R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-SECȚIA I CIVILĂ -

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 62

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2016

Președinte - C_______-P____ B_____

Judecător - E____ S_____ L____

Grefier - M____ F___

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta U________ S_____, domiciliată în Ploiești, _______________________, ______________, _____________, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2515/30.09.2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta ________________ sediul în Ploiești, __________________________. 25, județul Prahova.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apelanta-reclamantă U________ S_____ reprezentată de avocat C____ C______ G_____, din cadrul Baroului Prahova, conform împuternicirii avocațiale ________, nr. xxxxxxx, în substituire avocat D__ D______, conform delegației de substituire din 18.01.2016, lipsă fiind intimata-pârâtă _____________________>

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

La solicitarea instanței, avocat D__ D______ pentru apelanta-reclamantă arată că nu mai are cereri de formulat.

Curtea ia act de declarația acestuia, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat D__ D______, având cuvântul, solicită admiterea apelului, în sensul de a se constata că apelanta a avut meserii și a desfășurat activități care se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100%, cu obligarea intimatei de a elibera adeverință în acest sens. Conform expertizei efectuate în cauză, acesta a concluzionat că în perioada 02.11.xxxxxxxxxxxxx01, având meseria de termist tratamentist, a desfășurat activități ce se încadrează în grupa I de muncă, în baza prevederilor Ordinului 50/1990. Fără cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Deliberând asupra apelului civil de față, Curtea constată următoarele :

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamanta U________ S_____, în contradictoriu cu pârâta _______________ solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că, pentru activitatea desfășurată în cadrul societății pârâte, în perioada 2.11.1981-1.04.2001, beneficiază de grupa I de muncă, în procent de 100%. Totodată, a solicitat să fie obligată pârâta să îi elibereze adeverință în acest sens.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost angajată în cadrul pârâtei și și-a desfășurat activitatea în condiții grele de lucru, improprii organismului uman, specificul meseriei presupunând un consum fizic și psihic foarte mare, astfel încât consideră că locul de muncă și activitatea sa se încadrează în prevederile Ordinului nr.50/1990 și se impune a i se acorda grupa I de muncă.

Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.

În baza probelor administrate, prin sentința civilă nr. 2515/30.09.2015, Tribunalul Prahova a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:

Reclamanta U________ S_____ a lucrat în funcția de termist tratamentist în perioada 02.11.xxxxxxxxxxxxx01, în cadrul societății pârâte.

Conform înscrierilor din carnetul de muncă, reclamanta a fost încadrată în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, conform prevederilor pct.31 din Anexa nr.2 a Ordinului 50/1990.

Potrivit art.3 din Ordinul nr. 50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.

De asemenea, potrivit art. 6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

Art.7 al textului de lege invocat, prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50 %, iar pentru grupa a II a cel puțin 70% din programul de lucru. În aplicarea acestui text de lege, conducerea societății pârâte, în urma negocierii cu sindicatul a clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, a stabilit locurile de muncă cu condiții deosebite de muncă încadrate în grupele I și II, menționându-le expres în înscrisurile privind structura locurilor de muncă pe grupă de muncă.

Prin concluziile raportului de expertiză, expertul a concluzionat că activitatea reclamantei s-ar încadra în prevederile Ordinului 50/1990, Anexa I, poz.96, 107.

Punctul 96 se referă la operațiile de încălzire, tratament termic și emailarea prin pudrare a pieselor din fontă, iar punctul nr.107 la activitatea de forjare și presare la cald cu ciocane peste 200Kgf; secția Forjă Arcuri din cadrul Întreprinderii de vagoane A___.

Tribunalul nu a reținut aceste susțineri ca fiind pertinente, atâta vreme cât unitatea angajatoare a apreciat, raportat la activitatea desfășurată de reclamantă, o încadrare inferioară, respectiv punctul 31, Anexa nr.2 din Ordinul nr.50/1990.

Tribunalul a apreciat că nu este justificată susținerea expertului de încadrare în grupa I de muncă, atâta timp cât, pe de o parte, activitate reclamantei nu s-a desfășurat în cadrul unităților specificate la poz.107, iar pe de altă parte, meseria sa de termist tratamentist trebuie încadrată respectându-se, totodată, și specificul de activitate al unității pârâte.

Mai mult, în lipsa unor dovezi de netăgăduit, care să le justifice, pretinsele erori sau abuzuri săvârșite de conducerea unității împreună cu sindicatul reprezentativ al salariaților, sunt lipsite de temeinicie și nu sunt de natură să conducă la admiterea acțiunii.

În esență, într-o asemenea ipoteză, reclamantei îi revenea obligația de a administra contraprobe, de natură să convingă instanța de justețea susținerilor sale, că mențiunile din carnetul de muncă contestate sunt eronate și au la bază „convenția abuzivă” dintre sindicat și patronatul societății, prin care art.7 din Ordinul nr.50/1990 ar fi fost încălcat.

A concluzionat tribunalul că activitatea reclamantei, în cadrul societății pârâte, s-a desfășurat în condițiile grupei a II-a de muncă, iar nu în condiții care să justifice acordarea grupei I, astfel că acțiunea este neîntemeiată.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, susținând, în esență, că este nelegală și netemeinică, întrucât prima instanță a apreciat eronat motivele ce au determinat expertul să concluzioneze că beneficiază de grupa I de muncă pentru activitatea desfășurată în cadrul pârâtei.

A apreciat apelanta că, atâta timp cât expertiza tehnică judiciară a fost încuviințată de instanță pentru lămurirea unor fapte și împrejurări ale cauzei, constituie un mijloc de probă, ce nu poate fi înlăturat.

De altfel, numai expertul, care a verificat condițiile în care a lucrat (detaliate în cuprinsul cererii de apel) este în măsură să precizeze dacă se încadrează sau nu în grupa I de muncă, pentru perioada menționată în acțiune, în care și-a desfășurat activitatea în cadrul pârâtei.

În concluzie, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, conform raportului de expertiză, privind încadrarea sa în grupa I de muncă, în baza Ordinului nr.50/1990.

Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține că apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Sub un prim aspect, se impune a se preciza că obiectul expertizei de specialitate îl constituie împrejurări de fapt asupra cărora expertului i se cere de către instanță să-și exprime părerea, să dea lămuriri sau să le constate ca specialist, împrejurări care au legătură cu obiectul pricinii și ajută la soluționarea acesteia. Expertiza nu poate avea ca obiectiv lămurirea unei probleme de drept.

Expertul nu este nici judecător și nici martor, ci un consultant, care ajută pe judecător în rezolvarea unor probleme de specialitate.

Pe de altă parte, instanța nu este legată de concluziile raportului de expertiză, acestea constituind numai elemente de convingere lăsate la libera apreciere a judecătorului, ca, de altfel și celelalte mijloace de probă.

Procedând la studierea raportului de expertiză B________ V______, se constată că expertul a încadrat în grupa I de muncă activitatea desfășurată de reclamantă, în cadrul societății pârâte ________________ calitate de termist-tratamentist, prin raportare la pozițiile 96 și 107 din Anexa 1 la Ordinul nr. 50/1990 emis de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii.

Este de menționat că poziția 96 din Anexa 1 la Ordinul nr. 50/1990 se referă la „Operațiile de încălzire, tratament termic și emailare prin pudrare a pieselor din fontă”, iar poziția 107 la „Forjarea și presarea la cald cu ciocane și prese peste 200 kgf”.

Curtea reamintește că, prin dispozițiile pct. 2 și 3 din Ordinul nr. 50/1990, s-a instituit principiul legalității grupelor de muncă, în sensul că activitățile, locurile de muncă și categoriile profesionale sunt stabilite prin acte normative, ele trebuind să fie cuprinse expres în norme specifice fiecărui domeniu. Beneficiul grupei de muncă nu se acordă dincolo de prevederile actului normativ cadru, doar prin raportare la eventuale condiții dificile sau grele de muncă, ci prin analiza îndeplinirii condițiilor impuse de actul normativ.

Or, în cauza pendinte judecății, din înscrisurile existente la dosar, nu rezultă că reclamanta, în calitate de termist-tratamentist, în cadrul Atelierului „Tratamente termice”, ar fi executat operații de încălzire, tratament termic și emailare prin pudrare a pieselor din fontă, forjare și presare la cald cu ciocane și prese peste 200 kgf.

În acest context, Curtea apreciază că prima instanță a realizat o corectă interpretare și aplicare a Ordinului nr. 50/1990, activitatea desfășurată de reclamantă în cadrul pârâtei, în funcția de termist-tratamentist, neputând fi încadrată în grupa I de muncă, ci a II-a, ce i-a fost acordată de angajator.

În considerarea argumentelor expuse, Curtea, în temeiul art. 480 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta U________ S_____, domiciliată în Ploiești, _______________________, ______________, _____________, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2515/30.09.2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta ________________ sediul în Ploiești, __________________________. 25, județul Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 18 ianuarie 2016.

Președinte, Judecător,

C_______ P____ B_____ E____ S_____ L____

Grefier,

M____ F___

Red. CPB

Tehnored.MF

4 ex./19.01. 2016

d.f. XXXXXXXXXXXXX Trib.Prahova

j.f. P______ A___ D______

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120/2006