Dosar nr. XXXXXXXXXXX (Număr în format vechi 1026/2015)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 382R2015

Ședința publică de la 10 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE I_____ G________

JUDECĂTOR V_______ D_______

JUDECĂTOR I____ C____

GREFIER M_____ I______

Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de revizuentul B_________ S_____ V_______, împotriva deciziei civile nr. 269 din data de 03.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a V-a Civilă în dosarul nr. xxxxx/3/2012, în contradictoriu cu intimata __________________.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 20 mai 2015, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 27.05.2015, 03.06.2015 și apoi la 10.06.2015, când a decis următoarele:

C U R T E A

Prin decizia civilă nr.269 din 03.02.2014 Curtea de Apel București Secția a V-a Civilă a admis recursul declarat de către recurenta pârâtă __________________ împotriva sentinței civile nr. 1640/28.02.2013, pronunțată de către Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. xxxxx/3/2012 și a modificat în parte sentința civilă recurată, în sensul că a respins ca neîntemeiat și capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a Hotărârii A__ __________________ din data de 18.10.2012 (sau în subsidiar, anularea acestei hotărâri), precum și cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. A păstrat restul dispozițiilor sentinței atacate și a respins ca nefondat recursul declarat de către recurent reclamant B_________ S_____ V_______.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că prin sentința civilă nr. 1640 din 27.02.2013 Tribunalul București – Secția a VI a Civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B_________ Ș_____ V_______ în contradictoriu cu pârâta __________________ și a constatat nulitatea absolută a hotărârii adunării generale a asociaților __________________ din data de 18.10.2012. A respins capătul de cerere având ca obiect radierea din registrul comerțului a înregistrării majorării capitalului social al __________________ și a modificării actului constitutiv, înregistrării efectuate în baza hotărârii A__ din data de 18.10.2012 și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în sumă de 5.031,05 lei.

Cu privire la recursul declarat de pârâta _________________, instanța a constatat că în timp ce reclamantul a susținut nelegala convocare a A__ din 18.10.2012 care atrăgea, implicit, inexistența cvorumului, întrucât A__ din 8.10.2012 nu fusese legal constituită, motivat de neindicarea ordinii de zi în cuprinsul convocatorului și neprezentării asociaților, instanța de fond, ulterior respingerii ca nefondate a acestor motive de nulitate invocate de către reclamant, reține neîntrunirea cvorumului necesar ținerii A__ motivat de neprezentarea reclamantului în ședința A__ din 18.10.2012 și, pe cale de consecință, neîntrunirea votului tuturor asociaților, conform art. 192 alin. 2 din Legea nr.21/1990, aspect sub care motivarea hotărârii este contradictorie.

Așadar, cum instanța de fond a stabilit legala convocare a A__ din 8.10.2012 și, respectiv din 18.10.2012, nu poate fi reținută susținerea reclamantului în sensul că A__ din 18.10.2012 este nelegală ca o consecință a nelegalității A__ din 8.10.2012, raportat la modalitatea de convocare a A__ și de locul ținerii acesteia la sediul secundar al societății pârâte.

În acest sens, art. 192 alin. 1 coroborat cu art. 193 alin. 3 din Legea nr.31/1990 prevede că, în cazul în care la prima convocare adunarea generală constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii majorității cerute, la cea de-a doua convocare, adunarea poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numărul de asociați și partea de capital social reprezentat în adunare.

Și dispozițiile art. 2.5, Cap.IV din Actul Constitutiv al societății recurente pârâte stabilesc: „Hotărârile se vor adopta cu majoritatea absolută a asociaților și a părților sociale reprezentate la adunare”.

Prevederea art. 192 alin. 2 din L.S.C., în sensul că pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel, are în vedere caracterul intuituu personae al societății cu răspundere limitată, regula putând însă fi amendată prin stipularea unei majorități calificate pentru luarea hotărârii, prin actul constitutiv.

Acțiunea în anulare/nulitate are caracterul unei acțiuni sociale, deoarece ea este exercitată exclusiv în folosul societății și nu pentru valorificarea unui interes personal,chiar dacă implicit are și consecințe de această natură.

Voința societății nu se confundă cu suma voințelor individuale ale asociaților, societatea având o voință proprie, care poate să nu fie formată din totalitatea voințelor individuale, ea trebuie să reprezinte voința unei majorități a asociaților, prin sacrificarea minorității, creându-se prezumția că voința majorității echivalează cu voința socială.

În formarea voinței sociale, manifestarea voinței individuale suferă o dublă îngrădire: interesul societății și voințele celorlalți asociați, în speță voința asociatului majoritar, această subordonare a voinței individuale justificându-se pe considerente de bună funcționare a societății.

În consecință, dreptul de vot nu este acordat în interesul personal al acționarului, ci în interesul general al societății.

Deși instanța nu apreciază oportunitatea hotărârii A__ __________________ de majorare a capitalului social în interesul societății, motivat de contractarea unei linii de credit, astfel cum a arătat recurenta pârâtă, constată că nici reclamantul nu a contestat că hotărârea de majorare a capitalului social ar fi în interesul societății, ci doar în detrimentul personal al reclamantului, căruia i-a fost diminuată astfel participarea la capitalul social al societății, deși acesta nu a justificat în nici un fel neparticiparea sa în cadrul A__ din 18.10.2012 sau netransmiterea într-o altă modalitate (ex: prin corespondență sau prin notificare, etc.) a poziției sale cu privire la majorarea capitalului social al societății, ceea ce se constituie într-un abuz de drept din partea asociatului minoritar, astfel cum corect a susținut recurenta pârâtă.

În speță nu s-a invocat și nu s-a probat de către reclamant că prin hotărârea A__ din 18.10.2012 s-ar fi adoptat măsuri contrare interesului general al _________________ sau care să fie exprimarea unor interese strict personale ale asociatului majoritar, astfel încât reclamantul nu a probat că prin hotărârea A__ atacată este încălcată cerința fundamentală a promovării interesului social, neexistând un conflict de interese între societate și poziția asociatului majoritar, deținător a unei cote de 95% din capitalul social al societății, care a contribuit la formarea voinței sociale prin votul său.

În practica judiciară și în doctrină s-a constatat a fi lovite de nulitate absolută hotărârile A__ care au fost luate prin excluderea acționarilor/asociaților care aveau dreptul să voteze și prin votul lor ar fi putut să influențeze rezultatul votului.

În speță însă, reclamantul, asociat minoritar, nu a fost exclus de la vot, acesta neprezentându-se la A__ din 18.10.2012 din motive personale, nejustificat, iar votul său, așa cum arată în mod corect recurenta, nu ar fi putut influența hotărârea adoptată, cota sa de participare la capitalul social al societății, de 5%, neasigurându-i o astfel de influență în cadrul adunării generale ale asociaților societății pârâte-recurente.

Dată fiind această situație de fapt, s-a constatat că prin neparticiparea voluntară a reclamantului la adunările generale ale asociaților poate bloca adoptarea unor hotărâri în interesul societății și prejudicierea implicită a interesului social, în condițiile în care prin neparticiparea reclamantului și nemanifestarea votului nu s-ar putea adopta o hotărâre care vizează modificarea actului constitutiv al societății în beneficiul acesteia, ceea ce se constituie într-un veritabil abuz de drept al reclamantului, în calitatea acestuia de asociat minoritar.

Așa fiind, în mod neîntemeiat prima instanță nu a dat eficiență dispozițiilor art. 2.5. din Actul Constitutiv al societății care acordă posibilitatea absolută a asociaților și a părților sociale reprezentate la adunare, în caz contrar activitatea societății putând fi blocată în mod discreționar de către reclamant-asociat minoritar, mai ales că societatea pârâtă are o situație specială, având doar doi asociați, unul majoritar, deținător a 95% din capitalul social și reclamantul, cu o cotă minoritară de 5% din capitalul social, iar din cele susținute de către reclamant, cât și de către societatea pârâtă, rezultă că între cei doi asociați nu mai există acel affectio societatis, indispensabil în cazul societăților comerciale cu răspundere limitată.

Instanța de fond a apreciat că dacă adunarea nu putea lua hotărârea de majorare a capitalului social din cauza neîntrunirii votului tuturor asociaților, asociatul nemulțumit se poate retrage din societate.

A susține însă că un asociat majoritar, deținător al unui procent de 95% din capitalul social și a 19 părți sociale (din totalul de 20 părți sociale), nu poate decide în interesul societăți modificarea actului constitutiv al acesteia, prin majorarea capitalului social, deoarece asociatul minoritar nu se prezintă la adunarea generală și nu își exprimă votul necesar formării unanimității, motiv pentru care asociatul majoritar ar urma să se retragă din societate dacă îl nemulțumește faptul că nu poate adopta hotărârea, înseamnă a încuraja abuzul de drept al minorității și, implicit, blocarea activității societății, prin acordarea priorității unui interes personal în detrimentul interesului social.

Curtea a constatat astfel că, în speță, a fost respectat principiul egalității în drepturi a asociaților, precum și principul exercitării cu bună credință a drepturilor de către asociatul majoritar, în cadrul A__ din 18.10.2012, iar principiul majorității nu poate fi limitat decât de apariția abuzului de drept în situația în care se încalcă interesul comun social, în speță, neprobându-se însă existența vreunui abuz de drept din partea asociatului majoritar al societății recurente pârâte, reclamanta nedovedind în cauză reaua-credință a asociatului majoritar, hotărârea adoptată în A__ din 18.10.2012 fiind adoptată pentru interesul social al societății C__________ SRL.

Deși instanța de fond a apreciat că art. 136¹ din Legea nr. 31/1990 este aplicabil doar societăților pe acțiuni, în virtutea dispozițiilor art. 304¹ Cod procedură civilă, care abilitează instanța de control judiciar să analizeze cauza sub toate aspectele, Curtea a constatat că prin Legea nr. 441/2006 s-a modificat Legea nr. 31/1990, prevăzându-se expres în art. 136¹ că acționarii trebuie să-și exercite drepturile cu bună-credință, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale societății și ale celorlalți acționari, principiul exercitării cu bună credință a drepturilor incumbând însă tuturor acționarilor sau asociaților unei societăți comerciale, abuzul de drept reprezentând însăși deturnarea dreptului de la rațiunea sa intrinsecă exprimată în scopul pentru care a fost recunoscut și garantat sau utilizarea dreptului în alte scopuri decât cele avute în vedere prin lege.

Exercitarea cu bună credință a drepturilor acționarilor/asociaților poate fi interpretată prin prisma unei obligații de loialitate ce incumbă acestora față de societate, care este consecința intenției comune a acestora de a constitui o societate care să desfășoare o activitate comercială în scopul obținerii de beneficii, cât și abținerea de la orice acțiuni contrare interesului general al societății.

Dispozițiile art. 136¹ din Legea nr.31/1990 sancționează abuzul acționarilor/asociaților, fie ei majoritari sau minoritari, ca un ultim remediu în încercarea de a pune de acord interesele personale ale acestora cu interesul general al societății, în caz contrar ajungându-se la încălcarea acestui interes social, ceea ce are ca efect împiedicarea funcționării societății și în final dispariția acesteia.

Cum hotărârea A__ de majorare a capitalului social din 18.10.2012 a fost adoptată în interesul societății și, implicit, al asociaților, fiind singura soluție prin care societatea putea contracta creditul necesar redresării sale, atitudinea reclamantului nu are legătură cu încălcarea prevederilor legale de adoptare a hotărârii și cu protejarea interesului societar, interesul societar fiind în mod evident acela de a menține societatea în stare de funcționare, ce s-a împlinit prin majorarea capitalului social, astfel că atitudinea reclamantului este contrară interesului societar, după cum corect a susținut recurenta pârâtă.

Așa fiind, Curtea a constatat că în mod nelegal și netemeinic prima instanță a constatat nulitatea hotărârii A__ __________________ din 18.10.2012, acțiunea reclamantului fiind neîntemeiată în totalitate.

Împotriva acestei soluții a formulat cerere de revizuire revizuentul B_________ Ș_____ V_______ solicitând admiterea cererii de revizuire, rejudecarea pe fond a cauzei, admiterea recursului său și respingerea în tot a recursului declarat de intimata C__________ SRL și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.1640 din 28.02.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a Vl-a Civilă în ceea ce privește constatarea nulității absolute a hotărârii adunării generale a asociaților societății C__________ SRL din data de 18.10.2012, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, revizuentul arată că asociatul R___ Ș_____ B_________ avea la data Hotărârii A__ atacate 95% din părțile sociale ale societății, din acestea 90% dobândite prin Contractul de Cesiune atestat sub nr. 146/11.07.2011 de avocat G____ C_____ G______ (la acel moment valabil), iar 5% le deținea anterior acestui moment. Contractul de cesiune a fost însă anulat de către Curtea de Apel București prin decizia civilă nr. 1097/A din 14.11.2014 pronunțată în dosarul xxxxx/3/2013.

Arată revizuentul că decizia civilă nr. 1097/A din 14.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul xxxxx/3/2013 a fost primită prin poștă la 16.03.2015, și ca urmare a efectelor acesteia a introdus în termen legal prezenta cerere de revizuire, pentru a transpune în drept efectele acesteia, și a restabili legalitatea actelor societare.

Cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 5, arată că potrivit doctrinei și practicii constante a instanței supreme și a celorlalte instanțe judecătorești: „O hotărâre judecătorească intervenită după soluționarea litigiului în fond poate fi considerată în anumite situații ca act nou, care să poată fi invocat într-o cerere de revizuire și anume atunci când acea hotărâre a fost obținută pe baza unei cereri introdusă înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea, într-o atare situație, se apreciază că hotărârea invocată ca act nou nu putea fi înfățișată în acel litigiu, întrucât nu era în putința părții să determine pronunțarea ei la o dată anterioară, spre a fi în măsură a se servi de ea.”

Așa cum se observă din decizia civilă nr. 1097/A din 14.11.2014, cererea introductivă de instanță în dosarul în care s-a pronunțat a fost 11.03.2013, deci anterior datei de 03.02.2014, data pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită. Este îndeplinită astfel condiția de „înscris nou” întrucât aceasta nu exista și nu putea fi depusă în mod obiectiv în fața instanței de recurs, care a judecat cauza.

De asemenea, înscrisul invocat exista la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită, întrucât se referă la „situații atestate de alte înscrisuri preexistente” încă din timpul procesului de fond, anume o acțiune de anulare (introdusă la 11.03.2013) a unui contract de cesiune (încheiat la 11.07.2011), ambele preexistente pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, dar respectivul Contract de Cesiune, la data pronunțării acesteia era considerat valabil nefiind pronunțată decizia civilă nr. 1097/A din 14.11.2014 prin care a fost anulat.

Înscrisul nu a putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, având în vedere că hotărârea a fost pronunțată ulterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Se mai arată că înscrisul invocat pentru revizuire este determinant în sensul că dacă ar fi fost cunoscut instanței cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată. Astfel, consecințele juridice ale nulității Contractului de Cesiune sunt că asociatul majoritar B_________ R___ G______ (90% din părțile sociale și drepturile de vot) nu a fost convocat și nu a votat majorarea de capital, cu consecința exprimării nevalabile a voinței societare diminuării cotei acestuia ca urmare a unei decizii la care nu a fost convocat și nu a participat de la 90% la 0,18%, fapt ce atrage nulitatea absolută atât a convocării A__, cât și a Hotărârii A__ din 18.10.2012, potrivit art. 192,193 (3) și 195 din Legea 31/1990, fapt necunoscut instanței de recurs.

Instanța de recurs și-a motivate decizia de admitere a recursului și de menținere ca valabilă a Hotărârii A__ din 18.10.2012 pe teoria abuzului de drept al asociatului minoritar (revizuentul cu 5%) față de interesul societății și al asociatului majoritar (B_________ R___ Ș_____ - 95% la data adoptării hotărârii), înfrângând astfel principiul unanimității modificării actului constitutiv prevăzut în art. 192 (2) din Legea 31/1990 și în Cap. III, art. 2.2 și Cap. VII, art. 1.1 din Actul Constitutiv, situație care nu mai subzistă ca urmare a anulării Contractului de Cesiune prin decizia civilă nr. 1097/A pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul xxxxx/3/2013, întrucât singurul care a votat pentru majorarea de capital a fost B_________ R___ Ș_____, care în realitate avea doar 5% din părțile sociale și drepturile de vot în societate și era asociat minoritar, având același procent ca și revizuentul. Prin urmare situația de fapt și de drept avută în vedere de către instanța de recurs a cărei hotărâre a atacat-o cu prezenta cerere de revizuire era total diferită decât cea rezultată din decizia civilă pe care se întemeiază revizuirea.

În rejudecarea pe fond a recursurilor ca urmare a admiterii cererii de revizuire, revizuentul arată că reiterează toate susținerile și cererile formulate atât în fața instanței de fond, cât și în susținerea recursului formulat de el și împotriva recursului formulat de intimată.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, art. 192 și 193 și 195 din Legea nr.31/1990.

Intimata __________________ a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de revizuire în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca netemeinică și nelegală, și, pe cale de consecință, menținerea deciziei civile nr. 269/2014 ca fiind temeinică și legală, cu obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată.

De asemenea, la termenul din 20.05.2015 intimata a invocat și excepția tardivității cererii de revizuire.

Analizând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art.137 Cod Procedură Civilă, excepția tardivității invocată de intimata C__________ SRL, Curtea apreciază că aceasta nu este întemeiată.

Astfel, potrivit dispozițiilor art.324 alin.1 pct.4 Cod Procedură Civilă, în cazurile prevăzute la art.322 pct.5 termenul de revizuire este de o lună și se va socoti din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă.

Având în vedere că înscrisul nou ce se invocă în susținerea cererii de revizuire este o hotărâre judecătorească ce nu exista la data soluționării recursului în care a fost pronunțată decizia contestată, Curtea apreciază că nu se poate aprecia că data la care revizuentul ar fi luat cunoștință de înscrisul nou este data pronunțării deciziei civile nr. 1097/A din 14.11.2014, după cum susține intimatul în motivarea excepției de tardivitate, câtă vreme nici la acea dată hotărârea judecătorească nu exista ca înscris, în materialitatea sa, astfel încât să poată fi „înfățișat”.

În consecință, data la care se prezumă că revizuentul a luat cunoștință de înscrisul nou este data la care s-a efectuat comunicarea hotărârii, și având în vedere că intimata nu a contestat că data comunicării hotărârii ar fi 16.03.2015, Curtea apreciază că cererea de revizuire este depusă în termenul legal de o lună.

În privința susținerilor intimatei în sensul că înscrisul invocat de revizuent nu ar îndeplini condiția de a fi un înscris nou, „descoperit” după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, Curtea constată că în practică s-a decis în mod constant că o hotărâre judecătorească intervenită după soluționarea litigiului în fond poate fi considerată, în anumite situații, ca act nou, și anume când acea hotărâre a fost obținută pe baza unei cereri introduse înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea.

Cum în cauză, formal, decizia civilă nr. 1097/A din 14.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a V-a Civilă în dosarul xxxxx/3/2013 îndeplinește condiția de a fi fost pronunțată în soluționarea unei cereri de chemare în judecată formulată anterior soluționării definitive a cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr.xxxxx/3/2012, se apreciază că din acest punct de vedere, cererea de revizuire nu este inadmisibilă.

Curtea constată însă că în cauză înscrisul invocat în susținerea revizuirii nu îndeplinește condiția de a fi determinant în raport cu considerentele pe care se întemeiază soluția instanței de recurs.

Astfel, așa cum arată și revizuentul, soluția instanței de recurs s-a bazat în principal pe teoria abuzului de drept al asociatului minoritar, respectiv revizuentul din prezenta cauză, care însă continuă să fie minoritar și în urma pronunțării deciziei civile nr. 1097/A din 14.11.2014 în dosarul xxxxx/3/2013 al Curții de Apel București Secția a V-a Civilă, procentul deținut de acesta de 5% din capitalul social al C__________ SRL rămânând neschimbat.

De asemenea, Curtea apreciază că înscrisul invocat de revizuent nu este determinat nici în privința considerentelor instanței de recurs cu privire la neinvocarea și neprobarea de către revizuentul din prezenta cauză a faptului că prin hotărârea din 18.10.2012 s-ar fi adoptat măsuri contrare interesului general al societății sau care să fie exprimarea unor interese strict personale ale asociatului B_________ R___ Ș_____.

A mai reținut instanța de recurs și că în speță, revizuentul, asociat minoritar, nu a fost exclus de la vot, acesta neprezentându-se la A__ din 18.10.2012 din motive personale, nejustificat, iar votul său oricum nu ar fi putut influența hotărârea adoptată, cota sa de participare la capitalul social al societății de 5% neasigurându-i o astfel de influență în cadrul adunării generale. Având în vedere că așa cum s-a arătat deja, în urma pronunțării deciziei civile nr. 1097/A din 14.11.2014 cota de participare a revizuentului la capitalul social al C__________ SRL rămâne tot de 5%, nici aceste considerente ale instanței de recurs nu sunt influențate de hotărârea amintită.

În ce privește susținerea revizuentului în sensul că asociatul majoritar B_________ R___ G______ nu ar fi fost convocat, respectiv nu ar fi participat la adunarea generală și nici nu ar fi votat majorarea de capital, ca o consecință a anulării contractului de cesiune încheiat între B_________ R___ G______ și B_________ R___ Ș_____, Curtea apreciază că atâta timp cât prin promovarea unei căi ordinare de atac nu este permisă schimbarea cauzei cererii de chemare în judecată, cu atât mai puțin acest lucru ar putea fi permis prin promovarea unei căi extraordinare de atac, cum este revizuirea.

În plus, Curtea constată că oricum, B_________ R___ G______, în calitate de administrator al C__________ SRL a fost acela care a efectuat convocările și a și participat la ambele adunări generale.

Față de toate aceste considerente, constatând că în speță înscrisul invocat de revizuent nu îndeplinește toate condițiile legale pentru a atrage revizuirea deciziei instanței de recurs, Curtea va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepția tardivității cererii de revizuire ca neîntemeiată.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B_________ S_____ V_______, împotriva deciziei civile nr. 269 din data de 03.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a V-a Civilă în dosarul nr. xxxxx/3/2012, în contradictoriu cu intimata __________________ ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

I_____ G________ V_______ D_______ I____ C____

GREFIER

M_____ I______

Red.I.G./dact.I.G