R O M Â N I A

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA A II-A CIVILĂ operator - 2928

DOSAR Nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 726

Ședința publică din 17 decembrie 2014

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE :A_____ R______ S_____

JUDECĂTOR : Ș_____ L_______

JUDECĂTOR : M____ O_____ G_________

GREFIER : L_______ B____

S-au luat în examinare recursurile declarate de recurenta-pârâtă S.C. A_______ F_______ B________ SRL în contradictoriu cu reclamantul-intimat B________ W_____ și recurentul-reclamant B________ W_____ în contradictoriu cu pârâta-intimată S.C. A_______ F_______ B________ SRL, împotriva sentinței civile nr.174/14 martie 2014 pronunțată de Tribunalul T____ în dosar nr.XXXXXXXX 2009*, având ca obiect anularea hotărârilor A__ din 14.12.2008 și respectiv din 24.03.2009.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 10.12.2014, care face parte integrantă din prezenta decizie, dată de la care instanța a amânat pronunțarea cauzei în vederea deliberării.

C U R T E A,

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 174/14 martie 2014 pronunțată în dosar nr.XXXXXXXX 2009*, Tribunalul T____ a respins excepțiile lipsei interesului reclamantului și a lipsei calității sale procesuale active în a solicita constatarea nulității absolute a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților societății pârâte din data de 14.12.2008 precum și a lipsei calității sale procesuale active în a solicita constatarea nulității absolute a punctului 9 din Hotărârea Adunării Generale a Asociaților societății pârâte din data de 24.03.2009 iar pe fond a admis acțiunea formulată de reclamantul B________ W_____, în contradictoriu cu pârâta ______________________________ SRL, și a constatat nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților ______________________________ SRL din data de 14.12.2008 și nulitatea absolută parțială a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților din data de 24.03.2009, respectiv a punctelor 8, 9, 10, 11 și 13 din Hotărâre.

Analizând cu precădere, prin prisma prevederilor imperative ale art.137 C.pr.civ. excepțiile lipsei interesului reclamantului și a lipsei calității sale procesuale active în a solicita constatarea nulității absolute a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților societății pârâte din data de 14.12.2008 și lipsei calității sale procesuale active în a solicita constatarea nulității absolute a punctului 9 din Hotărârea Adunării Generale a Asociaților societății pârâte din data de 24.03.2009, tribunalul a reținut următoarele acestea sunt nefondate pentru următoarele motive.

S-a constatat că prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților societății pârâte din data de 14.12.2008 s-a hotărât majorarea capitalului social al acesteia prin conversia creanțelor în părți sociale și modificarea, în consecință, a Statutului cu privire la structura capitalului și a cvorumului pretins pentru adoptarea valabilă a hotărârilor cu privire la majorarea capitalului social, vânzarea-cumpărarea de imobile și de modificare ulterioară a statutului.

În aprecierea primei instanțe, cauzele de nulitate a sus identificatei hotărâri – atât în privința majorării capitalului social cât și a modificării statutului – invocate de către reclamant, se circumscriu celor care atrag nulitatea absolută a hotărârii în ipoteza dovedirii încălcării normelor care le reglementează, fiind incidente prevederile art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 potrivit cu care atunci când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de către orice persoană interesată.

S-a mai reținut că prin Hotărârea a cărei nulitate absolută solicită să se constate, în urma modificării structurii capitalului social, reclamantul a înregistrat o scădere a cotei sale de participare la capitalul social, context în care interesul reclamantului de a supune controlului de legalitate hotărârea adoptată este evident.

Tribunalul a subliniat că recunoașterea în favoarea reclamantului a dreptului de a exercita acțiunea în constatarea nulității absolute, în condițiile în care a fost prezent la adunare și a votat pentru nu reprezintă o încălcare a principiului nemo propriam turpitudinem allegans, dat fiind că, reglementând diferit posibilitatea de atacare în justiție a hotărârilor adunărilor generale prin alineatele 2 și 3, legiuitorul a intenționat tocmai să pună la dispoziția asociatului care apreciază că există motive de nulitate absolută a hotărârii posibilitatea de a exercita acțiunea, chiar în ipoteza în care nu a lipsit de la adunare ori nu a votat împotrivă. În aceeași ordine de idei, prima instanță a statuat că a accepta că exercitarea unei atare acțiuni ar echivala cu încălcarea principiului nemo propriam turpitudinem allegans, ar însemna practic excluderea aplicabilității art. 132 alin. 3 atunci când subiectul activ este un asociat, ceea ce nu corespunde finalității textului de lege. Totodată, s-a subliniat că deciziile materializate în Hotărârea Adunării Generale a Asociaților societății pârâte din data de 14.12.2008 nu sunt rezultatul exclusiv al manifestării de voință a reclamantului pentru a se aprecia că prin contestarea ulterioară se încalcă sus enunțatul principiu.

Prin urmare, tribunalul a apreciat că reclamantul justifică interes și se legitimează procesual activ în acțiunea în constatarea nulității absolute a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților ______________________________ SRL din data de 14.12.2008.

În ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în a solicita constatarea nulității absolute a punctului 9 din Hotărârea Adunării Generale a Asociaților ______________________________ SRL din data de 24.03.2009 s-a reținut că respectivul articol vizează „completarea organului administrativ al societății, ca urmare a imposibilității de desfășurare a funcției de administrator de către de către dl W_____ B________, din motive de probleme grave de sănătate”, în condițiile în care art.132 alin.4 din Legea nr.31/1990 consacră interdicția administratorilor de a ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție.

Cu toate acestea, în aprecierea primei instanțe, stabilirea vacanței funcției de administrator și revocarea din funcție a administratorului nu pot fi tratate identic din punct de vedere juridic dat fiind că au la bază cauze diferite. Astfel, s-a subliniat că dacă natura juridică de mandat comercial a mandatului administratorilor dă posibilitatea celui care a acordat dreptul să îl și revoce – cu rezervele legate de revocarea intempestivă și fără justă cauză și care atrage, oricum, altă sancțiune decât nulitatea hotărârii prin care s-a dispus – justifică limitarea impusă de art. 132 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, iar declararea vacanței funcției nu poate fi supusă aceleiași restricții pentru că ar trebui ca aceasta să fie prevăzută de lege, or nu este, și nu poate fi asimilată revocării. În acest context, prima instanță a statuat că trebuie recunoscut și administratorului posibilitatea de a dovedi inexistența cauzelor care ar justifica vacanța sau valorizarea abuzivă a acestora, context în care excepția a fost apreciată a fi neîntemeiată.

Cu privire la motivele de nulitate ale celor două hotărâri supuse controlului de legalitate, prima instanță a invocat prevederile art.210 alin.1 și 2 din Legea nr. 31/1990 conform cărora capitalul social se poate mări prin emisiunea de acțiuni noi sau prin majorarea valorii nominale a acțiunilor existente în schimbul unor noi aporturi în numerar și/sau în natură, iar acțiunile noi sunt liberate prin încorporarea rezervelor, cu excepția rezervelor legale, precum și a beneficiilor sau a primelor de emisiune, ori prin compensarea unor creanțe lichide și exigibile asupra societății cu acțiuni ale acesteia. În raport de aceste prevederi legale, tribunalul a statuat că într-o societate capitalul social se poate majora fie prin mărirea numărului de acțiuni – în speță părți sociale – fie prin mărirea valorii nominale a celor existente iar această majorare poate avea mai multe surse, respectiv prin aporturi ale asociaților existenți sau nou cooptați, prin încorporarea rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisie, cu excepția rezervelor legale, sau prin compensarea cu creanțe certe, lichide și exigibile asupra societății.

Prima instanță a mai statuat că această ultimă modalitate la care a apelat și societatea pârâtă, materializată prin hotărârea adunării generale a asociaților, reprezintă o operațiune juridică, denumită și conversia datoriei societății în părți sociale, presupune transformarea creanței în părți sociale, situație în care obligația de plată a creanței se transformă în obligația de a emite părți sociale, context în care cerința caracterului cert, lichid și exigibil al creanței astfel valorificate în contextul sus conturat, apare a fi indispensabilă.

Plecând de la aceste premise, prima instanță a constatat că hotărârea Adunării Generale a Asociaților ______________________________ SRL din data de 14.12.2008 nu identifică operațiunile juridice din care derivă creanțele transformate în părți sociale iar probatoriul administrat, în special cele două expertize contabile întocmite au relevat că operațiunile derulate între părți au fost unele complexe, astfel încât identificarea exactă a titlurilor din care derivă creanța pentru a se verifica cerința de a fi certă, lichidă și exigibilă, este necesară. Or, în lipsa posibilității de stabilire a acestor date, dat fiind că rapoartele de expertiză au relevat creanțe atât în favoarea reclamantului cât și în favoarea asociatului __________________________ din mai multe contracte încheiate de către aceștia în calitate de creditori, în sume mai mari decât cele pentru care s-a făcut conversia, că exigibilitatea acestor creanțe nu a putut fi stabilită, se apreciază că mai sus expusa condiție nu este îndeplinită, iar în consecință motivele motivul de nulitate invocat este întemeiat, astfel încât cererea reclamantului se impune a fi admisă.

În raport de aceste considerente, în condițiile în care s-a concluzionat că majorarea capitalului social nu s-a făcut în condiții de legalitate, și decizia inserată la punctul 2 al hotărârii privind modificarea actului constitutiv, care se grevează pe prima, este lovită de nulitate ca o consecință a principiului că actul nul nu poate produc efecte.

Cât privește cererea de constatare a nulității absolute parțiale a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților ______________________________ SRL din data de 24.03.2009, prima instanță a observat că punctul 8 – primul supus controlului de legalitate – vizează adoptarea noului Act constitutiv al societății ca urmare a celor stabilite prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților ______________________________ SRL din data de 14.12.2008. Or, în contextul în care, în aprecierea tribunalului, această hotărâre este lovită de nulitate absolută, iar efectele se produc și pentru trecut, ea nu poate fi valorizată pentru a produce afecte, motiv pentru care decizia aferentă punctului 8, este la rândul său afectată de nulitate.

În ce privește punctul 9 din Hotărâre - „completarea organului administrativ al societății, ca urmare a imposibilității de desfășurare a funcției de administrator de către de către dl W_____ B________, din motive de probleme grave de sănătate”, tribunalul a observat că singurul motiv care a stat la baza aprecierii, urmată de constatarea vacanței funcției de administrator este prevalarea unui înscris autentic prin care reclamantul a împuternicit la data de 22.12.2008 o altă persoană să îl reprezinte, în considerarea unei stări grave de sănătate. În ce privește acest înscris, chiar emanând de la reclamant, instanța de fond a apreciat că nu poate fi considerat ca făcând dovada deplină a pretinsei stări grave de sănătate pe o perioadă îndelungată, de natură să afecteze desfășurarea activității societății, contrazisă chiar de prezența reclamantului la adunarea generală din data de 24.03.2009, astfel încât să se poată reține vacanța funcției de administrator și necesitatea demersurilor în continuare pentru completarea organului administrativ al societății, motiv pentru care decizia adoptată în acest sens apare a fi lipsită de legalitate.

În ceea ce privește punctele 10, 11 și 13 din hotărâre – modificarea, în consecință a prevederilor Actului constitutiv al societății, la art. 12 „conducerea și administrarea societății”, respectiv adoptarea unui nou Act constitutiv actualizat al societății ca urmare a hotărârilor asociaților, numirea împuterniciților în scopul de a aduce la îndeplinire hotărârile care vor fi adoptate de asociați – tribunalul a constatat că acestea se află în poziție de subsidiaritate față de cele analizate anterior, astfel încât nulitatea acestor decizii survine ca urmare a constatării nulității celor anterioare.

Tribunalul a mai subliniat că deși, punctele 8, 10 și 11 din Hotărârea Adunării Generale a Asociaților ______________________________ SRL din data de 24.03.2009 vizează modificarea actului constitutiv al societății, iar ca regulă, în această situație ar fi lovită de nulitate absolută hotărârea prin care s-a decide modificarea actului constitutiv în situația în care convocarea nu cuprinde textul integral al propunerilor, se exceptează totuși, situația în care se ține o adunare la care sunt prezenți toți asociații, ceea ce s-a întâmplat în speță, astfel încât acest motiv nu poate fi primit.

Pentru acest ansamblu de considerente, în considerarea dispozițiilor art.132 din Legea nr.31/1990, prima instanță a apreciat întemeiată acțiunea dispunând admiterea ei cu consecința constatării nulității absolute a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților ______________________________ SRL din data de 14.12.2008 și a nulității absolute parțiale a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților din data de 24.03.2009, respectiv a punctelor 8, 9, 10, 11 și 13 din Hotărâre.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta S.C. A_______ F_______ B________ SRL și reclamantul B________ W_____.

Prin recursul declarat, pârâta S.C. A_______ F_______ B________ SRL a solicitat casarea sentinței atacate, în principal respingerea primului petit al cererii de chemare în judecată, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă și lipsită de interes legitim, iar în subsidiar ca neîntemeiat. În ceea ce privește al doilea petit al cererii de chemare în judecată, admiterea excepției lipsei calității procesuale active a lui B________ W_____ cu privire la solicitarea referitoare la constatarea nulității absolute a punctului 9 al hotărârii adunării generale a asociaților A_______ F_______ din 24.03.2009, precum și respingerea restului capătului de cerere respectiv ca neîntemeiat, cu obligarea lui B________ W_____ la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea recursului, pârâta-recurentă a invocat 3 motive de drept respectiv: art. 312 alin.3 teza a treia C.pr.civ.1865 - instanța de fond nu s-a pronunțat pe fondul excepției inadmisibilității primului petit al cererii de chemare în judecată; art.304 pct. 7 C.pr.civ.1865 - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și art.309 pct.9 C.pr.civ.1865 - hotărârea este lipsită de temei legal, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Cu titlu preliminar, pârâta recurentă a făcut un scurt istoric al litigiului dintre părți și o prezentare a derulării litigiului în fața instanței precum și o prezentare succintă a dispozițiilor și considerentelor avute în vedere de instanța de fond, prin hotărârea pronunțată.

Criticând nelegalitatea hotărârii atacate, pârâta-recurentă a invocat greșita respingere de către Tribunalul T____ a excepțiilor invocate de Societate (lipsa calității procesuale active și a interesului legitim a lui B________ W_____ în a promova primul petit al cererii de chemare în judecată).

O primă critică se referă la nemotivarea adecvată a soluțiilor de respingere a excepțiilor susținute la fond, invocând în acest sens atât jurisprudența națională (decizia nr. 74/2009, a Tribunalului Harghita), cât și practica CEDO (Hotărârea Garcia Ruiz c. Spaniei, 21 ianuarie 1999, cererea nr. xxxxx/96; Hotărârea D______ c. României, 1 iunie 2010, cererea nr. 4710/04, pct. 32; Hotărârea Albina c. României, 28 aprilie 2005, cererea nr. xxxxx/00, pct. 34; Hotărârea Suominen c. Finlandei, 1 iulie 2003, cererea nr. xxxxx/97) și învederând că, în acord cu prevederile art.261 C: pr.civ. hotărârea judecătorească se dă în numele legii și trebuie să cuprindă, printre altele, și motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. În această privință, pârâta recurentă a susținut că nelegalitatea hotărârii primei instanțe constă în aceea că toate considerentele care au condus la respingerea excepției lipsei calității procesuale active și a interesului legitim al lui B________ W_____, Tribunalul T____ au pornit ab initio de la concluzia potrivit căreia cauzele de nulitate invocate se circumscriu celor care atrag nulitatea absolută, deși acest aspect a fost combătut în fața primei instanțe (la termenul din 14 ianuarie 2014), cu argumente care nu au fost înlăturate prin considerentele hotărârii.

Prin urmare, a apreciat că formularea de către Tribunalul T____ a unei concluzii în mod direct, fără a arăta și raționamentul care a stat la baza acesteia, precum și ignorarea completă a susținerilor A_______ F_______ referitoare la faptul că motivele de nulitate invocate de B________ W_____ au un caracter relativ, nicidecum absolut, echivalează fără doar și poate cu o aparență de motivare a sentinței recurate, aspect ce se impune a fi cenzurat de instanța de control judiciar.

Pe de altă parte, recurenta-pârâtă a susținut că prima instanță a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale active a lui B________ W_____ în a promova acțiunea în constatarea nulității absolute a Hotărârii A__ din 14.12.2008, invocând în sprijinul susținerilor sale jurisprudența națională, respectiv decizia nr. 27 din 13 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, nepublicată și decizia nr. 656/2004 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, publicată pe portalul www.scj.ro.

Făcând trimitere la conținutul art.132 alin.2 din Legea nr.31/1990, aplicabil mutatis mutandis și în materia societăților cu răspundere limitată, recurenta a susținut că numai acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra și au cerut să se insereze acest lucru în procesul-verbal al ședinței pot introduce acțiunea în anulare/nulitate. Pe cale de consecință, pârâta-recurentă a subliniat că atât doctrina cât și jurisprudența au statuat că acționarii care au votat în favoarea hotărârii lovite de nulitate ori s-au abținut de la vot nu au calitatea de a Introduce acțiunea în nulitate, o altă soluție echivalând cu încurajarea propriei turpitudini.

În aprecierea pârâtei-recurente, motivul de nulitate invocat de către reclamant nu se circumscrie unei nulități absolute, ci relative a Hotărârii Adunării A__ din 14.12.2008, în raport de natura interesului ocrotit, în cauză interesul ocrotit fiind unul particular, nicidecum general, obștesc, întrucât derivă din calitatea de asociat într-o persoană juridică de drept privat, iar capitalul social ocrotește tot un interes particular, al asociaților societății, servind drept gaj general creditorilor sociali.

Din această perspectivă, recurenta-pârâtă a apreciat eronat raționamentul instanței de fond, care a considerat contrară scopului urmărit de legiuitor teza inadmisibilității unei acțiuni în anulare cu încălcarea principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, precum și cu o excludere de la aplicare a dispozițiilor art.132 alin.3 din Legea nr.31/1990.

În opinia pârâtei-recurente, din examinarea prevederilor art.132 din Legea nr.31/1990, persoanele cărora li se aplică această normă legală cu privire la introducerea unei acțiuni în nulitatea hotărârii adunării generale sunt expres prevăzute de legiuitor, respectiv:

•asociații care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat împotrivă și au cerut să se menționeze aceasta în procesul-verbal de ședință în ceea ce privește nulitățile relative;

•orice persoană interesată, în ceea ce privește nulitățile absolute.

Cu privire la modul de interpretare și aplicare a acestui text de lege în ipoteza unor acționari care au votat în sensul modificării actului constitutiv (cum este cazul în speța de față), recurenta a subliniat că răspunsul pe care doctrina l-a găsit cu privire la această chestiune rezidă în principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans și anume că, deși nu există o interdicție legală pentru partea care a încheiat un act juridic nul să formuleze o acțiune în anularea acestuia, totuși nu se poate acorda ocrotire juridică dreptului unei persoane ce își invocă propria culpă. Recurenta a mai adăugat că sancțiunea turpitudinii, ca element de ordin subiectiv, are în vedere exclusiv conduita persoanei de la care emană, fiind lipsit de relevanță, în cazul analizat, că deciziile materializate în Hotărârea A__ din 14.12.2008 au fost rodul manifestării de voință a ambilor asociați ai societății, atâta vreme cât, ulterior, una din părți invocă motive, pretins a se circumscrie unor cauze de nulitate absolută, de care a avut deplină cunoștință la momentul votului, dar pe care nu le-a expus la momentul respectiv, o concluzie contrară fiind de natură a sfida logica juridică.

În esență, pârâta-recurentă a invocat reaua-credință a părții adverse care ar reieși din analiza întregului material probator, în acest sens fiind de altfel și depozițiile martorilor audiați în cauză care ar fi confirmat faptul că, în pofida susținerilor dolosive din răspunsul la interogatoriu, B________ W_____ a participat la ședința adunării generale a asociaților A_______ F_______ din 14.12.2008, aspect recunoscut în cererea de chemare în judecată și negat ulterior în răspunsurile la întrebările din interogatoriul formulat de societatea pârâtă.

Din aceste considerente fundamentate pe logica interpretării art.132 alin.2 și 3 din Legea nr.31/1990, pârâta-recurentă a concluzionat că se impune admiterea excepției lipsei calității procesuale active a lui B________ W_____, care a fost prezent la ședința adunării generale și a votat în cunoștință de cauză pentru modificarea actului constitutiv, situație în care legea nu îi mai deschide calea de a ataca în justiție hotărârea adoptată.

Pe de altă parte, recurenta-pârâtă a invocat greșita soluționare de către prima instanță a excepției lipsei de interes legitim a lui B________ W_____ în a promova acțiunea în constatarea nulității absolute a Hotărârii A__ din 14.12.2008.

Invocând faptul că una din particularitățile esențiale ale interesului în exercitarea acțiunilor civile are în vedere tocmai legitimitatea acestuia, pârâta-recurentă a susținut că acțiunea formulată este lipsită de interes legitim, deoarece asociații au votat în unanimitate hotărârea a cărei anulare se solicită, în sensul modificărilor actului constitutiv, în favoarea lipsei de interes legitim pledând următoarele argumente:

- reclamantul B________ W_____ avea posibilitatea ca, participând la Adunarea Generală a Societății din 14.12.2008, să voteze contra modificărilor propuse și să solicite totodată consemnarea votului negativ în procesul-verbal al ședinței;

- conform literaturii de specialitate și jurisprudenței, acțiunea care tinde la desființarea hotărârii adunării generale a asociaților trebuie să aibă caracterul unei acțiuni sociale, exercitată exclusiv în folosul societății și al asociaților, iar nu pentru valorificarea unui interes personal, chiar dacă, implicit, are și consecințe de această natură, fiind neîndoios că prin exercitarea prezentei acțiuni B________ W_____ a tins la ocrotirea unui interes strict personal, ilegitim, de natură patrimonială.

- prin pactul parasocial din 14.12.2008 (fila 194 dosar fond, vol.l). B________ W_____ a recunoscut atât validitatea majorării de capital social, cât și faptul că nu a avut resurse proprii de finanțare.

- succesiunea documentelor semnate de B________ W_____ confirmă că ambii asociați au avut deplina reprezentare a cauzei actelor juridice pe care le-au încheiat.

- aspectele analizate pe ordinea de zi a ședinței adunării generale a asociaților Societății au produs efecte patrimoniale imediate (a doua zi), asociatul Ovonor investind suma de 1.060.000 EUR, pentru a evita pierderea avansului achitat de A_______ F_______ la cumpărarea părților sociale ale unor alte societăți, respectiv AMB&Investment S.R.L. și Agrovegetal S.R.L. (pag.79 și următoarele din dosarul de fond, vol.l).

În concluzie, pentru toate aceste argumente, recurenta-pârâtă a apreciat că interesului lui B________ W_____ în a promova primul petit al cererii de chemare în judecată nu are caracter legitim, urmând a fi sancționat prin admiterea excepției invocate de către societate.

În ceea ce privește soluția pronunțată de prima instanță asupra fondului primului capăt de cerere –constatarea nulității absolute a Hotărârii A__ din 14.12.2008 – recurenta-pârâtă a apreciat ca fiind superficială și părtinitoare concluzia primei instanțe conform căreia hotărârea este nulă deoarece creanțele avute în vedere la majorarea capitalului social nu erau certe lichide și exigibile.

Invocând ignorarea flagrantă a datelor procesului, recurenta-pârâtă a apreciat că dacă instanța de fond nu era lămurită pe deplin de concluziile Expertizei C____ și a contraexpertizei I____, B_______ și C_____ și în condițiile în care B________ W_____ solicitase efectuarea unei noi expertize contabile, nimic nu împiedica instanța de fond, în virtutea principiului rolului activ al acesteia, să dispună ca în cauză, în cel de-al doilea ciclu procesual, să fie efectuată o nouă expertiză contabilă.

Recurenta a combătut argumentul primei instanțe conform căruia rapoartele de expertiză contabilă nu ar fi probat exigibilitatea creanțelor pe care asociații societății le dețin pe seama acesteia. Subliniind că raportul de expertiză întocmit de expertul C____ a fost înlăturat de noua expertiză efectuată de experții I____, B_______ și C_____, recurenta a învederat că în ultimul raport de expertiză se precizează în mod neechivoc faptul că sumele reprezentând cuantumul creanțelor asociaților A_______ F_______, utilizate în mecanismul majorării de capital social, erau certe, lichide și exigibile la data Hotărârii A__ din 14.12.2008 (raportul Contraexpertizei I____. B_______ și C_____. aflat la fila 6 pct.f. dosarul de fond).

Exemplificând, recurenta a subliniat că în raportul Contraexpertizei I____, B_______ și C_____ se precizează expres că potrivit documentelor justificative puse la dispoziția experților de părți și cele din dosarul cauzei, și conform definiției „exigibilității", opinia echipei de experți numiți este că la data de 14.12.2008, îndeplineau condiția de exigibilitate conform contractelor mai multe creanțe pentru Ovonor Italia - contractul fn/18.04.2002, în valoare de 774.685,35 euro, respectiv 6.058.270 lei, cu termen de rambursare prevăzut în contract la 31.12.2003.

În aceste condiții, recurenta a susținut că legalitatea soluției pronunțate de instanța de fond apare într-o lumină îndoielnică, eroarea judiciară a Tribunalului T____ impunându-se a fi remediată de Curtea de Apel Timișoara prin admiterea recursului.

În ceea ce privește soluția primei instanțe asupra capătului II de cerere, vizând nulitatea absolută a hotărârii A__ din 24.03.2009), invocând dispozițiile art.304 pct. 7 și 9 C. pr.civ. recurenta a susținut în primul rând greșita respingere de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale active a lui B________ W_____ în a solicita constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii A__ din 24.03.2014 cu privire la punctul 9 al acesteia privind revocarea lui B________ W_____ din funcția de administrator al A_______ F_______.

Prezentând pe scurt considerentele primei instanțe reținute cu privire la soluția dată asupra celui de-al doilea capăt de cerere, recurenta-pârâtă a învederat temeiul pentru care prima instanță a constatat nulitatea pct. 8 din hotărâre, a legat de prealabila constatare a nulității hotărârii anterioare din 14.12.2008, apreciind că devin incidente prevederile art.304 pct.9 Cpr.civ.1865, sens în care Curtea de Apel Timișoara va modifica această soluție, în măsura modificării hotărârii date asupra primului capăt de cerere.

În ce privește soluția primei instanțe asupra pct.9 din hotărârea A__, recurenta a reiterat aprecierea primei instanțe conform căreia nu se poate lua în considerare înscrisul emanând de la partea adversă referitor la problemele grave de sănătate de care suferă B________ W_____, având în vedere că acesta a participat la ședința adunării generale a asociaților Societății din 24.03.2014, decizia adoptată la punctul 9 din Hotărârea A__ din 24.03.2009 fiind astfel lovită de nulitate absolută.

În opinia recurentei, analiza acestui considerent relevă veritabila „aparență" a motivării soluției pronunțate, Tribunalul T____ neprecizând, în concret, care este norma legală încălcată prin adoptarea respectivei decizii, susceptibilă a atrage sancțiunea nulității absolute parțiale a Hotărârii A__ din 24.03.2009 și nu pe cea a nulității relative.

În privința punctelor 10, 11 și 13 ale Hotărârii A__ din 24.03.2009, recurenta a apreciat asupra incidenței motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.g Cpr.civ.1865, subliniind că în accepțiunea Tribunalului T____ punctele 10, 11 și 13 din hotărâre se află într-o poziție de subsidiaritate față de cele analizate anterior, astfel încât nulitatea acestor decizii survine ca urmare nulității primelor decizii, context în care a susținut că pârâta a înțeles să invoce aceleași argumente prezentate deja cu privire la primul capăt de cerere, solicitând modificarea acestor soluții ca urmare a schimbării hotărârii privind nulitatea aspectelor decise la pct.8 și 9 din hotărâre.

Prin recursul declarat, reclamantul B________ W_____, a solicitat menținerea sentinței recurate, dar cu înlocuirea considerentelor sub aspectul cauzelor care au determinat nulitatea absolută parțială, respectiv a pct. 8, 10 și 11 ale Hotărârii adunării generale a asociaților S.C. A_______ F_______ B________ S.R.L. din data de 24.03.2009 și sub aspectul cauzelor determinante ale nulității absolute a Hotărârii adunării generale a asociaților S.C. A_______ F_______ B________ S.R.L. din data de 14.12.2008, fără cheltuieli de judecată.

Subliniind, cu titlu preliminar, că recursul declarat vizează exclusiv motivarea instanței de fond iar nu și soluția, reclamantul-recurent s-a arătat nemulțumit de faptul că instanța de fond, considerând-o a fi consecința unei greșite aplicări a legii, întrucât prima instanță nu a analizat și nu a reținut ca fondate și întemeiate motivele principale de nulitate ale celor două hotărâri atacate. Reclamantul recurent a subliniat că, deși posibilitatea atacării unei hotărâri judecătorești doar sub aspectul considerentelor reținute de instanța de fond nu a fost reglementată de Codul de procedură civilă anterior, incident în prezentul litigiu, totuși în anumite situații doctrina și jurisprudența au acceptat că partea justifică un interes pentru atacarea separată a considerentelor, în cazul în care, deși soluția din dispozitiv îi este favorabilă, ar putea fi prejudiciată de cuprinsul considerentelor.

Un prim aspect invocat de către reclamantul-recurent a vizat faptul că a invocat neregularitatea convocării adunării generale, ca motiv de nulitate absolută a Hotărârii adunării generale a asociaților S.C. A_______ F_______ B________ S.R.L. din data de 24.03.2009, respectiv încălcarea dispozițiilor legale imperative referitoare la dreptul de informare al asociaților și ordinea de zi a adunării, invocând prevederile art. 117 alin. (7) și ale art. 129 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 privind societățile.

Cu privire la acest aspect, reclamantul-recurent a subliniat că deși prima instanță a arătat că, de regulă, hotărârea care privește modificarea actului constitutiv este lovită de nulitate absolută în cazul în care convocarea nu cuprinde textul integral al propunerilor, totuși a reținut că în speță hotărârea atacată nu este lovită de nulitate absolută pentru acest motiv, întrucât ne-am afla în situația de excepție în care se ține o adunare la care sunt prezenți toți asociații. Or, în aprecierea recurentului, prezența asociaților nu înlătură nulitatea atunci când unul dintre ei se opune ținerii adunării, invocând neregularitatea convocării, situație întâlnită în speță.

În susținerea punctului de vedere, reclamantul-recurent a invocat dispozițiile art.117 alin. 7 din Legea nr. 31/1990 privind societățile, conform cărora, atunci când pe ordinea de zi figurează propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va trebui să cuprindă textul integral al propunerilor, precum și prevederile art. 129 alin. 7 din Legea nr. 31/1990 privind societățile, conform cărora nu pot fi adoptate hotărâri asupra unor puncte de pe ordinea de zi care nu au fost publicate în conformitate cu dispozițiile art. 117 și 117¹, cu excepția cazului în care toți asociații au fost prezenți sau reprezentați și niciunul dintre aceștia nu sa opus sau nu a contestat această hotărâre.

Plecând de la aceste prevederi legale pe care le-a apreciat aplicabile și în cazul societăților cu răspundere limitată, reclamantul a subliniat că prima instanță a constatat nulitatea absolută a Hotărârii adunării generale a asociaților S.C. A_______ F_______ B________ S.R.L. din data de 24.03.2009 dar pentru alte motive, reținând că „deși punctele 8, 10, și 11 din Hotărârea adunării generale a asociaților S.C. A_______ F_______ B________ S.R.L din 24.03.2009 vizează modificarea actului constitutiv al societății, iar, ca regulă, în această situație ar fi lovită de nulitate absolută hotărârea prin care se decide modificarea actului constitutiv în situația în care convocarea nu cuprinde textul integral al propunerilor, în litigiul de față ar fi prezentă excepția prevăzută de lege în sensul că toți asociații au fost prezenți astfel că motivul invocat – lipsa unei convocări legale – nu poate fi reținut.

În aprecierea reclamantului cu privire la pct. 8,10 și 11 de pe ordinea de zi, având ca obiect adoptarea unui nou act constitutiv al societății, hotărârea adunării generale este lovită de nulitate absolută pentru încălcarea dispozițiilor legale imperative menționate, care consacră dreptul de informare prealabilă al asociaților cu privire la modificările actului constitutiv, corelativ cu dreptul asociatului prezent la adunare de a se opune la adoptarea de hotărâri asupra unor puncte de pe ordinea de zi care nu au fost publicate în conformitate cu dispozițiile legale privind convocarea regulată a adunării generale. Recurentul-reclamant a mai susținut că prima instanță a omis să analizeze acest drept potestativ al asociatului prezent, de a se opune la adoptarea de hotărâri asupra unor puncte de pe ordinea de zi care nu au fost publicate în conformitate cu dispozițiile legale privind convocarea regulată a adunării generale.

Invocând protecția pe care legea o oferă pentru asigurarea unei informări corespunzătoare în scopul formării voinței societare, reclamantul a susținut că valida convocare a adunării generale și dreptul asociaților la informare sunt componente esențiale ale ordinii publice societare, destinate să asigure protejarea formării consimțământului asociaților și liceitatea cauzei hotărârii, prin verificarea motivului determinat al convocării. În aceeași ordine de idei a subliniat că menționarea explicită a problemelor pe ordinea de zi, inclusiv cuprinderea textului integral al propunerilor pentru modificarea actului constitutiv, este o condiție sine qua non de validitate a convocării adunării, întrucât este instituită în scopul asigurării dreptului asociaților la informare și, implicit, al asigurării formării valabile a consimțământului acestora în adunarea generală. În același sens, a opinat că asociații nu sunt chemați să ratifice o chestiune prestabilită, ci să delibereze și să voteze în cunoștință de cauză, în mod informat, asupra tuturor problemelor de pe ordinea de zi iar deliberarea și votul sunt condiționate de cunoașterea conținutului problemelor de pe ordinea de zi, inclusiv (și cu atât mai mult) al propunerilor pentru modificarea actului constitutiv, chestiune vitală pentru existența și funcționarea societății.

Plecând de la aceste considerente de ordin teoretic, reclamantul a subliniat că în cadrul deliberărilor ședinței adunării generale din data de 24.03.2009, a arătat în mod explicit că nu este în măsură să ia o decizie din cauza faptului că nu a fost informat cu privire la aceste puncte de pe ordinea de zi, prin urmare că se opune la deliberarea și votul asupra acestor chestiuni. Având în vedere această stare de fapt necontestată, reclamantul a susținut că motivarea primei instanței potrivit căreia neindicarea în convocator a textului integral al propunerilor de modificare a actului constitutiv ar fi suplinită de prezența sa în cadrul adunării nu are nici un temei legal, câtă vreme legea prevede în mod expres că, în vederea respectării dreptului la informare al asociaților, aceștia se pot opune la adoptarea de hotărâri asupra unor puncte de pe ordinea de zi care nu au fost publicate în conformitate cu dispozițiile legale privind convocarea regulată a adunării generale.

În raport de aceste considerente, a concluzionat că se impune înlocuirea considerentului privind nereținerea cauzei de nulitate absolută a încălcării dispozițiilor legale imperative referitoare la dreptul de informare al asociaților și ordinea de zi a adunării cu considerentul privind incidența și a acestei cauze de nulitate absolută asupra pct. 8, 10 și 11 ale Hotărârii adunării generale a asociaților S.C. A_______ F_______ B________ S.R.L. din data de 24.03.2009.

Pe de altă parte, reclamantul-recurent a susținut că hotărârea recurată, referitoare la primul capăt de cerere – nulitatea hotărârii A__ din 14.12.2008 - a fost dată în considerarea unui alt motiv decât cel invocat cu titlu principal, cu încălcarea obligației instanței de motivare exhaustivă a hotărârii judecătorești, în sensul analizării tuturor motivelor de fapt și de drept invocate de părți (art. 304 pct. 7 C.pr.civ.1865). În această privință, reclamantul-recurent a subliniat că a invocat două motive de nulitate absolută a Hotărârii adunării generale a asociaților S.C. A_______ F_______ B________ S.R.L. din data de 14.12.2008, respectiv: încălcarea prevederilor imperative ale actului constitutiv privind modalitățile majorării capitalului social și încălcarea normelor legale imperative privind condițiile majorării capitalului social în modalitatea conversiei creanțelor în părți sociale. Cu toate acestea, reclamantul a susținut că prima instanță nu a analizat decât una dintre aceste cauze de nulitate absolută – cea privind neîntrunirea condițiilor legale de conversie a creanțelor în părți sociale - fără să o înlăture pe cealaltă, deși cea pe care nu a analizat-o – încălcarea actului constitutiv prin hotărârea A__ - se impunea a fi reținută în considerente cu prioritate.

Cu privire la acest aspect, reclamantul-recurent a subliniat că a invocat două motive de nulitate absolută a Hotărârii adunării generale a asociaților S.C. A_______ F_______ B________ S.R.L. din data de 14.12.2008, unul în principal și celălalt în subsidiar, cel principal fiind legat de încălcarea prevederilor imperative ale actului constitutiv privind modalitățile majorării capitalului social iar cel subsidiar privind încălcarea normelor legale imperative privind condițiile majorării capitalului social în modalitatea conversiei creanțelor în părți sociale.

Reclamantul-recurent a susținut că motivul principal pentru care trebuia constatată nulitatea absolută a hotărârii A__ a fost aceea că majorarea capitalului social al societății nu se putea face prin modalitatea convenită prin hotărâre, adică prin conversia în părți sociale a creanțelor celor doi asociați asupra societății. În această privință, a subliniat că hotărâre este lovită de nulitate absolută pentru încălcarea prevederilor imperative ale actului constitutiv privind modalitățile majorării capitalului social, în sensul că societății în litigiu nu i se aplică modalitatea majorării de capital social prin compensarea unor creanțe lichide și exigibile asupra societății cu părți sociale ale acesteia. A învederat că această modalitate este permisă în prezent de art. 210 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile, însă nu este permisă de actul constitutiv al S.C. A_______ F_______ B________ S.R.L., art. 8.2., unde sunt reglementate expres modalitățile de majorare a capitalului social, prevăzându-se că „majorarea capitalului social se poate face prin noi aporturi în numerar sau în natură ale asociaților sau ale altor persoane fizice sau juridice”.

Reclamantul-recurent a susținut că prima instanță nu a analizat acest motiv de nulitate, apreciind că se impune ca instanța de recurs să modifice hotărârea primei instanțe doar sub acest aspect, adică al înlocuirii considerentelor care justifică hotărârea de constatare a nulității hotărârii, apreciind că hotărârea este nulă, înm principal deoarece capitalul social nu putea fi majorat decât în condițiile permise de actul constitutiv.

Dezvoltând acest motiv de nulitate, reclamantul recurent a învederat că asociații care au adoptat actul constitutiv al societății la înființarea acesteia au înțeles să raporteze modalitățile prin care se poate realiza majorarea capitalului social la dispozițiile legale în vigoare la data constituirii societății, dispunând că o astfel de majorare se poate efectua doar prin noi aporturi în numerar sau în natură, în condițiile în care la data constituirii societății legea interzicea majorarea capitalului prin conversia creanțelor în părți sociale. Ulterior, aceiași asociați nu au înțeles să modifice actul constitutiv al societății subsecvent modificării art. 221 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2007, cu privire la posibilitatea ca aporturile în creanțe să constituie o modalitate de majorare a capitalului social al societăților cu răspundere limitată, deși au adoptat o nouă formă a actului constitutiv la data de 31.12.2007. Cum această formă a actului constitutiv a preluat redactarea inițială a prevederilor art. 8.2., care dispunea că majorarea capitalului social se poate efectua doar prin noi aporturi în numerar sau în natură, reclamantul a susținut că asociații au înțeles să deroge expres de la dispozițiile legale privind majorarea capitalului social al societății cu răspundere limitată, excluzând aporturile în creanțe.

În acest context, reclamantul-recurent a susținut că reținerea de către prima instanță exclusiv a motivului subsidiar de nulitate absolută în considerente riscă să fie interpretată ca echivalând, implicit, cu înlăturarea motivului de nulitate absolută invocat în principal. În aceeași ordine de idei, a subliniat că intenția expresă a asociaților care au adoptat actul constitutiv și subsecvent modificării legii, nu I-au modificat, a fost de a limita modalitățile de majorare a capitalului social, excluzând majorarea capitalului social prin aport în creanțe, situație în care, dacă părțile au prevăzut în mod expres și limitativ modalitățile de majorare a capitalului social, instanței de judecată nu îi este permis să modifice voința asociaților fondatori, prin analizarea unei alte modalități de majorare a capitalului social, chiar dacă această modalitate este prevăzută de lege printr-o dispoziție supletiva.

În consecință, a apreciat că se impune înlocuirea considerentului privind reținerea cauzei de nulitate absolută a încălcării normelor legale imperative privind condițiile majorării capitalului social în modalitatea conversiei creanțelor în părți sociale cu considerentul privind incidența cauzei de nulitate absolută a încălcării prevederilor imperative ale actului constitutiv privind modalitățile majorării capitalului social, păstrându-se soluția constatării nulității absolute a Hotărârii adunării generale a asociaților S.C. A_______ F_______ B________ S.R.L. din data de 14.12.2008.

În drept, au fost invocate și dispozițiile art. 299 și urm. C. pr.civ.1865.

Prin întâmpinarea formulată la recursul declarat de reclamantul B________ W_____, pârâta S.C. A_______ F_______ B________ SRL a solicitat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil; în subsidiar, respingerea recursului ca lipsit de interes; iar într-un al doilea subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Cu privire la solicitarea de respingere a recursului ca inadmisibil, pârâta-intimată a invocat dispozițiile art.299 C. pr.civ. care vorbesc despre atacarea cu recurs a hotărârii judecătorești, subliniind că problema atacării exclusiv a considerentelor sub imperiul Codului de procedură civilă anterior a fost tranșată de o manieră cvasimajoritară, atât în doctrină, cât și în jurisprudență, în sensul că numai dispozitivul hotărârii este susceptibil de a fi atacat cu recurs, întrucât numai această parte a hotărârii constituie ordinul instanței cu privire la raportul juridic dedus judecății și este susceptibil de executare silită. Pârâta-intimată a făcut trimitere jurisprudența din perioada interbelică care a statuat că hotărârile judecătorești nu sunt atacabile pentru considerentele ce cuprind, ci numai pentru dispozitivul lor, deoarece numai prin dispozitiv se poate aduce atingere drepturilor părților în litigiu, considerând această soluție rațională câtă vreme în orice hotărâre esențial este doar dispozitivul acesteia, considerentele numai explicându-l și eventual completându-l.

În același timp, pârâta-intimată a subliniat că doctrina a mai reținut și faptul că părții căreia i s-a admis acțiunea introductivă de instanță nu i se poate recunoaște dreptul la recurs, nici dacă în cursul judecății din fond i s-a respins o excepție, concluzionând că, în raport de aceste aspecte tranșate deja în doctrină și jurisprudență, recursul reclamantului căreia i s-a admis în întregime pretențiile formulate în fața primei instanțe, trebuie respins ca inadmisibil.

În subsidiar, pârâta-intimată a apreciat că recursul reclamantului trebuie respins ca lipsit de interes, făcând trimitere la literatura juridică care a subliniat, în repetate rânduri că partea care a câștigat procesul nu are interesul să declare recurs chiar dacă motivarea hotărârii este greșită, de vreme ce pretențiile sale au fost recunoscute, această teza fiind de altfel îmbrățișată și de Curtea de Apel Timișoara (invocând decizia civilă nr.849/29.06.2010, Curtea de Apel Timișoara, Secția Comercială). Preluând din considerentele acestei decizii de speță, pârâta-intimată a susținut că obiect al apelului/recursului îl poate constitui doar dispozitivul sentinței sau al deciziei, după caz, întrucât numai această parte a hotărârii constituie „ordinul" instanței cu privire la raportul juridic dedus judecății și este susceptibilă de executare silită. Considerentele unei hotărâri judecătorești servesc numai pentru a interpreta dispozitivul, neavând putere de lucru judecat decât prin dispozitiv și numai în măsura în care îl explică și se referă la el. Pe de altă parte, dacă partea a avut câștig de cauză apelul/recursul său exercitat împotriva considerentelor hotărârii primei instanțe este lipsit de interes, deoarece numai dispozitivul trece în puterea lucrului judecat. În aceeași ordine de idei a susținut că exercitarea unei căi de atac presupune existenta unui interes juridic, care poate fi justificat de soluția dată de instanța de judecată în cauză, interes ce poate fi invocat numai de partea nemulțumită de rezolvarea respectivă, în cadrul unei cereri de apel/recurs în care poate fi atacat doar dispozitivul hotărârii judecătorești, deoarece numai această parte a sentinței/deciziei cuprinde ceea ce se dispune de către instanță cu privire ta obiectul dedus judecății.

Într-un al doilea subsidiar, pârâta-intimată a apreciat că recursul reclamantului B________ W_____ se impune a fi respins ca nefondat.

Plecând de la temeiul invocat de reclamant (art.304 pct.7 C. pr.civ.) și de la nemulțumirea reclamantului-recurent – neanalizarea unora din motivele invocate pentru constatarea nulității hotărârilor A__ – pârâta-intimată a subliniat că interpretarea sistematică și gramaticală a dispozițiilor art.304 pct.7 Cpr.civ.1865 conduce în mod neîndoios la concluzia potrivit căreia acesta este incident în ipoteza în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. În această privință, pârâta-intimată a făcut trimitere la o lucrare de referință în domeniul dreptului procesual civil în care s-a reținut faptul că o hotărâre judecătorească ar putea fi modificată în considerarea aplicării art.304 pct.7 C.pr.civ.1865 în anumite condiții, cum ar fi următoarele: „există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acțiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiata, astfel că nu se poate ști ce anume a decis instanța, existând contradicție între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că este întemeiată, sau lipsește motivarea soluției sau aceasta este superficială ori cuprinde considerente care nu au legătură cu pricina în care a fost pronunțată soluția respectivă; instanța de control judiciar copiază considerentele hotărârii atacate, fără să răspundă motivelor de critică".

Apreciind, tot cu trimitere la doctrina juridică, că judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți în susținerea acestor capete de cerere, pârâta-intimată a susținut că instanțele nu au obligația de a analiza fiecare susținere a părților și că, în măsura în care, din modul în care sunt sistematizate considerentele, se poate deduce că s-au stabilit atât situația de fapt cât și textele legale aplicabile, iar hotărârea se consideră a fi motivată, acesta fiind de altfel și curentul dezvoltat și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și practica judecătorilor Uniunii Europene.

Plecând de la aceste aprecieri preliminare, pârâta-intimată a susținut că în ipoteza considerării recursului ca fiind admisibil și justificat de un interes legitim, criticile reclamantului-recurent sunt nefondate, întrucât, pe de o parte hotărârea recurată cuprinde motivele pe care se sprijină, soluția privind constatarea nulității absolute a Hotărârii A__ din 14.12.2008 fiind fundamentată pe motivul că instanța de fond a apreciat ca nefiind certă și exigibilă creanța pe care Ovonor Italia o deținea pe seama Societății, iar pe de altă parte acest argument nu era străin de natura pricinii, fiind chiar o particularitate esențială a acesteia.

Pârâta-intimată a mai apreciat că, în egală măsură sunt nefondate și criticile reclamantului referitoare la nulitatea Hotărârii A__ din 14.12.2008 prin prisma unei pretinse încălcări a unor dispoziții imperative ale actului constitutiv al Societății referitoare la majorarea capitalului social al acesteia.

Cu privire la acest aspect, pârâta a invocat conținutul art.8 din actul constitutiv al societății, în vigoare la data adoptării Hotărârii A__ din 14.12.2008, intitulat „Majorarea sau reducerea capitalului social", subliniind că, deși prin această prevedere din actul constitutiv nu se menționează expres posibilitatea majorării capitalului social prin aport de creanțe, această posibilitate este conferită expres de lege, or conform art.23 al actului constitutiv al societății prevederile actului act constitutiv se completează cu dispozițiile legale, referitoare la societățile comerciale, adică cu prevederile Legii nr.31/1990.

Prin urmare, pârâta a susținut că din coroborarea dispozițiilor art.8 și art.23 din actul constitutiv al societății se poate concluziona că pe de o parte, acesta nu limitează modalitățile în care se efectuează majorarea de capital social, enumerarea fiind exemplificativă, iar, pe de altă parte, că dispozițiile statutare în materie se completează cu cele generale ale Legii nr.31/1990, iar majorarea capitalului social printr-o modalitate prevăzută de Legea nr.31/1990 nu poate fi considerată nestatutară iar argumentele reclamantului trebuie respinse ca nefondate.

În ceea ce privește critica recurentului-reclamant referitoare la motivul de nulitate reținut de prima instanță cu privire la hotărârea A__ din 24.03.2009 (punctele 8, 10 și 11), pârâta a sintetizat criticile reclamantului arătând că nemulțumirea acestuia a vizat nelegala sa convocare pentru acea adunare generală și nelegala sa informare cu privire la punctele ce urmau a fi dezbătute pe ordinea de zi.

În privința acestor critici, pârâta-intimată a subliniat că, dimpotrivă, contrar aprecierilor reclamantului, dispozițiile art.117, 117¹ și 129 alin.(7) din Legea nr.31/1990, prevăzute de legiuitor pentru societățile pe acțiuni, nu sunt incidente în cazul societăților cu răspundere limitată, deoarece în cazul acestora sunt aplicabile prevederile art.195 din Legea nr.31/1990, care prevăd ca cerințe referitoare la convocarea adunării în materia societăților cu răspundere limitată, că aceasta se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziții speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea acesteia, arătându-se ordinea de zi.

În raport de aceste prevederi legale, pârâta-intimată a susținut că atunci când legiuitorul a intenționat ca anumite norme legale, prevăzute în materia societăților pe acțiuni, să fie aplicabile și societăților cu răspundere limitată, a menționat-o expres în cuprinsul Legii nr.31/1990 (ex: art.75, 76, 77 alin.(1), 79 sau 196), susținând că excepțiile sunt de strictă interpretare și aplicare, potrivit adagiului exceptio est strictissime interpretationis.

În aceeași ordine de idei, combătând argumentele reclamantului, pârâta-intimată a susținut că s-ar fi putut discuta despre o eventuală aplicare, în materia societăților cu răspundere limitată, a articolelor evocate de B________ W_____, doar în ipoteza în care Legea nr.31/1990 nu ar fi dispus nimic cu privire la particularitățile convocării la societățile cu răspundere limitată, nu și în situația în care art.195 din lege stabilește expres cerințele ce trebuie a fi îndeplinite pentru legala convocare a adunării generale în cazul unei societăți cu răspundere limitată.

Pârâta-intimată a mai susținut că reglementarea legală mai aprofundată în privința convocării adunării generale și a informării asociaților din cadrul societăților pe acțiuni este justificată și rațională, câtă vreme acestea sunt societăți de capitaluri, dar o asemenea reglementare strictă nu era necesară la societățile de persoane cum sunt cele cu răspundere limitată, convocatorul emis pentru adunarea generală din speța în litigiu respectând întru-totul dispozițiile art.195 alin.(3) din Legea nr.31 /1990, motiv pentru care nu poate fi primită teza avansată de partea adversă.

Cu totul subsidiar, pârâta a susținut că dacă s-ar admite că dispozițiile art. 117, 117¹ și art.129 din Legea nr.31/1990 s-ar aplica și societăților cu răspundere limitată, critica părții adverse tot nu ar putea fi reținută, întrucât, în lumina punctelor de pe ordinea de zi a convocatorului adunării generale a asociaților Societății din data de 24.03.2009, referitoare la modificarea actului constitutiv al A_______ F_______, reclamantul recurent cunoștea foarte bine în ce constau acestea. În acest sens a subliniat că modificarea actului societar respectiv era făcută în considerarea adoptării Hotărârii A__ din 14.12.2008, votată inclusiv de către reclamantul-recurent, neputându-se susține în mod pertinent că lui B________ W_____ i s-ar fi vătămat dreptul la informare pentru că în convocator nu s-ar menționat in terminis textul modificator referitor la schimbarea structurii capitalului social al A_______ F_______ și la componența organului administrativ al acesteia, aspecte binecunoscute lui B________ W_____.

În concluzie, în considerarea acestor argumente, pârâta-intimată a solicitat respingerea recursului formulat de B________ W_____, invocând în drept și prevederile art.115 C.pr.civ.1865.

Prin întâmpinare a formulată la recursul declarat de pârâta S.C. A_______ F_______ B________ S.R.L., reclamantul-intimat B________ W_____ a solicitat respingerea ca nefondat a acestuia, cu cheltuieli de judecată, răspunzând punctual la fiecare solicitare a pârâtei-recurente din cuprinsul cererii de recurs promovată de aceasta.

Cu privire la solicitarea de casare a sentinței recurate (art. 312 alin. 3 teza finală C.pr.civ.), reclamantul-intimat a invocat caracterul nefondat al acesteia, subliniind că excepția lipsei de interes procesual și excepția de fond a inadmisibilității acțiunii au fost invocate în primul ciclu procesual, iar excepția lipsei calității procesuale active a subsemnatului a fost invocată după trimiterea cauzei spre rejudecare. Pe de altă parte, reclamantul a susținut că toate aceste excepții se întemeiau în fapt și în drept pe aceeași motivare, respectiv, în fapt, pe nerecunoașterea calității de reclamant a părții, contestarea existenței interesului procesual și contestarea admisibilității acțiunii, pentru considerentul că ar fi semnat procesul-verbal al ședinței adunării generale a asociaților, respectiv, în drept, pe dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile.

Reclamantul-intimat a arătat că prima instanță a respins excepția lipsei calității sale procesuale active și excepția lipsei de interes, reținând în esență faptul că „nu se poate reține că recunoașterea în favoarea reclamantului a dreptului de a exercita acțiunea în constatarea nulității absolute în condițiile în care a fost prezent la adunare și a votat pentru reprezintă o încălcare a principiului nemo propriam turpitudinem allegans, dat fiind că, reglementând diferit posibilitatea de atacare în justiție a hotărârilor adunărilor generale prin alineatele 2 și 3, legiuitorul a intenționat tocmai să pună la dispoziția asociatului care apreciază că există motive de nulitate absolută a hotărârii posibilitatea de a exercita acțiunea, chiar și in ipoteza în care nu a lipsit de la adunare ori nu a votat împotrivă". În opinia reclamantului, prin acest argument comun, prima instanță respins ambele excepții.

În ceea ce privește excepția de fond a inadmisibilității acțiunii, reclamantul-intimat a învederat că prima instanță nu a analizat-o separat, neavând o obligație în acest sens, dar s-a pronunțat asupra acestei apărări a pârâtei prin dezlegarea problemei de drept invocate. Invocând prevederile art. 261 alin.1 pct. 5 C.pr.civ., reclamantul a susținut că instanța are obligația