ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928

Secția Litigii de Muncă

și Asigurări Sociale

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR.154

Ședința publică din 9 februarie 2016

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: M_____ C____

JUDECĂTOR: V_______ S________

GREFIER: I______ B_______

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta apelantă G____ P____ împotriva sentinței civile nr. 1604/22 sept. 2015 pronunțată de Tribunalul C____-S______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu pârâta intimată _________________________, având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta apelantă prin d-nul avocat T______ C_______, lipsă fiind pârâta intimată.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantei apelante a solicitat încuviințarea probei cu martori solicitată și în scris, pentru a dovedi că reclamanta a lucrat la C.A.P Năidaș din 22.01.1973 și faptul că a încasat salariul în fiecare lună până în 1982, respectiv, că a plătit c.a.s-ul și că nu a avut concediu fără plată în această perioadă.

Instanța, văzând dispozițiile art.254-255 Cod procedură civilă, referitoare la utilitatea probei cu martori, respinge proba testimonială, întrucât nu o apreciază utilă pentru stabilirea vechimii în muncă, pentru perioada tarifară cuprinsă între 1973-1982.

Nemaifiind cereri de formulat sau alte incidente de soluționat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.

Reprezentantul reclamantei apelante, având cuvântul, a solicitat admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA,

În deliberare, constată că prin sentința civilă nr.1604/2015, pronunțată de Tribunalul C____ - S______ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta C____ P____, împotriva pârâtei __________________________.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență că nu există înscrisuri care să dovedească desfășurarea unei activități din partea reclamantei în cadrul fostului C.A.P. Naidăș în perioada 22.01.1973 – 02.03.1982, că reclamanta nu a depus la dosarul cauzei nici un înscris autentic și nu a prezentat nici un act care să constituie măcar un început de dovadă scrisă în înțelesul dispozițiilor art. 271 alin. 2 cod procedură civilă, pentru ca instanța să poate administra proba testimonială în dovedirea raporturilor de muncă ale reclamantei, motiv pentru care a fost respinsă solicitarea administrării unei astfel de probe, astfel că în baza dispozițiilor art. 249, art. 250 Cod procedură civilă, art. 16, art. 17 Codul muncii, art. 121, alin. 1, alin. 4 din HG nr. 257/2011, Tribunalul a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta G____ P____ împotriva pârâtei __________________________.

Împotriva sentinței a declarat apel G____ P____, în calitate de apelantă-reclamantă, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței atacate, cu schimbarea în tot a acesteia și, rejudecând cauza în fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată prin cererea introductivă de instanță,

A reiterat motivele arătate în petitul acțiunii, susținând că însăși instanța a recunoscut că s-a adresat instanței în vederea reconstituirii vechimii în muncă", în perioada

dat fiind inexistența unor înscrisuri care să dovedească activitatea desfășurată,

A considerat că prima instanța nelegal a respins cererea privind administrarea probei cu martori, fiind pusă în imposibilitate de a dovedi acțiunea – nefiind motivată respingerea acestei probe, că a solicitat reconstituirea vechimii în muncă pentru o anumită perioadă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Decretul 92/197(5 privind carnetul de muncă raportat la art. 279 din Codul Muncii, art. 21 din Constituția României, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pe baza situației de fapt descrise în acțiune, și pe baza probatoriilor ce urmau a fi administrate.

În consecință, nu au nicio relevanță în cauză prevederile legale citate referitoare la proba raporturilor de muncă cu contractul individual de muncă și la interesul procesual al dovedirii acestui raport. Aceste considerente nu sunt doar inaplicabile, în cadrul procesual stabilit, potrivit principiului disponibilității, dar conduc și la îngrădirea nejustificată a posibilității de a valorifica dreptul pretins prin acțiune.

Totodată, referirea - indirectă, la „actele doveditoare eliberate de primăria care deține arhiva" este si o dovadă a greșitei aplicări a legii, precum și a greșitei interpretări a probelor administrate.

A mai arătat că prima instanță a făcut o greșită apreciere a probelor administrate.

Astfel, faptul că deținătorul arhivelor fostului angajator nu deține evidențele privind raporturile de muncă între reclamanta G____ P____ și fostul CAP. Naidăș, nu conduce la concluzia dedusă de instanță, care a înțeles că trebuie, în mod necesar, să „descopere aceste înscrisuri, ori interesul procesual constă în a își valorifica drepturile pe baza administrării probei cu martori, după dovedirea faptului că nu există înscrisuri de natura celor invocate, și dacă aceste înscrisuri nu există, apare utilă cauzei proba cu martori, în virtutea principiului aflării adevărului, fiind dovedit faptul că ne aflăm și în ipoteza art. 309 alin, (I) Cod Procedură Civilă și art. 309 alin. (2), teza II, cu excluderea aplicării art. 309 alin. (2), teza I și a alin (3) - (5) din același Cod.

In drept, dispozițiile art. 466 și urm. Cod Proc. Civ., art. 14 alin. (I) din Decretul nr. 92/1976 raportat la art. 279 din Codul Muncii, precum și celelalte temeiuri legale indicate în text sau incidente în speță.

În probațiune, a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri și a probei cu martorii nominalizați.

Pârâta intimată nu a depus întâmpinare.

Verificând, în limitele motivelor de apel, conform art. 477, art. 479 alin. 1 C. pr. civ., stabilirea situației de fapt și aplicarea de către prima instanță a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:

Prin acțiune, reclamanta a solicitat reconstituirea vechimii neîntrerupte în muncă

la Cooperativa Agricolă de Producție Naidăș, în vederea stabilirii acestora ca și timp util la pensie, arătând că a lucrat în calitate de membru cooperator, îndeplinindu-și norma anuală de lucru în perioada 22 ianuarie 1973 -2 martie 1982.

Timpul util la pensie se determină, la cerere, de către casele județene de pensii, pe baza datelor, elementelor și informațiilor conținute în carnetul de pensii și asigurări sociale și/sau în actele doveditoare eliberate de primăria care deține arhiva fostelor unități agricole cooperatiste, întocmite cu respectarea prevederilor legale referitoare la valabilitatea actelor doveditoare, reclamanta urmând procedura obligatorie impusă de dispozițiile art. 121 din Normele de aplicarea prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin H.G. 257/2011.

Curtea constată, așa cum corect a observat judecătorul fondului, că în conformitate cu dispozițiile art. 279 din codul muncii, republicat, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se probează cu carnetul de muncă, iar după data abrogării Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanța judecătorească competentă să soluționeze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existența raporturilor de muncă.

Ținând seama de aceste dispoziții legale și analizând adresa nr. 383/17.06.2015, emisă de pârâtă, s-a constatat că această pârâtă nu deține evidențele privind raporturile de muncă între reclamanta G____ P____ și fostul C.A.P. Naidăș. Totodată, din Adresa nr. 6576/02.07.2015, emisă de Casa Județeană de Pensii C____ S______, rezultă că Primăria comunei Naidăș nu a înaintat înscrisuri privind activitatea desfășurată de reclamantă în cadrul fostului C.A.P. Naidăș.

Arată reclamanta apelantă că în data de 22 ianuarie 1973 s-a angajat la Cooperativa Agricolă de Producție Naidăș, la Sectorul Zootehnic, îndeplinind activități și exercitând meseria de îngrijitor zootehnic, loc de muncă unde a lucrat neîntrerupt până la data de 2 martie 1982, că în perioada indicată mai sus nu s-au întocmit carnete de muncă, iar pentru evidența zilelor de muncă și a contribuției la casa de pensii se întocmeau fișe individuale. Ulterior, a lucrat din nou la Cooperativa Agricolă de Producție Naidăș, în perioada 15 iulie 1988 - 30 aprilie 1990 (data desființării acestei cooperative), tot în sectorul zootehnic și tot în meseria de îngrijitor zootehnic. Perioada respectivă a fost înscrisă în carnetul de muncă la data încetării activității Cooperativei Agricole de Producție Naidăș, datorită faptului că a solicitat expres acest lucru, însă același lucru putea să-l solicite și pentru perioada anterior lucrată.

Desigur, procedurile prealabile prevăzute de legislația specifică, mai sus expusă, (în prezent însă abrogate), nu pot exclude un control judiciar asupra modului lor de desfășurare, cu condiția ca petiționarii să acționeze într-un interval de timp rezonabil, în care aspectele de fapt legate de condițiile concrete de muncă și modul de acțiune sau inacțiune a angajatorului ori a autorităților în recunoașterea lor să poată fi supuse unor verificări reale, concrete și judicioase.

Dovedirea prestării muncii și a îndeplinirii normei anuale de lucru în perioada 22 ianuarie 1973 -2 martie 1982, deci a condițiilor concrete de muncă ale reclamantei după mai bine de 20 de ani de la de la încetarea lor, în lipsa unor probe specifice, care, evident, nu au putut fi conservate, este aproape imposibil de realizat, proba testimonială nefiind utilă soluționării cauzei.

Având în vedere aceste considerente, instanța de apel constată că soluția primei instanțe este temeinică și legală, astfel că în temeiul art. 480 alin.1 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta apelantă _________________________, împotriva sentinței civile nr. 1604/22 sept. 2015 pronunțată de Tribunalul C____-S______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu reclamanta G____ P____.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 9.02.2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

M_____ C____ V_______ S________ I______ B_______

Red.V.S/18.02.2016

Tehnored.I.B./18.02.2016

Prima instanță – jud.R.V.Bălăunțescu – Tribunalul C____ - S______

Emis 3 ______________