Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILA Nr. 1963/2013

Ședința publică de la 18 Septembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE G_______ D____ N______

Judecător V_____ T_____

Judecător A____ M_______

Grefier G_______ G________

S-a luat în examinare pentru soluționare recursul formulat de petenta P______ B___ ROMANIA SA, împotriva sentinței civile nr.xxxxx din data de 21.12.2012 pronunțată de Judecatoria P______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, intimați fiind B__ I____ C_______ și P___ V_____, având ca obiect „plângere împotriva refuzului executorului judecatoresc”.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părtile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Tribunalul reține că prin cererea de recurs se solicită judecarea cauzei în lipsa în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, constată terminată cercetarea judecătorească și rămâne în pronunțare asupra recursului.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de față ;

Constată că, prin acțiunea înregistrată sub nr.XXXXXXXXXXXXXX petenta P______ B___ România S.A. în contradictoriu cu intimații B.E.J. I____ C_______ și P___ V_____ a formulat plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini actele de executare în vederea realizării creanței, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea intimatului B.E.J. I____ C_______ la comunicarea dovezii îndeplinirii tuturor actelor de executare solicitate prin cererea de executare silită cu care a fost învestit; obligarea intimatului B.E.J. I____ C_______ la obținerea de relații actuale cu privire la domiciliul debitorului de la S.E.I.P. local; obligarea intimatului B.E.J. I____ C_______ la urmărirea silită mobiliară a debitorului prin identificarea bunurilor mobile taxabile și netaxabile cu care acesta figurează înscris la organul fiscal sau care se află la domiciliu acestuia; obligarea intimatului B.E.J. I____ C_______ la urmărirea silită imobiliară a debitorului prin identificarea bunurilor imobile proprietatea acestuia, sens în care executorul judecătoresc să fie obligat să solicite relații de la organul fiscal și cartea funciară cu privire la bunurile imobile taxabile ale debitorului și la notarea somației imobiliare asupra bunului sau a cotei deținute de debitor și al informarea creditoarei cu privire la necesitatea efectuării partajului, cu indicarea elementelor de identificare ale bunului și coproprietarului; obligarea intimatului B.E.J. I____ C_______ la continuarea executării silite iar în situația în care apreciază că debitorul este insolvabil, la întocmirea și comunicarea procesului-verbal de insolvabilitate; obligarea intimatului B.E.J. I____ C_______ la plata unei amenzi, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii a arătat că a înaintat intimatului B.E.J. I____ C_______ la data de 27.09.2010 cererea de executare silită a titlului executoriu împotriva intimatului debitor P___ V_____, formându-se astfel dosarul de executare nr.530/2010.

A mai arătat că a adresat intimatului B.E.J. I____ C_______ cereri repetate de continuare a executării silite, iar la data de 02.07.2012 a solicitat acestuia dovada îndeplinirii actelor de executare solicitate sau motivarea refuzului de îndeplinire a acestuia sau întocmirea procesului-verbal de insolvabilitate.

A precizat că intimatul B.E.J. I____ C_______ nu a dat curs nici uneia dintre cererile lor.

În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.53 din Legea nr.188/2000.

A anexat acțiunii înscrisuri (filele 11-45).

La data de 20.12.2012 intimatul B.E.J. I____ C_______ a depus la dosar copii certificate ale înscrisurilor din dosarul de executare nr.530/2010 (filele 58-91).

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. xxxxx din data de 21.12.2012 pronunțată de Judecatoria P______ s-a respins e plângerea formulată de petenta P______ B___ ROMANIA SA.

Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut pentru nevoi personale nr.xxxxxxxxxxxx74388/24.03.2008 (filele 69-76) s-a formulat de către creditoarea P______ B___ S.A. cerere de executare silită (filele 59-61) împotriva debitorului P___ V_____, formându-se astfel dosarul de executare silită nr.530/2010.

Prin încheierea de ședință din 26.10.2010 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr.xxxxx/280/2010 s-a încuviințat executarea silită (fila 78).

La data de 01.03.2011 s-a încheiat procesul-verbal de cheltuieli de executare (fila 79), somația (fila 80), s-au solicitat Primăriei Municipiului Pitești date cu privire la bunurile mobile și imobile cu care figurează debitorul (fila 81), s-a emis adresa de înființare a popririi (fila 82).

La data de 31.03.2011 Primăria Municipiului Pitești a comunicat B.E.J. I____ C_______ că debitorul P___ V_____ nu figurează cu bunuri supuse impozitelor și taxelor locale (fila 87).

La data de 05.12.2011 s-a încheiat procesul-verbal eliberare sumă (fila 88).

La data de 04.05.2012 s-a încheiat procesul-verbal eliberare sumă (fila 90).

Prin cererea formulată la data de 11.04.2012 petenta a solicitat continuarea executării silite (filele 15-17).

La data de 04.05.2012 s-a încheiat procesul-verbal eliberare sumă (fila 90).

Cum în cauză B.E.J. I____ C_______ a făcut dovada demersurilor efectuate, instanța apreciază că nu s-a făcut dovada unui refuz nejustificat din partea acestuia de a întocmi un act de executare, astfel că plângerea formulată este neîntemeiată.

Având în vedere considerentele expuse, cât și disp. art.53 și art.56 din Legea nr.188/2000, instanța a respins plângerea.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs petenta P______ B___ ROMANIA SA , recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la data de 02.04.2012 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică întrucât nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția .

Prima instanță nu a analizat aspectele aduse în discuție prin cererea formulată de societatea petentă , iar dispozițiile legale imperative nu au fost respectate .

Hotărârea primei instanțe este pronunțată cu încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului petentei la apărare .

Din considerentele hotărârii recurate rezultă că la dosarul cauzei a fost atașat dosarul de executare nr., 530/2010 cu toate acestea, petentei nu i-a fost comunicat nici un înscris . Având în vedere că organul de executare are calitatea de intimat , iar înscrisurile duse de acesta , respectiv dosarul de executare reprezintă însăși probele de care acesta înțelege să se folosească în apărare , instanța avea obligația de a îndatora intimatul la depunerea unui exemplar de pe înscrisurile respective în vederea comunicării .

Executorul este în această cauză parte și depune înscrisurile în probațiune în apărarea sa .În lipsa unei dispoziții derogatorii pentru executorii judecătorești ,instanța de fond trebuia să se preocupe de comunicarea acestora către cealaltă parte .

Instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra criticilor petentei privind necomunicarea actelor de executare îndeplinite în dosarul de executare nr. 530/2010.

Faptul că au fost efectuate acte de urmărire sau executare , nu este de natură a exonera executorul judecătoresc de obligația impusă de art. 56 alin.2 din Legea 188/2000 de a comunica creditorului în calitate de persoană direct interesată, un exemplar al proceselor verbale întocmite.

Singurele înscrisuri comunicate de executor în legătură cu dosarul de executoare nr. xxxxxxxx a fost contractul de executare silită intervenit și factura emisă pentru cheltuielile de executare .

În ceea ce privește executarea silită prin poprire se apreciază că în lipsa oricărui răspuns al terțului respectiv neîndeplinirea obligațiilor legale succesive ,executorul judecătoresc trebuia să încunoștiințeze petenta despre acest fapt pentru a putea formula cerere de validare a popririi .

Executorul nu a formulat în termenul de 3 luni cerere de validare , iar petenta a fost în imposibilitate absolută ,generată tot de executor de a formula cerere de validare .

Nu s-a reținut de instanța de fond vreo deplasare a executorului judecătoresc la domiciliul debitorului .

Intimatul nu a întreprins nici un demers concret pentru realizarea obligației stabilită prin titlul executoriu , iar actele de executare efectuate nu au fost urmate de recuperarea creanței petentei .

Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate,văzând și disp.art.304 ind. 1 C.pr.civ. în raport de actele și lucrările dosarului,tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept :

Tribunalul mai întâi arată că plângerea poate avea ca obiect refuzul de a îndeplini orice acte de executare, inclusiv refuzul de a „efectua o executare silită”. Această soluție se întemeiază tocmai pe faptul că și refuzul de a efectua o executare silită trebuie motivat de executorul judecătoresc. Iar motivarea este o cerință generală a oricărei decizii judiciare sau administrative susceptibilă de a fi controlată de o instanță de judecată. Pe de altă parte, și refuzul de a efectua o executare se integrează, în ultimă instanță, în formula largă privitoare la refuzul de a îndeplini un act de executare. Folosirea în art. 53 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 a singularului – refuzul „de întocmire a unui act” – nu poate conduce la o interpretare formală. În mod rațional, trebuie admis că legea nu are în vedere numai refuzul de a îndeplini un act de executare și inadmisibilitatea plângerii în ipoteza refuzului de a îndeplini un complex de acte de executare, adică refuzul de a „efectua o executare silită”.

Prima critică vizează faptul că hotărârea judecătorească este nelegală deoarece aceasta nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția pronunțată, iar aceasta critica este nefondata.

Tribunalul consideră că această critică este nefondată, deoarece sentința pronunțată cuprinde succint considerentele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția pronunțată. Instanța nu este ținută să răspundă în mod special fiecărui argument al părților, fiind esențial să răspundă principalelor motive invocate în susținerea apărării fiecăruia, iar din cuprinsul hotărârii să rezulte că a răspuns argumentelor, chiar dacă nu detaliat. Tribunalul constată că instanța de fond a arătat considerentele de fapt și cele de drept care justifică soluția, astfel încât dispozițiile art. 261 pct. 5 C.proc.civ au fost respectate. În ceea ce privește argumentele aduse de reclamantă, reprezentând critici ale manierei în care a colaborat cu executorul judecătoresc în vederea realizării creanței sale, acestea nu se impunea a fi analizate în mod distinct, analiza instanței fiind făcută global, concis, cu luarea în considerare a situației de fapt constatate de către instanță în urma administrării probelor. Se observă totodată că motivarea a fost făcută în concret, fiind arătate actele de executare avute în vedere de instanța de fond pe baza înscrisurilor depuse la dosar care au determinat formarea convingerii instanței că executorul și-a îndeplinit obligația legală.

Prin urmare,tribunalul apreciază că au fost respectate disp.art. 261 alin.1 pct.5 C.pr.civ. și că poate fi exercitat controlul judiciar în cauză .

Cea de a doua critică vizează nelegalitatea sentinței de fond ca urmare a încălcării principiului contradictorialității și dreptului la apărare.

Tribunalul reține că această critică este nefondată deoarece întrucât în cauză, așa cum se poate observa din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, intimatul executor judecătoresc nu a formulat cereri de probatorii sau apărări scrise. Tocmai de aceea, în exercitarea rolului activ și în îndeplinirea obligațiilor prevăzute de dispozițiile art.129 alin.5 Cod pr.civilă, la termenul de judecată din data de 16.11.2012, din oficiu, prima instanță a dispus înaintarea de către intimat a dosarului de executare nr. 530/2010 - în copie certificată - aceasta fiind înaintat dosarului cauzei la data de 20.12.2012. Prin urmare, fiind vorba de o probă dispusă din oficiu de instanță, în speță, nu exista obligația comunicării către petentă a acestor înscrisuri.

Pe de altă parte, chiar trecând peste acest aspect, prin motivele de recurs nu s-a precizat ce dispoziții legale au fost încălcate de prima instanță prin necomunicarea înscrisurilor în discuție, referirile petentei, la încălcarea principiului contradictorialității și dreptului la apărare, nefiind suficiente pentru a se considera că, în speță, acest drept a fost încălcat. Aceasta, deoarece, nesocotirea dispozițiilor procedurale atrage nulitate, numai dacă prin necomunicarea actului procedural părții i s-a cauzat o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură îndeplinit cu neobservarea formelor legale, în acest sens fiind dispozițiile art. 105 alin. (2) c.proc.civ. Numai că, în conformitate cu prevederile art. 108 alin.(3) c.proc.civ. neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond și, deși a fost legal citată, petenta nu a invocat această neregularitate la termenul de judecată din 21.12.2012.

În aceste circumstanțe, neregularitatea pusă în discuție în motivarea recursului s-a acoperit prin incidența dispozițiilor art. 108 alin.(3) c.proc.civ., astfel că invocarea ei în fața tribunalului nu poate determina admiterea recursului pentru acest motiv.

Pe de altă parte din moment ce nu au fost înscrisuri depuse la inițiativa intimatului ,ci înscrisuri solicitate de către instanță în baza rolului activ și în conformitate cu art. 402 alin.1 C.pr.civ nu s eimpunea comunicarea acestora.

În ce privește critica de recurs privind greșita soluționare a plângerii, Tribunalul reține că este asemenea nefondată pentru următoarele argumente:

În mod eronat consideră recurenta că singurele obligații privind desfășurarea în bune condiții a executării silite ar incumba executorului judecătoresc, inclusiv prin înaintarea unui raport privind executarea sau comunicarea tuturor actelor de executare către creditor.

Conform art. 53 alin. 3 din Legea 188/2000 privind executorii judecătorești -în forma în vigoare la data sesizării instanței de judecată- „la cerere, în termen de cel mult 5 zile, executorul va elibera copii de pe actele întocmite în îndeplinirea atribuțiilor sale oricărei persoane care justifică un interes”.Tribunalul reține că o astfel de obligație nu este prevăzută de lege în sarcina executorului decât la solicitarea expresă, iar dacă este adevărat că executarea silită s-ar putea realiza chiar și fără prezența creditoarei la efectuarea actelor de executare, totuși nu poate fi extrasă o regulă în acest sens, în funcție de particularitățile executării fiind necesar ca deopotrivă creditoarea cât și executorului să întreprindă toate demersurile necesare realizării creanței. Creditoarea asistată de avocat ar fi putut manifesta mai mare diligență în urmărirea executării silite, indicând din timp, în măsura în care aprecia că este necesar acest lucru față de nefinalizarea favorabilă a executării, executorului ce alte mijloace legale apreciază că ar fi putut fi utilizate pentru o mai bună desfășurare a executării silite, după cum ar fi putut colabora cu executorul în permanență, pentru realizarea creanței sale. Cu toate acestea, o perioadă îndelungată de timp creditoarea a rămas în pasivitate. În plus, în mod corect a apreciat instanța de fond că au fost îndeplinite actele de executare rezonabile de către executor, anterior plângerii formulate.

Astfel cum rezultă din actele din dosarul de executare silita s-a obținut încuviințarea executării silite, ulterior a fost emisă somația de executare, s-a emis adresă către Primăria Pitești pentru a se comunica cu ce bunuri figurează debitoarea, s-a dispus înființarea popririi la terțul poprit , iar cererea de validare a popririi se formuleaza la initiativa creditorului si nu a executorului judecatoresc, cum sustine recurenta. Prin urmare în condițiile în care plângerea a fost formulată la data de 10.07.2012 aceste acte de executare au fost realizate anterior.

Prin urmare, în mod corect a considerat instanța de fond că au fost îndeplinite obligațiile legale de a întreprinde demersurile necesare în vederea realizării creanței. Pentru a lua cunoștință de stadiul executării, a se informa cu privire la actele efectuate, creditoarea avea la îndemână posibilitatea de a se prezenta la sediul executorului sau să solicite expres acest lucru executorului. Din înscrisurile aflate în dosarul de executare (comunicat integral de executorul judecătoresc la solicitarea instanței de fond) nu rezultă că acesta ar fi primit vreo solicitare privind eliberarea de copii de pe actele de executare anterior formulării plângerii Având în vedere aceste argumente, tribunalul constată că nu se poate reține în sarcina executorului neexecutarea obligației de a comunica copii de pe actele de executare la solicitarea creditoarei, după cum nu se poate aprecia că demersurile efectuate de executor ar fi insuficiente pentru realizarea creanței, luând în considerare și dezinteresul arătat de creditoare pentru executarea silită o importantă perioadă de timp.

Pentru aceste considerente Tribunalul în baza art.312 c.proc.civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul formulat de petenta P______ B___ ROMANIA SA, împotriva sentinței civile nr.xxxxx din data de 21.12.2012 pronunțată de Judecatoria P______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, intimați fiind B__ I____ C_______ și P___ V_____.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 18 Septembrie 2013

Președinte, G_______ D____ N______	Judecător, V_____ T_____	Judecător, A____ M_______
	Grefier, G_______ G________

Red. G.D.N./Tehn D.T./DGN/ 2 ex/26.09.2013