Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C________

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE CIVILĂ Nr. 13

Ședința publică de la 14 Ianuarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE E________ G______

Judecător R___ M___

Judecător R_____ P____

Grefier N___ L________

Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă S_________ DE INVESTIȚII FINANCIARE TRANSILVANIA SA cu sediul în B_____, _____________________. 2, împotriva sentinței civile nr. 1091/10.09.2012 pronunțată de Tribunalul C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata pârâta S.C. C______ S____ S.A. cu sediul în Mamaia, Hotel S____, J____ C________, având ca obiect acțiunea în anulare a hotărârii A__.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat R___ Ș_____ pentru recurentă și avocat C_______ R___ pentru intimata pârâtă, în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul de pr.civilă.

În referatul oral făcut asupra cauzei, grefierul de ședință învederează că recursul este motivat, legal timbrat.

Apărătorul intimatei depune la dosar întâmpinare; o copie i se comunică apărătorului recurentei.

Instanța dispune lăsarea cauzei pentru apelare mai târziu pentru ca recurenta să ia cunoștință de conținutul întâmpinării.

La a doua apelare a cauzei se prezintă avocat C_______ R___ pentru intimată.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat C_______ R___ pentru intimată arată că obiectul cererii de chemare în judecată a fost anularea Hotărârii AGEA ___________________ nr. 1/26.01.2011 în parte, privind modificarea art. 7 pct.3-5 din actul constitutiv iar în recurs se solicită anularea aceleiași hotărâri A__. Dar în ceea ce privește punctele 3,4,5. În măsura în care se corectează eroarea materială solicită a se lua act, iar în caz contrar, solicită respingerea recursului ca nefondat în baza art. 316 cu referire la art. 295 Cod procedură civilă, având în vedere că în calea de atac nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată.

Susține că motivele de recurs invocate vizează doar preemțiunea. Temeiul legal al posibilității înserării unei clauze de preemțiune este art. 969 Cod civil. Clauzele de preemțiune pot fi instituite convențional, prin actul constitutiv. Dreptul de preemțiune nu constituie o clauză de agrement, ci doar o prioritate a coacționarilor la dobândirea unei acțiuni la preț egal cu cel oferit de un terț.

Curtea rămâne în pronunțare asupra prezentului recurs.

După apelarea cauzei, dar înainte de închiderea ședinței, se prezintă apărătorul recurentei reclamante care pune concluzii de admitere a recursului formulat.

C U R T E A

Asupra recursului de față:

Reclamanta SIF Transilvania SA a chemat în judecată pe pârâta ___________________ solicitând anularea Hotărârii AGEA nr. 1/26.04.2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 1807/20.05.2011, referitoare la modificarea art. 7 din Statul societății.

În considerentele acțiunii, reclamanta învederează că este acționar la societatea pârâtă, deținând un număr de acțiuni ce reprezintă 16,19 % din capitalul social și a fost convocată la AGEA ce avea înscrisă pe ordinea de zi și propunerea consiliului de administrație de modificare a pct. 7 din Statut referitor la transferul acțiunilor.

Prin adresa nr. xxxxx/13.04.2011 reclamanta susține că a transmis convocatorul cu propria propunere de completare a art. 7 din Statut, însă AGEA a adoptat cu majoritate de voturi modificarea art. 7 din Statut în forma propusă de consiliul de administrație.

În opinia reclamantei, modificarea statutară este nelegală întrucât îngrădește dreptul de a dispune liber de acțiunile deținute la societatea pârâtă, impunând cesionarilor respectarea unui drept de preemțiune, iar această interdicție transformă societatea pe acțiuni într-o societate cu răspundere limitată.

Reclamanta arată că art. 98 din Legea 31/1990 descrie modalitatea de transfer a acțiunilor în cadrul unei societăți pe acțiuni, fără a se preciza și o eventuală restricție, astfel cum se menționează în art. 202 pentru transmiterea părților sociale.

Reclamanta apreciază că modificările statutare cuprinse în art. 7 aduc atingere art. 480 raportat la art. 1310 C.civ, iar restrângerea posibilității acționarilor de a-și cesiona liber acțiunile reprezintă expresia unui abuz sancționat cu nulitatea hotărârii adoptate.

În concluzie, arată că exercitarea prerogativelor conferite de dreptul de proprietate, cu strictă referire la dreptul de dispoziție cunoaște doar limitările impuse de lege, nu și de convenția părților, chiar dacă aceasta este exprimată sub forma voinței societare, cu atât mai mult cu cât voința societară nu are sprijin în nici o dispoziție legală.

În drept, s-au invocat dis part 132 din legea 31/1990 și cele menționate în cuprinsul acțiunii, iar în dovedirea acțiunii s-au depus înscrisuri (hotărârea AGEA, convocatorul acestei adunări, procesul-verbal al ședinței).

Pârâta ___________________ a formulat întâmpinare, susținând caracterul nefundat al cererii având în vedere că: anterior adoptării hotărârii atacate, exista dreptul de preemțiune, acesta regăsindu-se după privatizarea societății în art. 10-11 din Statut; art. 7 alin 3 din Statut este corespunzătoare art 180 alin 1 și 4 din Legea 31/1990; în privința art. 7 alin 4 din Statut nu există motive de nulitate, ca de altfel și nici în ce privește art. 7 alin 5, doctrina și jurisprudența recunoscând ca fiind valide clauzele de preemțiune, motivat de împrejurarea că nu fac nici acțiunea indisponibilă și nici nu restrâng dreptul de dispoziție.

De asemenea, pârâta arată că potrivit art. 8 lit. f² din Legea 31/1990 actul constitutiv poate să cuprindă și orice restricție cu privire la transferul de acțiuni. Ori dreptul de preferință la vânzare reprezintă o derogare convențională și temporară de la principiul disponibilității prevăzut de art. 480 C.civ. sau de la cel al libertății de vânzare reglementat de art. 1310 C.civ.

În același timp, pârâta susține că nulitatea pentru exercitarea abuzivă a dreptului de vot nu poate fi reținută, afirmația reclamantei neavând corespondent în realitate.

La întâmpinare, pârâta a anexat înscrisuri (actul constitutiv după privatizare ce conținea dreptul de preemțiune și materialele ședinței AGEA din 12.03.2009 și 26.04.2011.

La data de 06.10.2011, reclamanta a depus un răspuns la întâmpinare, prin care a invocat neconstituționalitatea art. 8 lit. f² din Legea 31/1990 în raport de art. 44 alin 1, art. 40, art. 57 și art. 135 din Constituție.

Prin încheierea de ședință din data de 10.10.2011, instanța a sesizat Curtea Constituțională care, prin decizia nr. 610/12.06.2012, a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate invocată de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 1091/10.09.2012 Tribunalul C________ a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 26.04.2011, Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor ___________________ a adoptat hotărârea nr. 1/2011 care modifică mai multe prevederi din Statutul societății, printre care și art. 7.

Deși în cererea introductivă reclamanta solicită anularea hotărârii AGEA referitoare la modificarea punctelor 3, 4 și 5 din art. 7 din Statut, în dezvoltarea motivelor de nulitate se constată că se critică doar modificarea cuprinsă în alin 5 al art. 7 care reglementează cesiunea acțiunilor cu respectarea dreptului de preemțiune.

Prin urmare, examinarea acțiunii în anulare s-a făcut doar din perspectiva legalității modificării art. 7 alin 5 din Statut, pentru celelalte două aliniate nefiind precizate în mod concis motivele de nulitate.

Potrivit art. 8 lit. f² din Legea nr. 31/1990, actul constitutiv al societății pe acțiuni cuprinde și „orice restricție cu privire la transferul de acțiuni”.

Dacă până la modificarea Legii nr. 31/1990 prin Legea 441/2006 nu era consacrat în mod expres posibilitatea înserării în actul constitutiv a unor clauze restrictive ale transmisibilității acțiunilor, doctrina și jurisprudența recunoscând însă valabilitatea acestora cât timp nu instituiau o indisponibilitate totală a transmisiunii acțiunilor, ci îi aduceau doar o restrângere, după data de 01.12.2006 când a intrat în vigoare legea nr. 441/2006 este prevăzută posibilitatea înserării in actul constitutiv de restricții, dreptul de preemțiune fiind o astfel de restricție.

Așadar, în temeiul art. 8 lit. f² din Legea 31/1990 dreptul de preemțiune poate fi stabilit pe cale convențională, iar o astfel de convenție îmbracă forma pactului societar care se impune cu putere de lege tuturor acționarilor în condițiile art. 969 C.civ.

Cât timp dreptul de preemțiune a fost prevăzut și în actul constitutiv inițial al societății pârâte (fila 76), iar Legea 31/1990 nu interzice în mod expres o asemenea clauză, instanța reține caracterul legal a art. 7 din Statut astfel cum a fost modificat în urma adoptării hotărârii AGEA atacate.

Mai mult, dreptul de preemțiune nu limitează dreptul de proprietate și nici principiul liberei circulații a bunurilor așa cum susține reclamanta, deoarece nu operațiunea propriu-zisă de vânzare a acțiunilor este afectată, dreptul de preemțiune acordând doar prioritate coacționarului să dobândească acțiunea la un preț egal cu cel oferit de un terț. În cadrul unei asemenea tranzacții nu contează calitatea sau identitatea cocontractantului, ci prețul, caracterul intuitu personae al operațiunii fiind exclus.

De altfel, nu se poate reține că modul de exercitare a dreptului de preemțiune îi aduce un prejudiciu acționarului vânzător, deoarece scopul vânzării, respectiv obținerea prețului maxim pe acțiune, este atins.

Pe de altă parte, se constată că art. 7 alin 5 din Statul societății pârâte descrie în amănunt procedura de urmat în cazul cesiunii acțiunilor, precizând în mod clar condițiile în care se exercită dreptul de preemțiune, astfel că dreptul de dispoziție poate fi exercitat în mod liber de către acționar.

Pentru considerentele expuse, nereținându-se motivele de nelegalitate a hotărârii AGEA nr. 1/26.04.2011 invocate de reclamantă, instanța a respins acțiunea ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs S.I.F. Transilvania SA pentru următoarele motive:

- hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea art. 261 Cod procedură civilă deoarece nu cuprinde motivele pentru care s-au înlăturat cererile părților referitoare la încălcarea art. 98 alin. 1 din legea nr. 31/1990 , diferența de regim juridic între societatea pe acțiuni și societatea cu răspundere limitată și posibilitatea introducerii limitărilor doar prin lege;

- au fost încălcate dispozițiile art. 98 alin.1 din Legea 31/90, art. 480 și art. 1310 Cod civil deoarece hotărârea AGEA restrânge exercițiul dreptului la liberul transfer al acțiunilor și transformă societatea pe acțiuni într-o societate cu răspundere limitată iar restricțiile ce afectează exercițiul dreptului de proprietate asupra acțiunilor nu pot fi decât legale, posibilitatea stabilirii dreptului de preemțiune la vânzarea acțiunilor nefiind consacrat de un text de lege;

- este netemeinică motivarea potrivit căreia stabilirea dreptului de preemțiune poate avea loc convențional, pe calea pactului societar, deoarece acțiunile sunt proprietatea acționarilor și nu a societății, modificarea structurii acționariatului nu este o cauză de modificare a actului constitutiv, iar rolul adunărilor generale nu are legătură cu intenția unui acționar de a-și vinde acțiunile unei persoane a cărei calitate și identitate nu contează.

În drept se invocă art. 304 punctul 9 C.pr.civ.

Intimata depune întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.

Curtea examinând recursul în raport de criticile formulate, constată caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:

Deși recurenta a solicitat anularea art. 7 din Hotărârea AGEA a ___________________ - punctele 3,4 și 5, prima instanță a reținut că motivele de anulare se rezumă la punctul 5, acesta fiind singurul analizat din punctul de vedere al legalității. Acest aspect nu a fost contestat în recurs, recurenta motivând cererea sa tot din perspectiva art. 7 punctul 5.

Art. 8 lit. f² din legea nr. 31/1990 consacră posibilitatea de constituire a dreptului de preemțiune pe cale convențională în cazul societăților pe acțiuni, astfel că art. 7 punctul 5 are o bază legală.

Prin instituirea unui drept de preemțiune la vânzarea acțiunilor nu este transformată societatea pe acțiuni într-o societate cu răspundere limitată, această din urmă societate având reguli specifice expres consacrate.

Art. 8 lit. f² din legea nr. 31/1990 nu este în contradicție cu art. 98 alin. 1 din lege care consacră modalitatea de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor nominative. Acest text va fi respectat chiar și atunci când se are în vedere un drept de preemțiune care nu semnifică interdicția de înstrăinare ci doar dă întâietate acționarilor existenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă S_________ DE INVESTIȚII FINANCIARE TRANSILVANIA SA cu sediul în B_____, _____________________. 2, împotriva sentinței civile nr. 1091/10.09.2012 pronunțată de Tribunalul C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata pârâta S.C. C______ S____ S.A. cu sediul în Mamaia, Hotel S____, J____ C________, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2013.

Președinte, E________ G______	Judecător, R___ M___	Judecător, R_____ P____
	Grefier, N___ L________

Jud.fond:L.D__

Red.dec.jud.E.G______

2 ex. /24.01.l2013