Dosar nr.XXXXXXXXXXXX reconstituire vechime

obligație de a face

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______ - SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 30 martie 2015

Instanța constituită din:

Președinte – N____ T______

Asistenți judiciari - D_____ C_______

Asistenți judiciari – E____ P________

Grefier – C_____ B________

Sentința civilă nr. 388

La ordine pronunțarea asupra litigiului de muncă dintre reclamantul M________ P____ CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în loc. Unțeni, jud. B_______, și pârâta P_______ comunei Unțeni, jud. B_______.

Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 24 martie 2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, când:

T R I B U N A L U L,

Asupra litigiului de asigurări sociale de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B_______ sub nr. XXXXXXXXXXXX, reclamantul M________ P____ a chemat în judecată civilă pe pârâta P_______ __________________________,solicitând:

- să se constate că în perioada 1967-1991 și-a desfășurat activitatea ca electrician la fostul C.A.P. Unțeni, în condiții deosebite de muncă, activitate ce se încadrează în grupa a II-a de muncă potrivit prevederilor HG nr. 1223/1990;

- să se dispună obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe conform Anexei 14 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, aprobate prin HG nr. 257/20.03.2011, din care să rezulte că în perioada 1967-1991 și-a desfășurat activitatea ca electrician, în condiții deosebite de muncă la fostul C.A.P. Unțeni, activitate ce se încadrează în grupa a II a de muncă.

În fapt,reclamantul a arătat că în perioada 1967-1991 a fost angajat cu contract individual de muncă la fostul CAP Unțeni, pe postul de electrician.

Pentru perioada lucrată a beneficiat de grupa a II-a de muncă potrivit H.G. 1223/1990 privind încadrarea în grupa a II-a de munca, în vederea pensionării, conform căreia "Personalul care este in activitate si care a lucrat la locurile de munca sau activitățile cu condiții de munca nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de constructii-montaj, grupurile de șantiere si intreprinderile - șantier, inclusiv unitățile de deservire ,ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare se încadrează in grupa a II-a de munca in vederea pensionarii, pentru întreaga perioada efectiv lucrată după data de 18 martie 1969."

Cu toate acestea, din cartea de muncă rezultă perioada de lucru precum și postul ocupat, dar nu și grupa de muncă.

S-a adresat în acest sens către P_______ ________________ solicitat eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că în perioada lucrată a beneficiat de grupa a II a de muncă, dar prin adresa nr. 3275/25.07.2014, P_______ _______________ comunicat că nu sunt documente la bază pentru a dovedi timpul lucrat în grupa a II- a de muncă.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 Cod Procedură Civilă, H.G. nr. 1223/1990 și Anexa nr. 14 la Normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/20.03.2011.

În dovedire, reclamantul a depus înscrisuri și a solicitat audierea martorilor B___ I___ și B____ C_________.

Pârâta P_______ comunei Unțeni a depus întâmpinare ( f.16), prin care a arătat că punctul 6 din Ordinul nr. 50 din 5 martie 1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării emis de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii a stabilit că: "Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condi­ții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deo­sebit de explozie, iradiere sau infectare etc)."

Art.27 alin. (6) din Legea fondului funciar nr.18/1991 stabilește că: "La desființarea cooperativei agricole de producție, o comisie de lichidare constituită în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriei, va proceda în termen de 9 luni de la desființarea cooperativei, la realizarea activului și la plata pasivului, în condițiile prevăzute de lege. "

În luna septembrie a anului 1992, comisia de lichidare a cooperativei agricole de producție Unțeni a predat primăriei pe baza de proces-verbal bunurile care au mai rămas în patrimoniul lor (clădiri, mijloace fixe și diferite bunuri de inventar), dar nu a predat și arhiva cooperativei. Din arhiva cooperativei au mai fost salvate câteva documente și ca urmare a activității desfășurate de referenți angajați pe perioadă determinată de Oficiul Județean de Pensii pentru țărănime, în anul 1991.

Obligația nominalizării persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă trebuia făcută de către conducerea cooperativei agricole de producție care era în funcțiune în anul 1990.

Deci, primăria comunei nu a avut ca atribuțiune și nu are nici în prezent stabilirea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă, nefiind obligată la eliberarea vreunei dovezi în acest scop și cu perioada lucrată.

Prin notele de ședință depuse la termenul de judecată din 24.03.2015, precum și ulterior prin concluziile scrise, reclamantul a apreciat că încadrarea activității sale în grupa a IIa de muncă poate fi realizată și în considerarea disp.pct.210 din Anexa 2 a Ordinului 50/1990.

În acest sens , reclamantul a arătat că în perioada 1967-1991, a fost angajat cu contract individual de muncă la fostul CAP Unțeni, pe postul de electrician și în timpul executării sarcinilor de serviciu, a efectuat lucrări de întreținere, reparație, lucrări de lichidare a avariilor și a incidentelor la instalațiile electrice.

Reclamantul a fost supus unui complex de factori de risc de îmbolnăvire și accidentare, activitatea prestată fiind desfășurată în prezența unor factori de risc chimic majori și a unei tensiune permanente a curentului electric, depășindu-se valoarea admisă a câmpului electric în spațiul unde își desfășura activitatea.

Activitatea reclamantului s-a desfășurat în instalații, fiind expus la mai multe noxe și factori de risc care acționează simultan și efectele lor se cumulează în afectarea stării de sănătate, microclimat nefavorabil, suprasolicitarea fizică prin lucru la înălțime, stres determinat de responsabilitatea ridicată a activității, suprasolicitare neuropsihică, afecțiuni musculo-scheletice, cardio-vasculare, etc.

Toate aceste lucrări s-au desfășurat în condiții deosebite de muncă determinate de caracteristicile, volumul și complexitatea instalațiilor de înaltă tensiune, specificul și complexitatea sarcinilor de muncă pentru asigurarea funcționării neîntrerupte a instalației electrice, lucru în aer liber cu micro-climat nefavorabil și temperaturi extreme, indiferent de anotimp și intervenții la avarii ( ziua sau noaptea, iarna sau vara, viscol, furtună, intemperii, calamității naturale).

Așa cum rezultă și din Nota de fundamentare care a stat la baza emiterii HG nr. 1223/1990, acest act normativ se adresează personalului muncitor și personalului tehnic care prin natura sarcinilor de serviciu și-a desfășurat activitatea în "condiții grele de muncă, datorită lucrului în aer liber, sub influența permanenta a intemperiilor (ploi, zăpezi, vânt) și temperaturilor mediului ambiant, lucru în general Ia înălțimi mari - pe schela cu asigurarea în centură, sub nivelul solului, în săpături deschise, în subteran, efort fizic mare, lucru prestat 10-12 ore pe zi."

Reclamantul a apreciat că aplicarea în cauză a dispozițiilor art.1 din HG nr. 1223/1990 constă în faptul că reclamantul a desfășurat efectiv munca în locurile sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase.

Totodată, a susținut că locul său de muncă are aceeași dificultate ca și activitatea similară încadrată în grupa II de muncă, conform prevederilor Ordinului 50/1990, Anexa 2, pct. 210 - respectiv activitatea sa de exploatare, întreținere și reparația instalațiilor electrice, condițiile de muncă deosebite în care și-a desfășurat activitatea îndeplinește condițiile de încadrare în grupa II de muncă împreună cu categoriile profesionale cu activitățile similare prevăzute în Ordinul 50/1990, Anexa 2, pct. 210.

Prin reglementările legale, existente în mod deosebit prin Ordinul nr.50/1990, s-au stabilit categoriile de persoane îndreptățite la beneficiul grupei a-II-a de muncă:

- o primă categorie formată din angajații care au ocupat funcții anume determinate prin normele legale și cu privire la care nu este necesar să se facă dovada că au lucrat în condiții deosebite de muncă, această situație fiind prezumata de lege și operând ca atare, în virtutea legii;

- o a doua categorie nominalizata numai cu titlu exemplificativ prin enumerarea unor funcții (profesii) dar cu privire la care legea cere, pentru recunoașterea beneficiului grupei aII-a de muncă, să se facă dovada de cei interesați că au activat efectiv în condiții deosebite de muncă.

Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin Decizia nr. 258/20.09.2004, că ,,forma dobândită de Ordinul 50/1990 prin completările și modificările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente. De aceea, sfera de aplicare a ordinului nu se poate restrânge numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

A accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.’’

Pentru aceste motive, vă rugăm să constatați că în perioada 1967-1991, reclamantul și-am desfășurat activitatea ca electrician la fostul C.A.P. Unțeni, în rîmdiții deosebite de muncă, activitate ce se încadrează în grupa a II-a de muncă.

Și pârâta a depus concluzii scrise, prin care a solicitat, în principal, respingerea acțiunii formulate și precizate de reclamantul M________ P____, ca nefondată.

Pârâta a remarcat mai întâi că reclamantul indică în mod expres că și-a desfășurat activitatea la CAP Unțeni pe funcția de electrician în perioada 1967-1991, așa încât în nici un caz activitatea sa nu se poate încadra în grupa a II- a de muncă în conformitate cu prevederile H.G. 1223/1990, deoarece acest act normativ privește exclusiv încadrarea în grupa a II a de muncă în vederea pensionării a unor locuri de muncă sau activități din construcții-montaj, ceea ce în mod clar nu este cazul reclamantului.

Pârâta a apreciat că activitatea reclamantului nu se încadrează nici în activitatea prevăzută de Anexa 2 pct. 210 al Ordinului nr. 50/1990, deoarece acest punct vizează meserii și funcții care concură la siguranța circulației din unitățile de exploatare a căilor ferate, electrician, electro-alimentare, telemecanizare, electromecanic din unități de tracțiune si vagoane din cadrul regionalei Căi Ferate. Aceste activități sunt total distincte de cea a reclamantului, și în nici un caz nu poate fi asimilată cu o activitate prestată la o Cooperativă Agricolă de Producție, respectiv la CAPUnteni.

De altfel, nici din probatoriul administrat în cauză nu rezultă măcar că a existat vreun alt post de electrician la CAP Unțeni, care să fi beneficiat de încadrarea în grupa a II a de muncă, de vreme ce martorii audiați au avut cu totul alte funcții, iar reclamantul nu a putut prezenta alte dovezi în acest sens.

Așadar, temeiurile juridice invocate de reclamant nu vizează încadrarea în grupa II de muncă în domeniul agricultură/zootehnie ca activități desfășurate în cadrul CAP-urilor.

În susbsidiar, în ipoteza admiterii capătului de cerere al reclamantului cu privire la încadrarea în grupa II de muncă, pârâta a solicitat respingerea celui de al doilea capăt de cerere, cu privire la obligația sa de a emite o adeverință de grupă în sensul celor solicitate, în primul rând ca fiind lipsit de interes dar și ca inadmisibil. A susținut aceasta motivat de faptul că P_______ C______ Unțeni nu are obligația legală de eliberare a unei astfel de adeverințe, atâta timp cât în anul 1991 conducerea CAP Unțeni nu a predat nici o arhivă către primărie, decât bunurile ce mai rămăseseră în patrimoniul lor.

Mai mult, obligația nominalizării persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă trebuia făcută de către conducerea cooperativei de producție care era în funcțiune în anul 1990 împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective, nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc, conform pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990.

Așadar, primăria comunei nu are ca atribuție legală stabilirea persoanelor ce se încadrează în grupele I sau II de muncă, și prin urmare nu are cum să elibereze adeverințe în acest sens, câtă vreme nu există astfel înscrisuri doveditoare cu privire la grupa de muncă care să fi fost predate de CAP Unțeni.

Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză,tribunalul reține următoarele:

Reclamantul M________ P____ a chemat în judecată civilă pe pârâta P_______ __________________________,solicitând:

- să se constate că în perioada 1967-1991 și-a desfășurat activitatea ca electrician la fostul C.A.P. Unțeni, activitate ce se încadrează în grupa a II-a de muncă potrivit prevederilor HG nr. 1223/1990 sau/ și pct.210 din Anexa 2 a Ordinului 50/1990;

- să se dispună obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe conform Anexei 14 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, aprobate prin HG nr. 257/20.03.2011, din care să rezulte că în perioada 1967-1991 și-a desfășurat activitatea ca electrician, în condiții deosebite de muncă la fostul C.A.P. Unțeni, activitate ce se încadrează în grupa a II a de muncă.

Pentru soluționarea pe fond a pretențiilor reclamantului se va observa că din mențiunile neparafate efectuate în carnetul de pensii și asigurări sociale pentru membrii CAP eliberat de CAP Unțeni la data de 13.01.1981( f.7-9), rezultă că în perioada 1967 – 1983 acesta a fost membru cooperator la CAP Unțeni, desfășurând activitate în calitate de muncitor în intervalul 1967- 1975 și de electrician în intervalul 1976- 1983.

Potrivit carnetului de muncă întocmit reclamantului de CAP Unțeni la data de 10.09.1984( f.10-11), acesta a desfășurat activitate la această unitate în baza unui contract de muncă în perioada 01.09.xxxxxxxxxxxxxx91, în calitate de ,, muncitor electrician’’.

În aceste acte nu au fost efectuate mențiuni cu privire la încadrarea activității reclamantului în grupa a IIa de muncă, iar pârâta a arătat că în arhiva incompletă preluată de la fostul CAP Unțeni nu au fost găsite înscrisuri întocmite de acest angajator care să prevadă nominalizarea reclamantului în grupă superioară de muncă.

La solicitarea reclamantului,au fost audiați martorii B___ I___ și B____ C_________( f.33 și 35), care au apreciat că atribuțiile îndeplinite de reclamant și condițiile concrete de desfășurare a muncii de către acesta îl îndreptățesc la încadrarea în grupa a II-a de muncă,însă instanța observă că:

- potrivit mențiunilor din carnetul său de muncă, martorul B___ a lucrat la CAP Unțeni în perioadele 01.03.xxxxxxxxxxxxxx74 și 01.03.xxxxxxxxxxxxxx76 în calitate de șofer pe autocamion de 4,5 tone, iar încadrarea activității martorului în grupa a II -a de muncă s-a făcut de angajator conform pct.206- 208 din Anexa 2 a Ordinului 50/1990;

- potrivit mențiunilor din carnetul său de muncă, martorul B____ a lucrat la CAP Unțeni în perioadele 15.01.xxxxxxxxxxxxxx91 în calitate de mecanic și, respectiv, rutierist, iar extrasul din carnetul de muncă depus la dosar nu cuprinde mențiunile privind încadrarea activității martorului în grupa a IIa de muncă, deși la acordarea pensiei i s-a valorificat un stagiu de cotizare realizat în această grupă de 23 ani.

Așadar, se constată că reclamantul nu a făcut dovada nominalizării sale în grupă superioară de muncă, astfel cum stabilește că pct. 6 din Ordinul 50 /1990 :

,, Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condi­ții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deo­sebit de explozie, iradiere sau infectare etc).’’

Este adevărat că în jurisprudență s-a verificat și admis existența acestui drept și pentru persoanele care nu au fost în măsură să depună dovada acestei nominalizări/sau pentru care nu existau asemenea mențiuni în carnetele de muncă, însă cu îndeplinirea a două condiții, care nu s-au dovedit a fi îndeplinite de reclamant:

- martorii audiați au fost persoane care au desfășurat aceeași activitate , în aceleași condiții și la același angajator cu reclamanții și au probat încadrarea activității proprii în grupă superioară de muncă de către angajator,

- activitatea dovedită a fi desfășurată de reclamanți a fost prevăzută în actele normative incidente ca fiind încadrată în grupă superioară de muncă.

Or,în cauză, nici martorii audiați nu au prestat aceeași muncă ca și reclamantul și nici actele normative nu prevăd că activitatea de muncitor și, respectiv ,cea de electrician la CAP s-ar încadra în grupă superioară de muncă.

Aceasta întrucât, astfel cum a menționat și pârâta, HG nr.1223/1990 privește ,,încadrarea în grupa a II-a de muncă, în vederea pensionarii, a unor locuri de munca sau activități din construcții-montaj’’ astfel încât nu este incidentă situației concrete a reclamantului, iar pct.210 din Anexa 2 a Ordinului 50/1990 stabilește încadrarea în grupa a II-a de muncă pentru ,, Meseriile și funcțiile care concură la siguranța circulației din unitățile de exploatare a căilor ferate…’’ așa încât tribunalul apreciază că nu sunt aplicabile disp. pct.3 din Ordinul 50/1990, conform cărora:

,, Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.

Beneficiază, de asemenea, de aceleași drepturi personalul muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de munca’’.

Reclamantul a solicitat astfel aplicarea alin.2 al pct.3 din ordin prin raportare la pct.210, însă nu a dovedit că poate fi realizată în mod obiectiv o asemenea asimilare între activitatea sa și cea vizată de pct.210.

Cât privește decizia nr.258/20.09.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aceasta a stabilit, între altele, aplicarea nediscriminatorie a Ordinului 50/1990 la toate categoriile de beneficiari conform formei finale - modificată și precizată - a ordinului și nu în raport de formele intermediare ale acestuia, așa încât nu se poate considera că profită reclamantului, a cărui activitate nu este prevăzută în grupă superioară de muncă în niciuna dintre variantele Ordinului 50/1990.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

H O T A R A ȘT E

Respinge ca nefondată acțiunea în constatare și obligație de a face formulată de reclamantul M________ P____ în contradictoriu cu pârâta P_______ Unțeni.

Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității, la Tribunalul B_______.

Pronunțată în ședința publică din data de 30.03.2015.

Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,

N____ T______ D_____ C_______ E____ P________ C_____ B________

Cu opinie în același sens

redt.TN 30.04.2015 v

tehnored. BC

4 ex/