Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL A___ I____

SECȚIA A II-A CIVILĂ

DECIZIA Nr. 352/2013

Ședința publică de la 20 Martie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE O______ M____ Stânga

Judecător M______ C______ C_____

Judecător M_____ I_____

Grefier M____ Kalanyoș

Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta ___________________ Mintia împotriva sentinței nr. 3688/CA/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Se constată că la dosar s-au înregistrat concluzii scrise, din partea recurentei ___________________, și note de concluzii, din partea intimatului reclamant A______ C______.

Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 13.03.2013, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 20.03.2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față, constată:

Prin sentința nr. 3688/CA/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost admisă acțiunea introdusă, și ulterior restrânsă, de reclamantul A______ C______ împotriva pârâtei S.C. S_____ M____ S.R.L. Mintia și, în consecință, s-a dispus anularea, ca nelegală, a Hotărârii de reportare a profitului înregistrat de societate în anul 2011, adoptată de Adunarea Generală a Asociaților pârâtei S.C. S_____ M____ S.R.L. Mintia, în ședința din data de 22 mai 2012.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 6.525,50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată dovedite, reprezentând 6.200 lei onorariu de avocat, 313,20 lei cheltuieli de transport și 12,30 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. XXXXXXXXXXXX, reclamantul A______ C______ a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. S_____ M____ S.R.L. Mintia: constatarea nulității parțiale absolute a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților S.C. S_____ M____ S.R.L. din 22.05.2012 și obligarea pârâtei să îi distribuie dividendele ce i se cuvin pentru exercițiul financiar 2011, precum și pe cele reportate din anii anteriori, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat, în esență, că prin hotărârea atacată au fost aprobate situațiile financiare aferente exercițiului financiar 2011, s-a făcut descărcarea de gestiune a administratorului unic pentru activitatea aferentă exercițiului financiar 2011, s-a aprobat programul de activitate și de buget al societății pentru 2012 și s-a acordat mandat pentru formalități; că a fost suspus dezbaterii, de asemenea, în cadrul punctului 3 al ordinii de zi, proiectul de program de activitate și de buget pentru exercițiul financiar al anului 2012, prin raportul administratorului Emile Armand fiind propusă reportarea profitului exercițiului financiar, în sumă de 1.032.933 lei, propunerea fiind aprobată de Adunarea Generală, cu votul majorității; că reclamantul a votat împotrivă, iar hotărârea adoptată se întemeiază, în drept, pe dispozițiile art. 193 (3) din Legea nr. 31/1990, temei care nu are nicio pertinență cu luarea hotărârilor în a doua adunare, când la prima nu s-ar fi întrunit majoritatea; că au fost încălcate prevederile Actului constitutiv, care stabilesc, prin art. 21, calculul și repartizarea profitului, și ale art. 67(2) din Legea nr. 31/1990; că atitudinea asociatului majoritar, de a hotărî consecvent, an de an, reportarea profitului, cu consecința nedistribuirii dividendelor, constituie un abuz, fără nicio întemeiere în lege și în clauzele Actului constitutiv, încălcare ce nimicește principiul „afectio societatis” și apare ca o modificare permanentă, mascată, printr-o atitudine leoniană, a actului constitutiv al societății, cu privire la capitalul social și aporturile asociaților.

Ulterior, reclamantul a precizat că renunță la al doilea capăt al cererii sale (f.160).

Pârâta S.C. S_____ M____ S.R.L. Mintia a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea pe fond a cererii reclamantului și respingerea ca inadmisibil a celui de-al doilea capăt de cerere, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea poziției sale, pârâta a arătat, în esență, că: în cadrul societății, 70% din părțile sociale aparțin asociatului S.C. Savoy Internațional S.R.L., iar asociatul A______ C______ deține 30% din capitalul social; la ședința Adunării Generale a Asociaților din data de 27.04.2012 nu a putut fi adoptat nici un punct de pe ordinea de zi, întrucât nu a fost întrunită majoritatea absolută a asociaților și a părților sociale; ședința a fost reconvocată la data de 22.05.2012, ocazie cu care s-a adoptat și hotărârea atacată, cu respectarea dispozițiilor legale cu privire la majoritatea de vot, conform derogării de la dubla majoritate, permisă de dispozițiile art. 193 (3) din Legea nr. 31/1990 tocmai în scopul deblocării votului în cadrul Adunărilor Generale ale Asociaților societăților cu răspundere limitată; aceste dispoziții nu pot fi interpretate în sensul că se referă la majoritatea cerută pentru întrunirea legală a adunării, ele vizând, în mod clar, majoritatea de vot în cadrul celei de-a doua AG, care este majoritatea simplă a capitalului social deținut de către asociații prezenți/reprezentați; că noțiunile de ,,affectio societatis” și clauză leonină, utilizate de reclamant în motivarea cererii sale, nu au nicio aplicare sau relevanță în dosar, hotărârea atacată, prin care s-a aprobat reportarea profitului, neschimbând participațiile asociaților la capitalul social, care continuă să le confere dreptul asociaților la participarea la profit și la suportarea pierderilor; de asemenea, nicio distribuire a profitului nu a fost aprobată sau făcută în interesul asociatului Savoy Internațional și în dezavantajul asociatului A______ C______; că drepturile asociaților de participare la profit nu semnifică distribuirea automată a profitului înregistrat de către societate; al doilea capăt de cerere este inadmisibil întrucât tribunalul nu se poate substitui voinței asociaților.

Analizând susținerile părților, actele și lucrările dosarului, instanța a apreciat că acțiunea formulată, și ulterior restrânsă de reclamant, este întemeiată.

A motivat, în fapt, că prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților S.C. S_____ M____ S.R.L. Mintia, adoptată la data de 22 mai 2012, la punctul 1 al ordinii de zi, s-a hotărât, cu o majoritate a părților sociale de 70%, deținute de asociatul S.C. Savoy Internațional S.R.L., reportarea profitului înregistrat de societate în anul 2011, în valoare de 1.032.933 lei. În mod similar, prin hotărârea Adunării Generale a Asociaților S.C. S_____ M____ S.R.L., din data de 24 mai 2011, s-a hotărât, cu votul tuturor asociaților, deținând 100% din capitalul social al societății, ca profitul înregistrat în anul 2010 să nu fie repartizat, ci lăsat la dispoziția acesteia.

S-a reținut că reclamantul apreciază că hotărârea luată în data de 22 mai 2012 este nelegală, prin încălcarea art. 21 din Actul Constitutiv al societății și art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale și că pârâta consideră că, dimpotrivă, prevederile legale incidente au fost respectate, iar hotărârea atacată este legal adoptată.

Instanța a motivat că, în drept, hotărârile adunării generale a asociaților societăților comerciale cu răspundere limitată se adoptă, potrivit art. 192 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu majoritatea absolută a asociaților și părților sociale, iar la doua convocare sunt aplicabile dispozițiile art. 193 alin. (3) din aceeași lege, conform cărora în cazul în care la prima convocare adunarea nu poate lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii majorității cerute, la cea de a doua convocare, adunarea poate decide asupra ordinii de zi oricare ar fi numărul de asociați și partea din capitalul social reprezentat în adunare. Așadar, hotărârile adoptate de unul din cei doi asociați care a fost prezent la adunare, deținând 70 % din capitalul social, la a doua convocare se înscriu în cerințele excepției instituite de art. 193 alin. (3) din lege, sub aspectul cvorumului necesar adoptării lor valabile.

În ce privește respectarea dispozițiilor actului constitutiv al societății, instanța a constatat că potrivit art. 21 din acest act, „profitul net, care rămâne după deducerea impozitelor sau a taxelor prevăzute de lege și a fondului de rezervă, va fi în întregime la dispoziția societății, pentru a fi repartizat sub formă de dividende, proporțional cu cota de participare la capitalul social a fiecărui asociat, cât și pentru acoperire altor necesități ale societății”. Prin urmare, hotărârea de reportare a întregului profit, fără a se repartiza dividende asociaților reprezintă o încălcare a acestor prevederi ale actului constitutiv. Mai mult, a apreciat instanța că prin aceeași hotărâre sunt încălcate și dispozițiile art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, din care rezultă dreptul asociaților la dividende.

În consecință, instanța a apreciat că hotărârea de reportare a întregului profit, fără a se plăti dividende asociaților, este nelegală și, prin urmare, că este întemeiată acțiunea formulată și ulterior restrânsă de reclamant, fapt pentru care a admis-o.

Împotriva acestei sentințe, pârâta Savorm M____ SRL Mintia a declarat recurs, în termen și motivat, solicitând să fie modificată, în sensul respingerii acțiunii introduse de reclamantul A______ C______ și menținerea hotărârii de raportare a profitului înregistrat de ___________________ în anul 2011, adoptată de Adunarea Generală a Asociaților în ședința din 22.05.2012, cu obligarea intimatului A______ C______ la plata cheltuielilor de judecată suportate de pârâtă în dosarul de fond în sumă totală de 24.434,8 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată din recurs.

A precizat că, în conformitate cu ultimul act constitutiv actualizat, ___________________ are următoarea structură societară: _________________________, deține 14 părți sociale, reprezentând 70 % din capitalul social și A______ C______ , care deține 6 părți sociale, reprezentând 30% din capitalul social, că la 13.04.2013 administratorul societății a convocat A__ societății S_____ M____ SRL pentru data de 27.04.2012, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, conform dispozițiilor statutare, prevăzând pe ordinea de zi: 1) aprobarea situațiilor financiare aferente exercițiului financiar din 2011, pe baza raportului de gestiune al administratorului unic al societății pentru anul 2011 și repartizarea rezultatului contabil; 2) descărcarea de gestiune a administratorului unic al societății pentru activitatea aferentă exercițiului încheiat la 3.12.2011; 3) aprobarea programului de activitate și de buget al societății pentru anul 2012 și 4) mandat pentru formalități.

A arătat că asociații societății au discutat ordinea de zi a A__, că rezultatul financiar al S_____ M____ SRL în 2011 a fost reprezentat de un profit net în valoare de 1.032.933 lei, administratorul societății propunând, în cadrul raportului său de gestiune, ca profitul înregistrat să fie din nou raportat, că asociatul Savoy Internațional a votat „pentru” valoarea profitului net înregistrat, iar asociatul A______ C______ și-a exprimat dorința ca profitul să fie repartizat prin distribuire de dividende asociaților și a votat „contra” tuturor punctelor de pe ordine de zi.

A menționat recurenta că neputându-se lua o hotărâre valabilă, din cauză că majoritatea statutară și legală pentru adoptarea hotărârilor A__ nu a fost întrunită, A__ a trebuit să fie din nou convocată, pentru a dezbate aceeași ordine de zi, pentru 22.05.2012, când situația votului a fost identică cu cea din 27.04.2012.

A solicitat recurenta să se constate că sentința atacată, potrivit art.132 (9) din Legea nr.31/1990, nu poate fi atacată cu apel, astfel că trebuie examinată sub toate aspectele potrivit art.304¹ Cod procedură civilă, hotărârea fiind criticată și prin prisma art.304 pct.9 și 7 Cod procedură civilă.

A susținut că nu există nici un motiv de nulitate absolută a hotărârii A__ din 22.05.2012, prin care nu s-a încălcat dreptul reclamantului la dividende, că s-a hotărât raportarea beneficiului, în vederea efectuării de investiții.

A arătat că instanța de fond a interpretat greșit art.67 din Legea nr.31/1990 și art.21 din actul constitutiv, că aceste articole prevăd dreptul asociatului de a participa la distribuirea de dividende proporțional cu cota sa de participare la capitalul social și nu instituie obligația pentru adunările generale ale asociaților de a aproba distribuirea de dividende, în fiecare an în care există profit.

A precizat că nu există nici un motiv de natură să atragă nulitatea absolută a hotărârii A__, că A__ nu are obligația de a distribui dividende, ci e singura în măsură să decidă distribuirea profitului ( distribuire a dividendelor, raportare, investiții, acoperire a pierderilor etc.).

A mai susținut că interpretarea corectă este în sensul că, dacă s-a înregistrat profit și dacă A__ a decis distribuirea acestuia, sub formă de dividende, această distribuire se face proporțional cu cota de participare a fiecărui asociat la capitalul social, conform art.67 din Legea nr.31/1990, iar A__ din 22.05.2012 a aprobat lăsarea la dispoziția societății a profitului, în scopul de a-l afecta pentru investiții.

A arătat recurenta și că sentința atacată este insuficient motivată, că se reiau argumentele reclamantului, fără a indica de ce au fost reținute și care au fost motivele și probele ce-au dus la convingerea instanței, că instanța face referire la o altă hotărâre A__, din 24.05.2011.

În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr.31/1990, ale Codului civil și ale Codului de procedură civilă.

Prin întâmpinare ( fila 40), intimatul A______ C______ a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

A arătat, în esență, că întreaga argumentație este neîntemeiată încălcarea prevederilor art.21 alin.5 din Actul constitutiv și a art.67(2) din Legea nr.31/1990 constituind motiv de nulitate absolută a hotărârii Adunării generale.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, precum și sub toate aspectele, în aplicarea prevederilor art.304¹ Cod procedură civilă se constată că recursul este fondat.

La pct.1 al ordinii de zi a Adunării Generale a Asociaților Societății Savorm M____ SRL, convocată inițial pentru 27.04.2012, a figurat: „ aprobarea situațiilor financiare aferente exercițiului financiar din 211, pe baza raportului de gestiune al administratorului unic al societății pe anul 2011 și repartizarea rezultatului contabil”.

Rezultatul financiar al anului 2011 a relevat înregistrarea unui profit net în valoare de 1.032.933 lei. Prin raportul asupra situației financiare, administratorul social al Savorm M____ SRL, Emile Allamand, a propus asociaților ca profitul să fie raportat ( fila 14). Administratorul a propus un plan de investiții pe 2012, cu valori estimate în euro pe fiecare capital ( investiții + reparații), în justificarea propunerii de raportare ( fila 432).

Votul asociaților a fost exprimat astfel: ___________________________ ( care deține 14 părți sociale, reprezentând 70 % din capitalul social) a votat „pentru”, iar A______ C______ ( care deține 6 părți sociale , reprezentând 30 % din capitalul social) a solicitat repartizarea profitului prin distribuire de dividende asociaților și a votat „ contra”.

Cum majoritatea absolută nu era întrunită, conform art.12 alin.5 din actul constitutiv și art.192 alin.1 din Legea nr.31/1990, A__ din 27.04.2012 nu a putut adopta vreo hotărâre.

A fost reconvocată, apoi A__ pentru data de 22.05.2012, pentru dezbatera acelorași probleme de pe ordinea de zi.

În ceea ce privește situația votului, poziția celor 2 asociați asupra pct.1, a fost aceeași, ca și la ședința din 27.04.2012: ________________________ votat „ pentru” iar A______ C______ „contra”, conform celor consemnate în Hotărârea A__ din 22.05.2012, contestată de reclamant.

S-a aprobat, astfel, raportarea profitului înregistrat de societate în 2011.

Acțiunea în constatarea nulității absolute a acestei hotărâri, formulată de reclamant, nu este întemeiată, prima instanță făcând o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor art.67 alin.2 din Legea nr.31/1990 și a art.21 din actul constitutiv.

Potrivit art.21 alin.1 din Actul constitutiv, profitul ce rezultă din bilanț este aprobat de A__, și alin. 2-3 se stabilește destinația posibilă a a unor părți din profit ( fondul de rezervă, alte fonduri speciale), pentru ca în alin.5 să se prevadă că „ profitul net, care rămâne după deducerea impozitelor sau a taxelor prevăzute de lege și a fondului de rezervă, va fi în întregime la dispoziția societății, pentru a fi repartizat sub formă de dividende, proporțional cu cota de participare la capitalul social a fiecărui asociat, cât și pentru acoperirea altor necesități.

Cu cvorumul impus de art.193 alin.3 din Legea nr.31/1990, astfel cum a reținut și prima instanță, A__ din 22.05.2012 a hotărât raportarea profitului din 2011.

D___ A__ are competența de a decide asupra profitului, în sensul de a-l reinvesti sau a-l distribui asociaților, sub formă de dividende.

Reclamantul, în calitate de titular al dreptului de proprietate asupra a 6 părți sociale, are doar o vocație la încasarea de dividende, dreptul la încasarea acestora născându-se doar dacă hotărârea A__ ar fi fost în acest sens, caz în care ar fi devenit incidente și prevederile art.67 alin.2 din Legea nr.31/1990.

Este aceasta o aplicație a principiului majorității, care presupune că minoritatea trebuie să se supună hotărârilor luate de acționarul/acționarii ce dețin majoritatea drepturilor de vot într-o societate comercială. Instanța nu poate aduce atingere dreptului exclusiv al acționarilor, de a hotărî, în adunarea generală, în condițiile de cvorum și majoritate prevăzute de lege, asupra neplății/plății de dividende aferente unui anumit exercițiu financiar.

Prin urmare, în condițiile în care Adunarea Generală a Asociaților a hotărât, cu respectarea cvorumului și a majorității prescrise, în sensul reportării profitului și nu să plătească dividende, cum și-ar dorit reclamantul în minoritate, instanța nu poate interveni, nefiind incident vreun motiv de nulitate.

Așa fiind, în temeiul art. 304 pcxt.9 coroborat cu art.312 alin.1-3 Cod procedură civilă, va fi admis recursul de față și se va modifica în tot sentința atacată, în sensul că va fi respinsă acțiunea formulată de reclamant.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată pretinse de pârâtă, atât în prima instanță, cât și în recurs, reprezentând onorariu de avocat, se constată că sunt nejustificat de mari, respectiv 24.434,8 lei la fond și 18.873,79 lei în recurs ( filele 48 – 51). Astfel, urmează a se face aplicarea dispozițiilor art.274 alin.3 din Codul de procedură civilă.

Proporțional cu volumul de muncă presupus de pregătirea și susținerea apărării, raportat la complexitatea litigiului, întrucât numai între anumite limite cheltuielile pot fi puse în sarcina reclamantului, acesta va fi obligat să plătească pârâtei suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată la fond și suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta ___________________ Mintia împotriva sentinței nr.3688/CA/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX și, în consecință:

Modifică în tot sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul A______ C______ împotriva pârâtei ___________________ Mintia.

Obligă pe reclamant să plătească pârâtei suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată la fond și suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 20.03.2013.

Președinte, O______ M____ Stânga	Judecător, M______ C______ C_____	Judecător, M_____ I_____
	Grefier, M____ Kalanyoș

Red.S.O.M.

Teh.red. K.M./19.04.2013/2 ex.

Jud. fond D.M.S