R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 166

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2016

Președinte – A______-M____ R___

Judecător - V______ S______

Grefier - C_______ G_____-A____

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta ______________________________ (fostă UM xxxxx/ UM xxxxx/ UM 02533P) cu sediul în Ploiești, _____________________________. 8, jud. Prahova împotriva Sentinței civile nr. 2426 din 28 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în contradictoriu cu reclamanții N______ M_____ V_______ domiciliat în Ploiești, _____________________, __________________, jud. Prahova și S______ V_____ domiciliat în București, _______________________, ____________________________________.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: apelanta pârâtă ______________________________ (fostă UM xxxxx/ UM xxxxx/ UM 02533P) prin consilier juridic B_______ E_____ în baza împuternicirii de reprezentare aflată la dosar și intimații reclamanți N______ M_____ V_______ și S______ V_____ reprezentați de avocat Ș_____ M_____ din Baroul Prahova, în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, iar apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Reprezentanții părților, pe rând, arată că nu au alte cereri și solicită cuvântul în fond.

Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Consilier juridic B_______ E_____ pentru apelanta pârâtă ______________________________ (fostă UM xxxxx/ UM xxxxx/ UM 02533P), depune la dosar practică judiciară în materie.

Susține oral motivele de apel depuse în scris la dosar, arătând în esență că instanța de fond, prin acordarea grupei I de muncă reclamanților, nu a ținut seama și a modificat norma juridică specială în vigoare în domeniu, respectiv Ordinul nr. 8/1998, deși a fost legal investită cu o acțiune în constatare a condițiilor de muncă. Arată în continuare că în mod greșit a fost asimilată activitatea din această unitate cu activitățile din unitățile militare, că în cadrul societății nu au existat lasere de mare putere, iar efectele laserelor de mare putere neecranae, nu pot fi asimilate cu efectele radiațiilor electromagnetice, fiind total diferite.

Mai mult, arată că instanța de fond nu a ținut cont de activitățile desfășurate de reclamanți, de împrejurarea că aceștia nu au desfășurat activități pirotehnice cum și de împrejurarea că au fost depuse la dosar înscrisuri privind inexistența bolilor profesionale.

Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii precizate.

Depune concluzii scrise la dosar.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

Avocat Ș_____ M_____ pentru intimații reclamanți N______ M_____ V_______ și S______ V_____, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.

Solicită a se avea în vedere că prima critică a apelantei este nefondată, față de împrejurarea că expertul a explicat pe larg condițiile de muncă în care reclamanții și-au desfășurat activitatea.

Mai mult, arată că, chiar pe internet, unitatea își detaliază activitatea.

În opinia intimaților, critica referitoare la faptul că instanța a nesocotit dispozițiile Ordinului 8/1998, este neavenită, având în vedere că intimații reclamanți au investit instanța cu o acțiune în constatare întemeiată pe dispozițiile ordinului 50/1990.

Solicită deci, respingerea apelului ca nefondat, potrivit concluziilor scrise depuse la dosar.

Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de apărător.

În replică, consilier juridic B_______ E_____, arată că nu s-a susținut că în cadrul unității nu există radiații.

C U R T E A:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. XXXXXXXXXXXXX, la dată de 22.07.2014, reclamanții N______ M_____ – V_______ și S______ V_____, în contradictoriu cu pârâtă ______________________________ (fosta U.M. xxxxx, 02533P și xxxxx Ploiești) au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că activitatea desfășurată în cadrul societății angajatoare se încadrează în grupa I de muncă, urmând a fi obligată pârâtă la eliberarea unor adeverințe în acest sens și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, arată reclamanții faptul că au îndeplinit funcția de ingineri, participând la proiecte pentru care se foloseau tehnologii periculoase, respectiv radiații, fiindu-le astfel aplicabile prevederile Ord. 50/1990 privind încadrarea în grupele superioare de muncă.

În drept, au fost invocate dispozițiile Ordinului nr. 50/05.03.1990, Legea nr. 19/2000; Legea 226/2006, Codul muncii, art. 35 NCPC.

În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosarul cauzei înscrisuri (f. 10-22).

Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, că neîntemeiată, activitatea desfășurată neputându-se încadra în grupa I de muncă, reclamanții având beneficiul grupei a II a de muncă.

În dovedirea acțiunii, instanța a încuviințat reclamanților proba cu expertiză specialitatea normare salarizare, raportul întocmit de expert A____ C_____, fiind depus la dosarul cauzei la data de 11.06.2015.

Pârâta a depus la dosarul cauzei obiecțiuni la raportul de expertiză, respinse de către instanță în ședința publică din data de 28.09.2015, astfel cum s-a reținut în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Reclamanții au depus la dosarul cauzei precizare la acțiune, prin care solicită constatarea beneficiului grupei superioare de muncă în conformitate cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.

După administrarea probatoriilor Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a pronunțat Sentința civilă nr. 2426 din 28 septembrie 2015 prin care a admis acțiunea precizată și a constatat că reclamanții beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100% pentru activitățile desfășurate în cadrul unității angajatoare, pentru perioadele expres menționate în raportul de expertiză A____ C_____, astfel: N______ M_____ V_______ în perioada 15.09.xxxxxxxxxxxxx98 grupa I de muncă 100% și S______ V_____ în perioada 15.09.xxxxxxxxxxxxx97 grupa I de muncă 100%.

Totodată instanța a obligat pârâta să elibereze reclamanților adeverințe din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care aceștia și-au desfășurat activitatea.

Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, potrivit alin. l pct. 1 din Ordinul nr.50/1990, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 1, iar potrivit pct. 2 al aceluiași ordin în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 2.

La punctul 3 din același ordin se prevăd următoarele: „Beneficiază de încadrarea în grupele I și a II-a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personalul de întreținere și reparații, CTC, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activități prevăzute în anexele 1 și 2".

În conformitate cu pct. 6, nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de explozii, incendii etc.).

Încadrarea în grupa I și a II-a se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50% din programul de lucru, iar pentru grupa a II a cel puți 70% din programul de lucru, conform pct. 7 din ordin.

A mai reținut tribunalul că reclamanții au lucrat în cadrul societății pârâte astfel: N______ M_____ V_______ în perioada 15.09.xxxxxxxxxxxxx98, în funcția de inginer S______ V_____ în perioada 15.09.xxxxxxxxxxxxx97, în funcția de inginer.

Tribunalul a învederat că Unitatea Electromecanică Ploiești are ca principală activitate producția echipamentelor complexe cu destinație militară (rachete antiaeriene autodirijate, proiectile reactive nedirijate aer-sol, instalații de lansare pentru rachete etc) și civilă (rachete antigrindină, fabricarea containerelor personalizate și a echipamentelor electronice ș.a.).

Prima instanță a mai reținut că, potrivit constatărilor expertizei de specialitate efectuată în cauză, întreg personalul societății a fost supus acțiunii radiaților câmpului electromagnetic în realizarea producției speciale, așa cum rezultă și din Memoriul Tehnic privind acordarea grupei a II a de muncă. În aceste condiții întreg personalul unității a beneficiat de încadrare în grupa a II a de muncă 100%, indiferent de locul de muncă și de meseria avută, conform art.1 din Ordinul nr.8/1998 al Ministrului Muncii și Protecției Sociale.

Din analiza Normelor Generale de Protecția Muncii pe anul 1996, art.524 și art.529, tribunalul a reținut faptul că expunerea la câmpurile electromagnetice de frecvențe cuprinse între 30 kHz și 300 GHz produse de echipamentele care constituie surse de radiații electromagnetice în mediul de muncă trebuie să se situeze sub valorile maxime admise prin aceste norme, precum și faptul că pentru locurile de muncă influențate simultan de la mai multe surse de radiații electromagnetice de diverse frecvențe, valorile trebuie cumulate.

Astfel, având în vedere activitatea pârâtei, de reparare, probe și verificare de complexe de rachete de apărare antiaeriană a teritoriului, care aveau în componență stații de radiolocație, cercetare și descoperire a țintelor și dirijare a rachetelor ce emiteau radiații (microunde) electromagnetice de înaltă frecvență -UIF- și de mare putere, bandă 2 și bandă 3 conform Buletinului de măsurători nr. 27/13.06.1997 întocmit de către M.Ap.N. UM xxxxx București - Laboratorul de încercări, la solicitarea UM xxxxx Ploiești, reclamanții au fost supuși acțiunii de iradiere permanentă.

Acest fapt este demonstrat prin Buletinul de măsurători nr.27/13.06.1997. Din documentul menționat rezultă că pentru toate locurile de muncă densitatea de putere măsurată pentru bandă 2 și bandă 3 - valori cumulate de radiații, așa cum prevăd Normele generale de protecția muncii pentru anul 1996 se situează la valori cuprinse între 148-650 u.W/cm2/8 h față de 62,5 uW/cm2/8h, maxim admis prin Normele precizate.

Astfel, valorile măsurate ale densității de putere a câmpului electromagnetic sunt mai mari decât cele prevăzute de Normele Generale de Protecția Muncii/1996 pentru 8 ore, de aprox. 2,4-10,4 ori (148/62,5 -650/62,5). Depășirea valorilor măsurate ale densității de putere a câmpului electromagnetic este menționată și la Concluziile cuprinse în Buletinul de măsurători nr.27/13.06.1997. Efectul microundelor de mare putere și UIF (bandă 2 și bandă 3) a fost permanent, cumulat și constant, dar la acordarea grupei a II-a de muncă pentru unde electromagnetice s-au luat în calcul, în mod eronat, măsurătorile efectuate în banda 1 și banda 2 și nu cele din banda 2 și banda 3 (mare putere și UIF), așa cum prevăd normele de protecție a muncii/1996.

În ceea ce privește legislația de încadrare în grupe de muncă pentru expunerea la câmpul electromagnetic tribunalul a menționat HG nr.1294/2001, Anexa 1, modificată și completată prin HG nr. S-1019/2010, privind unitățile și funcțiile din Ministerul Apărării Naționale care se încadrează în condiții de muncă, deosebite, speciale și alte condiții cuprinde: încadrarea la condiții deosebite pentru cadrele militare unde activitatea se desfășoară sub influența câmpurilor electromagnetice - Anexa 1 poziția 3 din HG 1294/2001 încadrarea la condiții speciale de muncă pentru cadrele militare care desfășoară activități sub acțiunea câmpurilor electromagnetice de radiofrecvență -Anexa 2-poziția 12.

A reținut tribunalul că Ordinul 125/1990 reglementează acordarea grupei a II a de muncă 100% doar pentru infraroșii, ultraviolete, microunde, de medie sau înaltă frecvență și lasere, cu excepția laserelor de mare putere care sunt consemnate pentru grupa I de muncă.

Din Anexa 4 la Raportul nr.A2085/14.11.1997 rezultă aspecte privind morbiditatea datorată expunerii la câmpuri electromagnetice a personalului unității, media pe ultimii 15 ani și anume: sindrom asteno vegetativ -582 cazuri, sindrom de vertij -385 cazuri, afecțiuni ale ochilor și aparatului lacrimal -874 cazuri, tulburări neurocirculatorii-954 cazuri.

În derularea activității a existat în permanență riscul generat de lucrul cu explozivi și combustibili de mare putere, substanțe toxice periculoase, substanțe pirotehnice, pentru întregul personal al platformei, indiferent de funcție și loc de muncă.

Conform Declarației notariale nr.3539/19.12.2014 dată de un fost salariat al unității cu funcția de tehnolog șef la secția de fabricații și încercări rachete și șef pirotehnic rezultă faptul că: a) depozitul pirotehnic este amplasat în incinta platformei Electromecanică, nu separat de aceasta, b) depozitul pirotehnic a fost capacitat cu peste 1,5 ori limita maximă admisă de suprafața acestuia.

Astfel, locul de muncă și activitatea reclamanților poate fi încadrată la grupa I de muncă, întrucât și-au desfășurat activitatea sub influența directă a radiațiilor electromagnetice de mare putere și de ultraînaltă frecvență (UIF), cu un grad de depășire a densității de putere (banda 2 și banda 3) cu mult peste limita maximă admisă de norme, conform Buletinului de măsurători nr.27/1997, precum și datorită riscului permanent generat de existența depozitului pirotehnic în incinta unității, depozit capacitat cu peste 1,5 ori limita maximă admisă.

Prima instanță a mai reținut că, apărările pârâtei, exprimate inclusiv prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, în sensul că reclamanții nu ar beneficia de grupa I de muncă, reclamanții având beneficiul grupei a II a de muncă, nu pot fi avute în vedere, întrucât din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză, coroborat cu toate actele depuse la dosar, reiese cu certitudine că reclamanții au desfășurat activitate efectiv în locurile de muncă care se încadrează în categoria celor prevăzute de normele legale sus menționate pentru acordarea grupei I de muncă ce face obiectul prezenței cauze.

Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente și de textele de lege mai sus arătate, a admis acțiunea precizată și a constatat că reclamanții beneficiază de grupa I de muncă în proporție de 100% din programul de lucru pentru activitățile desfășurate în cadrul unității angajatoare, pentru perioadele specificate conform concluziilor raportului de expertiză A____ C_____.

Totodată, instanța, în baza Ordinului MM nr.590/15.09.2008, art. 1516 și urm. cod civil modificat, a obligat pârâtă să elibereze reclamanților adeverințe potrivit raportului de expertiză, deoarece dispozițiile legale sus menționate instituie o asemenea obligație în sarcina pârâtei, mai ales că reclamanții au nevoie de un act întocmit de către pârâtă prin intermediul căruia să li se recunoască și să beneficieze efectiv de drepturile stabilite în favoarea lor, drepturi pe care pârâta are obligația să le respecte.

Împotriva acestei hotărârii a declarat apel pârâta ______________________________ (fostă UM xxxxx, UM xxxxx și UM 02533P), criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de apel apelanta a arătat că instanța de fond nu a ținut seama de faptul că expertul nu a răspuns obiectivului expertizei deși a învederat aceasta în obiecțiuni, respectiv să se precizeze dacă reclamanții se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100% sau mai mic din programul de lucru, în perioadele menționate în acțiune, în raport de funcțiile și atribuțiile îndeplinite, munca efectiv prestată și condițiile de lucru.

A mai precizat apelanta că în ceea ce privește concluziile raportului acestea sunt întemeiate pe o analiză tehnică a tipurilor de radiații electromagnetice existente în incinta societății opinia expertului fiind că în mod eronat s-a acordat grupa a II-a de muncă prin Ordinul nr. 8/1998, proceselor de producție din sectorul pirotehnic care în opinia expertului generează un pericol pentru întreaga platformă a societății, domenii în care expertul în organizarea muncii - salarizare nu are cunoștințele și competența necesară pentru analiză și pronunțare.

Apelanta a învederat că instanța de fond prin acordarea grupei I de muncă reclamanților datorită prezenței în incinta societății a radiațiilor electromagnetice nu a ținut seamă și a modificat norma juridică specială în vigoare în domeniu, respectiv Ordinul nr.8/1998, deși a fost legal investită de reclamanți numai cu o acțiune în constatare a condițiilor de muncă.

Ori, instanța de fond nu este competentă să modifice în vreun fel prevederile acestui act normativ în vigoare - neanulat într-o acțiune în contencios, prin urmare obligatoriu de a fi aplicat.

A mai precizat apelanta că cele de mai sus au fost confirmate de practica Curții de Apel Ploiești în spețe similare, menționând două hotărâri în acest sens.

Apelanta a mai arătat că prin Ordinul 8/1998 emis special pentru această societate, s-a completat Anexa 2 la Ordinul 50 /1990, cu acordarea grupei a-II-a tuturor angajaților, pentru activitatea desfășurată în câmp de radiații electromagnetice, iar unitatea a procedat numai la aplicarea ordinului, fără să poată decide ce grupă de muncă se acordă angajaților, iar în prezent este obligată să respecte Ordinul 8 /1998 în vigoare.

Ordinul a fost emis de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii, în baza unei documentații care a inclus Raportul A 2085 / 1997 cu anexele 3 și 4 - morbiditate și Buletinul de Măsurători 27 /1997 - existent la dosar - anexă la întâmpinare.

Prin urmare Raportul A 2085/1997 cu anexele sale a fost analizat de experții autorităților publice care au emis Ordinul 8/1998, experți care au stabilit că efectele radiațiilor nu justifică acordarea grupei I de muncă.

În opinia apelantei, în mod greșit sunt infirmate de instanța de fond concluziile specialiștilor din domeniul radiații - deși instanța a analizat aceeași documentație care a stat la baza emiterii Ord. 8 / 1998 - respectiv Raportul A 2085 / 1997 cu anexele, experți care au apreciat - în baza Buletinului de Măsurători nr. 27/1997 că, pentru prezența în incinta unității a radiațiilor electromagnetice, se impune acordarea grupei a II-a .

De asemenea, în mod greșit instanța de fond preia aspectele menționate în documentația care a stat la baza emiterii Ordinului 8/1998 privind grupa a-II-a de muncă respectiv Raportul A 2085 / 1997 cu anexele 3 și 4 (morbiditate) - și le menționează ca argumente pentru acordarea grupei I de muncă.

Apelanta a mai precizat că, instanța de fond preia fără temei cele susținute greșit de reclamanți și de expert respectiv că la acordarea grupei a II a de muncă pentru undele electromagnetice s-au luat în calcul în mod eronat măsurătorile efectuate în banda 1 și banda 2 și nu cele din banda 2 și banda 3 care conduceau implicit la acordarea grupei I de muncă.

Având în vedere că în buletinul de măsurători nr. 27/1998 existent la dosar - tabelul de la pct. 6 - sunt menționate măsurătorile din banda 2 și 3 de radiații, rezultă că au fost luate în calcul toate aceste măsurători care au condus la acordarea grupei a -II-a de muncă de către specialiștii din cele două ministere - valorile din banda 1 nici nu sunt menționate în tabel. Valorile concrete avute în vedere sunt menționate inclusiv la pct. 7 - concluzii - unde din eroare s-a menționat banda 1 și banda 2 în loc de banda 2 și banda 3.

Apelanta a mai arătat că în unitate nu au existat lasere de mare putere, iar efectele laserelor de mare putere neecranate nu pot fi asimilate cu efectele radiațiilor electromagnetice, fiind total diferite - de altfel nici expertul nu face o astfel de asimilare în raport - laserele nu sunt câmpuri electromagnetice - laserele sunt practic raze de lumina concentrată - prin urmare emit fotoni , nu se emit electroni ca în cazul radiațiilor electromagnetice).

Dacă asimilarea era posibilă, atunci nu mai era nevoie ulterior de apariția Ordinului 8/1998, singurul act normativ care reglementează activitatea în câmp de radiații electromagnetice, prin acordarea grupei a II a de muncă.

Activitatea desfășurată în câmp de radiații electromagnetice nu este menționată în Anexa 1 la Ordinul nr. 50 / 1990 sau Ordinul nr. 125 / 1990, fapt pentru care reclamanții, nu pot beneficia de grupa I de muncă pentru lucru în condiții de radiații electromagnetice.

A mai învederat că deși instanța de fond precizează că activitățile în cauză sunt reglementate de Ordinul nr. 125 / 1990 Anexa 2 poz .18 în grupa a II a de muncă -cu excepția laserelor de mare putere prevăzute în grupa I de muncă, susține fără temei legal că reclamanții au dreptul la grupa I de muncă pentru activități în condiții de radiații electromagnetice cum și că nici instanța de fond și nci expertul nu precizează baza legală în aplicarea căreia reclamanții beneficiază de grupa I de muncă pentru prezența radiațiilor electromagnetice în incinta societății.

Apelanta a mai arătat că instanța de fond nu a ținut seama de actele depuse la dosar, respectiv de cele învederate prin întâmpinare/obiecțiunile la raportul de expertiză și practic a preluat în motivarea sentinței cele menționate eronat de expert, fapt pentru care instanța în mod greșit extinde retroactiv aplicarea unor acte normative - respectiv H.G. 1294/20.12.2001, Ordinul M._____________/2002 - la personalul unei societăți comerciale, respectiv la reclamanți - angajați civili - se încalcă astfel principiul de drept potrivit căruia legea se aplica numai pentru viitor.

A învederat că dispozițiile H.G. 1294 / 20.12.2001 privind privind stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții, specifice pentru cadrele militare în activitate și dispozițiile Ordinului M._________________, nu sunt aplicabile în speța de față, având în vedere mențiunile din art. 1 din hotărârea 1294/2001 privind sfera sa de aplicare, respectiv locurile de muncă și activitățile cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții, specifice pentru cadrele militare în activitate din M.___________________ Interne, S.R.I, S.I.E, S.P.P., Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerul Justiției; mențiunile din art. 1 din Ordinul M._______________ privind sfera sa de aplicare, respectiv cadrelor militare în activitate din cadrul M._____________________> De asemenea, a arătat că în art. 7 alin.1 Ordinul nr. M 116/2002 - normele de aplicare a H.G. 1294/2001 se precizează că se aplică pentru întreaga activitate a militarilor, dar se referă la militarii aflați în cadrul M._____________ apariției H.G. 1294 / 2001 - dată la care unitatea era deja societate comercială în cadrul Ministerului Industriei, că la data apariției hotărârii unitatea nu mai era unitate militară în cadrul Ministerului Apărării Naționale, de la apariția HG. 979/2000 privind înființarea C.N ROMARM S.A (în baza căruia a devenit sucursala a S.C. ARSENAL S.A. București), modificată și completată prin HG. 952 / 2001 (în baza căruia a devenit S.C. E______________ PLOIEȘTI SĂ, filială a C.N. ROMARM S.A. -care era unicul său acționar, iar acționarul unic al companiei naționale era Ministerul Industriilor), acesta fiind statutul juridic la data apariției H.G. 1294/2001 (conform certificatului de înregistrare la ORC - Prahova, existent la dosar - anexă la obiecțiuni).

Apelanta a mai precizat că, în mod greșit se asimilează activitatea și condițiile dintr-o unitate militară cu activitatea și condițiile de muncă ale personalului dintr-o unitate economică -acestea fiind total diferite, fapt pentru care prevederile art. 3 din Ordinul nr. 50 nu sunt aplicabile reclamanților .

A învederat că nici personalul militar care a desfășurat activitate în societate când era unitate militară nu beneficiază de încadrarea în grupa I de muncă, deoarece activitățile desfășurate, diferite de militarii din unitățile operative ale M.____________ permis încadrarea lor în această grupă de muncă conform Decretului 247 /1977 .

Prin urmare, dispozițiile art. 75 din anexa I din Ord 50/1990 nu sunt aplicabile reclamanților, angajați civili.

A mai arătat că în mod greșit consideră instanța de fond că reclamanții sunt îndreptățiți la grupa I pentru pericolul generat de sectorul pirotehnic și pentru pericolul generat de depozitul de muniții - în baza Ordinului 50 /1990 Anexa 1, poz 62 deoarece reclamanții nu au desfășurat activități pirotehnice, iar toți angajații care au lucrat în pirotehnie, au grupa a-II-a, încadrare corectă, confirmată de practică judiciară a Curții de Apel Ploiești .

Activitățile desfășurate în sectorul pirotehnic - lucru cu explozivi cu grad mic de sensibilitate, nu s-au produs focoase, capse sau pulberi explozive au determinat comisia constituită la nivelul societății pentru încadrarea în grupe superioare de munca să încadreze personalul din sectorul respectiv în grupa a-II - a de muncă în aplicarea art. 124 ( actual 129) Anexa 2 din Ord. 50 /1990.

Numai sectorul pirotehnic are regim pirotehnic, nu întreaga incintă a societății - regimul pirotehnic este diferit față de restul incintei - cu acces strict controlat - ca număr de persoane simultan și specialitatea acestora, paza și supraveghere speciale , norme speciale de lucru și protecție a muncii. Planurile elaborate de experții în domeniul pirotehnic, care au construit și poziționat sectorul pirotehnic și depozitul de muniții conform normelor legale de protecție, astfel încât să nu se genereze un pericol pentru întreaga platformă a societății - exista clădiri speciale înconjurate de pământ, perdele forestiere de protecție.

De asemenea, a arătat apelanta că, cele declarate de un fost angajat prin declarația autentificată sub nr. 3529/19.12.2014 referitor la supraîncărcarea depozitului de muniții în perioada 1983 - 2004 nu sunt adevărate și nu au fost susținute cu dovezi. A precizat că niciun control efectuat în această perioadă de organele abilitate nu confirmă cele menționate în declarație.

Apelanta a invocat dispozițiile art. 124, pct. 129, anexa 2 pct. 2 din Ordinul 50/1990 și a arătat că reclamanții nu au desfășurat activități de depozitare muniții.

Pe de altă parte, în mod greșit se considera că substanțele specifice procesului de producție existente în secția de galvanizare aveau influență asupra intregii platforme a unității, fapt care este menționat ca argument pentru acordarea grupei I de muncă pentru reclamanți, deși angajații care lucrau efectiv în secția respectivă au și în prezent grupa a -II - a de muncă.

A învederat că reclamanții nu au lucrat în secția de galvanizare și prin urmare solicită neîntemeiat grupa I de muncă pentru "toxicitatea" generată de secția de galvanizare.

Referitor la bolile cauzate de condițiile de muncă, a menționat că nu s-au identificat în arhiva societății documente care să ateste existența unor boli profesionale - cauzate de radiații electromagnetice sau alte noxe , ceea ce rezultă atât din Actul de control nr. 65/1997 - existent la dosar - anexat la obiecțiuni și adresa nr. XXXXXXXXXXXXX emisă de D.S.P. - Prahova existența la dosar - anexata la obiecțiuni)

Apelanta a mai precizat că nu ascunde situația privind starea de sănătate a angajaților, dovadă fiind chiar Anexa 4 din Raportul A 2085/1997 care a stat la baza emiterii Ordinului 8/1998 privind grupa a-II-a de muncă - document greșit invocat în prezent de instanța de fond ca argument pentru acordarea grupei I de muncă. Aceste afecțiuni nu sunt însă efecte datorate în exclusivitate unor cauze profesionale, fapt pentru care nu au fost înregistrate ca boli profesionale.Noxele menționate în raport sunt substanțe specifice procesului de producție existente în numai secția de galvanizare care nu aveau influența asupra întregii platforme a unității. Substanțele în cauză au fost neutralizate conform legii prin contractul menționat în raport, încheiat cu o firmă autorizată.

Apelanta a mai arătat că instanța de fond nu a ținut seama de faptul că nu există buletine de măsurători care să susțină acordarea grupei I de muncă pentru activitățile desfășurate de reclamanți.

În conformitate cu dispozițiile art. 5 din Ordinul 50 / 1990 - coroborat cu dispozițiile art. 14 - existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unității, determinări confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii, o condiție obligatorie pentru acordarea grupei de muncă pentru perioada 1990 - 2001.

Având în vedere cele de mai sus, apelanta a arătat că este greșită aprecierea instanței de fond că locurile de muncă și activitatea desfășurată de reclamanți pentru perioadele solicitate se încadrează în prevederile Anexei 1 poz. 62,75 din Ordinul 50/1990.

A mai precizat apelanta că instanța de fond nu a ținut seama de activitatea desfășurată de reclamanți la institutul de cercetare - U.M. xxxxx - până la Ordinul nr. 8/1998 întreg personalul de la institutul de cercetare nu a beneficiat nici măcar de grupa II de muncă - și de documentele existente la dosar privind încadrarea acestora în grupa II de muncă, respectiv: Ordinul 8/1998 - privind încadrarea în grupa a II a de muncă a U.M. xxxxx, Adresa nr. 43 G / 273 / 09.02.1998 emisă de Ministerul muncii se precizează că toate locurile de muncă care fac parte din U.M. xxxxx - Înstitutul de cercetare nu se încadrează în grupa I de muncă, fiind încadrate în grupa a II-a, conform poziției nr. 24 din anexa 1 a Ordinul nr. 8/1998.

A arătat de asemenea că instanța de fond nu a ținut seama de jurisprudența Curții de Apel Ploiești și a Tribunalului Prahova în spețe similare.

Față de cele învederate apelanta a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii precizate ca neîntemeiată.

Intimații reclamanți, legal citați, nu au formulat întâmpinare.

Curtea analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:

Inițial Tribunalul Prahova – Secția I civilă a fost investit cu o acțiune având ca obiect constatarea că reclamanții, intimați în prezenta fază procesuală au desfășurat activitate în cadrul pârâtei, apelantă în litigiul pendinte pe rolul Curții și care se încadrează în grupa I de muncă.

Pe de altă parte, așa cum rezultă din actele dosarului primei instanțe, împrejurare necontestată de reclamanți și reținută și de către tribunal în considerentele hotărârii ce face obiectul prezenmtei căi de atac, pentru activitatea desfășurată în cadrul pârâtei, cei doi au beneficiat de grupa a II-a de muncă în baza Ordinului nr. 8/1998 - Ordin comun al Ministerului Muncii și Protecției Sociale și Ministerului Sănătății.

Respectivul Ordin a fost emis în mod special pentru uzina Electomecanica Ploiești – Regia Autonomă „Arsenalul Armatei” și a avut ca destinatari atât persoanlul militar cât și persoanlul civil.

În ceea ce privește demersul judiciar al reclamanților acesta a avut la bază Ordinul nr. 50/1990.

Așadar, pentru justa soluționare a cauzei pendinte trebuie stabilit, printre altele, raportul din cele două acte – respectiv Ordinul nr. 8/1998 și Ordinul nr. 50/1990.

Ori, atâta vreme cât primul dintre acestea, așa cum s-a arătat în paragrafele precedente a fost emis având ca destinatri toți angajații pârâtei din cauza pendinte, este indiscutabil că acesta are un caracter special față de normele cu caracter general în materia grupelor superioare de muncă regelemntate de cel de al doilea Ordin.

Așa fiind sunt fondate toate criticile apelantei potrivit cărora instanța de fond nu a ținut cont de norma specială, iar prin acordarea gurpei I de muncă celor doi reclamanți practic a procedat la o modificare a acesteia sau cele potrivit cărora tribunalul exitinde pe cale de interpreatre aplicarea actelor normative incidente.

În ceea ce privește criticile cu referire la raportul de expertiză efectuat în cauză și pe concluziile căruia și-a fundamentat soluția prima instanță Curtea observă că acestea sunt structurate pe două paliere disctinte.

Astfel, o primă categorie de susțineri are la bază înseși posibilitatea expertului prin prisma cunoaștințelor și competenței de a efectua o lucrare prin analiza tehnică a tipurilor de radiații electromagnetice și a proceselor de producție în procesul tehnologic.

Raportat la acestea Curtea observă că, în adevăr, în lucrarea de expertiză s-au făcut referiri la nivelul radiaților elecromnagnetice de radiofrecvență și microunde și a căror valori măsurate ar fi depășite.

Pe de parte, din chiar conținutul lucrării se reține că expertul a pornit în raționamentul său de la Buletinul de măsurători nr. 27/13.06.1997.

Ori, respectivul buletin a stat la baza emiterii Ordinului nr. 8/1998.

Într-o atare situație, de vreme ce ordinul în dicuție nu a fost atacat de destinatarii săi și este producător de efecte juridice nu se mai poate ca ulterior, pornind de la anumite mențiuni din cadrul acestuia o persoană care nu dispune nici de specializarea necesară în domeniu să facă o reinterpretare a conținutului acestuia.

Cea de a doua categorie de susțineri vizează greștia încadrare făcută de expert prin raportare la chiar dispozițiile Ordinului nr. 50/1990.

În acest context Curtea reține că potrivit concluziilor raportului de expertiză activitatea desfășurată de cei doi reclamanți se încadrează în grupa I de muncă în baza Anexei 1 la actul invocat în paragraful precedent, pozițiile nr. 62 și 75.

Prima dintre acestea se referă la fabricarea munițiilor și a elementelor de muniții - locurile de muncă unde se execută operații cu exploziv de inițiere, exploziv cu caracteristica de sensibilitate mare, precum și locurile de muncă unde se execută operații cu explozivi aromatici la care angajații vin în contact direct cu aceștia. Asamblarea și dezasamblarea focoaselor, șuruburilor portamorsă și detonatoarelor - în cazul în care elementele componente sunt încărcate. Asanarea terenurilor și a apelor de muniții, produse pirotehnice, materiale explozive și mine. Operații de distrugere a munițiilor încărcate și a elementelor de muniții încărcate, a pulberilor, a explozivilor și a materialelor pirotehnice. Delaborarea munițiilor și a elementelor pirotehnice încărcate cu substanțe explozive sau incendiare.

Așadar legiutitorul a avut în vedere anumite locuri de muncă și anumite activități și care nu se verifică în speța pendinte date fiind funcțiile ocupate de cei doi reclamanți.

De altfel este de observat că expertul nu face nicio mențiune cu privire la activitățile efectiv prestate de aceștia și care i-ar fi îndrituit la acordarea grupei I de muncă.

În ceea ce privește cel de a a doua poziție din Anexa nr. 1 acesta se referă la personalul civil din Ministerul Apărării Naționale care lucrează la locurile de muncă sau la activitățile încadrate în grupa I sau II de muncă, conform Decretului nr. 247/1977 și care beneficiază de grupa de muncă aprobată pentru cadrele militare.

Ori, așa cum s-a arătat în precedentul prezentelor considerente ordinul nr. 8/1998 emis pentru apelantă a menționat epxres că se aplică atât cadrelor civile, cât și celor militare, ambelor categorii acrodându-li-se grupa a II-a de muncă.

Pentru motivele arătate Curtea apreciază ca fondate criticile apelantei vizând aspectele analizate.

Într-o atare situație Curtea reține că, în mod greșit, tribunalul și-a fundamentat soluția pe concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.

Având în vedere aceaiși argumentație juridică se apreciază de Curtea ca fondate și susținerile apelantei potrivit cărora nici personalul militar care a desfășurat activitate în cadrul acesteia când era unitate militară nu a beneficiat de grupa I de muncă.

Pentru toate considerațiile expuse Curtea, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod pr. civ. urmează să admită apelul.

Pe cale de consecință Curtea va schima în tot hotărârea atacată în sensul că va respinge acțiunea precizată ca neîntemeiată.

În temeiul art. 453 Cod pr. civ. Curtea va lua act că apelanta nu solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite apelul declarat de pârâta ______________________________ (fostă UM xxxxx/ UM xxxxx/ UM 02533P) cu sediul în Ploiești, _____________________________. 8, jud. Prahova împotriva Sentinței civile nr. 2426 din 28 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în contradictoriu cu reclamanții N______ M_____ V_______ domiciliat în Ploiești, _____________________, ___________, ___________________ și S______ V_____ domiciliat în București, _______________________, __________, _____________, sector 2.

Schimbă în tot Sentința civilă nr. 2426 din 28 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în sensul că respinge acțiunea precizată ca neîntemeiată.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 27 ianuarie 2016.

Președinte, Judecător,

A______-M____ R___ V______ S______

Grefier,

C_______ G_____-A____

Red. RAM

5 ex./19.02.2016

d.f. nr. XXXXXXXXXXXXX – Tribunalul Prahova

j.f. D______ G_______

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120