Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 32/2016

Ședința publică de la 13 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE P______ M______ A__________

Judecător I_____-D____ P______-B____

Grefier A______ Ș_____

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Pe rol fiind apelul promovat de pârâta S.C. A____________ T______ PRODUCTS R____ S.A. împotriva sentinței civile nr.1439/C din 20.08.2015, pronunțată de Tribunalul N____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. F_______ C_______, pentru apelantă (cu delegație la fila 9 dosar), lipsă fiind părțile.

Procedura completă.

Grefierul de ședință face referatul oral al cauzei, învederând că apelul este la primul termen de judecată, după care:

Instanța constată apelul la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a formulat întâmpinare în termenul procedural, prin d-na av.L___ F______, prin care se solicită obligarea la cheltuieli de judecată.

S-a formulat în termen răspuns la întâmpinare.

Odată cu întâmpinarea s-a înaintat și sentința civilă nr.140/1.02.2012 a Tribunalului N____, depusă și în dosarul de fond.

Av. F_______ C_______ arată că a luat legătura cu colega sa, av. L___ F______, reprezentanta părții adverse, care este la Tribunalul N____ și nu se poate prezenta, dar, prin întâmpinare, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Nefiind alte chestiuni prealabile, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Av. F_______ C_______, având cuvântul pentru apelantă, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, iar pe fond respingerea acțiunii; fără cheltuieli de judecată.

Susține că decizia nr.36 din august 2010 nu a fost contestată de reclamanți.

Instanța constată dezbaterile terminate și trece la deliberare.

C U R T E A

- deliberând –

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1439/C/20.08.2015, pronunțată de Tribunalul N____ în dosarul XXXXXXXXXXXXX, s-a dispus:

- admiterea în parte a acțiunii restrânsă formulată de reclamantul Sindicatul Romantub R____, în numele și pentru membrul său de sindicat A________ C_______, în contradictoriu cu pârâta S.C. ,,A____________ T______ Products R____” S.A., cu consecința: obligării pârâtei să plătească reclamantului membru de sindicat suma de 399 lei (cuantum net) reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite și cele încasate în perioada 01.09.2010 – 23.02.2011 și să efectueze în registrul general de evidență a salariaților (Revisal) modificările cuvenite drepturilor salariale acordate prin prezenta hotărâre, pentru perioada 01.01.xxxxxxxxxxxxxx11.

- respingerea cererii de acordare a diferențelor salariale potrivit CCM 2011 la nivel de unitate pe anii 2011 – 2014, dintre drepturile salariale încasate și drepturile salariale cuvenite pentru perioada 24.02.2011 – până în prezent.

- respingerea cererii de efectuare a modificărilor în registrul general de evidență a salariaților (Revisal), pentru perioada 24.02.2011 – până în prezent.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului membru de sindicat suma de 301,70 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că prin acțiunea promovată la 02.08.2013, reclamantul Sindicatul Romantub R____ în numele și pentru un număr de 185 salariați membri de sindicat a chemat în judecată pe pârâta S.C. A____________ T______ Products R____ S.A., pentru a se dispune plata tuturor diferențelor între drepturile salariale cuvenite și actualizate, stabilite potrivit Contractului Colectiv de Munca la nivel de unitate pe perioada 2004-2010 inclusiv, conform coeficienților de ierarhizare specifici stabiliți de Anexa, nr. 1 la contract, în raport cu salariul minim pe economie aplicabil, cu toate sporurile aferente și sumele acordate potrivit statelor de plată, de la data de 11.08.2010 și până la data de 01.01.2011, precum și acordarea cheltuielilor de judecată. S-a mai solicitat acordarea de diferențe salariale între drepturile salariale acordate și cele cuvenite pentru perioada 01.01.2011 – până în prezent potrivit CCM 2011 – 2014, raportat la nivelul salariului stabilit la 31.12.2010 la care să se adauge majorările acordate potrivit anexei nr. 1 la contract anexei nr. 1 la actul adițional nr. 2/01.03.2012, anexa nr. 1 la actul adițional nr. 3/13.03.2013.

S-a mai solicitat și efectuarea înregistrării modificărilor cuvenite în registrul general de evidență a salariaților Revisal pentru perioada 01.01.2011 până în prezent, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, s-a arătat că prin sentința civilă nr. 140/C/01.02.2012, pronunțată de Tribunalul N____, în dosarul XXXXXXXXXXXXX, au fost anulate grilele de salarizare prevăzute în anexele 1.1 – 1.5 la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004 – 2008, pârâta fiind obligată la plata diferențelor salariale dintre drepturile salariale acordate potrivit statelor de plată și drepturile cuvenite. Ca urmare a neîndeplinirii de către angajator a obligației de stabilire a salariilor astfel după cum s-a stabilit prin anexa 1 la CCM 2004-2008, s-a ajuns la stabilirea greșită a salariilor de bază iar sporurile au fost aplicate la un salariu de bază greșit. Prezenta cauză a fost promovată deoarece și pentru perioada 10.08.2010 – 31.12.2010, salariații ar trebui să beneficieze de aceleași diferențe salariale, având în vedere că prin sentința civilă anterior menționată s-au stabilit drepturi salariale până la data de 10.08.2010.

S-a mai arătat că începând cu data de 01.01.2011 între părțile litigante a fost încheiat un nou contract colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2011 – 2014, iar prin Anexa nr. 1 a fost stabilit un sistem de salarizare diferit de cel prevăzut în CCM la nivel de unitate pentru anii 2004 – 2008. Astfel, nu mai există trepte de salarizare și coeficienți de ierarhizare, ci doar încadrarea salariului între limite minime și maxime în funcție de structura de personal și nivelul de competență.

În art.1 din Anexa 1 la CCM 2011 – 2014 s-a prevăzut majorarea salariilor de încadrare cu un procent de 8%, iar în art. 1 din Anexa 1 la actul adițional nr. 2/01.03.2012, s-a prevăzut majorarea salariilor cu 5,8%, iar prin actul adițional nr. 3 din 13.03.2012 au fost majorate nivelurile minime și maxime din grilele incluse în art.2 cu 5%, însă aceste majorări salariale nu au fost aplicate la nivelul salariului de bază ce a fost stabilit prin hotărârea judecătorească anterior menționată.

În susținerea acțiunii reclamantul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, anexând în copie: împuternicirile acordate de salariații în numele cărora s-a formulat acțiunea, sindicatului reclamant, în conformitate cu dispozițiile art.28 alin.2 din Legea nr.62/2011, tabel cu semnături ale membrilor de sindicat privitor la promovarea prezentei acțiuni de către sindicat, extras din CCM la nivel de unitate pe anii 2004 – 2008, sentința civilă nr. 31/PJ/1991, sentința civilă nr. 3/PJ/1996, sentința civilă nr. 140/C/2012 a Tribunalului N____, extras din CCM la nivel de unitate 2011 – 2014 împreună cu Anexa 1 și actele adiționale.

Pârâta a depus întâmpinare în prezenta cauză prin care a invocat, pe cale de excepție, inadmisibilitatea acțiunii motivat de neurmarea procedurii prealabile a medierii, impusă de dispozițiile art.2 din Legea nr.192/2006 cu modificările ulterioare. Totodată pârâta a invocat și excepția lipsei calității de reprezentant a Sindicatului Romantub, motivat de lipsa împuternicirilor acordate sindicatului de către membrii de sindicat, în condițiile impuse de prevederile art. 28 din Legea 62/2011, având în vedere că o parte din salariații în numele cărora s-a formulat acțiunea nu au figurat ca părți în niciunul din dosarele nr.XXXXXXXXXXXXX și respectiv XXXXXXXXXXXXX, în care s-au pronunțat hotărâri de anulare a grilelor de salarizare din perioadele 2004-2008 și 2008-2010.

Pe de altă parte, cu referire la intervalul 31.07.xxxxxxxxxxxxx10, pârâta a arătat că nu se mai poate solicita anularea grilelor de salarizare în condițiile în care, la data introducerii acțiunii era în vigoare un nou acord colectiv de muncă de nivel de unitate, față de dispozițiile art.268 alin.1 litera d) din Codul Muncii republicat cererea de anulare a unor dispoziții din vechiul CCM la nivel de unitate apărând ca tardiv formulată.

Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că pentru perioada 01.08.2010 – 31.12.2010, salarizarea s-a făcut cu respectarea și punerea în practică a Deciziei nr. 36/20.08.2010 începând cu 01.07.2010, decizie ce a fost emisă de angajator în considerarea hotărârii judecătorești de acordare a diferențelor de drepturi bănești, fiind respectat nivelul salariului minim pe economie. Pentru perioada de după 01.01.2011, și până la data de 24.02.2011, data intrării în vigoare a noului contract de muncă, nulitatea grilelor de salarizare nu mai produce efecte juridice pentru salariați, fiind, de asemenea, emisă de către angajator Decizia nr. 51 din 24.02.2011 prin care salariile tarifare au fost indexate cu 8% începând cu 01.01.2011. A mai arătat pârâta că hotărârile judecătorești depuse de către reclamant în numele membrului său de sindicat nu au fost pronunțate în contradictoriu cu cel dintâi, nefiindu-i opozabile, astfel că nu pot fi reținute ca având efect direct asupra acesteia. Nefiind anulate grilele de salarizare din perioada 2009-2010 față de reclamant, acestea continuă să producă efecte reprezentând legea părților. Ulterior, datei de 01.01.2011, a fost adoptat un nou sistem de salarizare prin noul contract colectiv de muncă în vigoare de la această dată, acest nou sistem de salarizare fiind semnat de toți partenerii sociali, reprezentând voința expresă a acestora.

În apărare, pârâta a depus la dosarul cauzei, în copie conformă cu originalul, Deciziile nr. 36/2010 și 51/2011 privind indexarea salariilor, noul CCM unitate valabil pe perioada 24.02.2011-2014 și actele adiționale la acesta, probatoriu completat la solicitarea expresă a instanței, cu fluturașii de salarii pentru fiecare solicitant în parte din perioada vizată de acțiune.

La termenul de judecată din 12.12.2013, reclamantul sindicat a depus o cerere de modificare a acțiunii în sensul precizării cu exactitate a datelor pentru care solicită drepturile salariale, în speță pentru drepturile salariale întemeiate pe CCM 2004 – 2008 perioada solicitată fiind 11.08.2010 – 23.02.2011, iar perioada pentru care solicită diferențe de drepturi salariale întemeiate pe CCM 2011 – 2011, fiind 24.02.2011 – până în prezent.

Totodată a fost soluționată excepția dirimantă a inadmisibilității acțiunii pentru neurmarea procedurii prealabile a medierii, în conformitate cu dispozițiile art.248 din Noul Cod Procedură Civilă, excepție ce a fost ca nefondată, motivat de faptul că introducerea acțiunii de față a avut loc la data de 31.07.2013, deci anterior intrării în vigoarea a noilor dispoziții ale 60 ind.1 raportat la art.2 din Legea nr.192/2006, termen astfel cum a fost stabilit inițial prin Legea nr.115/2012 și ulterior prorogat prin O.UG nr.90/2012, respectiv 01.08.2013.

La același termen de judecată din data de 12.12.2013, tribunalul a dispus disjungerea cauzei pentru o judicioasă administrare a probatoriului, având în vedere numărul foarte mare de salariați și complexitatea probatoriului, ce implică nu numai un volum foarte mare de înscrisuri în completare, respectiv documente privind salarizarea pentru fiecare membru de sindicat în numele căruia s-a promovat acțiunea, dar și o expertiză contabilă solicitată, de altfel de ambele părți, în scopul verificării corectitudinii calculării și acordării drepturilor salariale pretinse prin cererea de față, care implică, fiind format câte un dosar separat pentru fiecare reclamant în parte, în prezenta cauză nr. XXXXXXXXXXXXX, figurând ca reclamant Sindicatul Romantub R____ în numele și pentru membrul său de sindicat A________ C_______.

De asemenea la termenul de judecată anterior menționat, tribunalul a solicitat reclamantului sindicat să precizeze expres sporurile la care face referire în petitul acțiunii la capătul de cerere 2 care să fie aplicate la salariul de bază în vederea calculării unor eventuale diferențe salariale.

Pentru neîndeplinirea acestor obligații, inițial cauza a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, pentru ca ulterior cauza să fie repusă pe rol în data de 12.06.2014, motivat de îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.

Asupra solicitării de precizare a sporurilor, sindicatul reclamant a precizat că solicită a fi avute în vedere în privința reclamantului doar sporurile pe care acesta le avea și care sunt probate cu fluturașii de salarii depuși de la dosarul cauzei de către unitatea angajatoare. Mai arată reclamantul că aceste sporuri sunt legal reglementate de către CCM la nivel de unitate la art. 7 anexa 1.

La termenul din data de 10.07.2014, s-a dispus de către instanță administrarea probei cu expertiză contabilă, obiectivele expertizei contabile fiind stabilite prin încheierea de la termen.

Prin precizări depuse la dosarul cauzei ulterior, de către pârâtă s-a invocat și excepția autorității de lucru judecat pentru perioada 10.08.2010 – 31.08.2010 raportat la sentința civilă nr. 140/01.02.2012 a Tribunalul N____.

Cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant a Sindicatului Romantub, în considerarea dispozițiilor art.248 din Noul Cod Procedură Civilă, excepția a fost respinsă pentru motivele ce au fost expuse pe larg în practicaua prezentei hotărâri, neimpunându-se a mai fi reluate și în considerente.

De asemenea, asupra excepției de autoritate de lucru judecat, invocată de către pârâtă pentru intervalul 10.08.2010 – 31.08.2010, pârâta a arătat că nu mai insistă în această excepție motivat de restrângerea acțiunii de către reclamant în privința perioadei pentru care solicită acordarea de diferențe salariale. Tribunalul a respins excepția ca rămasă fără obiect. Astfel, reclamantul a arătat că solicită ca acordarea de diferențe salariale să fie acordată începând cu 01.09.2010, tocmai motivat de faptul că prin sentința Tribunalului N____ nr. 140/2012 s-au acordat diferențe salariale până la data de 31.08.2010.

În ceea ce privește excepția tardivității cererii de anulare a grilelor de salarizare din CCM la nivel de unitate aplicabil în perioada 2004-2008, prelungit prin acte adiționale succesive cu aplicabilitate până în anul 2011, tribunalul constată că această excepție nu a mai fost susținută de pârâtă, în condițiile în care obiectul cererii de chemare în judecată nu conținea o asemenea solicitare, ce nu s-a regăsit nici în modificare ulterioară a acțiunii.

Pe fondul litigiului dedus judecății, tribunalul a constatat că analizarea și verificarea temeiniciei pretențiilor reclamantului din cauza de față urmează a se face distinct pe perioada de valabilitate a fiecărui CCM la nivel de unitate, respectiv pentru intervalul 01.09.xxxxxxxxxxxxx11 în care a salarizarea s-a realizat sub imperiul CCM la nivel de unitate pe anii 2004-2008 și a actelor adiționale la acesta, și pentru intervalul 24.02.2011 la zi, în care sistemul de salarizare este guvernat de noul CCM pe unitate pe anii 2011-2014 și actele adiționale la acesta. De menționat că deși inițial părțile s-au aflat în dezacord asupra datei intrării în vigoare a noului CCM la nivel de unitate, ulterior ambele părți au recunoscut și confirmat indubitabil această dată ca fiind 24.02.2011.

Analizând acțiunea privind plata diferențelor salariale ca urmare a necorelării salariului minim de la nivel de unitate cu cel de la nivel de țară pentru perioada 01.09.xxxxxxxxxxxxx11, tribunalul a reținut că sistemul de salarizare din cadrul societății pârâte a fost stabilit, în conformitate cu dispozițiile art. 88 din CCM la nivel de unitate pe perioada 2004-2008, prin Anexa nr. 1 la acest contract, dezvoltată în anexele 1.1 în ceea ce îl privește pe reclamant.

Tribunalul a reținut că prin Anexa nr. 1 la CCM, acesta a fost stabilit pe de o parte pe 3 rețele de salarizare, aplicabile personalului funcție de meseria specifică exercitată și care sunt dezvoltate în Anexa nr. 2 la CCM, iar pe de altă parte, pe niveluri, grade de competență și clase de salarizare, astfel cum sunt acestea dezvoltate la art. 3 – 5 din Anexa nr. 1 la CCM pe anii 2004 – 2008.

Din combinarea acestor elemente au rezultat coeficienții de ierarhizare corespunzători fiecărei clase de salarizare în care angajatorul era obligat să încadreze fiecare salariat în parte, coeficienți ale căror valori sunt cuprinse între 100% și 300%, nivelul acestora (al coeficienților) fiind prevăzut în tabelul de la art. 5 alin. 1 din Anexa 1 la CCM pe anii 2004 – 2008.

Totodată în aliniatul 2 al art. 5 din anexa mai sus menționată, angajatorul a prevăzut expres că: „coeficientul de ierarhizare 100% reprezintă salariul tarifar minim” iar la art. 6 s-a stabilit nivelul salariului minim de bază ca fiind de 3.500.000 lei vechi începând cu 01.09.2004.

Din analiza textelor legale anterior citate rezultă deci ca acest coeficient de ierarhizare de 100% reprezintă salariul minim pe unitate astfel încât valoarea salariului de bază al salariaților se va modifica la fiecare schimbare a salariului minim pe unitate, intervenită fie prin acte adiționale, fie prin negocierile contractului colectiv de muncă la nivel național sau de ramură, fie prin acte normative ce au prevăzut nivelul acestui salariu minim.

Din coroborarea art. 4-6 din Anexa nr. 1 la CCM rezultă practic că salariul de bază al fiecărui angajat se determină prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare aferent clasei de salarizare în care aceștia sunt încadrați cu salariul tarifar minim, la suma astfel rezultată adăugându-se celelalte majorări sau sporuri acordate la nivel colectiv sau individual, funcție de locul de muncă, vechime și alte criterii asemănătoare pe care le îndeplinește fiecare salariat.

De exemplu, dacă un muncitor calificat are clasa 6 minim, conform coeficientului de ierarhizare prevăzut în tabelul din alin. 1 al art. 5 din Anexa nr. 1 la CCM unitate, acestuia i se cuvine un salariu de 140% în vreme ce un muncitor necalificat este încadrat la clasa 1, cu un coeficient de salarizare de 100%.

Aceasta înseamnă că la un salariu tarifar minim de 385 lei, astfel cum a fost stabilit prin actul adițional nr. 1 din 29.09.2009 la CCM 2004 – 2008, valabil începând cu 01.09.2005, prin care s-a modificat valoarea din contractul inițial ce fusese stabilită la suma de 350 lei, muncitorul necalificat la care am făcut referire mai sus, are un salariu de bază de 385 lei, iar muncitorul calificat cu încadrarea în clasa 6 are un salariu de bază de 539 lei (385x140%= 539), după cum personalul de conducere, spre exemplu un șef de birou încadrat în clasa maximă de salarizare – 27, are un salariu de 1155 lei (300%x385 lei).

O primă modificare a CCM la nivel de unitate, a intervenit, așa cum s-a relevat anterior prin actul adițional nr. 1/29.09.2005, valabil începând cu data de 01.09.2005, în care s-a prevăzut un salariu minim de 385 lei față de 350 lei anterior, această modificare fiind fără relevanță în cauza de față.

Prin actul adițional nr. 2/03.11.2006 la CCM unitate 2004-2008, valabil începând cu 01.09.2006, s-a stabilit un salariu minim de 424 lei (a se vedea art. 5 prin care se modifică Anexa 1 art. 6 alin. 1 din CCM 2004-2008).

Prin actul adițional nr. 3/11.12.2007 la CCM unitate pe anii 2004 – 2008, valabil începând cu data de 01.09.2007 nu s-a mai prevăzut valoarea nominală a salariului minim de bază, stabilindu-se doar că salariile de bază vor fi indexate cu 8,5% aceasta fiind noua formulare a art. 6 alin. 1 din Anexa 1, stipulată prin art. 4 al acestui act adițional.

Finalmente, prin actul adițional nr. 4/04.02.2010 valabil în perioada 01.01.xxxxxxxxxxxxx10, a fost stabilit un salariu minim la nivelul de 600 lei, acesta fiind ultimul acord colectiv de salarizare la nivel de unitate cu relevanță pe perioada vizată de acțiune.

Prin urmare, coroborând dispozițiile din CCM la nivel de unitate si din actele adiționale ulterioare, cu prevederile legale referitoare la salariul minim brut pe țară garantat în plată, în conformitate cu art. 164 din Codul Muncii republicat, precum și cu prevederile CCM la nivel național sau de ramură, rezultă că în perioada 01.06.xxxxxxxxxxxxx10, au avut loc următoarele schimbări ale salariului minim pe unitate: 385 lei începând cu 01.06.2006, 424 începând cu 01.09.2006, 440 lei începând cu 01.01.2007, 500 lei începând cu 01.01.2008 (a se vedea H.G.1507/2007), 540 lei începând cu 01.10.2008 (a se vedea H.G. 1507/2007), 600 lei începând cu 01.01.2009 (a se vedea H.G. nr. 1051/2008) și 625 lei începând cu 01.07.2010.

În atare condiții, având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 2 din Anexa 1 la CCM unitate pe perioada 2004-2008, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale la care am făcut referire anterior, s-a constatat că pârâtei îi revenea obligația de corelare a coeficientului de ierarhizare 100% ce reprezenta salariul tarifar minim pe țară, ale căror valori s-au modificat în intervalul 01.06.xxxxxxxxxxxxx10 în modul expus mai sus.

Prin salariu tarifar se înțelege salariu de bază ce reprezintă acea parte fixă și principală a salariului cuvenită fiecărui angajat funcție de nivelul studiilor, pregătirea profesională, importanța postului, etc., funcție de care se calculează celelalte drepturi cum ar fi diferitele indemnizații, sporuri, etc.

Prin urmare prin salariu tarifar minim se înțelege salariul de bază minim, care în acord cu dispozițiile art. 164 alin. 3 din Codul Muncii trebuie să fie cel puțin egal cu salariul minim pe țară.

Cum angajatorul a fost cel care a înțeles să raporteze valoarea coeficientului de ierarhizare la acest salariu tarifar minim, stabilind în mod clar și lipsit de orice echivoc că acest coeficient de ierarhizare de 100% este egal cu salariul tarifar minim ce la rândul său este cel puțin egal cu salariul minim pe țară, rezultă că orice modificare a acestui din urmă salariu minim de bază, va duce implicit și la modificarea valorii nominale a salariului de bază al fiecărui angajat, salariu ce se determină după cum s-a arătat anterior prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare aferent clasei de salarizare în care cel în cauză este încadrat cu acest salariu tarifar minim.

În privința modului de determinare a salariului de bază pentru angajații pârâtei, relevanță au nu numai dispozițiile art. 164 alin. 3 Codul Muncii republicat, ce obligă unitatea la plata unui salariu cel puțin egal cu cel minim pe țară ci și dispozițiile anterior citate din CCM unitate 2004-2008 și actele adiționale ulterioare, prin care s-a reglementat acest mod de determinare a salariului, pentru toate categoriile de salariați, în corelare directă cu salariul tarifar minim. Cât timp valoarea acestui salariu tarifar se modifică, urmare a creșterilor salariului minim brut pe țară, rezultă fără echivoc că se modifică și valorile nominale ale tuturor coeficienților de ierarhizare cuprinși între 100 și 300%, neputându-se accepta doar creșterea valorii nominale a coeficientului 100% și menținerea pe valorile anterioare ale celorlalți coeficienți intermediari până la 300% întrucât s-ar putea ajunge practic ca un angajat din clasa 1 de salarizare să primească în urma creșterii salariului minim pe țară, un salariu egal sau similar cu cel al unui angajat încadrat în clasa 2 sau 3 de salarizare pentru care nu s-ar mai modifica valorile nominale ale coeficienților de ierarhizare, ceea ce apare nu numai ca nelegal dar și ilogic.

Este adevărat că, de principiu, creșterea valorii salariului minim brut pe țară nu implică în mod obligatoriu creșteri salariale și pentru angajații ce realizează venituri peste acest nivel minim, dar în cazul S.C. A____________ Products R____, angajatorul a fost cel care a instituit acest sistem de salarizare prin care coeficienții de ierarhizare aplicabili salariaților au fost puși în corelație directă cu salariul tarifar minim, rezultând algoritmul de calcul anterior expus.

Diferențele de drepturi salariale cuvenite au fost stabilite de către expertul contabil desemnat în prezenta cauză, concluziile sale fiind însușite de către instanță.

S-a subliniat doar că aceste diferențe de drepturi bănești provin însă atât din greșita stabilire a salariului de bază, cât și implicit a celorlalte sporuri și adaosuri acordate la nivel individual.

Tribunalul a mai reținut faptul că neanularea grilelor de salarizare, respectiv a prevederilor pentru muncitori din CCM pe anii 2004 – xxxxx nu conduce la pierderea dreptului salariatului de a solicita acordarea de diferențe de drepturi salariale rezultate din greșita interpretare a dispozițiilor legale, motiv pentru care instanța va admite acest capăt de cerere privind plata de diferențe salariale.

Cererea privind acordarea diferențelor salariale pentru perioada 01.01.2011 – 23.02.2011, urmează, de asemenea, a fi admisă motivat de următoarele aspecte:

CCM aplicabil pentru anii 2004 – 2008, prelungit ulterior prin acte adiționale a fost aplicabil până la data de 31.12.2010, însă și-a produs efectele juridice până la data de 23.02.2011 inclusiv, aspect recunoscut, de altfel și de către pârâta ce a confirmat utilizarea vechilor grile de salarizare până la momentul anterior arătat . Ulterior acestei date, anexele a căror nelegalitate a fost apreciată de instanță nu au mai fost aplicate, urmare intrării în vigoare a noului CCM la nivel de unitate . În acest sens se are în vedere faptul că, din cuprinsul CCM la nivel de unitate pe anii 2011 – 2014, rezultă voința neechivocă a părților ca acest nou acord de voință al părților să se aplice de la data de 24.02.2011, astfel că solicitarea de a fi acordate drepturi salariale ulterioare datei de 24.02.2011, întemeiate pe prevederile CCM 2004 – 2008, este neîntemeiată.

Susținerile pârâtei din întâmpinare referitoare la inaplicabilitatea hotărârii judecătorești prin care s-a constatat nelegalitatea grilelor de salarizare conținute de CCM la nivel de unitate pe anii 2004-2008 și de actele adiționale aplicabile pe perioada xxxxxxxxxxxxx11, nu au fost reținute motivat de următoarele aspecte:

Prin sentința civilă nr. 140 din 01.02.2012 pronunțată de Tribunalul N____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, s-au anulat grilele de salarizare prevăzute în Anexele 1.1-1.5 din CCM la nivel de unitate pe anii 2004-2008 și actele adiționale la acesta și s-a dispus plata diferențelor drepturilor salariale până la data de 31.08.2010, dată până la care expertul desemnat în acea cauză a efectuat calculul diferențelor bănești. Pentru perioada ulterioară și până la data de 23.02.2011 inclusiv, diferențele de drepturi bănești nu au fost calculate și nici nu au fost acordate, pentru aceste motive fiind promovată prezenta acțiune. În mod logic și normal, odată ce grilele de salarizare din CCM 2004-2008 și actele adiționale aplicabile în intervalul 2009-2011 au fost anulate prin hotărârea judecătorească anterior menționată, această nulitatea a actelor în baza cărora a continuat să se efectueze salarizarea produce efecte și în prezenta cauză, neputând fi avute pentru perioada 01.09.xxxxxxxxxxxxx11, motivele ce au dus la reținerea nulității lor subzistând și impunându-se cu putere de lucru judecat și în prezenta acțiune, în care deși nu s-a formulat un asemenea capăt de cerere distinct, nu poate fi reținut ca argument juridic valabil pentru a lipsi partea interesată de dreptul de a cere diferențele de drepturi bănești rezultând din aplicarea unor grile de salarizare nelegale.

În ceea ce privește drepturile salariale solicitate pentru perioada 01.09.xxxxxxxxxxxxx11, acestea au fost stabilite prin concluziile expertizei contabile efectuate în cauză, concluzii ce nu au fost contestate de niciuna dintre părți, și prin care s-a stabilit în cazul reclamantei A________ C_______ un cuantum net datorat cu acest titlu de 399 lei.

S-a menționat că la verificarea corectitudinii calculării și acordării drepturilor salariale expertul a avut în vedere inclusiv cele două decizii emise de angajator prin care s-a dispus indexarea salariilor tarifare, respectiv Deciziile nr. 36/2010 și 51/2011, rezultând cu titlu de diferență de drepturi salariale suma anterior menționată. Calculul acesteia și, implicit acordarea, s-a efectuat până la 23.02.2011, data intrării în vigoare a noului contract colectiv de muncă la nivel de unitate, începând cu 24.02.2011 părțile convenind asupra aplicării unui nou sistem de salarizare, fără nici o legătură cu cel conținut anterior, nemaiexistând trepte și coeficienți de ierarhizare aplicabile la o bază care să se raporteze la un salariu tarifar minim.

Drepturile bănești acordate prin prezenta cauză și cuvenite membrului de sindicat reclamant s-a apreciat că trebuie actualizate cu indicele de inflație din momentul executării prezentei hotărâri, întrucât acesta a fost păgubit prin neplata drepturilor la momentul în care i se cuveneau, iar acordarea acestora la momentul executării fără o actualizare a sumelor ar crea un prejudiciu reclamantului și o îmbogățire fără justă cauză a pârâtei, prin acordarea acestor sume ce au natura juridică a unor daune compensatorii sa urmărindu-se păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.

În ceea ce privește solicitarea de acordare de diferențe salariale pentru perioada 24.02.2011 – până în prezent, reprezentând diferențe dintre drepturile salariale acordate și cele cuvenite raportat la CCM 2011 – 2014, și Anexele nr.1 din Actul adițional nr. 2 și din Actul adițional nr. 3, prin raportare la salariul stabilit la 31.12.2010, instanța a găsit-o neîntemeiată întrucât:

Prin noua convenție colectivă de muncă în vigoare în prezent la nivel de unitate, sistemul de salarizare aplicabil în cadrul societății este cel prevăzut în Anexa 1 la contract, fiind bazat pe nivele de competență (calificare), cărora le corespund salarii tarifare de încadrare minime și maxime. Prin grilele de salarizare, cuprinse în Anexa 1 la CCM la nivel de unitate, pe anii 2011 – 2014, unitatea angajatoare a procedat la o altă încadrare, partenerii sociali negociind astfel un alt sistem de salarizare care este mult mai simplu față de anteriorul, în sensul că stabilește, în concret pentru fiecare nivel de încadrare, limite maxime și minime ale salariului de bază, exprimate nominal în lei, fără vreo referire sau raportare la salariul tarifar de încadrare sau salariul brut avut în plată anterior de fiecare salariat în baza vechiului CCM, cu sau fără luarea în calcul a hotărârilor judecătorești pronunțate în materie de salarizare. Prin această nouă grilă a fost înlăturat vechiul sistem de calcul al salariilor de bază, prin raportare la coeficienții de ierarhizare și la clasele de salarizare și la salariul minim pe economie.

S-a arătat și că părțile contractului colectiv de muncă au negociat clauzele privind salarizarea sa cu bună credință și fără încălcarea prevederilor stipulate în convențiile colective de muncă încheiate la nivel superior, sarcina stabilirii salariului în baza contractului colectiv de muncă de la nivelul unității revenind angajatorului.

Într-adevăr, soluțiile anterioare ale instanțelor de judecată au fost pronunțate prin raportare la prevederile CCM la nivel de unitate pe anii 2004 – 2008 prin analizarea și calcularea unor diferențe de drepturi în funcție de criteriile cuprinse în Anexa 1 la acel contract colectiv, criterii care nu au mai fost preluate în noua grilă de salarizare, așa cum a fost aceasta negociată și cuprinsă în CCM la nivel de unitate pe anii 2011- 2014.

Nu pot fi reținute susținerile reclamantului cu privire la faptul că la salariul stabilit ulterior datei de 24.02.2011, trebuia să se plece de la salariul stabilit la 31.12.2010, ulterior aplicându-se creșterile salariale prevăzute în actele adiționale, deoarece părțile însăși au negociat prevederile noului CCM și implicit sistemul de salarizare, ce nu face absolut nici o referire sau raportare la salariile tarifare sau salariile brute de încadrare ale fiecărui salariat anterior datei de 31.12.2010 . Negocierea unor clauze privind salariul nu implică întotdeauna și nici nu este obligatorie o creștere salarială. Mai mult de atât nu se prevede în nicio hotărâre judecătorească că salariul stabilit la 31.12.2010 să fie avut în vedere în noul acord colectiv de muncă la nivel de unitate care presupune o nouă negociere.

Față de aceste susțineri instanța a respins acest capăt de cerere ca nefondat.

Cu privire la capătul de cerere privind efectuarea în registrul de evidență a salariaților Revisal a modificărilor cuvenite drepturilor salariale acordate instanța l-a admis în parte doar pentru perioada 01.01.2011 – 23.02.2011. În conformitate cu art. 3 alin. 2 lit. g din H.G. 500/2011, în registrul de evidență a salariaților se menționează salariul, sporurile și cuantumul acestora cuvenite salariatului. Având în vedere prezenta hotărâre judecătorească prin care s-a modificat salariul de bază și implicit cuantumul acestuia, în mod legal, salariatul are dreptul de a beneficia de înscrieri corecte în registrul de evidență a salariaților. Nu pot fi reținute susținerile intimatei că aceste modificări nu mai pot fi făcute, deoarece în temeiul art. 4 alin. 2 din același act normativ orice modificare a elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a), c) - g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară împlinirii termenului de 20 de zile lucrătoare prevăzut la art. 17 alin. (5) din Legea nr. 53/2003, republicată. Excepție fac situațiile în care modificările se produc ca urmare a unei hotărâri judecătorești sau ca efect al unui act normativ când înregistrarea în registru se face în ziua în care angajatorul se prezumă, potrivit legii, că a luat cunoștință de conținutul acestora.

În concluzie pentru perioada mai sus menționată, intimata urmează a efectua modificări în registrul unic de evidență a salariaților în ceea ce privește drepturile salariale ale reclamantului membru de sindicat.

În ceea ce privește solicitarea de modificare a registrului unic de evidență a salariaților în privința salariului pentru perioada 24.02.2011 – până în prezent, instanța a respins capătul de cerere pentru această perioadă deoarece așa cum s-a arătat mai sus, drepturile salariale ulterior datei de 24.02.2011 sunt corect calculate și acordate astfel că nu se justifică modificări în registrul unic de evidență a salariaților. În mod subsidiar, respingerii capătului de cerere privind plata de diferențe salariale pentru perioada 24.02.2011 – până în prezent, urmează a fi respinsă și cererea de efectuare de modificări în Revisal pentru această perioadă.

În conformitate cu dispozițiile art. 453 Cod Procedură Civilă va fi obligată intimata la plata sumei de 301,70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu expert către membrul de sindicat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel ( conform art. 3, 7 Legea 76/2012 ), în termen, motivat și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, pârâta, cauza înregistrându-se pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. XXXXXXXX /2013. Criticile formulate au vizat nelegalitatea și netemeinicia sentinței prin prisma următoarelor aspecte, redate în esență: - hotărârea 1392/2011 nefiind pronunțată în contradictoriu și cu reclamanta nu poate avea decât valoare de practică, iar prin neanularea grilelor în baza cărora a fost salarizată, aceasta a pierdut dreptul la o eventuală diferență;

- obligarea la efectuarea mențiunilor în Revisal sunt contradictorii adresei ITM 2018/2014 și nu au temei legal;

- pentru perioada în litigiu, respectiv 1.08.xxxxxxxxxxxxx10, salarizarea s-a efectuat cu respectarea nivelului salariului minim brut în plată pe economie, precum și nivelul salariului de încadrare stabilit la nivel de unitate;

Astfel, pentru perioada 1.08.xxxxxxxxxxxxx10 nu mai exista CCM nivel unitate, iar salarizarea s-a făcut conform contractului individual de muncă și cu aplicarea Deciziei 36/20.08.2010 prin care s-a majorat începând cu 1.07.2010 salariul de bază pentru fiecare din categoriile de salariați ai societății pentru a se respecta salariul minim pe țară; decizie ce nu a fost contestată și nici anulată prin hotărâre judecătorească; Anularea grilelor anterioare nu mai produc efecte după 1.08.2010 din moment ce prin Dec. 36/20.08.2010 s-a conformat tocmai dispozitivelor sentințelor respective.

Iar, pentru perioada 1.01-23.02.2011 ( data intrării în vigoare a noului CCM nivel unitate ce stabilea un alt sistem de salarizare ) s-a aplicat acest nou sistem de salarizare, pe competențe și complexități, nu pe grile, în acord și cu CCM nivel național ce a înlăturat coeficienții începând cu 31.12.2010. Mai mult, dec. 51/2011 a realizat și o indexare a salariilor cu 8% începând tot cu 1.01.2011.

În procedura prealabilă prevăzută de art. XV Legea 2/2013 intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător.

S-a formulat răspuns la întâmpinare, în termen.

Nu s-au administrat probe noi în apel.

Examinând apelul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de prevederile art. 476-480 N.C.Pr.civ., Curtea reține caracterul său nefondat, pentru următoarele considerente:

Intimata a avut calitate de reclamant ( alături de alte câte sute de salariați ai S.C. A____________ T______ Products R____ ) și în dosarul Tribunalului N____, în care s-a pronunțat S.civ. 140/C/2012 ( fl. 78 d. fond ) – irevocabilă prin respingerea recursului angajatorului – obținând anularea grilelor de salarizare cuprinse în Anexele 1.1-1.4 din Actul adițional nr. 2/03.11.2006 la CCM nivel unitate, precum și a celor din Anexele 1.1-1.4 din Actul adițional nr. 3/11.12.2007 la același CCM unitate 2004-2008 pentru necorelare cu Anexa 1 la același contract; Prin urmare, cât timp au fost în vigoare prevederile acestui CCM s-au extins și efectele S.civ. 140/xxxxx, indiferent de perioada pentru care în acea cauză s-au solicitat și acordat diferențe de drepturi.

Deci, nu prezintă nici o relevanță S.civ.1392/2011.

Având această dezlegare, reclamanta putea pretinde diferențele de drepturi salariale cuvenite în mod legal conform Anexei 1 la CCM nivel unitate și cele efectiv plătite pentru perioada ulterioară celei soluționate în dosarul amintit, în măsura în care în perioada dedusă noii judecăți salarizarea era reglementată în mod identic ori similar.

Iar sub acest aspect se constată că:

- CCM nivel unitate 2004-2008 a avut ca perioadă inițială de valabilitate 4 ani de la înregistrarea la D.G.M.P.S ( art. 7 ), cu posibilitatea prelungirii de drept pe aceeași perioadă, dacă nu era denunțat cu cel puțin 60 de zile înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiat ( art. 12, devenit apoi 11 ); cum în cauză nu s-a probat denunțarea în 2008, acesta a fost prelungit până în 2012 ( aspect ce rezultă și din dosarul anterior, cât și din susținerile reclamantei din acțiune și concluziile scrise din apel, corob. cu nedovedirea de către apelantă a denunțării la o altă dată ). Prin urmare, salarizarea intimatei pentru perioada de după 31.07.2010 era reglementată tot de Anexa 1 la CCM, fără detalierile din Anexele 1.1 din cele două Acte adiționale anulate prin S.civ. 140/2012, iar acesta justifica solicitarea de acordare a diferențelor cuvenite, urmare a necorelării coeficientului de ierarhizare 100% reprezentat de salariul tarifar minim pe economie cu cel cuvenit pentru clasa sa de salarizare, pentru argumentele statuate cu putere de lucru judecat în cauza amintită.

Deși apelanta indică o dată de 1.09.2010 ca fiind cea de încetare a CCM unitate 2004-2008, nu s-a probat, în condițiile art. 33 Legea 130/1996 R.cu modif., nici una din modalitățile legale a survenirii acestui incident; deci, nu va fi primită această susținere de către instanță.

Abia cu 24.02.2011 s-a invocat și probat – iar intimata a recunoscut – încetarea CCM unitate amintit – în condițiile art. 33 alin.1 lit.”c” Legea 130/1996 R.cu modif. ( ”încetarea prin acordul părților” ) - prin înregistrarea noului CCM nivel unitate la ITM N____. Iar acest nou contract nu-și putea produce efectele de la 1.01.2011, cum a pretins neconvingător apelanta, decât cu încălcarea dispozițiilor art. 25 alin.3 teza I Legea 130/1996 R.cu modif. ( ” Contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării” ), fapt sancționat de ITM N____ cu adresa 4168/25.02.2011 și rectificat de angajator cu Actul Adițional 1/7.09.2011.

În consecință, această dată limita în timp acordarea drepturilor solicitate în baza vechiului CCM nivel unitate, așa cum, de altfel, a și procedat intimata reclamantă.

- Deciziile 36/20.08.2010 și 51/ 24.02.2011 nu pot avea relevanță asupra nivelului salariului intimatei cu 1.07.2010, respectiv cu 1.01.2011 – prin prisma pretinsei remedieri a deficienței de corelare a salariului tarifar minim cu coeficientul de salarizare corespunzător clasei de salarizare – în contra concluziilor expertizei ( cum că aceste acte unilaterale ale angajatorului nu au înlăturat nelegalitatea invocată de reclamantă și constatată și în dosarul anterior ) -, atât timp cât aceste concluzii nu au fost contestate de nici una din părți la fond și nici criticate, sub aspectul legalității și temeiniciei, în apel.

Referitor la dispoziția privitoare la operarea modificărilor în REVISAL se constată că nu este lipsită de temei legal, acesta constituindu-l situația de excepție prevăzută de art. 4 alin.2 teza aII-a din H.G. 500/2011 ( ” Excepție fac situațiile în care modificările se produc ca urmare a unei hotărâri judecătorești sau ca efect al unui act normativ când înregistrarea în registru se face în ziua în care angajatorul se prezumă, potrivit legii, că a luat cunoștință de conținutul acestora”); iar obligația vizează indicarea corectă a salariului – cu toate elementele sale -, astfel cum a fost constatat în cauză, și reglementat de art. 3 alin.2 lit.”g” H.G 500/2011.

Având în vedere aceste considerente și prevederile art. 480 al.1 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.

Va fi obligată apelanta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat apelul promovat de pârâta S.C.A____________ T______ PRODUCTS R____ S.A., cu sediul în municipiul R____, ___________________, ___________, parter, județul N____, împotriva sentinței civile nr.1439/C din 20.08.2015, pronunțată de Tribunalul N____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A________ C_______, reprezentată de SINDICATUL ROMANTUB R____, cu sediul în R____, Șoseaua R____-Iași km 333, județul N____.

Obligă apelanta să plătească intimatei suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2016.

Președinte, P______ M______ A__________		Judecător, I_____-D____ P______-B____
	Grefier, A______ Ș_____

Red./tehnored.APM – 18.01.2016

Ș.A. – 4 ex./27.01.2016