarea unei hotărâri A.G.A. trebuie tăcută în conformitate cu prevederile legale și statutare, iar regula instituită de art. 132 alin. 4 nu vine să confere un regim derogator de la „respectarea legii", ci doar limitează sfera persoanelor care pot să atace în justiție, pentru orice motive, actul prin care au fost revocați din funcția de membru al Consiliului de Administrație. A admite că art. 132 alin. 4 permite anumite excepții ar însemna să nu ținem cont că suntem în prezența unei dispoziții imperative a Legii nr. 31/1990, interpretarea apelantului fiind clar o adăugare la lege. Mai mult decât atât, așa cum a reținut în mod corect și instanța de fond, cel revocat nu este lipsit de nicio posibilitate să atace modalitatea în care a fost făcută această revocare: dacă apreciază că aceasta a fost făcut în mod vexatoriu, fără justă cauză, poate să solicite daune-interese. Fără a se înfrânge astfel principiul revocabilității mandatului ad nutuum, legea îi conferă posibilitatea de a ataca modalitatea în care a fost făcută revocarea, putându-se obține daune-interese. De altfel, apelantul a formulat un asemenea petit în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, prima instanță stabilind că ar fi fost vorba despre o revocare tară justă cauză, acordându-i daune interese în acest sens. „Lipsa oricărei forme de control" ar fi numai atunci hotărârea nu ar putea fi atacată de nimeni, nici măcar de către terți, în nicio situație. Or, art. 132 prevede în mod expres că acționarii pot ataca într-un anumit termen o astfel de hotărâre, iar terții, dacă pot justifica motive de nulitate absolută, pot de asemenea să formuleze o cerere de anulare; în speță, reclamantul - apelant nu a justificat o altă calitate decât cea de membru al consiliului de administrație, iar hotărârea A.G.A. a avut ca obiect revocarea sa din funcție și numirea altor membri ai C.A. Nu vedem de unde concluzia apelantului conform căreia dacă cel revocat nu ar avea calitate procesuală activă de a ataca hotărârea, atunci nimeni nu ar avea și astfel hotărârile A.G.A. ar fi a priori legale și plasate în afara oricărui control de legalitate. Din moment ce legea permite acționarilor și terților să atace aceste acte, este evident că susținerea este din start eronată. Nu doar cel revocat poate să justifice un interes, ci și un acționar sau un terț, un argument în acest sens fiind tocmai în paginile cererii de apel: suntem în prezența unei întreprinderi publice, astfel că aceștia pot invoca și un interes public în susținerea unei eventuale cereri de constatare a nulității hotărârii A.G.A.

Mandatul administratorilor, precum și cel al directorilor, este, în esență, un raport juridic intuitu persoane, care încetează și prin revocarea de către mandant, societatea comercială. In acest sens sunt și deciziile Curții Constituționale indicate de instanța de fond: Decizia nr. 643/2005, respectiv decizia nr. 47/2006: „ mandatul se acordă administratorului intuitu persoane și are la bază încrederea reciprocă dintre părți. Hotărârea Adunării generale a acționarilor privitoare la revocarea din funcție reprezintă o modalitate de stingere a mandatului acestuia, respectiv o aplicare a regulilor înscrise în art. 1552 pct. 1 și în art. 1553 din Codul Civil, care prevăd că mandantul poate revoca mandatul încredințat când voiește”. Specificul acestei revocări este că ea poate fi făcută în orice condiții, oricând de către societate, chiar dacă ar fi evident neîntemeiată. Chiar și în acest ultim caz, administratorii, respectiv directorii, nu vor putea cere anularea hotărârii, respectiv deciziei și restabilirea raportului de mandat cu societatea, pentru că o astfel de soluție ar încălca dreptul societății de a revoca, oricând, pe administratori/directori generali. Revocarea ,,ad nutum,, reprezintă, așadar, regula în materia dreptului societar, o revocare care nu trebuie să fie întemeiată pe motive întemeiate, să fie precedată de un preaviz sau să genereze plata unor indemnizații. Așadar, și în prezenta speță, intimata era îndreptățită a proceda la revocarea reclamantului, în lumina principiului revocării ad nutum, principiu de ordine publică consacrat în mod expres în dispozițiile art. 137 ind. 1 alin. 4, respectiv art. 143 ind. 1 alin. 4 din Legea nr. 31/1990; a afirma că administratorul poate să atace această hotărâre, având calitatea procesuală activă, înseamnă tocmai a înfrânge libertatea mandatului și principiul revocării ad nutuum a mandatului. Nu se contestă faptul că societății intimate, fiind o întreprindere publică, i se aplică prevederile O.U.G. nr. 109/2011. Tocmai necesitatea respectării acestui interes public este un argument în plus în susținerea revocabilității ad nutuum a mandatului administratorului: astfel, mai mult decât necesitatea interesului societății, trebuie avut în vedere un interes general, iar atunci când interesul întreprinderii încadrat de interesul public impune revocarea unei anumite persoane, art. 137 ind. 1 alin. 4 din Legea nr. 31/1991 coroborate cu dispozițiile O.U.G. nr. 109/2011 permit o revocare în orice condiții, oricând, chiar dacă ar fi evident neîntemeiată.

În esență, ceea ce susține apelantul este că cheltuielile de judecată pe care prima instanță le-a stabilit în sarcina acestora ar fi nedatorate, reprezentantul convențional al intimatei încasând integral onorariul aferent serviciilor juridice prestate în legătură cu cererea de constatare a nulității hotărârii A.G.A. nr. 11/16.12.2014.

Pentru a sublinia caracterul nefondat al susținerilor apelantului, intimata a arătat în detaliu toate aspectele referitoare la contractul de asistență juridică, raportat la parcursul litigiilor dintre societatea subscrisă și reclamantul apelant:

Inițial a fost încheiat contractul de asistență juridică CJ/xxxxxxx/B/2014, onorariul fiind de 5000 lei + TVA, pentru redactare și susținere întâmpinare la acțiunile în anulare formulate de reclamant în cele două dosare (XXXXXXXXXXX, respectiv XXXXXXXXXXX). Având în vedere renunțarea la judecată la judecată din dosarul nr. XXXXXXXXXXX, instanța ne-a acordat în acel dosar cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial de 2500 lei + TVA. Având în vedere precizările de acțiune formulate în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, raportate la faptul că reclamantul și-a angajat apărător, am încheiat un act adițional la contractul inițial prin care am suplimentat onorariul cu 5000 lei + TVA. Petitul referitor la anularea hotărârii nr. 11/16.12.2013 a fost disjuns, formându-se dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX. Având în că a fost disjuns doar un singur petit, am solicitat ca în acest dosar să ni se acorde doar 1500 lei + TVA, din totalul de onorariu. În consecință, din onorariul total stabilit prin contractul de asistență juridică, instanța ne-a acordat 4000 lei + TVA, rămânând un rest de 6000 lei + TVA, solicitat în dosarul nr. XXXXXXXXXXX. În aceste condiții, este evident că nu poate fi vorba despre cheltuieli de judecată nedatorate și se impune respingerea apelului.

În drept: art. 132,137 din Legea nr. 31/1991, art. 466 și urm. C.pr.civ.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

În condițiile în care prima instanță a soluționat cererea de chemare în judecată prin admiterea unei excepții peremptorii, apelul declarat împotriva acestei sentințe precum și analiza realizată de către instanța de apel conform limitelor investirii nu pot avea ca obiect decât modul de soluționare al acestei excepții. Iar analiza modului de soluționare a respectivei excepții relevă faptul că soluția primei instanțe este pe deplin legală și temeinică.

Astfel, prima instanță a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 132 alin. 4 din Legea 31/1990, text foarte clar și lipsit de echivoc potrivit căruia membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție. Or apelantul este în mod direct vizat de acest text care instituie în ceea ce îl privește o incapacitate procesuală specială.

Contrar susținerilor apelantului, în opinia instanței de apel interdicția are un caracter absolut și nu poate fi interpretată în sensul că în anumite cazuri în care s-ar invoca neconformitatea cu prevederile legale, cel revocat poate să atace hotărârea. Regula instituită de art. 132 alin. 4 nu vine să confere un regim derogator de la „respectarea legii", ci doar limitează sfera persoanelor care pot să atace în justiție, pentru orice motive, actul prin care au fost revocați din funcția de membru al Consiliului de Administrație. A admite că art. 132 alin. 4 permite anumite excepții ar însemna să nu ținem cont că suntem în prezența unei dispoziții imperative a Legii nr. 31/1990, interpretarea apelantului reprezentând o adăugare la lege.

În cazul concret analizat, prin Hotărârea A__ nr.11/16.12.2013 a S.C. T____ S_____ Durgău S.A. au fost revocați din calitatea de membri ai Consiliului de Administrație al S.C. T____ S_____ Durgău S.A. cei nouă membri printre care și reclamantul N____ V_____ și au fost desemnați 3 membri provizorii ai Consiliului de Administrație al S.C. T____ S_____ Durgău S.A. până la finalizarea procedurii de numire a administratorilor conform OUG nr.109/2011 privind guvernarea corporativă a întreprinderilor publice.

Dacă regula privind anularea/constatarea nulității absolute a unei hotărâri a adunării generale a acționarilor o constituie prevederile din cuprinsul art. 132 alin. 2 și 3 din Legea nr.31/1990 potrivit cărora hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul verbal al ședinței, iar când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată, dispozițiile alineatului 4 al art. 132 stabilesc o excepție de la regula mai sus arătată și instituie o interdicție, o lipsă de calitate activă în persoana membrilor consiliului de administrație atunci când atacă hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție.

Astfel, potrivit art. 132 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție. Deși la prima vedere, acest text legal ar putea reprezenta o încălcare a dreptului de acces la justiție garantat de prevederile art. 21 din Constituția României, Legea nr. 31/1990 a prevăzut un alt mecanism prin care fostul membru al consiliului de administrație poate găsi o reparație în situația revocării sale. Astfel, potrivit art.137¹ alin. 4 din Legea nr. 31/1990 administratorii pot fi revocați oricând de către adunarea generală ordinară a acționarilor. În cazul în care revocarea survine fără justă cauză, administratorul este îndreptățit la plata unor daune-interese.

Și instanța de apel acceptă punctul de vedere potrivit căruia dispozițiile art. 132 alin. 4 din Legea nr.31/1990 reprezintă opțiunea legiuitorului și nu încalcă prevederile Constituției României, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională în mai multe decizii (a se vedea în acest sens Decizia 643/2005, Decizia 47/2006) , prin care a reținut, în esență, că mandatul se acordă administratorului ,,intuitu personae,, și are la baza încrederea reciprocă dintre părți. În aceste condiții, potrivit jurisprudenței enunțate, Curtea a apreciat că "administratorul nu ar putea opune adunării generale a acționarilor un drept care sa fie ocrotit prin accesul la justiție. Cu toate acestea, mandantul poate fi obligat la dezdăunări, în condițiile legii."

Prin urmare, un membru al consiliului de administrație nu are calitatea procesuală activă de a ataca hotărârea adunării generale prin care a fost revocat din funcție inclusiv în situația în care ar invoca motive de nulitate absolută, legea stabilind expres o astfel de interdicție, ci acesta va putea solicita daune interese pentru revocarea sa fără justă cauză. De altfel, reclamantul a uzat de acest drept și a solicitat daune interese în cadrul dosarului nr. XXXXXXXXXXX al Tribunalului Specializat Cluj. Reclamantul nu a justificat o altă calitate în societatea pârâtă decât aceea de membru al consiliului de administrație, iar hotărârea A__ obiect al cauzei privește numai revocarea sa din funcție și numirea altor membri ai consiliului de administrație.

Pentru toate aceste argumente, instanța de apel reține în concordanță cu prima instanță că nu există calitate procesuală a reclamantului în demersul judiciar pe care l-a promovat și nicio vreo altă posibilitate de abordare a dispozițiilor art. 132 alin. 4 din Legea 31/1990, în sensul solicitat de către apelant.

În ceea ce privește chestiunea cheltuielilor de judecată în cuantum de 1860 lei acordate de către prima instanță cu titlul de onorariu avocat, aparent această dezlegare a primei instanțe prezintă o importanță similară în economia motivelor de apel cu argumentele prin care apelantul critică soluția primei instanțe cu privire la cererea de chemare în judecată principală.

În ceea ce privește soluționarea acestei cereri accesorii, instanța de apel consideră deasemenea că soluția primei instanțe este legală și temeinică. Astfel, așa cum rezultă din toate probele administrate la dosarul primei instanțe cu privire la această chestiune, inițial între intimată și apărătorul ales a fost încheiat contractul de asistență juridică CJ/xxxxxxx/B/2014, onorariul fiind de 5000 lei + TVA, (6200 lei în total f. 94 dosar fond) pentru efectuarea de activități profesionale specifice cu privire la acțiunile în anulare formulate de reclamant în cele două dosare inițiale (XXXXXXXXXXX, respectiv XXXXXXXXXXX). Având în vedere renunțarea la judecată la judecată din dosarul nr. XXXXXXXXXXX, instanța a acordat în acel dosar cheltuieli de judecată pârâtului reprezentând onorariu avocațial de 2500 lei + TVA, în total 3200 lei. În dosarul XXXXXXXXXXX, petitul referitor la anularea hotărârii nr. 11/16.12.2013 a fost disjuns, formându-se prezentul dosar cu nr. XXXXXXXXXXXXX.

Având în vedere că a fost disjuns doar un singur petit din dosarul XXXXXXXXXXX, pârâtul intimat a solicitat ca în acest dosar să i se acorde doar 1500 lei + TVA, din totalul de onorariu de 2500 lei plus T.V.A. care a rămas din cei 6200 lei inițiali. Solicitarea a fost onorată în mod justificat de către prima instanță, iar instanța de apel nu reține vreun motiv de nelegalitate atât timp cât cele două onorarii acordate până acum (3100 lei plus 1860 lei nu depășesc suma inițială de 6200 lei pe care pârâta intimată S.C. S_____ Durgău S.A. a dovedit că a plătit-o cu titlul de onorariu avocat (f. 94 dosar fond).

Contrar afirmațiilor apelantului, nu rezultă din dovada de achitare a onorariului faptul că suma de 6200 lei trebuie împărțită în mod egal între cele două dosare inițiale, cu numărul 4, respectiv XXXXXXXXXXX. Este vorba despre o sumă globală aferentă celor două dosare anterior enunțate, sumă care nu a fost depășită.

Pentru toate aceste motive, în baza dispozițiilor art. 480 alin. 1 N.C.P.C., instanța va respinge apelul declarat de apelant N____ V_____ împotriva sentinței civile nr. 2451 pronunțată la data de 26.09.2014 în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Tribunalului Specializat Cluj pe care o va păstra în întregime.

În baza dispozițiilor art. 451 N.C.P.C., va obliga apelantul aflat în culpă procesuală să plătească intimatei ___________________ suma de 1240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocat (f. 34 - 35 dosar fond).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge apelul declarat de apelant N____ V_____ împotriva sentinței civile nr. 2451 pronunțată la data de 26.09.2014 în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Tribunalului Specializat Cluj pe care o păstrează în întregime.

Obligă apelantul să plătească intimatei ___________________ suma de 1240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Decizia este definitivă și executorie.

Pronunțată în ședința publică din 03.03.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

A_____ A_____-I_____ C______ I________ L_______ F______

Red.AIA/dact.MS

4 ex./ 13.05.2015

Jud.fond: S.F.C_____