R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-SECȚIA I CIVILĂ-

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A NR. 457

Ședința publică din data de 12 martie 2014

Președinte - V_______ G_______

Judecători - A______ P___

- V______ D______

Grefier - J___ Părcălăbescu

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta S.C. U____ M_______ P______ S.A., cu sediul în P______, _____________________, județ Prahova împotriva sentinței civile nr. 1198 pronunțată la 23 aprilie 2013 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul B_____ I__, domiciliat în Slănic, _____________________.17A, județ Prahova.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 19 februarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului intimatei să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 26 februarie 2014, când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru a studia actele și lucrările dosarului a reamânat pronunțarea la 5 martie 2013.

La 5 martie 2014, pentru nelegala constituire a completului de judecată, întrucât unul din membri s-a aflat în concediu medical, a amânat pronunțarea la 12 martie 2014 când a dat următoarea soluție:

C U R T E A:

Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamantul B_____ I__ a chemat în judecată pe pârâta _________________________ SA, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța, să constate că activitatea prestată de acesta în cadrul U.M. P______, de la angajare și până la pensionare, se încadrează în grupa I-a și grupa a II-a de muncă în procent de 100%, precum și obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință din care să rezulte perioada de activitate desfășurată în grupa I-a și a II-a de muncă în procent de lucru de 100%.

De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a învederat faptul că a fost angajat al Uzinei Mecanice P______ SA, în perioada 01.03.xxxxxxxxxxxxxxx89 astfel cum este evidențiat în cartea de muncă _______.G. nr.xxxxxx, pe care a atașat-o în copie certificată la cerere.

De asemenea, reclamantul a susținut că până în anul 1965 a fost încadrat ca tâmplar, iar ulterior, până la pensionare, a fost încadrat ca modelier.

Mai mult reclamantul a susținut că în toată această perioadă cât a desfășurat activitate în cadrul UM P______, secțiile în care lucra erau cu regim special, iar condițiile de desfășurare a activității erau deosebite.

În continuare, reclamantul a susținut că pe baza pieselor efectuate de acesta în cadrul secțiilor în care își desfășura activitatea, se realizau piese necesare sectorului militar, respectiv se efectuau componente de muniție, precizând că activitatea desfășurată de el presupunea folosirea de substanțe toxice, respectiv vopsele și diluanți speciali.

Ori, condițiile de muncă în secțiile unde își desfășura activitatea erau deosebit de grele.

Astfel, în aceste spatii nu existau condiții de ventilație și de încălzire, iar operațiile de lucru pe care le desfășura se făceau în spații neadecvate lucrărilor, arătând că pentru a efectua piesele și reperele ce i se dădeau spre execuție, era obligat să facă operațiuni de curățare, chituire, grunduire, vopsire, iar acestea se făceau cu folosirea de pulberi, vapori toxici, care i-au afectat sănătatea.

Față de regimul special pe care îl avea uzina și față de condițiile deosebite în care se desfășura activitatea sa, reclamantul apreciază că acestea se pot încadra în grupa a I-a și a II- a de muncă.

Întrucât, după apariția Legii nr. 19/2001, UM P______ a fost nominalizată în Legea nr. 247/2006 ca uzină cu grad ridicat de pericol, făcând parte din unitățile care beneficiază de grupa specială, fiind uzină cu specific militar de gradul 0, se impunea a se acorda aceste grupe de muncă, cu atât mai mult cu cât, în perioada până în 1989 activitățile erau deosebite, uzina avea un profil special.

De aceea, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii și în consecință să se constate și să se stabilească că activitatea desfășurata de el se încadrează în grupa a I-a sau a II-a de muncă în procent de 100%.

Reclamantul a solicitat în dovedirea cererii proba cu înscrisuri, pe care le-a depus, respectiv copie buletin identitate și carnet de muncă, precum și efectuarea unei expertize de specialitate care să stabilească pe baza datelor ce pot fi furnizate de pârâtă, categoria de muncă în care se încadrează activitatea desfășurată.

La data de 08.11.2013 pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În fapt, pârâta a arătat că din documentele existente la arhiva societății rezultă faptul că în perioadele solicitate, reclamantul a fost angajatul societății, iar în conformitate cu meseriile și încadrarea pe post nu a beneficiat de prevederile Ordinului nr. 50/1990, iar în conformitate cu procesul - verbal nr. 13/1991 întocmit de conducerea unității împreună cu sindicatul reprezentativ din societate, pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupa I - a de muncă în vederea pensionării, nu a putut fi inclus deoarece activitatea pentru perioadele reclamate în care și-a desfășurat activitatea nu este reglementată legal pentru grupele I sau a II - a de muncă, lucrând efectiv în secții civile, acesta neavând regim special, fiind amplasate în incinta fabricii I secția civilă.

Cu privire la acordarea grupei a II - a de muncă în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, anexa nr. II, a precizat pârâta că nu există alte procese - verbale de încadrare a reclamantului în grupa a II - a de muncă, acesta nedesfășurând activitate cu grad ridicat de explozie, iar meseriile avute nu pot fi asimilate cu cea de pirotehnist, reclamantul desfășurându-și activitatea în incinta Fabricii I – civilă.

Având în vedere cele prezentate, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În dovedirea celor susținute, a solicitat proba cu înscrisuri.

În drept, a invocat dispozițiile art. 115 – 118 Cod procedură civilă.

Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 08.11.2012, instanța în baza dispozițiilor prevăzute de art. 167 Cod procedură civilă, a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri, iar reclamantului și proba cu expertiză de specialitate, desemnând, prin acordul părților, pe expertul A____ C_____, care a depus lucrarea de expertizare la data de 12 aprilie 2013, față de care părțile nu au formulat obiecțiuni.

După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 1198 pronunțată la 23.04.2013 a admis în parte acțiunea, a constatat că reclamantul beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100% în perioada 18.03.xxxxxxxxxxxxx89 pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte conform raportului de expertiză A____ C_____, a respins capătul de cerere privind acordarea grupei I de muncă aferentă perioadei 10.06.xxxxxxxxxxxxx69 ca neîntemeiată, a obligat pârâta să elibereze reclamantului adeverință din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care acesta și-a desfășurat activitatea și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahova a reținut următoarele considerente:

În baza înscrisurilor existente în carnetul de muncă ________ nr. xxxxxx, reclamantul a fost încadrat în perioada 10.06.xxxxxxxxxxxxx69 în meseria de tâmplar în Secția Ambalaje Speciale și în perioada 01.01.xxxxxxxxxxxxx89 a fost angajat ca modelier în aceeași secție, compartimentată în ateliere amenajate și amplasate, conform normativelor care se aplicau la activitățile cu substanțe, subansamble și ansamble care conțineau substanțe pirotehnice cu grad deosebit de periculozitate.

Gama de activități desfășurata în perimetrul sectorului cuprindea următoarele activități: operații de manipulare a recipienților cu pulberi și materiale explozibile; lucrul cu substanțe, rășini, vopsele, lacuri, diluanți și solvenți cu grad ridicat de periculozitate, etc.; garantarea siguranței în exploatarea produselor pirotehnice pe timpul ambalării, transportului și depozitarii.

Potrivit Ordinului nr.125/05.05.1990, metodologia pe baza căreia unitățile efectuează încadrarea în grupele I și II de muncă, este cea prevăzută în Ordinul nr.50/05.03.1990 al Ministerului Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerului Sănătății și Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii cu completările făcute prin Ordinul nr. 100/1990 și Ordinul nr.125/1990.

Potrivit alin. l pct. l din Ordinul nr. 50/1990 în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 1", iar potrivit pct. 2 al aceluiași ordin în grupa a II - a de muncă se încadrează locurile de munca, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 2.

Ținând cont de faptul că în aceste locuri de muncă își desfășoară activitatea diferite categorii de personal, ordinul sus-menționat prevede la art. 3 următoarele:

„Beneficiază de încadrarea în grupele I și a II-a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personalul de întreținere și reparații, CTC, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activități prevăzute în anexele 1 și 2".

În art. 6 se stabilește că nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă, se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica și nervoasă, risc deosebit de explozii, incendii etc.). Această posibilitate a conducerii, a dat naștere la subiectivism și interpretări eronate.

Art. 7 prevede că încadrarea în grupa I și a II - a se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50% din programul de lucru.

Noțiunea de grupă de muncă există în reglementările romanești din domeniul pensiilor de peste 50 de ani, aceasta reprezentând o recunoaștere din partea statului că în procesul muncii desfășurat în condiții vătămătoare, grele sau periculoase, organismul uman este prematur degradat ca urmare a acțiunii combinate și de durată a noxelor profesionale și a altor factori de risc profesional, impunându-se astfel pensionarea celor în cauză, la vârste și durate minime de vechime profesională, inferioare în raport cu cele ale persoanelor care și-au desfășurat activitatea profesională în condiții normale de muncă.

Astfel, expertul concluzionează că în situația reclamantului, cu meserii și activități legate direct de procesul de producție, locul de muncă și activitatea desfășurată pentru perioadele deduse acțiunii începând cu 18.03.1969, se încadrează în prevederile Ordinului nr.50/1990 completat cu avizele ulterioare, coroborat cu punctul 3 și punctul 7 din Ordinul nr.50/1990, respectiv Anexa l, poziția 61,62.

Expertul a avut în vedere și Procesul Verbal nr.13 din 29.08.1991, prin care conducerea unității a nominalizat locurile de muncă și categoriile profesionale care se încadrează în grupa superioară și procentul acordat, în baza Ordinului 50/1990.

Ordinul nr.50/1990 nu are caracter limitativ, deoarece încadrarea în grupe superioare de muncă se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a acelor persoane ce au lucrat în astfel de condiții, Anexele nr.1 și 2 ale acestui ordin constituind o enumerare a unor activități, ce cuprind în fapt mai multe meserii.

Pentru perioada 1 ianuarie 1976 - 31 decembrie 1989, încadrarea nu a fost condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor, realizându-se cu toate acestea diferențiat pe cele două grupe de muncă ținându-se cont tocmai de gradul de expunere la factori precum gradul ridicat de noxe, condițiile nefavorabile de climat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc de explozie, iradieri sau infectare, pentru fiecare salariat sau categorie de salariați.

Reclamantul a desfășurat activitate în locuri de munca unde condițiile de munca au fost identice pentru toata perioada solicitată.

Ordinul nr.50/1990 a stabilit încadrarea în grupele I și a II-a de muncă pentru perioada începând cu 18.03.1969, fapt pentru care indiferent de perioada solicitată prin acțiune, expertiza a concluzionat acordarea grupei de muncă începând cu data de 18.03.1969, așa cum stabilește și art. 15 alin. 2 din ordin, considerent pentru care se tribunalul a respins capătul de cerere din acțiunea reclamantului privind acordarea grupei I de muncă aferentă perioadei 10.06.xxxxxxxxxxxxx69, ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse și temeiurile invocate, tribunalul a admis în parte acțiunea, a constatat că reclamantul beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100% în perioada 18.03.xxxxxxxxxxxxx89 pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte conform raportului de expertiză A____ C_____.

De asemenea, a obligat pârâta să elibereze reclamantului adeverință din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care acesta și-a desfășurat activitatea.

Față de disp. art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert, pe temeiul culpei procesuale.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta S.C. U____ M_______ P______, care a arătat că hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, ce decurge din aprecierea eronată a probelor administrate.

Învederează recurenta că, în cauză, instanța a dispus efectuarea unui raport de expertiză cu următoarele obiective: să se constate că activitatea depusă de reclamant în cadrul societății se încadrează în grupa I, respectiv II de muncă, în procent de 100% sau mai mic din programul de lucru, în perioadele menționate în cererea de chemare în judecată, în raport de funcțiile, atribuțiile îndeplinite, munca efectiv prestată, locurile de muncă, condițiile de lucru.

A menționat recurenta că reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul Fabricii I, respectiv în cadrul Secției Tâmplărie, în perioada 10.06.xxxxxxxxxxxxx69 ca tâmplar, iar în perioada 01.01.xxxxxxxxxxxxx89 ca modelier, meserii care nu se încadrează în grupa superioară de muncă, așa cum rezultă din procesul-verbal nr. 13/1991 încheiat între administrație și sindicat, în baza Ordinului 50/1990.

Față de cele precizate, recurenta apreciază că nu pot fi avute în vedere susținerile expertului, conform cărora reclamantul a lucrat efectiv în perioadele menționate în concluziile raportului de expertiza în grupa I de muncă în procent de 100%, conform Ordinului nr.50/1990, având în vedere faptul că încadrarea în grupele de muncă a fost stabilită în anul 1991, iar în procesul verbal nr. 13/1991 s-a stabilit de conducerea unității împreună cu sindicatul reprezentativ că reclamantul din prezenta acțiune nu a desfășurat activități care se încadrează în grupa superioară de muncă.

Mai mult decât atât, susține recurenta, la întocmirea raportului de expertiza expertul nu a ținut cont de locul de muncă unde reclamantul și-a desfășurat efectiv activitatea, acesta limitându-se doar la materialul aflat la dosarul cauzei și la dosarul de personal al reclamantului, acest fapt reieșind din cap.I pct.5 din raportul de expertiză.

A mai arătat recurenta că meseria pe care reclamantul a avut-o în cadrul societății și activitatea (tâmplar și modelator) pe care a desfășurat-o nu are nicio legătura cu prevederile Ordinului m. 50/1990, Anexa I, poz. 61 si 62, astfel cum a fost încadrat de expertul desemnat în cauză.

Potrivit Anexei I, poz. 61 din Ordinul nr. 50/1990, beneficiază de grupa I de munca salariații care au lucrat la: „fabricarea, manipularea, transportul nitroglicerinei, explozivilor, pulberilor negri, pulberilor fără fum, produselor pirotehnice, în unitățile de producție a explozivilor precum și fabricarea nitrocelulozelor și a celuloidului în aceleași unități de producție a explozivilor".

Conform Anexei I, poz. 62 din Ordinul nr. 50/1990, beneficiază de grupa I de muncă salariații care au lucrat la: „fabricarea munițiilor și a elementelor de muniții (locurile de muncă unde se execută operații cu exploziv de inițiere, exploziv cu caracteristică de sensibilitate mare, precum și locurile de muncă unde se execută operații cu explozivi aromatici la care angajații vin în contact direct cu aceștia. Asamblarea și dezasamblarea focoaselor, șuruburilor portamorsa și detonatoarelor (în cazul în care elementele componente sunt încărcate) asanarea terenurilor și a apelor de muniții, produse pirotehnice, materiale explozive și mine. Operații de distragere a munițiilor încărcate și a elementelor de muniții încărcate, a pulberilor, a explozivilor și a materialelor pirotehnice."

Apreciază recurenta că expertul nu a ținut cont de locul de muncă unde și-a desfășurat activitatea reclamantul și a concluzionat în mod eronat că acesta și-ar fi desfășurat activitatea în sectoare care utilizează materii explozive, pulberi și muniții, deoarece, în realitate, un tâmplar/modelator nu intră în contact cu astfel de materii.

În raport de motivele invocate, recurenta a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței recurate ca fiind netemeinică și nelegală.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente Curtea reține următoarele:

Este întemeiată critica referitoare la faptul că reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul Fabricii I, respectiv în cadrul Secției Tâmplărie, în perioada 10.06.xxxxxxxxxxxxx69 ca tâmplar, iar în perioada 01.01.xxxxxxxxxxxxx89 ca modelier, meserii care nu se încadrează în grupa superioară de muncă, așa cum rezultă din procesul-verbal nr. 13/1991 încheiat între administrație și sindicat, în baza Ordinului 50/1990.

Într-adevăr sub aceste aspecte este fondată susținerea formulată de recurentă în sensul că „nu pot fi avute în vedere susținerile expertului, conform cărora reclamantul a lucrat efectiv în perioadele menționate în concluziile raportului de expertiza în grupa I de muncă în procent de 100%, conform Ordinului nr.50/1990, având în vedere faptul că încadrarea în grupele de muncă a fost stabilită în anul 1991, iar în procesul verbal nr. 13/1991 s-a stabilit de conducerea unității împreună cu sindicatul reprezentativ că reclamantul din prezenta acțiune nu a desfășurat activități care se încadrează în grupa superioară de muncă.”

De asemenea și critica referitoare la faptul că instanța de fond nu a ținut seama că meseria pe care reclamantul a avut-o în cadrul societății și activitatea (tâmplar și modelator) pe care a desfășurat-o nu are nicio legătura cu prevederile Ordinului m. 50/1990, Anexa I, poz. 61 si 62, astfel cum a fost încadrat de expertul desemnat în cauză.

Potrivit Anexei I, poz. 61 din Ordinul nr. 50/1990, beneficiază de grupa I de munca salariații care au lucrat la: „fabricarea, manipularea, transportul nitroglicerinei, explozivilor, pulberilor negri, pulberilor fără fum, produselor pirotehnice, în unitățile de producție a explozivilor precum și fabricarea nitrocelulozelor și a celuloidului în aceleași unități de producție a explozivilor".

Conform Anexei I, poz. 62 din Ordinul nr. 50/1990, beneficiază de grupa I de muncă salariații care au lucrat la: „fabricarea munițiilor și a elementelor de muniții (locurile de muncă unde se execută operații cu exploziv de inițiere, exploziv cu caracteristică de sensibilitate mare, precum și locurile de muncă unde se execută operații cu explozivi aromatici la care angajații vin în contact direct cu aceștia. Asamblarea și dezasamblarea focoaselor, șuruburilor portamorsa și detonatoarelor (în cazul în care elementele componente sunt încărcate) asanarea terenurilor și a apelor de muniții, produse pirotehnice, materiale explozive și mine. Operații de distragere a munițiilor încărcate și a elementelor de muniții încărcate, a pulberilor, a explozivilor și a materialelor pirotehnice."

Față de aceste considerente, Curtea va aprecia ca fondat recursul formulat de către pârâtă și în temeiul dispozițiilor art. 312 C.pr.civilă îl va admite și, în consecință, va modifica în tot hotărârea în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâta S.C. U____ M_______ P______ S.A., cu sediul în P______, _____________________, județ Prahova împotriva sentinței civile nr. 1198 pronunțată la 23 aprilie 2013 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul B_____ I__, domiciliat în Slănic, _____________________.17A, județ Prahova.

Modifică în tot sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2014.

Președinte, Judecători,

V_______ G_______ A______ P___ V______ D______

Grefier,

J___ Părcălăbescu

Red.VD

Tehnored.PJ

2 ex./19.03.2014

d.f. nr. XXXXXXXXXXXXX Tribunal Prahova

j.f. L______ C_______ D___

operator de date cu caracter personal,

nr. notificare 3120