R O M Â N I A

Curtea de Apel Timișoara

Secția a II-a civilă operator – 2928

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 855

Ședința publică din 29 octombrie 2014

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Ș_____ L_______

JUDECĂTOR: A_____ R______ S_____

GREFIER: L_______ B____

S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul-apelant P_____ J___ P_____ în contradictoriu cu pârâta-intimată ________________., împotriva sentinței civile nr.257/11 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul T____ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare hotărâre A__.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamant avocat S____ F______, lipsă fiind pârâta intimată.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentanta reclamantei solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii.

C U R T E A,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 257/11 aprilie 2014, pronunțată în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX, Tribunalul T____ a respins excepțiile autorității de lucru judecat, inadmisibilității acțiunii și lipsa calității procesuale active a reclamantului și a respins acțiunea formulată de reclamantul P_____ J___ P_____ în contradictoriu cu pârâta ________________________>

În ceea ce privește excepțiile autorității de lucru judecat și lipsa calității procesuale active a reclamantului, instanța de fond le-a respins pentru considerentele arătate în cuprinsul încheierii din data de 28 martie 2014

Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, calificată ca o excepție a prescripției dreptului material la acțiune, tribunalul a constatat că reclamanta a înțeles să solicite instanței constatarea nulității absolute a unor hotărâri A__ S.C. C________ S.A. Subliniind regula generală conform căreia dreptul de a cere constatarea nulității absolute este imprescriptibil și apreciind ca fiind incidente dispozițiile art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, instanța de fond a concluzionat că excepția invocată este neîntemeiată, deoarece atât principiile generale din materia nulităților, cât și legea specială sunt în sensul că dreptul la acțiune pentru constatarea nulității absolute este imprescriptibil extinctiv.

Cu privire la fondul litigiului, plecând de la hotărârea din dosarul cu nr. XXXXXXXXXXX, tribunalul a considerat că reclamantul a fost legal convocat pentru adunările în care au fost adoptate hotărârile supuse cenzurii în prezentul litigiu și că acesta nu a făcut dovada că ceilalți acționari au acționat pentru fraudarea intereselor lui, atunci când au adoptat hotărârile din 22.05.2009 și 14.05.2010, simplul fapt că, urmare a celor două hotărâri cota lui de participare în societate s-a diminuat, nu poate conduce la ideea că ceilalți acționari au avut intenția de a-i frauda interesele.

În această privință, prima instanță a statuat că, deși reclamantul a invocat o pretinsă preluare abuzivă a controlului asupra societății, reclamantul nu a indicat instanței care au fost dispozițiile legale încălcate de la momentul exprimării votului în cele două adunări generale.Tribunalul a constatat că și înainte de cele două adunări generale, reclamantul nu avea un număr de acțiuni care să-i permită un control exclusiv asupra societății, el având o participare la capitalul social al societății pârâte de puțin peste 10% ( mai exact 10,72% ).

Așa fiind, tribunalul a considerat că nu există motive a se crede că prin cele două hotărâri contestate acționarii prezenți la vot ar fi urmărit fraudarea intereselor societății sau ale acționarilor care nu au fost prezenți la vot. De altfel, fiind legal convocat la adunările în discuție, fapt reținut irevocabil în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, s-a reținut că reclamantul a fi putut să participe și el la operațiunea de majorare a capitalului social, modalitate prin care cota s-a de participare ar fi rămas la fel, ar fi scăzut într-o mai mică măsură sau chiar ar fi crescut.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P_____ J___ P_____, solicitând schimbarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii și a constatării nulității celor două hotărâri A__ din 14 mai xxxxx și respectiv din 22 mai 2009.

Invocând prevederile art.480 din noul Cod de procedură civilă, a apreciat că hotărârea primei instanțe este nelegală și se impune a fi reformată câtă vreme ea a ignorat încălcările aduse reglementărilor în materia exercițiului de către acționarii societății a drepturilor si obligațiilor societare. În aprecierea reclamantului-apelant, din perspectiva argumentelor primei instanțe, rezultă că s-a făcut abstracție de efectul negativ pe care l-au produs asupra ordinii societare si a intereselor acționarilor minoritari, hotărârile adoptate in cadrul A__ contestate. În acest sens, a relevat faptul că în ședința adunării generale a societarii din data de 22.05.2009, s-a decis majorarea capitalului social al societarii prin aportul acționarilor in numerar cu suma de 32.000 lei de la valoarea actuala de 90.564,30 lei la valoarea de 122.xxxxx lei, aport care a condus la majorarea capitalului cu 30% din valoarea totala subscrisă, astfel încât valoarea totală a acestuia a devenit 122.xxxxx lei, iar împărțit în 1.225.643 acțiuni nominative a generat o valoare de câte 0,10 lei/acțiune.

Reclamantul a mai susținut că structura capitalului social, modificată ca efect a majorării lui valorice, a condus la diminuarea procentuală a acțiunilor deținute de dumnealui de la un procent de 10,72% la un procent de 7,92% din totalul acțiunilor deținute de către acționari.

Apelantul-reclamant a mai susținut că, în ședința adunării generale a societarii din data de 14.05.2010, s-a decis cooptarea unui nou acționar in persoana numitului H__ A___, cu o participare de 22.400 lei si majorarea capitalului social al societarii cu suma de 34.600 lei de la valoarea actuala de 122.564,30 lei la valoarea de 157.164,30 lei, prin aportul in numerar al acționarilor M____ N______ si M____ I____ cu o participare de cate 6100 lei fiecare, astfel că după majorarea de capital al societarii, valoarea acestuia a devenit 157.164,30 lei, iar împărțit în 1.571.643 acțiuni nominative la o valoare de 0,10 lei/actiune. În acest fel, reclamantul-apelant a susținut că efectul produs a fost acela al unei majorări valorice a capitalului social și totodată la diminuarea procentuala a acțiunilor deținute de persoana sa de la un procent de 7,92% la un procent de 6,18% din totalul acțiunilor deținute de către acționari.

În aprecierea apelantului, din cele hotărâte in cadrul celor doua adunări generale reiese în mod evident ca familia M____ a urmărit monopolizarea întregii societăți, prin preluarea controlului asupra acesteia realizata prin participării de acțiuni care sa le permită deținerea majoritarii capitalului societarii, pentru a dispune in interesul lor exclusiv, aceștia urmărind exercitarea controlului prin liberul arbitru asupra activității societarii si a deciziilor care privesc existenta si funcționarea acesteia, iar pe de alta parte, la limitarea controlului acționarilor minoritari asupra societarii, prin diminuarea procentuala a numărului de acțiuni.

Altfel spus, a susținut că prin majorarea succesivă a capitalului social fără manifestarea expresa a consimțământului tuturor acționarilor minoritari, s-a urmărit diminuarea numărului si valorii acțiunilor deținute de către aceștia si, implicit, a cotei-parti care le revenea din patrimoniul social.

Așa fiind, apelantul-reclamant a apreciat că se poate vorbi, fără echivoc, despre o preluare abuzivă a controlului asupra societății prin majorarea de capital dispusa cu incalcarea dreptului de vot al acționarilor minoritari si fraudarea drepturilor acționarilor minoritari ai societarii, considerând că astfel de hotărâri, emise printr-un exercițiu decizional abuziv în ceea ce privește structura si conducerea societarii din partea acționarilor care dețin sau au dobândit majoritatea acțiunilor din capitalul social al societății în modalitatea expusă, cade sub sancțiunea nulității absolute, lipsindu-le de efecte juridice.

În opinia apelantului, liberul arbitru în cadrul societății din partea acționarilor majoritari se poate manifesta si prin anumite forme mascate de înlăturare a acționarilor minoritari din societate, prin metoda unor majorări succesive de capital, fără un raționament societar justificabil și că, în contextul în care s-a decis și modificarea actelor constitutive ale societății, impactul asupra acționarilor minoritari este indiscutabil negativ, cu efecte prejudiciabile in exercițiul drepturilor si intereselor lor societare, deoarece le limitează contribuția la viața societară si la luarea deciziilor importante, precum și la încasarea beneficiilor aferente acestor drepturi.

În sprijinul susținerilor sale, apelantul-reclamant a invocat dispozițiile art.136¹ din Legea nr.31/1990, conform cărora acționarii trebuie sa își exercite drepturile cu bună-credință, cu respectarea drepturilor și a intereselor legitime ale societății și ale celorlalți acționari.

Or, în cauza, în aprecierea apelantului, este evidentă reaua-credință a acționarilor majoritari ai societății manifestată prin frecventa adoptării unor hotărâri de majorare a capitalului social ca rezultat al exprimării unei poziții arbritare, abuzive si discreționare prin care se tinde la eliminarea sa din societate, cu efectul diminuării procentului de acțiuni deținute din capitalul social al societății pentru ca, în acest mod, votul pe care ar fi îndreptățit să îl exprime, să fie nesemnificativ, în luarea deciziilor care privesc viața societății și să îl lipsească de protecția drepturilor sale ca acționar societar.

În sprijinul opiniei sale, apelantul a invocat lipsa unei cauze valabile a hotărârilor adunării generale a căror nulitate s-a solicitat, datorită scopului urmărit de ceilalți acționari, cu trimitere la prevederile art.938 pct.4 C. civ. anterior, susținând lipsa bunei-credințe a acestora la momentul adoptării celor două hotărâri care a r antrena și nelavalibitatea cauzei juridice a acestora.

Apelantul a mai subliniat că dreptul de a solicita anularea deciziei sociale face parte dintre drepturile subiective pe care doctrina juridica le denumește proprii, inerente calității de asociat sau acționar si care, având valoare imperativă, nu poate fi eradicat prin clauze statutare si nici nu poate face obiectul unei renunțări anticipate din partea titularului, astfel ca instanța de fond trebuie sa analizeze toate motivele de nelegalitate a hotărârii AGEA invocate.

Din aceasta perspectivă, a susținut că sancțiunea nulității absolute este atrasă atât în cazul încălcării unor norme imperative, cat si in cazul dovedirii unei fraude care lezează drepturile si interesele altor acționari ai societății, având în vedere ca hotărârile societare adoptate cu încălcarea acestora au la baza o cauză ilicită, prin analizarea naturii interesului ocrotit prin norma juridica edictata de dispozițiile legale enunțate.

Pârâta-intimată C________ S.A. nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat la dezbaterea orală a apelului în fața instanței de apel.

Analizând sentința atacată din perspectiva criticilor aduse prin motivele de apel și ale limitelor devolutive ale apelului consacrate de art.477-479 C. pr.civ., Curtea apreciază că apelul este nefondat, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.

Principala critică a apelantului-reclamant cu privire la cele două hotărâri adoptat de adunarea generală a acționarilor societății-pârâte, este legată de o pretinsă cauză ilicită urmărită de ceilalți acționari. Or, așa cum rezultă din prevederile art.967 C. civ. anterior, în vigoare la data adoptării celor două hotărâri, cauza licită este prezumată de lege până la proba contrară.

Pe de altă parte, Curtea constată că prin cele două hotărâri A__ atacate, s-a decis majorarea consecutivă a capitalului social prin noi subscripții, ceea ce în mod evident a determinat o schimbare a structurii participării la formarea capitalului social. Prin urmare, împrejurarea invocată de către reclamant – diminuarea cotei sale de participare la formarea capitalului social, precum și a beneficiile și pierderile societății – reprezintă o consecință logică și firească a majorării capitalului social, prin cele două hotărâri atacate.

Aspectele invocate de către reclamant – reaua credință a celorlalți acționari și intenția lor de a-l elimina din societate sau cel puțin de a-i reduce participarea la luarea deciziilor – nu poate fi reținută din simpla împrejurare că prin cele două hotărâri A__ s-a ajuns la diminuarea întinderii participării reclamantului la viața societății. Din această perspectivă, prima instanță a remarcat în mod judicios că o diminuare a participării sale de la 10,72% la 6,18%, nu reprezintă o modificare substanțială care să determine, prin ea însăși, o atare concluzie, respectiv lipsa bunei-credințe a celorlalți acționari. Altfel spus, acest efect al celor două hotărâri A__, de reducere a cotei de participare a reclamantului cu cca. 4,5 procente, nu este de natură, prin ea însăși, a naște prezumția simplă de ilicitate a scopului urmărit de ceilalți acționari, de natură a înlătura prezumția legală relativă de licitate a cauzei unui act juridic.

Pe de altă parte, Curtea mai constată că majorarea capitalului social constituie o operațiune permisă de lege, în condițiile hotărâte de către asociați, iar reclamantul nu invocă încălcarea vreunui drept concret al său, provenit din lege ori conferit de statut, în legătură cu această majorare a capitalului social, nici măcar că ar fi fost dispus să cumpere el însuși la majorarea capitalului social, prin subscripții noi, în vederea păstrării ori majorării cotei sale de participare la formarea acestuia, în virtutea unui drept de preferință conferit de statut. De altfel, Curtea constată că acest aspect a mai făcut obiectul analizei judiciare într-un proces anterior – dosar nr.XXXXXXXXXXX – iar în cuprinsul sentinței civile nr.343/27 iunie 2012 Tribunalul T____ a reținut caracterul nefondat al criticii reclamantului, legată de încălcarea dreptului său de preferință, privind subscrierea de noi acțiuni, în contextul în care reclamantul nu s-a prezentat la ședințele adunărilor generale pentru a-și exercita acest drept.

În raport de aceste considerente expuse, Curtea constată că simpla diminuare a cotei de participare a reclamantului la viața societății nu reprezintă o împrejurare care să determine prin ea însăși nulitatea celor două hotărâri A__, astfel că, în lipsa altor dispoziții legale sau statutare încălcate, atât acțiunea deferită primei instanțe, cât și prezentul apel apar a fi nefondate.

În consecință, Curtea va face aplicarea art.480 alin.1 C. pr.civ. și va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul-apelant P_____ J___ P_____ în contradictoriu cu pârâta-intimată C________ S.A., împotriva sentinței civile nr.257/11 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul T____ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare hotărâre A__.

Întrucât nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul-apelant P_____ J___ P_____ în contradictoriu cu pârâta-intimată C________ S.A., împotriva sentinței civile nr.257/11 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul T____ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare hotărâre A__.

Fără cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 octombrie 2014.

Președinte, Judecător, Ș_____ L_______ A_____ R______ S_____

Grefier,

L_______ B____

Red.Ș.L./08.12.2014

Dact.B.L.G./08.12.2014 - 4 ex.

Prima instanță-Tribunalul T____

Judecător-E_____ S_______