R O M Â N I A

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal

Nr. operator de date cu caracter personal: 3159

DOSAR NR. XXXXXXXX/C/2013 – A

DECIZIA NR. 53/C/2015 - A

Ședința publică din data de 24 februarie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE:	B____ G_______	JUDECĂTOR
JUDECĂTOR:	T____ I____
GREFIER:	P___ V_______

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta pârâtă _______________________ cu sediul ales în Timișoara, ______________________________ Business Center, nr. 10, clădirea A, mezanin, jur. T____ în contradictoriu cu intimatul reclamant M______ Train cu domiciliul în Oradea, ____________________, nr. 16, _________________ împotriva Sentinței nr. 5190/_______________.06.2014 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii A__.

Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 10 februarie 2015, mersul dezbaterilor fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte din prezenta și când, în vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea în cauză pentru termenul din 17.02.2015, iar ulterior pentru termenul de azi.

CURTEA DE APEL

D E L I B E R Â N D:

Constată că prin Sentința nr. 5190/_________________ de 05.06.2014 Tribunalul Bihor a admis acțiunea formulată de reclamantul M______ T_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul ales în Oradea, ______________________ nr. 5, _________________, în contradictoriu cu pârâta S.C. T_____ R________ S.R.L., cu sediul în Oradea, ___________________, jud. Bihor, înregistrată la O.R.C. Bihor sub nr. JXXXXXXXXXXXX, având CUI xxxxxxxx.

A constatat nulitatea absolută a hotărârii adunării generale a asociaților T_____ R________ S.R.L. nr. 1 din data de 27.11.2013.

A constatat nulitatea absolută a hotărârii adunării generale a asociaților T_____ R________ S.R.L. nr. 2 din data de 27.11.2013.

A constatat nulitatea absolută a hotărârii adunării generale a asociaților T_____ R________ S.R.L. nr. 3 din data de 27.11.2013.

A constatat nulitatea absolută a hotărârii adunării generale a asociaților T_____ R________ S.R.L. nr. 4 din data de 27.11.2013.

A constatat nulitatea absolută a procesului-verbal al adunării generale a asociaților T_____ R________ S.R.L. din data de 27.11.2013.

A luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În data de 04.06.2008, reclamantul M______ T_____ împreună cu asociații Klaus Volkerer, Arno Past, Willibald Eidler au semnat actul constitutiv al S.C. T_____ R________ S.R.L., în cadrul căruia s-a stabilit ca și structură a asociaților după cum urmează:

- reclamantul deține un număr de 9 părți sociale reprezentând 45% din capitalul social,

- pârâtul Klaus Volkerer deține un număr de 5 părți sociale reprezentând 25% din capitalul social,

- pârâtul Arno Past deține un număr de 3 părți sociale reprezentând 15% din capitalul social,

- pârâtul Willibald Eidler deține un număr de 3 părți sociale reprezentând 15% din cadrul capitalului social.

Ulterior, a fost comunicată reclamantului convocarea adunării generale a asociaților S.C. T_____ R________ S.R.L., pentru data de 26.11.2013, la ora 16:00, la sediul social al societății, având ca și ordine de zi după cum urmează (fila 12):

1.Revocarea din funcție a administratorului M______ T_____;

2.reorganizarea societății S.C. T_____ R________ S.R.L., având în vedere situația financiară;

3.Măsuri pentru îmbunătățirea situației economice și financiare a T_____ R________ S.R.L.

4.aprobarea investiției cu privire la o instalație cu infraroșu, prin închiriere sau achiziție.

Instanța a reținut că la data de 26.11.2013, astfel cum rezultă din Procesul-verbal al adunării generale a asociaților S.C. T_____ R________ S.R.L. (filele 13-14), asociatul M______ T_____ nu s-a prezentat, astfel că s-a hotărât ca adunarea generală a asociaților să se desfășoare în ziua următoare, 27.11.2013, ora 08:00, la sediul societății.

În cadrul ședinței adunării generale a asociaților din data de 27.11.2013, ora 08:00, au fost adoptate următoarele hotărâri: revocarea din funcție a administratorului M______ T_____ (hotărârea nr. 1), reorganizarea strategică și din punct de vedere al organigramei a societății, având în vedere situația financiară a acesteia (hotărârea nr. 2), întreprinderea de măsuri pentru îmbunătățirea situației economice și financiare a societății (hotărârea nr. 3), închirierea unei instalații de infraroșu (hotărârea nr. 4) (filele 17-21 dosar).

Instanța a reținut că la Adunarea generală a asociaților S.C. T_____ R________ S.R.L. nu a fost prezent asociatul M______ T_____, având o participație de 45% din capitalul social al pârâtei, cele patru hotărâri fiind adoptate cu o majoritate de 55% din capitalul social, de către ceilalți trei asociați ai societății.

Potrivit prevederilor art. 11 din Actul constitutiv al societății, în cadrul adunării generale a asociaților - A__ – deciziile se iau prin votul unanim al asociaților.

De asemenea, conform art. 19 din actul constitutiv al societății pârâte, actul constitutiv poate fi modificat, cu respectarea condițiilor de fond, de formă și de publicitate prevăzute de lege pentru încheierea lui, numai cu acordul unanim al asociaților.

Instanța a mai reținut că hotărârea A__ nr. 1/27.11.2013 dispune revocarea reclamantului M______ T_____ din funcția de administrator, funcție dobândită prin intermediul actului constitutiv. Or, punctul de vedere prezent în cadrul doctrinei juridice - ,prin intermediul dispozițiilor art. 192 alin. 2 din LSC, legiuitorul consacră principiul unanimității. Astfel, în cazul în care hotărârea are drept obiect modificarea actului constitutiv, legea abandonează principiul majorității, prevăzând că modificarea se va face în mod simetric cu adoptarea sa - cu votul tuturor asociaților" {I. A___, C. N. S___, Legea societăților comerciale. Comentarii și explicații. Editura CH.B___, București, 2010, p. 674; St. D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, editura Universul Juridic, București, 2009, p. 265).

Astfel, conform art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților, în afară de cazul în care legea sau actul constitutiv prevede altfel.

Totodată, instanța a avut în vedere și prevederile art. 197 alin. (3) coroborat cu art. 77 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 a societăților, republicată, din cuprinsul cărora rezultă că revocarea administratorilor, care sunt în același timp și asociați în cadrul societății, se poate face de către asociații reprezentând majoritatea absolută a capitalului social, cu excepția situației în care administratorii au fost numiți prin actul constitutiv, situație incidentă în prezenta cauză.

Ori, actul constitutiv al S.C T_____ R________ S.R.L. prevede în mod expres (art. 11) faptul că adunarea generală decide prin votul unanim al asociaților.

Reținând că hotărârea A__ nr. 1/27.11.2013 a S.C. T_____ R________ S.R.L. nu a fost adoptată cu respectarea regulii unanimității, impusă de prevederile actului constitutiv, instanța a constatat nulitatea absolută a hotărârii A__ nr. 1/27.11.2013, precum și, subsecvent, a hotărârilor A__ nr. 2, 3 și 4/27.11.2013, adoptate în aceeași ședință și care nu pot avea o existență de sine stătătoare, nulitatea hotărârii A__ nr. 1/23.11.2013 conducând la invalidarea și a celorlalte trei hotărâri A__ menționate.

Pentru aceste motive, Tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamantul M______ T_____ în contradictoriu cu pârâta S.C. T_____ R________ S.R.L. și, în consecință, a constatat nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților S.C. T_____ R________ S.R.L. nr. 1/27.11.2013, a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților S.C. T_____ R________ S.R.L. nr. 2/27.11.2013, a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților S.C. T_____ R________ S.R.L. nr. 3/27.11.2013, a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților S.C. T_____ R________ S.R.L. nr. 4/27.11.2013, respectiv a procesului-verbal al adunării generale a asociaților T_____ R________ S.R.L. din data de 27.11.2013.

Totodată, instanța a constatat că reclamantul nu a solicitat obligarea pârâtei S.C. T_____ R________ S.R.L. la plata de cheltuieli de judecată în prezenta cauză, precizând că acestea vor fi solicitate pe cale separată.

Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat, au formulat apel pârâtă _______________________ solicitând admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței apelate, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, în sensul respingerii cererii formulate de către reclamant.

Consideră că Sentința atacată a fost dată cuprinzând motive contradictorii, așa cum se poate reține din lecturarea acesteia, unele motive chiar străine de natura pricinii, instanța, interpretând în mod greșit prevederile legale invocate și omițând a observa detalii esențiale evidențiate prin probatoriul administrat. Mai mult, hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea, interpretarea și aplicarea greșită a legii.

O primă critică adusă cu privire la interpretarea greșită a convocării adunării generale a asociaților, prima instanță reținând că „la data de 26.11.2013, astfel cum rezultă din Procesul-verbal al adunării generale a asociaților _______________________ (filele 13-14), asociatul M______ T_____ nu s-a prezentat, astfel ca s-a hotărât ca adunarea generală a asociaților să se desfășoare în ziua următoare, 27.11.2013, ora 8:00, la sediul societății". În realitate, data ședinței celei de-a doua convocări a Adunării Generale a Asociaților a fost prevăzută chiar prin convocare, așa cum Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale o cere, unde se arăta că „în cazul în care Adunarea Generală a Asociaților, legal întrunită, nu va putea lua o hotărâre valabilă la data primei convocări, datorită neîntrunirii majorității cerute potrivit actului constitutiv, o nouă Adunare Generală a Asociaților va avea loc în data de 27 noiembrie 2013, ora 08:00, în aceeași locație și cu aceeași ordine de zi, Adunarea Generală a Asociaților astfel întrunită putând decide oricare ar fi numărul de asociați și partea din capitalul social reprezentată de asociații prezenți", cu deplina respectare a prevederilor art. 193, alin. 3 din Legea 31/1990 privind societățile comerciale.

În continuarea motivării, prima instanță omite în totalitate existența acestei prevederi, făcând abstracție atât de faptul că prin convocare a fost stabilită prima ședință a Adunării Generala a asociaților, cât și cea de-a doua, în situația în care Adunarea Generala a Asociaților, legal convocată, nu va putea lua o hotărâre, cât și de prevederile art. 193, alin. 3 din Legea 31/1990, care permit adoptarea hotărârilor „oricare ar fi numărul de asociați și partea din capitalul social reprezentată de asociații prezenți".

Această omisiune/opinie reprezintă o gravă eroare a primei instanțe, permițând blocarea activității oricărei societăți cu răspundere limitată în cazul în care unul dintre asociați, din varii motive, nu se poate prezenta la ședința adunării generale a asociaților sau pur și simplu dorește alocarea activității societății, ori, prevederile imperative ale art. 193, alin. 3 din Legea 31/1990 au tocmai rolul de a preveni apariția unor astfel de situații dăunătoare societății.

O altă critică adusă primei instanțe se referă la interpretarea prevederilor art. 197 alin 3 din Legea 31/1990, prima instanță, modificând de la sine putere, întinderea acestui articol, creând astfel o opinie eronată și extrem de gravă pentru buna funcționare a oricărei societăți comerciale cu răspundere limitată.

Astfel, potrivit art. 197, alin 3 din Legea 31/1990, „Dispozițiile art. 75, 76, 77 alin. (1) și 79 se aplică și societăților cu răspundere limitată". Prima instanță, pentru a justifica admiterea acțiunii reclamantului, a decis de la sine putere să extindă aplicarea art. 197, alin 3 și asupra art. 77 alin (2), deși, în mod indubitabil, art. 197 alin 3 prevede că doar alin (1) al art. 77 se aplică și societăților comerciale cu răspundere limitată.

Consideră că interpretarea dată de către prima instanță prevederilor legale arătate este eronată și vădit părtinitoare, generând o opinie extrem de dăunătoare bunei funcționări a societăților cu răspundere limitată, argumentele principalele ale primei instanțe pentru admiterea acțiunii reclamantului fiind cele care au ca obiect interpretarea greșită a legii ori, tocmai prevederile interpretate corect, ar fi dus la respingerea acțiunii acestuia.

De asemenea, mai critică instanța de fond pentru omisiunea de a lua în considerare argumentele pârâtei or, cel puțin de a verifica susținerile sale raportat la situația juridică existentă, încălcând și prevederile art. 22 alin. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă. Astfel, instanța a avut o atitudine pasivă, încălcând direct prevederile alin. 2 al art. 22 din Noul Cod de Procedură Civilă.

În continuare critică și opinia instanței, potrivit căreia, pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul unanim al asociaților, atâta timp cat revocarea unui administrator nu reprezintă o modificare a actului constitutiv. Această opinie contravine atât legislației aplicabile cât și jurisprudenței, art. 194 din Legea Societăților Comerciale prevăzând, printre obligațiile Adunării Generale a Asociaților, distinct la litera (b) desemnarea, respectiv revocarea/demiterea administratorilor, iar la litera (d) modificarea actului constitutiv, ceea ce demonstrează, în mod clar, că legiuitorul a stabilit ca revocarea/desemnarea administratorilor nu reprezintă o modificare a actului constitutiv, art. 192 alin.2 nefiind aplicabil în speță. Mai mult, în conformitate cu art. 193 alin. 2, Legea 31/1990 restricționează dreptul de vot în cazul asociatului cu răspundere limitată în cadrul deliberărilor adunării generale cu privire la aporturile sale în natură și cu privire la actele juridice încheiate între el și societate.

Astfel, revocarea din funcția de administrator a unui asociat este o chestiune care privește un act juridic încheiat între el și societate, deoarece funcția de administrator are la bază contractul de mandat comercial dintre societate și administratorul, care este în cazul analizat și asociat. Revocarea administratorului asociat intră sub incidența art. 193 alin.2 din Legea nr.31/1990, iar asociatul administrator nu poate vota cu privire la revocarea sa. Această interpretare a textelor de lege menționate este confirmată și de Oficiul Național al Registrului Comerțului, așa cum rezultă din adresa nr.xxxxx/20.02.2013.

Cu privire la celelalte aspecte invocate de reclamant prin acțiunea introductivă, precizează apelanta că își menține punctul de vedere.

Datorită atitudinii reclamantului, fie de rea credință, fie de pasivitate în administrarea și gestionarea problemelor importante ale societății, în interesul tuturor asociaților, Adunarea Generală a Asociaților a fost convocată, în conformitate cu dispozițiile legale și statutare de asociații reprezentând cel puțin o pătrime din capitalul social pentru data de 26.11.2013, cea de-a doua convocare a aceleiași adunări generale a asociaților urmând să aibă loc la data de 27.11.2013, ora 8.00.

Așa cum a precizat și reclamantul la data primei convocări A__, acesta nu s-a prezentat, un împuternicit al acestuia informându-i verbal pe ceilalți asociați, sosiți din Austria în scopul participării la ședința A__, că nu se poate prezenta datorită unor probleme de sănătate. Cu toate acestea, reclamantul T_____ M______ nu a adus niciun fel de dovadă în acest sens, nu s-a prezentat nici la cea de-a doua convocare a ședinței A__ din data de 27.11.2013 și nu și-a motivat în niciun fel absența nici de această dată.

În ceea ce privește susținerile reclamantului că hotărârea A__ nr. 1/27.11.2013 prin care asociații prezenți au decis revocarea sa din calitatea de administrator al societății, a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 192 alin.2 din Legea nr.31/1990 privind Societățile Comerciale, precum și prevederile art. 11 din Actul Constitutiv al T_____ R________ SRL nu poate fi primită având în vedere celelalte prevederi ale Legii nr.31/1990 aplicabile în speță de față.

Astfel, așa cum rezultă și din rezoluția persoanei desemnate a ORC Bihor, fundamentată, de altfel, de punctul de vedere emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului, s-a reținut că revocarea unui administrator din această poziție deținută în cadrul societății nu are natura de element care modifică Actul Constitutiv și care, în conformitate cu prevederile legale, nu poate fi contestat în vreun fel de administratorul revocat, în același sens statuând și Curtea de Apel Timișoara, Secția Comercială care prin Decizia civilă nr. 128 din 22 iunie 2010 .

În continuare, subliniază și prevederile art. 132 alin. 4 din Legea nr.31/1990, care așa cum stipulează art. 196 din Legea 31/1990 se aplică și societăților cu răspundere limitată).

Susținerea reclamantului că hotărârile A__ adoptate în data de 27.11.2013 ar fi nule absolut ca urmare a exercitării abuzive a drepturilor de vot de către asociați, prin faptul ca hotărârea de revocare a unui administrator a fost adoptată fără votul respectivului administrator, care avea și calitatea de asociat, desigur, nu poate fi primită având în vedere detaliile și clarificările prezentate mai sus cu referire la posibilitatea asociatului-administrator de a vota hotărârea prin care este revocat, respectiv de a ataca ulterior hotărârea de revocare a sa din funcția de administrator.

Concluzionând asupra celor arătate mai sus, solicită admiterea apelului declarat și modificarea în tot a Sentinței apelate, în temeiul art. 480 alin 2 din Codul de procedură civilă, în sensul respingerii cererii formulate de către reclamant.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 466, 468, 471 și următoarele Cod procedură civilă, prevederile Legii nr. 31/1990, precum și celelalte dispoziții legale la care s-a făcut referire prin acțiune.

Prin întâmpinarea depusă de intimat, acesta a solicitat respingerea apelului ca fiind tardiv formulat și pe cale de consecință menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelat, iar în subsidiar, respingerea apelului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.

Față de excepția de tardivitate invocată în termen legal prin întâmpinarea depusă, precizează că, raportat la art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, în măsura analizării dovezilor de comunicare se poate observa faptul ca sentința pronunțată de prima instanță a fost comunicată la sediul societății comerciale apelante, cu mult anterior exercitării caii de atac.

Ulterior comunicării, societatea comercială a solicitat comunicarea unei copii după sentința judecătoreasca pe adresa societății de avocați, motivând că încă din faza de judecată a solicitat primei instanțe de judecată ca eventualele comunicări să fie realizate pe sediul societății de avocați.

Prima instanță de judecată a comunicat o copie după sentința comercială atacată chiar daca aceasta era legalizată ca urmare a constatării faptului că nu se formulase vreo cale de atac în cadrul termenului prevăzut de Codul de procedură civilă, iar societatea comerciala formulează și depune cererea de apel, calculând termenul de efectuare a căii de atac de la data noii comunicări.

Față de toată această stare de fapt, consideră că devin aplicabile prevederile art. 186 din cadrul Codului de procedura civila.

Cu toate acestea societatea reclamantă nu poate invoca inexistența comunicării, pentru că după cum se poate observa din filele de dovada a îndeplinirii procedurii de comunicare, sentința primei instanțe de judecată a plecat prin agent poștal și a fost afișată la sediul acesteia, ci poate invoca doar motivul justificativ de depășire a termenului de declanșare a apelului, context în care devin aplicabile prevederile art. 186 alin. 2 Cod proc. civ.

Așadar, societatea comerciala reclamanta având în vedere motivul justificativ de depășire a termenului de declanșare a apelului, a declarat calea de atac a apelului în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării sentinței civile însă a omis să solicite repunerea in termen.

Pe cale de consecința având în vedere faptul că societatea comercială reclamantă nu a solicitat prin cererea de apel și repunerea acesteia în cadrul termenului pentru declanșarea căii de atac a apelului și având în vedere faptul că o eventuală cerere de repunere în termen este tardiv formulata la momentul prezent, solicită respingerea apelului declarat ca fiind tardiv.

Referitor la caracterul legal al sentinței, consideră că sentința atacată este legală și temeinică, cuprinzând o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.

Analizând actul constitutiv al societății comerciale se poate observa faptul că intimatul are calitatea atât de asociat cât și de administrator, această ultimă funcție fiind dobândită prin intermediul actului constitutiv, astfel că o hotărâre prin care se stabilește revocarea din funcția de administrator, funcție dobândită prin intermediul actului constitutiv nu poate să fie considerată decât o modificare a actului constitutiv, pentru a cărei adoptare în mod valabil este necesar votul unanim al asociaților, cu atât mai mult cu cât chiar în cadrul actului constitutiv la art. 11 se stabilește faptul că „adunarea generală decide prin acordul unanim al asociaților".

Nu consideră că poate să fie acceptat vreun argument în sensul că prevederile art. 193 alin. 3 Legea 31 din 1990 (mai precis hotărârea A__ a fost adoptată la cea de a doua convocare fiind posibilă adoptarea indiferent de cvorum) sunt aplicabile în contextul în care intimatul a învederat în mod expres și a și comunicat faptul că adunarea generală convocată nu este una legală și nici statutară și nici vreun argument care să vizeze conflictul de interese a intimatul în ceea ce privește votarea punctului de pe ordinea de zi care vizează revocarea din funcția de administrator, de vreme ce nu există îngrădire cuprinsă în cadrul art. 192 în ceea ce privește limitările asociaților cu privire la votul și asociații care au dreptul de a vota.

Mai mult, în măsura în care se analizează prevederile actului constitutiv - art. 11 se evidențiază faptul că „adunarea generală decide prin acordul unanim al asociaților", această prevedere contractuală nefiind respectată la momentul luării hotărârilor adunării generale din data de 27.11.2013, ele fiind luate cu o proporție de 55% din totalul pârtilor sociale.

În ceea ce privește motivul de nulitate ca urmare a exerictarii abuzive a dreptului la vot de către asociați, consideră că hotărârile A__ sunt nule absolut nu doar pentru motivul ca au fost încălcate prevederile art. 192 Legea, 31 din 1990 si a art. 11 din cadrul actului constitutiv, ci și pentru exercitarea abuzivă a dreptului la vot în cadrul A__.

Precizează că elementul affectio societatis trebuie să existe nu doar în momentul în care societatea comercială este constituită ci el trebuie să existe pe toata durata existentei acesteia și trebuie să se manifeste nu doar în momentul semnării contractului de societate ci în toate structurile colective de conducere a aceștia, inclusiv în cadrul adunării generale a asociaților, iar în cadrul prezentei spețe elementul de affectio societatis are un caracter mult mai pregnant, raportat la clauza de la pct. 11 din cadrul statutului societății.

Or, în contextul în care a fost învederat faptul că intimatul este reținut în a participa la adunarea generala a asociaților și s-a evidențiat acest element în cadrul procesului verbal de la data de 26.11.2013, consideră că ceilalți trei asociați au profitat de lipsa asociatului majoritar și având în vede faptul ca împreună dețin o proporție de 55% din capitalul social au trecut la votarea ordinii de zi exercitându-si în mod abuziv dreptul de vot în cadrul adunării generale.

Exercitarea abuzivă a dreptului de vot al asociaților apare ca fiind evidentă în contextul în care societatea comercială avea anterior adoptării hotărârii A__ nr. 1 din data de 27.11.2013 doi asociați administratori, pe intimat care are domiciliul in țară și un asociat administrator de cetățenie străina cu domiciliul în străinătate, iar după adoptarea hotărârii A__ nr. 1 din data de 27.11.2013 societatea comercială pârâtă are un singur asociat administrator de cetățenie străina cu domiciliul in străinătate, fără ca prin vreuna din hotărârile adunării generale adoptate la data de 27.11.2013 să se fi numit vreo persoana împuternicita în România să desfășoare activități de reprezentare a societății comerciale pârâte.

Așadar, singura voință a adunării generale a fost aceea de a-l revoca pe intimat fără a interesa dacă societatea comercială rămâne cu vreun organ administrativ care să se ocupe de problemele de reprezentare în țară.

Învederează că exercitarea abuzivă a dreptului la vot în adunarea generală a asociaților minoritari apare ca fiind evidentă și prin prisma faptului că anterior cu circa o lună a rămas definitivă și irevocabilă o sentință dată de către Tribunalul Bihor prin care a fost constată nulitatea absolută a altor doua hotărâri A__ prin care s-a dorit revocarea din funcția de administrator a reclamantului.

Cu privire la motivul de nulitate ca urmare a inexistenței unei voințe clare a societății comerciale, consideră modalitatea de exprimare a voinței societății comerciale pârâte ca fiind nelegale pentru simplul motiv că hotărârile adunării generale a asociaților sunt în mod normal supuse publicării în cadrul registrului comerțului, or existența unui număr de 4 hotărâri A__ adoptate în aceeași zi face pe terți să nu poată să cunoască manifestarea reala de voința a societății comerciale, toate hotărârile fiind emise în aceeași zi pe baza aceleiași ordini de zi comunicate.

Având în vedere toate argumentele cuprinse în întâmpinare, solicită respingerea apelului formulat conform petitului, cheltuielile de judecata vor fi solicitate pe cale separata.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 192,193,195, 223 și următoarele din Legea 31 din 1990.

Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, instanța reține următoarele:

În fapt, reclamantul intimat M______ T_____ a chemat în judecată pârâta apelantă _______________________ solicitând constatarea nulității absolute a hotărârilor Adunării generale a asociaților numerele 1, 2, 3, 4, toate adoptate la 27.11.2013, invocându-se drept motive încălcarea prevederilor art. 192 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, coroborat cu art. 11 din actul constitutiv, exercitarea abuzivă a dreptului la vot de către asociați și inexistența unei voințe clare a societății comerciale pârâte în cadrul unui singur înscris.

Tribunalul a admis acțiunea reclamantului și a constatat nulitatea absolută a celor patru hotărâri.

Criticile apelantei sunt întemeiate din perspectiva celor ce vor fi expuse.

Într-adevăr, așa cum a afirmat și pârâta apelantă, la data de 26.11.2013 a fost convocată adunarea generală a asociaților, stabilindu-se totodată în cadrul aceluiași convocator că, în cazul în care adunarea legală instituită nu va putea lua o hotărâre valabilă la data primei convocări, datorită neîntrunirii majorității cerute de actul constitutiv, o nouă adunarea generală va avea loc în data de 27.11.2013 ora 8, în aceeași locație și cu aceeași ordine de zi.

Așadar, prin convocator și nu prin procesul-verbal al adunării generale a asociaților societății din 26.11.2013, cum a reținut tribunalul, s-a prevăzut data, locul și ora desfășurării celei de-a doua adunări generale a asociaților.

Pe de altă parte, sunt pertinente afirmațiile apelantei potrivit cărora prima instanță a nesocotit dispozițiile art. 193 alin. 3 din Legea nr. 31/1990.

În acest sens, instanța va analiza incidența acestui articol în ceea ce privește hotărârea AGOA nr. 2, 3, 4 din 27.11.2013.

Astfel, conform art. 192 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaților și a părților sociale, în afară de cazul în care actul constitutiv prevede altfel.

În acest sens, art. 11 alin. 5 din actul constitutiv al _______________________ reglementează că adunarea generală decide prin acordul unanim al asociaților.

Cu toate acestea, art. 193 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, prevede că dacă adunarea generală legal constituită nu poate luat o hotărâre valabilă din cauza întrunirii majorității cerute, adunarea convocată din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numărul de asociați și partea din capitalul social reprezentată de asociații prezenți.

Prin urmare, art. 192 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 stabilește ca regulă pentru luarea hotărârilor, o dublă majoritate absolută în numărul asociaților și în numărul părților sociale, iar art. 193 alin. 3 din același act normativ prevede excepția, potrivit căreia în cazul în care adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii dublei majorități cerute de lege, se convoacă o nouă adunarea a asociaților care va decide asupra ordinii de zi, oricare are fi numărul asociaților și partea din capital reprezentând asociații prezenți.

Cele mai sus expuse coincid cu ceea ce s-a întâmplat și în cauză în privința hotărârilor AGOA nr. 2, 3, 4/27.11.2013.

În speță, la data de 26.11.2013 adunarea generală convocată nu s-a putut întruni din cauza absenței reclamantului așa încât, la data de 27.11.2013 s-a desfășurat o a doua adunare generală a asociaților în care ultimele trei puncte de pe ordinea de zi au fost adoptate de asociații prezenți și parte din capitalul social reprezentată. Prin urmare, hotărârile AGOA nr. 2, 3, 4/27.11.2013 sunt legale.

În ceea ce privește hotărârea nr. 1/27.11.2013 prin care a fost revocat din funcție administratorul T_____ M______ și aceasta a fost legal adoptată.

Doctrina este favorabilă ideii că revocarea din funcție a administratorului numit prin actul constitutiv reprezintă o modificare a actului constitutiv, iar din acest punct de vedere, instanța de apel nu poate împărtăși susținerile pârâtei. D___ în situația în care administratorul sau administratorii sunt numiți prin hotărârea adunării generale, revocare lor se face de adunarea generală, conform principiului simetriei.

Art. 192 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 reglementează că pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel.

De asemenea, art. 79 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, aplicabilă și societăților cu răspundere limitată conform art. 197 alin. 3 din aceeași lege stabilește că, asociatul care într-o operațiune determinată are, pe cont propriu sau pe contul altuia, interese contrarea acelora ale societății nu poate lua parte la nicio deliberare sau decizie privind această operațiune.

Art. 193 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 prevede că un asociat nu poate exercita dreptul de vot în deliberările adunărilor asociaților referitoare la aporturile sale în natură sau la actele juridice încheiate între el și societate.

Ca atare, revocarea administratorilor, în cazul societăților cu răspundere limitată se decide cu unanimitatea/majoritatea prevăzută de actul constitutiv, conform art. 192 alin. 2 din lege, care se calculează fără a fi avute în vedere și voturile administratorului asociat, față de dispozițiile art. 79.

În cauză, într-adevăr conform art. 19 alin. 1 din actul constitutiv, modificarea actului constitutiv se face cu acordul unanim al asociaților, însă, dat fiind faptul că reclamantul în calitate de asociat și administrator a atacat și hotărârea de revocare a sa din funcția de administrator, act care se încadrează în ipoteza art. 79 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, votul său nu poate fi avut în vedere.

În concluzie, hotărârea AGOA nr. 1/27.11.2013 a fost adoptată în condițiile legii și statutului cu votul unanimității celor cărora li se recunoaște dreptul de vot.

Curtea constată, în această ordine de idei, că prima instanță în mod nejustificat a făcut trimitere la art. 77 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, din moment ce, art. 197 alin. 3 prevede că doar dispozițiile art. 77 alin. 1 se aplică societăților cu răspundere limitată.

Nu în ultimul rând, pornind de la dispozițiile art. 196 din Legea nr. 31/1990 care prevede în esență că dispozițiile prevăzute pentru societatea pe acțiuni în ceea ce privește dreptul de a ataca hotărârea adunării generale, se aplică și societăților cu răspundere limitată, Curte amintește că art. 132 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 prevede expres că administratorii nu pot atacata hotărârea adunării generală privitoare la revocare lor din funcție.

Or, și din această perspectivă hotărârea primei instanțe prin care s-a constatat nulitatea hotărârii AGOA nr. 1/27.11.2013 este nelegală, practic reclamantul, chiar dacă are o dublă calitate în societate, administrator și asociat, nu poate ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocare sa din funcție.

Celelalte critici ale apelantei vizând restul motivelor de nulitate a hotărârii invocate intimat, respectiv exercitarea abuzivă a dreptului de vot de către asociați și inexistența unei voințe clare a societății comerciale în cadrul unui singur înscris nu vor mai fi analizat,e fiind superflue câtă vreme instanța de fond s-a oprit la primul motiv de nulitate, iar reclamantul nu a exercitat apel.

Răspunzând observațiilor apelantei care au fost găsite întemeiate din perspectiva celor expuse, întrucât hotărârea Tribunalului a fost dată cu aplicare greșită a legii, apelul va fi admis conform art. 480 Cod procedură civilă iar sentința schimbată în totalitate în sensul respingerii acțiunii.

Constată că apelanta îndreptățită la cheltuieli de judecată nu le-a solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite ca fondat apelul formulat de apelanta pârâtă _______________________ cu sediul ales în Timișoara, ______________________________ Business Center, nr. 10, clădirea A, mezanin, jur. T____ în contradictoriu cu intimatul reclamant M______ Train cu domiciliul în Oradea, ____________________, nr. 16, _________________ împotriva Sentinței nr. 5190/_______________.06.2014 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o schimbă în totalitate, în sensul că:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul M______ T_____ împotriva pârâtei _______________________ privind constatarea nulității absolute a hotărârilor adunării generale a asociaților pârâtei nr. 1, 2, 3, 4, toate din 27.11.2013, precum și a procesului-verbal al adunării generale a asociaților din data de 27.11.2013.

Fără cheltuieli de judecată.

DEFINIVITĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 24.02.2015.

PREȘEDINTE	JUDECĂTOR	GREFIER
B____ G_______	T____ I____	P___ V_______

Red. sent. B.G. – 27.02.2015

Jud. fond P______ A.R.

Tehnored. P.V. – 02.03.2015/4 ex.

Emis 2 comunicări:

apelanta pârâtă _______________________ cu sediul ales în Timișoara, ______________________________ Business Center, nr. 10, clădirea A, mezanin, jur. T____

intimatul reclamant M______ Train cu domiciliul în Oradea, ____________________, nr. 16, _________________