R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. xxxxx/2013

Ședința publică din data de 02 Decembrie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A___ M______ I__

JUDECĂTOR: A______ M____ C________

JUDECĂTOR: M______ S______

GREFIER: M______ N_____

S-a luat spre examinare recursul promovat de recurenta S_________ DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA SA, împotriva Sentinței civile nr. 1107 din data de 12.04.2013 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimata __________________ ca obiect anulare hotărâre A__.

Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au avut loc la data de 25.11.2013, când instanța a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de azi pentru a da posibilitate părților de a formula concluzii scrise, încheierea de ședință de la acea dată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 1107 din data de 12.04.2013 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta S_________ DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. S____ S.A. și obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 12.895,22 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele:

Prin primul punct din hotărârea adunării generale extraordinare a pârâtei S.C. S____ S.A. nr. 119/20.12.2012 s-a hotărât aprobarea termenilor și a condițiilor, arătate în procesul verbal al ședinței din acea dată, de achiziționare de către pârâtă de la numita _____________________________ juridică română afiliată, a activelor constând în Fondul de comerț aferent activității desfășurate de aceasta din urmă, de comerț cu ridicata, precum și de comerț cu amănuntul, a materialului lemnos și al materialelor de construcții și echipamentelor sanitare și a altor bunuri, conform activităților autorizate (fila 11).

După cum rezultă din procesul verbal al H____ nr. 119/20.12.2012 a pârâtei S.C. S____ S.A., reclamanta S_________ DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA S.A., în calitate de acționar al pârâtei, a participat la ședința adunării generale extraordinare a pârâtei din 20.12.2012 și a votat împotriva punctului de pe ordinea de zi cu privire la care s-a adoptat hotărârea contestată (filele 47-61).

Potrivit dispozițiilor art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, în forma în care era în vigoare acest act normativ la data adoptării H____ contestate, „hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței”.

După cum s-a statuat și în doctrină și în practica judiciară, hotărârea adunării generale a unei societăți comerciale „poate fi supusă controlului de legalitate în condițiile Legii societăților comerciale, dar nu și unui control de oportunitate (în caz contrar, instanța ar interveni în funcționarea societății în locul organelor sale, ceea ce este inadmisibil – C.S.J., s.__________________/2001, în B.J. 1990-2003, p. 341)” (St.D. Cărpenaru, S. D____, C. P______, Gh. P______ – „Legea societăților comerciale. Comentariu pe articole. Ediția a 4-a”, Editura C.H. B___, pag. 496).

Astfel, cât privește oportunitatea adoptării hotărârii AGEA contestate, tribunalul reține că aceasta nu poate fi cenzurată în condițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990, raportat la efectele pe care le-ar produce hotărârea respectivă sau la condițiile economice în care a fost adoptată, câtă vreme aceasta nu este nelegală.

Prin acțiunea ce face obiectul dosarului de față, reclamanta a invocat ca și motive de nulitate a hotărârii AGEA atacate, faptul că aceasta a fost adoptată cu abuz de majoritate și faptul că este contrară intereselor pârâtei. Astfel, reclamanta a invocat faptul că prin aceasta se pune în practică o strategie economică a grupului de societăți aflate sub controlul Lasselberger GMBH Viena. În acest sens, reclamanta a invocat existența și a altor operațiuni în care a fost implicată pârâta cu numita Lasselberger GMBH Viena. După cum rezultă din motivarea cererii ce face obiectul dosarului de față, pe care tribunalul trebuie să o aibă în vedere întocmai, în baza principiului disponibilității, reclamanta a invocat adoptarea hotărârii AGEA a pârâtei S.C. S____ S.A. nr. 119/20.12.2012 cu abuz de majoritate, tocmai din perspectiva faptului că prin această hotărâre sunt favorizați acționarii ce au votat în favoarea adoptării acesteia, deși adoptarea acestei hotărâri este contrară interesului societății.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 136 ind. 1 din Legea nr. 31/1990, „acționarii trebuie să își exercite drepturile cu bună-credință, cu respectarea drepturilor și a intereselor legitime ale societății și ale celorlalți acționari”. Raportat la acest text legal, a cărui incidență a fost invocată de către reclamantă, tribunalul reține că buna-credință este prezumată potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 2 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, astfel că sarcina probei relei-credințe a acționarilor pârâtei ce au votat în favoarea adoptării hotărârii AGEA contestate, revine reclamantei. Tot așa, tribunalul reține că față de prevederile art. 1169 din vechiul Cod civil, aplicabile în cauză față de prevederile art. 230 lit. a din Legea nr. 71/2011, potrivit cărora „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”, reclamantei îi revine sarcina probei și cu privire la caracterul contrar intereselor legitime ale societății pârâte a hotărârii AGEA a pârâtei nr. 119/20.12.2012.

Raportat la prevederile art. 136 ind. 1 din Legea nr. 31/1990, s-a susținut în doctrină că „dată fiind importanța în asigurarea bunei funcționări a societății comerciale a respectării cerințelor privind exercițiul drepturilor acționarilor, prevederile art. 136 ind. 1 sunt de ordine publică”, iar „în măsura în care unii acționari dovedesc că hotărârea adunării generale încalcă interesele legitime ale societății, ale unora dintre acționari și/sau este luată cu rea-credință, instanța de judecată ar trebui să pronunțe nulitatea absolută a hotărârii adunării generale”, în același timp, independent de existența unei acțiuni în nulitate, acționarii vătămați prin încălcarea art. 136 ind. 1 păstrând dreptul de a cerere despăgubiri acționarilor care le-au produs aceste prejudicii (St.D. Cărpenaru, S. D____, C. P______, Gh. P______ – „Legea societăților comerciale. Comentariu pe articole. Ediția a 4-a”, Editura C.H. B___, pag. 527). Această opinie nu poate fi adoptată însă și de către acest tribunal, în lipsa unei prevederi legale în acest sens, si date fiind prevederile legale exprese ale art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, care circumscriu în mod expres limitele în care poate fi anulată o hotărâre a adunării generale a unei societăti comerciale, la cazurile în care aceasta încalcă legea si cazurile în care aceasta încalcă actul constitutiv al societătii comerciale respective.

Fată de aceste din urmă prevederi legale, tribunalul a apreciat că exercitarea de către actionari cu rea-credintă sau cu încălcarea drepturilor și a intereselor legitime ale societății și ale celorlalți acționari, poate antrena doar răspunderea acestora fată de societate, respectiv fată de ceilalti actionari, ale căror drepturi au fost astfel încălcate, însă nu poate atrage anihilarea vointei societătii comerciale însesi, astfel cum aceasta a fost exprimată prin hotărârile adoptate de adunările generale ale actionarilor sau, după caz, asociatilor săi. Aceasta deoarece societatea comercială însăsi trebuie să se bucure, potrivit art. 12 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, de principiul libertătii sale de vointă, astfel cum aceasta este exprimată prin adoptarea de hotărâri de către adunarea generală a actionarilor sau asociatilor săi, si asa cum societatea comercială este o persoană diferită de actionarii si asociatii săi, tot astfel si vointa acesteia poate fi contrară vointei unei părti din asociatii săi, legea stabilind ponderea pe care trebuie să o aibă voturile necesare adoptării unei hotărâri de către actionarii societătii comerciale pe actiuni, iar actul constitutiv putând înăspri aceste conditii.

În aceste conditii, tribunalul a retinut că de vreme ce actul constitutiv al pârâtei nu a prevăzut conditia unanimitătii pentru adoptarea hotărârilor de către adunarea generală a actionarilor pârâtei, simplul fapt că o parte din actionarii pârâtei au votat contrar hotărârii adoptate, nu poate antrena anularea de plano a acestei hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite conditiile exprese ale art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, iar hotărârea respectivă nu este contrară legii sau actului constitutiv al pârâtei. Astfel, tribunalul retine raportat la motivele invocate de către reclamantă în sustinerea actiunii sale, potrivit principiului disponibilitătii, că acestea nu se circumscriu limitelor prevăzute de dispozitiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, reclamanta invocând în fapt considerente de oportunitate raportat la hotărârea AGEA atacată. Or, aspectele de oportunitate se circumscriu principiului libertătii de vointă a societătii comerciale, privind efectele pe care le-ar putea produce în viitor în patrimoniul pârâtei efectuarea operatiunii hotărâte prin H____ atacată, respectiv câstigul sau pierderea pe care aceasta le-ar suferi, si raportat la acest fapt interesul societătii în încheierea operatiunii respective, aspecte cu privire la care tribunalul retine că nu pot antrena anularea hotărârii AGEA atacate, în conditiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.

Chiar trecând peste aceste considerente, tribunalul a constatat că, si dacă s-ar aprecia că încălcarea dispozitiilor art. 136 ind. 1 din Legea nr. 31/1990, ar putea antrena anularea hotărârii adunării generale a actionarilor unei societăti comerciale, astfel adoptate, totusi în spetă nu a fost probat de către reclamantă faptul că prin hotărârea AGEA nr. 119/20.12.2012 a pârâtei, ar fi fost încălcate drepturile și interesele legitime ale societății și ale celorlalți acționari decât cei care au votat pentru adoptarea acelei hotărâri, si că acestia din urmă ar fi fost de rea-credintă la exprimarea votului lor în AGEA în care a fost adoptată hotărârea atacată.

Astfel, tribunalul a constatat că reclamanta a reprodus în motivarea acțiunii în anulare aspectele invocate în susținerea punctului său de vedere exprimat în AGEA pârâtei nr. 119/20.12.2012. Față de aspectele astfel invocate, tribunalul reține că achiziționarea de către pârâtă de la numita _____________________ unor active nu poate fi apreciată ca fiind contrară intereselor pârâtei raportat la existența unor datorii ale ________________________ de pârâtă, fiind vorba despre aspecte diferite și care nu sunt interdependente, și dimpotrivă putând duce la realizarea creanței pârâtei față de acea societate printr-o eventuală compensare.

Faptul că tranzacția hotărâtă prin H____ atacată ar aduce o pierdere pârâtei, întrucât marfa ar fi greu vandabilă, nu a fost probat de către reclamantă, neputând fi prezumat de către instanță doar raportat la faptul că marfa ar avea un grad de uzură morală și fizică, întrucât nu s-ar putea reține cu caracter general că o marfă cu grad de uzură morală și fizică ar fi mai greu vandabilă față de una nouă, câtă vreme și prețul de vânzare a celei dintâi ar fi inferior celui practicat pe piață pentru marfa nouă, iar posibilitatea de valorificare a unor bunuri în condițiile de piață poate fi stabilită cu caracter de probabilitate doar prin administrarea unei probe cu expertiza tehnică de specialitate, o astfel de probă nefiind solicitată în cauză de către reclamantă, potrivit principiului disponibilității.

În ce privește componența portofoliului de clienți al pârâtei, tribunalul a constatat că nici în acest sens nu s-a probat afirmația reclamantei în sensul că acesta ar fi identic cu cel al numitei ________________________ pe de altă parte, chiar dacă ar fi așa, cu atât mai mult se poate aprecia că pârâta ar avea un interes ca un astfel de portofoliu să nu fie înstrăinat unei alte societăți, pentru preveni existența unui concurent pentru același segment de piață, și deci nici sub acest aspect nu s-ar putea reține că hotărârea atacată ar fi contrară intereselor pârâtei.

Faptul că preluarea de către pârâtă a personalului numitei ______________________ antrena cheltuieli mai mari ale acesteia cu salariile, nu denotă faptul că o astfel de operatiune ar fi contrară intereselor pârâtei, fiind rezonabil a se prezuma că o crestere a numărului de angajati antrenează si o crestere a volumului de lucru, a volumului de vânzări, si astfel si a cifrei de afaceri si a profitului. Faptul că cele două societăti ar fi avut un portofoliu de clienti identic, după cum invocă reclamanta, deatfel fără a face dovada în acest sens, nu înseamnă că numita ______________________ avea activitate, si nu înregistra la rândul său profit, o astfel de împrejurare nefiind nici ea probată de către reclamantă, astfel că o unire a activitătii celor două societăti pentru deservirea împreună a clientilor comuni nu ar avea de ce să fie în contra intereselor pârâtei, care ar prelua astfel vânzările si profitul pe care le realiza numita ___________________________, prin activitatea proprie a acesteia. Dacă ar fi primite sustinerile reclamantei în acest sens, ar rezulta că orice crestere a numărului de angajati si a volumului de muncă si orice înlăturare a unui concurent prin preluarea afacerii acestuia, ar fi contraproductivă si prejudiciabilă pentru societatea care se dezvoltă, sustinere care în niciun caz nu poate fi primită, nefiind pertinentă si judicioasă.

Totodată, tribunalul a retinut că aspectele invocate de către reclamantă privind cheltuielile departamentului de marketing si prevenirea unor eventuale conflicte de muncă, privind faptul că brandul CESAROM ar fi în declin, lipsa eficientei în ce priveste operatiunea hotărâtă de pârâtă, caracterul cheltuielilor ce urmează a fi înregistrate de către aceasta în urma acelei operatiuni, efectul preluării contractului cu societatea de asigurare si efectul cheltuielilor ce urmează a fi înregistrate urmare a operatiunii hotărâte fată de profitul ce ar fi realizat de către pârâtă, nu pot fi retinute pe baza simplelor afirmatii ale reclamantei si nu pot fi prezumate pe baza actelor si lucrărilor dosarului, fiind necesar a fi fost dovedite prin expertiza tehnică de specialitate, probă care nu a fost făcută de către reclamantă.

În acest sens, tribunalul a retinut că la termenul de judecată din 05.04.2013, reclamanta a fost legal reprezentată prin consilier juridic cu delegatie la dosar, care, având cuvântul în probatiune, a solciitat instantei încuviintarea probei cu înscrisurile depuse la dosar si a arătat că nu mai are alte cereri. D___ în cadrul dezbaterilor asupra fondului cauzei, după ce reclamanta a avut cuvântul pe fond, iar apoi si pârâta a luat cuvântul pe fond, reprezentanta reclamantei a înteles să solicite încuviintarea probei cu expertiza contabilă, prin care a arătat că doreste să dovedească faptul că toate operatiunile efectuate de către pârâtă începând cu anul 2009 au fost nelegale si în dauna societătii pârâte, prin acestea pârâta fiind în fapt prejudiciată. În aceste conditii, dată fiind si opozitia reprezentatului pârâtei, care a invocat tardivitatea acestei cereri în probatiune, tribunalul a respins-o ca fiind tardivă, retinând în acelasi timp că aceasta nu este nici pertinentă si concludentă solutionării cauzei, întrucât stabilirea legalitătii unor operatiuni este de competenta instantei, competentă care nu poate fi delegată expertilor contabili, iar obiectul cauzei îl constituiau doar operatiunile decise prin H____ nr. 119/20.12.2012 a pârâtei, si nu toate operatiuniele realizate de către pârâtă începând cu anul 2009. Fată de acestea tribunalul retine că în niciun moment reclamanta nu a solicitat încuviintarea unei probe cu expertiza tehnică judiciară de specialitate prin care să urmărească a dovedi împrejurările privind efectele adoptării H____ contestate, efecte dealtfel invocate prin actiune, efecte care privesc aspecte economice complexe si unele ce tin de realizarea unor previziuni asupra unei piete de specialitate, astfel de previziuni neputând fi probate dealtfel decât cu grad de probabilitate, reusita unei operatiuni depinzând si de comportamentul celorlalti profesionisti ce activează în acelasi domeniu, care nu ar putea fi estimat si anticipat nici în cadrul unei expertize.

Totodată, tribunalul a constatat că, după cum a arătat însăsi reclamanta prin actiunea formulată, pârâta a prezentat în adunarea generală un raport de evaluare întocmit de un specialist în domeniu, S.C. KPMG ADVISORY S.R.L., privind evaluarea fondului de comert, ale cărui concluzii au stat la baza adoptării H____ contestate. Or, concluziile acelui raport nu au fost infirmat de către reclamantă, care nu a făcut dovada în sens contrar, si însusi faptul că un astfel de raport a fost efectuat subliniază buna-credintă a actionarilor ce au votat pentru adoptarea H____ contestate. Din faptul că actionarul majoritar a prezentat propunerea cu privire la acest punct de pe ordinea de zi, nicidecum nu s-ar putea prezuma că prin adoptarea hotărârii AGEA cu privire la acesta ar fi favorizat acel actionar si prejudiciati actionarii minoritari. Astfel, favorizarea unui actionar nu poate fi retinută raportat la numărul actiunilor detinute de către acesta si la ponderea votului său în adunările generale ale societătii comerciale pe actiuni, ci raportat la faptul că ar înregistra personal un câstig, în dauna societătii comerciale respective, o astfel de împrejurare nefiind probată de către reclamantă. Tot asa, prejudiciul suferit de către actionarii minoritari nu poate fi retinut pe baza faptului că ei au votat în sens contrar, iar hotărârea se adoptă cu voturile actionarilor majoritari, aceste reguli de adoptare a hotărârilor adunărilor generale a actionarilor unei societăti comerciale fiind instituite de Legea nr. 31/1990, a căror neconstitutionalitate nu a fost invocată de către reclamantă, si de actul constitutiv al societătii respective, a căror anulare nu a fost anterior obtinută de către reclamantă. Principiul egalitătii în drepturi a actionarilor invocat de către reclamantă nu poate produce efectele dorite de aceasta cu privire la adoptarea hotărârilor adunării generale a actionarilor, în sensul ca hotărârile adoptate de acestea să trebuiască să aibă si votul favorabil al actionarilor minoritari, o astfel de regulă nefiind instituită de Legea nr. 31/1990, care dimpotrivă, prin art. 115 alin. 2, instituie principiul majoritătii în acest sens, doar actul constitutiv al societătii putând institui reguli diferite, cum ar fi principiul unanimitătii, ceea ce nu este cazul în ceea ce o priveste pe pârâta S.C. S____ S.A.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 132 din Legea nr. 31/1990, tribunalul a respins cererea formulată de reclamanta S_________ DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. S____ S.A.

Față de prevederile art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., potrivit cărora „partea care cade în pretenții a fost obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”, întrucât reclamanta nu a avut câștig de cauză, fiind în culpă procesuală, tribunalul a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 12.895,22 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform facturii _________ nr. 1078/05.04.2013 și ordinului de plată nr. 194/05.04.2013 .

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta S_________ DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA S.A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurenta a învederat că a fost lipsită de dreptul la apărare întrucât instanța de fond nu a cercetat în mod real fondul cauzei prin prisma temeiurilor juridice invocate și a situației de fapt concrete deduse judecății.

Prima critică vizează greșita aplicarea principiului prezumției bunei credințe întrucât se reproșează recurentei reclamante că nu a probat că au fost încălcate drepturile și interesele legitime ale societății , contrar disp. arrt.129 a respins singurul mijloc de probă care ar fi condus la stabilirea unei concluzii certe și obiective , expertiza de specialitate contabilă .

De asemenea subliniază recurenta nu poate fi ignorat faptul că din analiza dispozițiilor art.127 din Legea nr.31/1990 acționarul majoritar trebuia să se abțină de la vot.

Instanța de fond a ignorat situațiile financiare și argumentele invocate de reclamantă dând eficiență exclusiv unui raport întocmit de pârâtă cu un obiectiv sumar care însă a ascuns elementele generale de patrimoniu.

Argumentul instanței cu privire la buna credință și la lipsa dovezii contrare este lipsit de fundament deoarece nu au avut posibilitatea de a proba contrariul.

În concluzie operațiunile descrise prin acțiunea introductivă nu sunt unele întâmplătoare sau ocazionale ci fac parte dintr-un plan sistematic de devalizare a societății astfel că suntem în prezența unei pierderi totale a independenței societății .

Instanța de fond a analizat greșit dispozițiile legale privind principiul egalității în drepturi a acționarilor iar problema în discuție nu este una de oportunitate ci de legalitate fiind în prezența unei hotărâri care contravine dispozițiilor art.136/1 din Legea nr.31/1990.

Pârâta S.C. S____ prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului menținerea sentinței civile ca temeinică și legală și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Argumentele care justifică respingerea recursului au fost următoarele:

Prima instanță nu a nesocotit nicio prevedere legală când a respins proba solicitată întrucât deși cererea a fost formulată tardiv tribunalul a evidenția și împrejurarea că proba nu era utilă soluționării cauzei iar în aplicarea disp.a rt.129 alin.5 evidențiază că părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.

Critica recurentei asupra contractelor încheiate de către pârâtă cu societatea Lasselsberger precum și împrumuturile acordate exced cadrului procesual și nu impietează asupra hotărârii contestate de recurentă.

Cu privire la greșita aplicare a art.127 din LSC intimata arată că recurenta se află în eroare întrucât acționarul majoritar nu trebuia să se abțină de la vot pentru că nu are nici personal nici ca mandatar al unei alte persoane interese contrare pârâtei.

Prima instanță a reținut în mod corect existența bunei credințe în măsura în care nu s-a dovedit că acționarul majoritar a acționat cu rea credință la exprimarea votului.

În ceea ce privește pretinsa analiză greșită a dispozițiilor privind principiul egalității în drepturi a acționarilor arată că abuzul de majoritate trebuie dovedit inclusiv sub aspectul prejudiciului al pretinsei fraudări a societății și a acționarilor minoritari astfel că în concluzie hotărârea contestată nu a fost adoptată cu abuz de majoritate fiind respectate întocmai atât actul constitutiv al societății cât și legea societăților.

Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:

Reclamanta S_________ DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA S.A. prin cererea, înregistrată la 12.02.2013, a chemat in judecată pe pârâta S.C. S____ S.A., solicitând tribunalului ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea pct. 1 al hotărârii nr. 119/2012 a adunării generale extraordinare a acționarilor din data de 20.12.2012 referitor la aprobarea termenilor si condițiilor in care __________________________ de la ___________________________ reprezentând Fondul de Comerț aferent activității derulate de _______________________ comerț cu ridicata, precum si de comerț cu amănuntul, a materialului lemnos si al materialelor de construcții si echipamentelor sanitare si a altor bunuri, conform activității autorizate.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că hotărârea a fost adoptata cu abuz de majoritate si este contrara intereselor _______________ fapt, in data de 20.12.2012 s-a desfășurat AGEA ____________________ de convocare fiind publicat in MO al României, partea a IV-a, nr. 4533/16.11.2012. La solicitarea acționarului SIF Oltenia SA, ordinea de zi a fost completata, iar convocatorul astfel completat a fost publicat in MO al României partea a IV-a nr. 5013/07.12.2012. Reclamanta S.I.F. OLTENIA SA, in calitatea sa de acționar deținător al cotei de 12,953% din capitalul social al paratei, a participat la lucrările ședinței si a votat "impotriva", fiind indeplinite astfel condițiile prevăzute de art. 132(2) din Legea nr. 31/1990 R, cu modificările ulterioare, pentru promovarea prezentei cereri.

Primul motiv de recurs invocat de recurentă în bază căruia se solicită casarea hotărârii este cel care vizează lipsa de apărare în contextul dispozițiilor art.129.

Contrar celor susținute de recurentă deși momentul formulării cererii în probațiune nu a fost în conformitate cu disp. art.132 C.pr.civ. instanța de fond a procedat la analiza cererii astfel formulate în raport cu teza probatorie indicată și a reținut atât împrejurarea că necesitatea administrării probei nu a rezultat din dezbateri cât și faptul că față de teza probatorie proba nu este pertinentă și concludentă soluționării cauzei, întrucât stabilirea legalității unor operațiuni este de competența instanței iar obiectul cauzei îl reprezintă operațiunile decise prin hotărârea AGEA S.C. S____ S.A nr.119/2012 iar nu toate operațiunile realizate de către pârâtă începând cu anul 2009.

Limitele investirii instanței fiind cele stabilite de către reclamantă și care oricum nu pot excede obiectului cererii introductive respectiv anularea unui punct dintr-o hotărâre a adunării generale extraordinare a acționarilor probatoriul ce se impune nu poate fi decât analizat în raport de acestea.

Prima instanță a examinat în mod corect cererea în probațiune doar în raport de teza probatorie indicată de reprezentanta reclamantei și a apreciat în conformitate cu dispozițiile legale asupra acesteia.

Cererea de examinare a tuturor operațiunile realizate de pârâtă începând cu aul 2009 nu poate fi încadrată ca urmărind lămurirea unor împrejurări de fapt care să poată fi puse în relație cu obiectul cererii introductive de instanță anularea punctului 1 al hotărârii nr.119/2012 a AGEA din data de 20.12.2012 referitor la aprobarea termenilor si condițiilor in care __________________________ de la ___________________________ reprezentând Fondul de Comerț aferent activității derulate de _______________________ comerț cu ridicata, precum si de comerț cu amănuntul, a materialului lemnos si al materialelor de construcții si echipamentelor sanitare si a altor bunuri, conform activității autorizate.

Corect a subliniat pârâta că în raport de disp. art.129 alin.5 din C.pr.civ. părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe , împrejurare în raport de care prima instanță a cercetat fondul cauzei în baza probatoriului administrat , în măsura în care acesta a fost solicitat și încuviințat și în limitele investirii .

Teza recurentei vizând încălcarea disp. art.129 C.pr.civ. nu poate fi susținută cu argumente viabile , motivele pentru care nu a fost administrată proba solicitată fiind corect stabilite și evidențiate astfel că nu poate fi reținută necercetarea fondului cauzei din această perspectivă.

Interpretarea înscrisurilor prezentate în probațiune de către prima instanță s-a realizat tot în limitele investirii și în raport cu motivele de nelegalitate invocate iar acordarea prevalenței unor opinii de specialitate nu poate fi apreciată ca fiind o interpretare eronată a documentelor prezentate.

Prima instanță reținând ca fiind probate anumite aspecte de asemenea a putut aprecia asupra împrejurării că unele afirmații ale reclamantei sunt lipsite de dovadă.

Recurenta invocă faptul că instanța nu putea reține faptul că nu au fost dovedite anumite aspecte întrucât a respins proba cu expertiza.

Administrarea probatoriului așa cum s-a evidențiat anterior nu poate fi realizată de către instanță după liberul său arbitru ci doar în raport de obiectul cererii, necesitatea probelor, pertinența acestora și mai ales în raport de teza probatorie indicată de către reclamantă sau de partea interesată în administrarea unei probe.

Chiar și administrarea probelor în care părțile se opun presupune atât determinarea unei teze probatorii cât și analizarea unei astfel de probe în raport de poziția exprimată de către părți și verificarea celorlalte condiții enunțate anterior.

Faptul că s-a solicitat administrarea unei probe nu presupune că aceasta ar fi fost în măsură să dovedească toate afirmațiile din cuprinsul acțiunii și cauza sub toate aspectele astfel că în continuare instanța ar fi fost îndreptățită să aprecieze că anumite aspecte nu au fost probate astfel nici critica vizând lipsa de fundament a manierei de interpretare a documentelor aflate la dosar nu poate fi reținută.

Evidențierea operațiunilor în cuprinsul acțiunii introductive nu este suficientă justificarea demersului respectiv existența elementelor de nelegalitate care rezidă în starea de fapt relevată și în raport de hotărârea atacată trebuind a fi realizată de o manieră care să permită exercitarea controlului solicitat de către instanță și doar cu privire la existența elementelor de nelegalitate întrucât oportunitatea așa cum s-a arătat nu poate fi încadrată în această categorie.

Interpretarea dispozițiilor art.136/1 din Legea nr.31/1990 de asemenea a fost corect realizată de către prima instanță distincțiile realizate anterior între oportunitate și legalitate fiind deopotrivă valabile și în ceea ce privește această critică a recurentei.

Intimata a evidențiate în mod corect în ceea ce privește interpretarea realizată asupra dispozițiilor art.136/1 de către prima instanță că întrucât reclamanta a invocat doar chestiuni de oportunitate, examinarea legalității nu putea fi analizată iar în măsura în care ar fi fost evidențiată nu există nici un element care să o probeze.

Considerentele evidențiate au relevat că recursul formulat este nefondat nefiind prezent nici unul din motivele de recurs invocate astfel că în baza dispozițiilor art.312 C.pr.civ. Curtea va respinge recursul formulat.

Recurenta fiind partea care a căzut în pretenții va fi obligată potrivit art 274 C pr civ la plata cheltuielilor de judecată achitate de intimata ______________ baza facturilor fiscale nr 1207/20.09.2013 și 1260/22.11.2013, prin ordinele de plată nr 607/20.09.2013 și 757/22.11.2013, în sumă totală de 15.050, 9 lei .

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul declarat de S_________ DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA SA, împotriva sentinței civile nr. 1107 din 12.04.2013, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Tribunalului Specializat Cluj pe care o menține in întregime.

Obligă recurenta să plătească intimatei ________________ de 15.050,9 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 02.12.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

A___ M______ I__ A______ M____ C________ M______ S______

GREFIER

M______ N_____

Red.A.M.C./S.M.D.

2 ex./04.12.2013