Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:031.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ

ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Decizia civilă nr.147

Ședința publică din 08 februarie 2016

Curtea constituită din:

Președinte : C______ L_______

Judecător : P______ D______

Grefier : A____ Doinița A___

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamantul A_______ D______, împotriva sentinței civile nr. 2098 pronunțată la data de 27.10.2015 de către Tribunalul C____ S______ în dosarul cu nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu pârâta ________________ lichidator SPC „Miriana Mircov Relicons”SPRL și pârâta __________________, având ca obiect acțiune în constatare .

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se constată depus prin Serviciul Registratură al instanței, la data de 15.01.2016, de către SCP Miriana Mircov Relicons SPRL, memoriu prin care învederează instanței de judecată faptul că în data de 07.06.2012 în cadrul dosarului nr. XXXXXXXXXXXXX, Tribunalul C____-S______ a dispus închiderea procedurii față de _______________, radierea societății din evidențele ORC C____-S______ și dezinvestirea lichidatorului, motiv pentru care, SCP Miriana Mircov Relicons SPRL nu mai are calitate procesuală activă în prezenta cauză. Prin același memoriu se învederează faptul că arhiva _______________ a fost predată spre păstrare către __________________. A fost atașate memoriului și o copie a Sentinței civile nr. 455/07.06.2012 pronunțată de Tribunalul C____-S______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța consideră încheiată cercetarea judecătorească și reține apelul spre soluționare.

C U R T E A

Deliberând asupra apelului civil de față, a constatat următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C____-S______ sub XXXXXXXXXXXXX, reclamantul A_______ D______ a chemat în judecată pe intimata pe ___________________, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că activitatea desfășurată în calitate de angajat al _______________ în perioada 09.12.xxxxxxxxxxxxx89 se încadrează în grupa I de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990( pct.95.anexa 1) și în consecință, să dispună obligarea intimatei la rectificarea înscrierilor în carnetul său de muncă, în sensul încadrării activității pentru perioada mai sus arătă, în grupa I de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990.

Prin sentința civilă nr. 2098/27.10.2015, pronunțată de Tribunalul C____-S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă acțiunea reclamantului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:

Potrivit înscrierilor din copia carnetului de muncă depusă la dosarul cauzei (f.36-46), în perioada 28.07.1980 – 09.12.1989, reclamantul a fost angajatul ICMB B____ îndeplinind funcția de muncitor necalificat, prelucrător așchiere și frezor.

În aceste condiții, se poate reține că, în conformitate cu prevederile pct. 6 din Ordinul ministrului muncii și ocrotirii sociale nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă în vederea pensionării, nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupele I și a II-a de muncă se făcea de către conducerea unităților, împreună cu sindicatele, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea.

Conform prevederilor alin.(2) de la pct.15 din ordinul menționat, unitățile aveau obligația să analizeze și să precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării ordinului, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și a II-a de muncă începând cu data de 18 martie 1969.

Astfel, la pct.8 din același act normativ, se menționează că perioada de timp în care o persoană a avut sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabilea de către conducerea unității sau prin prevederile legale care reglementau atribuțiile de serviciu ce revenea fiecărei persoane în raport cu funcția îndeplinită.

În speță instanța a reținut că, deși reclamantul a cunoscut faptul că nu a beneficiat de încadrarea în grupa I de muncă, pentru perioada 28.07.1980 – 09.12.1989, nu a contestat în vreun fel grupa de muncă în care a fost încadrat.

În conformitate cu prevederile Decretului 92/1976 privind carnetul de muncă (în vigoare până la data de 31.12.2010) și ale Ordinului ministrului muncii nr.136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, înregistrarea în carnetul de muncă a activităților desfășurate în grupele I și a II-a de muncă era obligatorie.

În acest sens instanța a reținut că nominalizarea și acordarea grupelor de muncă au caracterul unor acte de organizare internă a unităților, acestea având competența să facă încadrarea unui loc de muncă în grupele I si II de muncă, potrivit dispozițiilor legale, conform pct.6-8 și pct. 15 a Ordinului MMPS 50/1990.

Referitor la solicitarea reclamantului privind rectificarea înscrierilor în carnetul de muncă, în sensul încadrării în grupa I de muncă, Tribunalul C____-S______ a reținut că art.281 alin.3 din Legea 53/2003 republicată, stipulează, că pe data de 1 ianuarie 2011 se abrogă dispozițiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 37 din 26 aprilie 1976, cu modificările ulterioare. Totodată potrivit art.1 din Ordinul Ministerului Muncii nr.1083/07.03.2011, s-a aprobat procedura de lucru privind eliberarea carnetelor de muncă, salariaților, angajatorilor pentru care inspectoratele teritoriale de muncă păstrau și completau, respectiv certificau legalitatea înregistrărilor efectuate în carnetele de muncă, iar carnetele de muncă au fost predate angajatorilor sau titularilor/împuterniciților legali pe bază de proces-verbal de predare-primire, până la data de 30 iunie 2011.

Astfel, la data primirii carnetului de muncă, reclamantul a luat cunoștință despre mențiunile operate în acesta care se referă la încadrarea sa în grupa de muncă acordată de către angajator.

Referitor la solicitarea formulată în cauză privind constatarea și încadrarea reclamantului pentru munca prestată în grupa I de muncă, Tribunalul C____-S______ a reținut că actele normative care reglementau încadrarea în fostele grupe I și a II-a de muncă ( potrivit Ordinului 50/1990), au fost abrogate la data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, respectiv de la data de 01.04.2001 ( potrivit art.198 din Legea 263/2010). După această dată, nu mai există bază legală pentru încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale în grupele I și a II-a de muncă pentru perioade anterioare datei de 1 aprilie 2001.

Prin urmare, în prezent, angajatorii sau cei care dețin arhivele nu au temei legal pentru a nominaliza noi persoane ori pentru a încadra activități desfășurate anterior datei de 1 aprilie 2001 în grupele I și a II-a de muncă, ci doar pot atesta un fapt consumat anterior acestei date, prin documentele aflate în posesia lor.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamantul A_______ D______, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței apelate și trimiterea prezentului dosar la Tribunalul C____-S______ pentru rejudecarea fondului.

Reclamantul arată că a investit Tribunalul C____–S______ cu o acțiune prin intermediul căreia a solicitat a se constata că acesta , în calitatea de angajat al societății _____________ desfășurat o activitate specifică unei încadrări în grupa I de muncă, conform pct. 95 anexa I din Ordinul Ministerului Muncii și Ocrotirii Sociale nr. 50/05.03.1990, completat cu avizele date ulterior, și pe cale de consecință să dispună rectificarea înscrierilor în carnetul de muncă, în sensul încadrării în grupa I de muncă și pentru perioada 09.12.xxxxxxxxxxxxx89, ci nu doar pentru perioada 09.12.xxxxxxxxxxxxx09, perioadă pentru care Tribunalul C____–S______ s-a pronunțat deja în mod favorabil acestuia.

Reclamantul apelant învederează faptul că a solicitat Tribunalului C____-S______ acvirarea dosarului nr. XXXXXXXXXXXX, întrucât în acel dosar se află carnetul său de muncă, în cuprinsul căruia este menționată data exactă la care a fost angajat de către societatea _____________________>

În cadrul dosarului nr. XXXXXXXXXXXX ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Reșița, reclamantul a chemat în judecată aceeași societate pârâtă, solicitând instanței obligarea acesteia la rectificarea înscrierilor din carnetul de muncă, în sensul acordării grupei I –a de muncă pentru perioada 09.12.xxxxxxxxxxxxx01. Cauza a fost declinată în favoarea Tribunalului C____- S______, iar această instanță după administrarea probatoriului, a admis în parte acțiunea obligând pârâta să procedeze la rectificarea înscrisurilor din cuprinsul carnetului de muncă al reclamantului, pentru perioada 09.12.xxxxxxxxxxxxx09.

Reclamantul apelant învederează instanței, faptul că la pronunțarea sentinței apelate în prezentul dosar, Tribunalul C____-S______ , nu a dispus acvirarea dosarului nr. XXXXXXXXXXXX, și nici nu s-a raportat la hotărârea pronunțată anterior de aceiași instanță, favorabilă reclamantului, motiv pentru care apreciază că sentința apelată este netemeinică și nelegală, motivarea acesteia neavând nicio legătură cu cele solicitate de acesta, prin acțiunea introductivă .

Pârâtele intimate nu au formulat întâmpinare .

Examinând apelul declarat de pârâtă, prin prisma motivelor invocate, precum și a actelor de procedură efectuate în fața instanței de fond, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 466 și următoarele C.pr.civ., Curtea reține:

Reclamantul a solicitat instanței să constate că în perioada 09.12.xxxxxxxxxxxxx89 a desfășurat la locul de muncă o activitate specifică unei încadrări în grupa I de muncă și în consecință să se facă cuvenite mențiuni în carnetul de muncă.

Ordinul 50/1990 precizează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale care se încadrează în grupa I și II de muncă și prevede și o anumită procedură prin care personalului i se va acorda grupa specială.

Pentru perioada ulterioară emiterii acestui ordin încadrarea în grupele de muncă conform art.5 -10 se făcea condiționat de efectuarea determinărilor de noxe care să ateste condițiile deosebite de muncă și prin nominalizarea persoanelor de către conducerea unității împreună cu sindicatele din unitate în funcție de condițiile concrete și de timpul efectiv lucrat.

Pentru perioada anterioară ordinului, încadrarea nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor, dar conform dispozițiilor art.15 alin.2, unitățile aveau obligația să analizeze și să precizeze în termen de 30 de zile de la emiterea Ordinului nr. 50/1990 situația încadrării persoanelor în grupa I și II începând cu 18.03.1969 și până la zi, pe baza documentelor existente în unitate.

Coroborând dispozițiile art.15 alin.2 cu dispozițiile art.13 care prevăd că pentru perioada lucrată după 18.03.1969 până la data emiterii ordinului ( în text, până în prezent ) încadrarea în grupele de muncă I și II se face în conformitate cu prevederile acestui act normativ, se desprinde concluzia că și pentru această perioadă era necesară nominalizarea personalului și conform art.15 alin.1 urmând pe baza acesteia să i se înscrie grupa în carnetul de muncă.

Reclamantul nu a susținut că ar fi fost nominalizat conform procedurii de mai sus.

Acesta avea posibilitatea de a constata o eventuală omitere nejustificată de a sa de la nominalizarea în grupa a I-a de muncă și cu consecința rectificării cărții de muncă și nu poate pretinde, după ce a stat în pasivitate peste 20 de ani, obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe care să ateste că a lucrat în grupa a I-a de muncă.

Actele normative care reglementau încadrarea în fostele grupe I și a II-a de muncă au fost abrogate la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, respectiv de la data de 1 aprilie 2001. După această dată, nu mai există bază legală pentru încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale în grupele I și a Il-a de muncă, iar eliberarea adeverințelor privind atestarea faptului că, în anumite perioade anterioare datei de 1 aprilie 2001, o persoană și-a desfășurat activitatea în astfel de locuri de muncă se va face numai dacă nominalizarea persoanei s-a efectuat anterior acestei date și numai pe baza documentelor întocmite la acea vreme, verificabile, aflate în evidența angajatorilor sau deținătorilor de arhive.

Prin urmare, în prezent, angajatorii și deținătorii de arhive nu au temei legal pentru a nominaliza noi persoane ori pentru a încadra activități desfășurate anterior datei de 1 aprilie 2001 în grupele I și a Il-a de muncă, ci doar pentru a atesta un fapt consumat anterior acestei date, prin adeverințe eliberate conform anexei nr. 14 la Normele de aplicare.

În concluzie, trebuie să distingem între obligația de a elibera, în baza documentelor cu valoare practică ale angajatorului, o adeverință prin care se atestă faptul că, în anumite perioade, anterioare datei de I aprilie 2001, salariații și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate in grupele I și a Il-a de muncă și obligația de a încadra efectiv locurile de muncă ale salariaților în aceste grupe de muncă. Emiterea unei adeverințe prin care se atestă faptul că, in anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, salariații și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupe de muncă este doar o operațiune subsecventă acordării grupei de muncă.

Astfel, angajatorii sau deținătorii de arhive pot elibera adeverințe cu privire la desfășurarea activității în grupe de muncă doar în situația în care dețin documente cu valoare practică în măsură să certifice acest lucru: proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, registrul de evidență a intrărilor în subteran etc.

Prin urmare, încadrarea în grupa a I-a de muncă se putea face numai în cadrul procedurii prevăzute de Ordinul 50/1990 și în mod corect a fost respinsă acțiunea.

Este adevărat că pârâta nu a formulat nici o apărare dar reclamantul nu a susținut nici un moment că ar fi fost nominalizat conform procedurii prevăzută de Ordinul 50/1990, ori, în afara acestuia, nu se poate acorda grupa specială de muncă.

Nici faptul că în motivarea primei instanțe se face referire la o altă perioadă decât cea înscrisă în cererea de chemare în judecată (09.12.xxxxxxxxxxxxx09 în loc de 09.12.xxxxxxxxxxxxx89 cum era înscrisă în cererea de chemare în judecată) nu conduce la admiterea apelului declarat de reclamant, în condițiile în care hotărârea corespunde sub aspectul raționamentului juridic, iar perioada înscrisă este în fapt o eroare de tehnoredactare.

De asemenea, nici faptul că reclamantul a obținut o obținut o hotărâre judecătorească pentru perioada ulterioară emiterii Ordinului menționat (09.12.xxxxxxxxxxxxx09 ) nu constituie un temei pentru admiterea acțiunii, întrucât pe de o parte nu sunt întrunite condițiile pentru invocarea autorității/puterii de lucru judecat, iar pe de altă parte practica judiciară nu este izvor de drept.

În cauza Legrand c. Franței din 26 mai 2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că pronunțarea în procedurile în curs de soluționare a unei soluții reprezentând reviriment de jurisprudență și aplicarea noii soluții într-o procedură pendinte nu încalcă art. 6 privitor la dreptul la un proces echitabil și nici a art. 1 din Protocolul nr. 1 referitor la protecția dreptului de proprietate. Curtea europeană a reamintit că „exigențele asigurării securității juridice și protecția încrederii din partea justițiabililor nu consacră dreptul la o jurisprudență constantă” (par. 36) și că „evoluția jurisprudenței nu este prin ea însăși contrară unei bune administrări a justiției, întrucât absența unei abordări dinamice și evolutive ar împiedica orice schimbare sau îmbunătățire” (par. 37)

Așadar, nici din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului o practică judiciară anterioară prin care acțiuni similare cu cea supusă astăzi analizei erau rezolvate diferit nu conferă reclamantului dreptul de a pretinde admiterea acțiunii sale, în contextul în care această practică s-a schimbat ulterior, în cursul soluționării propriei cereri.

Pentru toate aceste motive, în baza art. 480, Curtea va respinge apelul reclamantului, urmând a constata că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant A_______ D______ împotriva sentinței civile nr. 2098/27.10.2015 pronunțată de Tribunalul C____-S______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata- pârâtă __________________.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 08.02.2016.

Președinte Judecător

C______ L_______ P______ D______

Grefier

A____ Doinița A___

Red C.L. /10.02. 2016

Tehnored.D.A.A../10.02. 2016

4 ex./2 ________________________________ instanță – Trib.C____ S______

Judecător:M_______ R_____