Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:010.xxxxxx

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ nr. 9
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2016
Președinte -	G_______ M____
Asistenți judiciari -	C_______ G______
	M_____ F______
Grefier -	E____ M_______

Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile, având ca obiect „acțiune în constatare”, formulată de reclamantul Ț_____ N______, CNP -xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Ploiești, _______________________, _______________, _______________________, în contradictoriu cu pârâta __________________________ xxxxxxxx, JXXXXXXXXXXXX, cu sediul în Ploiești, ______________________________ 8, jud. Prahova.

Acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul Ț_____ N______ reprezentat de avocat C_________ L______ în substituire avocat C____ C______ G_____ și pârâta ______________________________>

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosar, prin serviciu registratură, de către reclamant, obiecțiuni formulate la raportul de expertiză, însoțite de un set de înscrisuri, după care,

Tribunalul pune în discuție raportul de expertiză specialitatea mașini unelte și sisteme de producție întocmit de expert B________ V______.

Apărătorul reclamantului, având cuvântul, arată că formulează obiecțiuni la raportul de expertiză, întrucât, deși, reține obiectul de activitate al pârâtei și recunoaște existența în documentația efectuată privind măsurătorile radiațiilor electromagnetice la nivelul unității, respectiv a secției 724 la poziția 21, locul de munca al reclamantului, loc de muncă reținut în conținutul raportului și recunoscut de către angajator, nu dă eficiență acestor măsurători. Mai mult, datorita lipsei de documentare reține parțial că efectele câmpului electromagnetic asupra organismului uman sunt relativ puțin cunoscute și cercetate, efectele fiind totuși recunoscute de legislația muncii, fiind indicate valorile maximale admise. Expertul recunoaște existența măsurătorilor și solicită ca acesta să analizeze și să constate existența depășirilor radiațiilor electromagnetice astfel: limita maximă admisă pentru banda de radiații 2 este de 1-5, iar măsurătorile au constatat că acestea au valoarea de 16 iar în banda 3, valoarea maximă admisă este de 5 iar cea rezultată în urma măsurătorilor este de 140. De asemenea, în documentația întocmită și semnată și de reprezentanții angajatorului se recunoaște existența instalațiilor de radiolocație de frecvențe înalte și că personalul nu dispune de echipamentul de protective pentru lucrul în câmpurile electromagnetice. Un alt aspect este și poziționarea locului de muncă reprezentat de secția 724 față de sectorul pirotehnic și față de noxele chimice întrucât, acesta se află la numai 70 de metri și nu la 350 de metri cum ar fi normal. Solicită admiterea obiecțiunile, dispunerea refacerii raportului de expertiză urmând ca expert să analizeze toate aspectele arătate în obiecțiunile formulate.

Reprezentantul pârâtei, având cuvântul, solicită respingerea obiecțiunilor formulate, având în vedere faptul că expertul nu poate modifica legislația în vigoare, respectiv Ordinul 8/1998 emis de în baza Buletinului de Măsurători nr. 27/1997, unde se precizează că se impune acordarea grupei a II a de muncă și nu a grupei I de muncă.

Tribunalul respinge obiecțiunile formulate la raportul de expertiză specialitatea mașini unelte și sisteme de producție întocmit de expert B________ V______, formulate de reclamant, ca neîntemeiate, apreciind că în principiu acestea vizează apărări de fond, precum și că expertul a răspuns obiectivelor stabilite de instanță din perspectiva legislației în vigoare, iar acesta nu va putea formula alte concluzii.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, în baza art. 244 c.pr.civ., tribunalul constată încheiată cercetarea judecătorească a procesului și acordă cuvântul în dezbaterea fondului.

Apărătorul reclamantului, având cuvântul în dezbateri, solicită în baza înscrisurilor depuse la dosar, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, urmând ca instanța să dea eficiență înscrisurilor depuse la dosar din care rezultă că s-a constat că întreg personal pârâtei este supus acestui câmp electromagnetic de frecventa înaltă și mare putere. Laboratorul de încercări a concluzionat că nu există radiații în banda 1 ci în banda 2 și 3. Angajații erau nevoiți să aibă aceste stații care emiteau frecvențe de unde de înaltă frecvență. Mai mult, personalul din culpa angajatorului nu dispunea de echipament de protecție. De asemenea, locul de muncă al reclamantului se afla foarte aproape de sectorul pirotehnic. Astfel că, apreciază că activitatea desfășurată de reclamant se încadrează în grupa de muncă solicitată. Radiațiile electromagnetice erau de înaltă frecvență, iar angajații purtau aceste radiații și în familie. Solicită admiterea acțiunii, dând eficiență înscrisurilor depuse la dosar.

Reprezentantul pârâtei, având cuvântul, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere și concluziile raportului de expertiză, fără cheltuieli de judecată.

Tribunalul, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza art. 394 c.pr.civ., declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.

T R I B U N A L U L:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. XXXXXXXXXXXXX, la data de 25.11.2014, reclamantul Ț_____ N______ a chemat în judecată pârâta _________________________________ instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să constate că, în perioada 27.05.xxxxxxxxxxxxx96, a desfășurat activități în condiții de grupa I de muncă, în procent de 100% sau mai puțin, precum și să se dispună obligarea pârâtei să-i elibereze adeverință în acest sens.

În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat instanței că, în perioada 27.05.xxxxxxxxxxxxx96, a fost angajat al pârâtei, cererea sa fiind întemeiată pe dovada condițiilor grele de lucru, întrucât și-a desfășurat activitatea în condiții improprii organismului uman, specificul meseriei presupunând un consum fizic și psihic foarte mare, considerând că locul de muncă și activitatea desfășurată se încadrează în prevederile Ordinului nr. 50/1990 republicat.

În concret, reclamantul a arătat că obiectul de activitate al societății consta în fabricarea armamentului si a muniției: cercetarea, proiectarea și fabricarea armamentului și muniției; tehnica de rachete, de blindate, de geniu și de artilerie; autospeciale cu destinație militară și auxiliare, subansamble, echipamente și piese de schimb pentru produse din această categorie; fabricarea de explozivi, de pulberi, combustibili solizi pentru rachete și alte produse chimice.

Pârâta furnizează artilerie grea, vehicule blindate, mitraliere, obuziere, vehicule cu șenile pentru armată, vehicule și echipament pentru trecerea peste obstacole, pentru armată, vehicule blindate pe roți, componente pentru artilerie grea, angrenaje pentru vehicule militare, echipament de direcție, transmisie, frână și suspensii, pentru vehicule de luptă, afeturi de mitraliere, afeturi de tunuri, puști, piese și componente pentru afeturi de tun, sisteme de comandă și control pentru aplicații militare, sisteme automate de comandă pentru apărare aeriană.

În cadrul societății, reclamantul a avut meseria de lăcătuș mecanic și, în perioada în care a fost angajat, a beneficiat de spor special MapN.

Reclamantul a subliniat că societatea atestă faptul că întregul personal al unității, în realizarea producției speciale, a fost supus acțiunii radiaților câmpului electromagnetic, conform art. 1 din Ordinul nr.8/1998 al M.M.P.S.

Conform Ordinului nr. 50/1990, „beneficiază de încadrarea în grupele I și II, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului personalului care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitate prevăzute în anexele 1 și 2”.

Reclamantul a mai arătat că au existat angajați cărora societatea le-a acordat grupa de muncă, precum și angajați cărora le-a fost recunoscut acest drept în instanță și, întrucât a avut același loc de muncă, în aceleași condiții și a desfășurat aceleași activități în perioadele ce fac obiectul prezentei cauze, a apreciat că se impune să promoveze prezenta cerere, considerând evidentă nerespectarea principiului nediscriminării în relațiile de muncă, consacrat de dispozițiilor art.5 din Codul Muncii, care interzice faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, precum și dispozițiile OG nr. 137/2000, neputându-se admite menținerea unui regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, în ceea ce privește beneficiul grupei superioare de muncă.

În același timp, reclamantul a subliniat că Ordinul nr. 50/1990, completat cu nota de fundamentare la HG nr. 1223/1990, a statuat principiul de bază prin care se extinde acordarea grupei de muncă pe baza analizării condițiilor de muncă. Prin această notă se menționează că trebuie să fie avute în vedere condițiile concrete de muncă.

În plus, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin Decizia nr.258 din 20.09.2004, că Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prezentate în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior

În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și expertiză tehnică în specialitatea mașini unelte și sisteme de producție.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, HG nr. 1223/1990, OG nr. 137/2000.

În raport de motivele cererii de chemare în judecată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivare pârâta a arătat că reclamantul a fost încadrat în unitatea sa, în perioada 27.05.xxxxxxxxxxxxxxx96, în funcția de lăcătuș mecanic, iar locurile de muncă și activitățile desfășurate de reclamant nu se încadrează în prevederile anexei nr. 1 a Ordinului nr. 50/1990 sau anexei nr. 1 a Ordinului 125 /1990, fapt pentru care nu poate elibera o adeverință privind încadrarea în grupa I de muncă, având în vedere că adeverința se poate elibera (în conformitate cu dispozițiile Ordinului 590/2008 anexa 1 pct. 2 privind procedura de eliberare) numai pe baza documentelor verificabile aflate în evidența angajatorilor.

Pârâta a precizat că acest fapt este susținut de următoarele documente existente în evidența sa: Ordinul nr.8/1998 emis de Ministerul Muncii/Ministerul Sănătății; procesul-verbal nr. 4382/1991 prin care s-a efectuat încadrarea în grupele superioare de muncă în unitatea sa (urmare a apariției Ordinului nr. 50/1990 și a Ordinului nr. 125/1990), în care reclamantul figurează ca fiind încadrat în grupa a II - a de muncă, în baza Ordinului nr. 50/1990 Anexa 2, art.94.

În conformitate cu art. 5 din Ordinul 50/1990 (coroborat cu dispozițiile art. 14), existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unității, determinări confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii, o condiție obligatorie pentru acordarea grupei de muncă pentru perioada după 1990 (pe lângă desfășurarea activităților menționate în Anexa 1 la ordin referitoare la grupa I de muncă).

Pârâta a subliniat că, în cauza de față nu există buletine de măsurători care să susțină acordarea grupei I de muncă pentru activitățile desfășurate de reclamant sau colegi încadrați ca lăcătuși mecanici, nu a identificat în arhiva societății documente care să ateste existența unor boli profesionale cauzate reclamantului sau colegilor de muncă de activitatea și condițiile de muncă.

Prin adresa nr. 2474/2001 emisă de D.S.P. - Prahova s-a comunicat unității pârâte faptul că în ultimii 15 ani (1986 - 2001) nu a avut declarate boli profesionale, iar în cuprinsul Actului de control nr. 65/1997 se menționează inexistența unor boli profesionale.

Prin urmare, pârâta a menționat că, la încetarea activității în unitate, reclamantul a beneficiat de grupa a II-a de muncă în procent de 100 %, pentru perioada lucrată în societate, cu mențiunea corespunzătoare în cartea de muncă (poziția 58).

Ulterior, în aplicarea Ordinului nr. 8/1998, emis în baza Buletinului de Măsurători nr.27/1997, pârâta a eliberat reclamantului și adeverința nr. 4125/04.11.2011 privind încadrarea în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, pentru întreaga perioadă lucrată în societate, pentru expunerea la radiații electromagnetice.

Pârâta a solicitat instanței să respingă solicitarea privind efectuarea unei expertize de specialitate referitoare la activitatea reclamantului în unitatea sa, având în vedere documentele depuse la dosar, referitoare la acordarea grupelor de muncă în societate, din care rezultă lipsa temeiului pentru acordarea grupei I de muncă și respectiv temeiul juridic pentru încadrarea reclamantului (deja efectuată) în grupa a II a de muncă(în procent de 100%), precum și împrejurarea că, în prezent, gradul scăzut de încărcare cu comenzi a determinat reducerea personalului și modificarea/reorganizarea activităților, fapt care împiedică aprecierea condițiilor efective de muncă din perioada în care și-a desfășurat activitatea reclamantul, pentru care solicită grupa I de muncă.

Referitor la acțiunea introdusă, pârâta a mai învederat că, în cadrul uzinei E______________ (UM xxxxx) unde a fost încadrat reclamantul, inițial, o parte din personal (inclusiv reclamantul), a beneficiat de grupe superioare de muncă (în baza Ordinului nr. 50/1990 și Ordinului nr. 125/1990), iar ulterior, în baza Ordinului nr. 8/1998, s-a acordat grupa a II-a de muncă pentru întreg personalul, pentru lucru în radiații electromagnetice.

Grupa I de muncă a fost acordată numai pentru personalul UM xxxxx care a executat activități în atelierul de turnătorie (art. 11, 25, 44 din Anexa 1 Ordin nr. 50/1990), activități de măcinare a materialelor refolosibile neferoase (zn - ag) – conform art. 44 din Anexa 1 Ordin nr. 50/1990, iar reclamantul nu a executat asemenea activități.

Colegii reclamantului, care au aceleași meserii și au desfășurat aceleași activități, au beneficiat de grupa a II- a de muncă, la fel ca reclamantul, fără nicio discriminare și, de altfel, reclamantul nu a dovedit existența unei discriminări.

De asemenea, niciun coleg al reclamantului, cu aceeași meserie și care a desfășurat aceleași activități, nu a obținut prin instanță încadrarea în grupa I de muncă.

Prin urmare, pârâta a arătat că susținerile reclamantului în acest sens din acțiune nu sunt adevărate.

Pârâta a subliniat că nu furnizează produsele menționate în acțiune (artilerie, etc.), activitatea societății constând în principal în cercetarea, proiectarea și fabricarea tehnicii de rachete militare și rachete pentru combaterea căderilor de grindină (obiect principal de activitate: cod C.A.E.N. - 2540 - fabricarea armamentului și muniției).

Totodată, faptul că reclamantul a beneficiat de spor special M.____________ relevanță pentru încadrarea în grupe superioare de muncă, sporul fiind acordat tuturor angajaților deoarece societatea a fost o perioadă unitate militară.

Având în vedere cele menționate mai-sus, pârâta a solicitat să se dispună respingerea ca neîntemeiată a solicitării reclamantului, privind constatarea faptului că, în perioada 27.05.xxxxxxxxxxxxxxx96, a lucrat în grupa I de muncă la ______________________________ și eliberarea unei adeverințe în acest sens.

În probațiune, pârâtul a depus la dosar înscrisuri.

În drept, întâmpinarea a fost formulată în conformitate cu prevederile art. 205 și urm. NCPC, Ordinului nr. 8/1998, procesului-verbal nr. 4382/1991 privind aplicarea Ordinului nr. 50/1990 în unitatea sa.

La data de 15.04.2015, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat instanței să respingă apărările pârâtei și să admită acțiunea așa cum a fost formulată.

În ceea ce privește solicitarea pârâtei, privind respingerea acțiunii, motivat de faptul că activitatea desfășurată de reclamant nu se încadrează în prevederile anexei nr. 1 a Ordinului nr. 50/1990 sau anexei nr.1 a Ordinului 125/1990, acesta a arătat că, în activitatea sa, a fost supus unui cumul de factori de risc datorați echipamentelor de muncă, mediului de muncă, dar și factori de risc legați de sarcina de muncă care determina suprasolicitare fizică și suprasolicitarea psihică.

Reclamantul consideră că activitatea sa poate fi raportată la prevederile Ordinului nr. 50/1990, cu completările ulterioare și dispozițiile Ordinului nr. 125/1990, cu completările ulterioare, condițiile de lucru caracterizându-se prin noxe existente, suprasolicitări fizice și nervoase, riscuri de accidentare și îmbolnăvire profesională.

În acest sens, reclamantul a arătat că Ordinul nr. 50/1990 nu are un caracter limitativ, deoarece încadrarea în grupe superioare de muncă se face pe baza existenței condițiilor de muncă a acelor persoane care au lucrat în astfel de condiții. Anexele 1 și 2 ale acestui ordin constituie doar o enumerare a unor activități ce cuprind în fapt mai multe meserii.

Ordinul nr. 50/1990, completat cu nota de fundamentare la HG nr. 1223/1990, a statuat principiul de bază prin care se extinde acordarea grupei de muncă pe baza analizării condițiilor de muncă. Prin această notă se menționează că trebuie să fie avute în vedere condițiile concrete de muncă.

Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin Decizia nr.258 din 20.09.2004, că Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prezentate în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

Determinările de noxe nu sunt obligatorii (cu atât mai mult cu cât reglementarea legală este adoptată în anul 1990, iar aplicabilitatea sa este anterioară, de la data de 18.03.1969), fiind criterii ce ar putea să conducă la stabilirea încadrării, alături de celelalte elemente privind microclimatul, condițiile grele sau deosebite de lucru, riscul de accidente sau afecțiuni în legătură cu activitățile desfășurate etc.

Ordinul nr. 50/1990 reglementează acordarea grupelor de muncă în baza a patru principii: activitatea desfășurată, condițiile de muncă, categorii de personal care prestează activitatea și timpul de muncă.

Cu privire la solicitarea de respingere a efectuării unei expertize de specialitate, reclamantul a menționat că expertiza este un raport de specialitate pe care îl întocmește și îl emite un expert într-un domeniu. Expertiza tehnică judiciară este expertiza tehnică efectuată de experți sau specialiști, din dispoziția organelor de urmărire penală, a instanțelor judecătorești sau a altor organe cu atribuții jurisdicțional, în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale cauzei.

Expertiza judiciară reprezintă un mijloc de probă care se dispune, la cerere sau din oficiu, de către organul în drept când, pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, sunt necesare cunoștințele unui expert sau, în cazurile prevăzute de lege, ale unui specialist dintr-un anumit domeniu.

Reclamantul a solicitat expertiza de specialitate „mașini unelte și sisteme de producție", tocmai pentru a dovedii temeinicia cererii.

Obiectivul propus de reclamant este acela ca expertul să precizeze dacă beneficiază sau nu de grupa I de muncă, în funcție de meseriile avute, atribuțiile prestate, munca efectiv îndeplinită la locul de muncă, condițiile de lucru.

În concluzie, reclamantul consideră că solicitarea pârâtei de respingere a efectuării unei expertize de specialitate nu are justificare, dreptul salariatului de a promova acțiunea în constatarea grupei de muncă, drept ce nu poate fi negat, precum și posibilitatea instanței de a aprecia legalitatea și temeinicia încadrării realizate de angajator neputând fi limitată.

Reclamantul a subliniat că Ordinul nr. 50/1990 nu are caracter limitativ, deoarece încadrarea în grupe superioare de muncă se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a acelor persoane ce au lucrat în astfel de condiții, Anexele nr. 1 și 2 ale acestui ordin constituind o enumerare a unor activități, ce cuprind în fapt mai multe meserii.

Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ superior, o astfel de interpretare impunându-se cu atât mai mult cu cât forma dobândită de Ordinul în discuție, prin completările și modificările ulterioare, a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.

Având în vedere aspectele menționate, reclamantul a solicitat instanței să respingă apărările formulate și argumentele invocate prin întâmpinare, precum și să admită acțiunea așa cum a fost formulată.

În cauză, s-au administrat probele cu înscrisuri și cu expertiză specialitatea mașini unelte și sisteme de producție, raport de expertiză ce a fost întocmit de expert B________ V______ și cu privire la care reclamantul a formulat obiecțiuni.

Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:

Prin Ordinul nr.8/1998, emis special pentru activitatea desfășurată în cadrul unității pârâte, de Ministerul Sănătății și de Ministerul muncii, pe baza raportului nr. A 2085/1997 și a Buletinului de măsurători nr. 27/1997, s-a completat Anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990, în sensul acordării grupei a II a de muncă tuturor angajaților pentru activitatea desfășurată în câmp de radiații electromagnetice.

Ca urmare a punerii în aplicare a ordinului sus menționat, angajatorul a încadrat activitatea desfășurată de reclamant în cadrul societății E______________, ca lăcătuș mecanic, în perioada 27.05.xxxxxxxxxxxxx96, în grupa a II a de muncă.

Prin concluziile formulate la raportul de expertiză întocmit în cauză expertul a precizat că locul e muncă al reclamantului nu a făcut parte din locurile de muncă încadrate de societate și prevăzute în conținutul Ordinului nr. 50/1990, respectiv a ordinului nr.125/1990, concluzionând că activitatea reclamantului nu poate fi încadrată în grupa I de muncă.

Tribunalul reține că nu se pot ignora dispozițiile legale sus menționate, în analiza modalității de încadrare în grupe superioare de muncă a activității reclamantului și nici concluziile expertului, iar susținerile reclamantului, formulate inclusiv prin obiecțiunile la raportul de expertiză sunt infirmate de aceste dispoziții dar și de documentele care au stat la baza edictării lor.

Declarațiile depuse de reclamant la dosar sunt irelevante, din aceeași perspectivă, dar și pentru faptul că, prin funcțiile deținute( astfel cum sunt arătate în declarație) declaranții au făcut parte din organele de decizie ai pârâtei/sindicatului astfel că au fost printre cei care au pus în aplicare dispozițiile legale în temeiul cărora s-a făcut încadrarea în muncă a salariaților.

Parte din declaranți, astfel cum rezultă din conținutul declarației, au pe rolul instanței dosare similare, astfel că, devreme ce au un interes clar în soluționarea favorabilă a cererii reclamantului, pentru a invoca soluția în propria cauză, declarația acestora nu poate fi concludentă.

Potrivit înscrisurilor depuse de părți la dosar, rezultă că angajatorul a acordat grupa I de muncă numai pentru personalul UM xxxxx care a executat activități în atelierul de turnătorie și de măcinare a materialelor refolosibile neferoase, însă reclamantul din prezenta cauză nu a desfășurat acest tip de activități, astfel că nu putea beneficia de această încadrare, în acest sens tribunalul reține că toții colegii reclamantului care au avut aceleași meserii și au desfășurat aceeași activitate au beneficiat de aceeași încadrare ca și a reclamantului, în grupa a II a de muncă, astfel cum a arătat pârâta și nu s-a contestat de către reclamant.

Pentru activitatea încadrată în grupa a II a de muncă, s-a aplicat Ordinul nr. 8/1998, la emiterea căruia s-au avut în vedere măsurătorile efectuate în aplicarea normelor de protecția muncii, inclusiv măsurătorile invocate de reclamant.

În condițiile în care activitatea din cadrul societății pârâte nu a fost similară cu cea desfășurată în unitățile militare operative, astfel cum a arătat pârâta, iar reclamantul nu a contestat această apărare, nu se poate reține că angajatorul putea încadra activitatea acestuia în grupa I de muncă.

Aspectele legate de emiterea radiațiilor electromagnetice( invocate de reclamant) au fost avute în vedere la emiterea Ordinului nr.8/1998 care a determinat încadrarea activității angajaților pârâtei în grupa a II a de muncă( ordin care nu a fost contestat potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii), astfel că, la mai bine de 17 ani de la apariția ordinului, nu se poate reinterpreta aplicarea acestuia, fără o bază legală, în sensul dorit de reclamant( încadrarea în grupă de muncă superioară), în plus acordarea grupei de muncă se face doar în condițiile în care angajatul desfășoară în mod efectiv una dintre activitățile prevăzute în anexa 1 la Ordinele nr.50/1990 și respectiv nr.125/1990.

Or, activitatea desfășurată în câmp de radiații electromagnetice nu este menționată, ea făcând obiectul, așa cum am arătat, unei alte reglementări, neputându-se echivala efectele radiațiilor electromagnetice cu cele ale laserelor de mare putere, acest fapt fiind confirmat prin reglementarea suplimentară făcută prin Ordinul nr.8/1998.

Concluzionând, raportat la întregul material probatoriu administrat în cauză, tribunalul reține că încadrarea făcută de angajator pentru activitatea desfășurată de reclamant în cadrul societății pârâte este legală, astfel că o va menține și va respinge ca neîntemeiată acțiunea, potrivit considerentelor expuse.

Va lua act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul Ț_____ N______, CNP -xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Ploiești, _______________________, _______________, _______________________, în contradictoriu cu pârâta __________________________ xxxxxxxx, JXXXXXXXXXXXX, cu sediul în Ploiești, ______________________________ 8, jud. Prahova, ca neîntemeiată.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 11.01.2016

Președinte,	Asistenți judiciari,
G_______ M____	C_______ G______	M_____ F______
Grefier, E____ M_______

Red G.M./ Tehnored.L.F.S.

4 ex./ 14.01.2016

Operator de date cu caracter personal nr. 5595