R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX DECIZIE Nr. 207/2012

Ședința publică de la data de 01 Februarie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE - S_____ R________

Judecător - P______ M______ A__________

Judecător - C______ L______ V______

Grefier - E________ G______

**********************************************************************

La ordine a venit spre soluționarea recursului promovat de recurenta-pârâtă S.C. S____ S_______ Group S.R.L. împotriva sentinței civile nr.606 din 13 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul - reclamant V________ V_____ care se legitimează cu BI ________ nr.xxxxxx și cu CNP xxxxxxxxxxxxx, și pentru recurenta – pârâtă avocat B________ A_____ cu delegație de substituire pentru avocat I_____ Ș_____.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Instanța constată că recursul este la primul termen, declarat și motivat în termen și legal scutit de plata taxei de timbru și nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterile pe fond.

Apărătorul recurentei, având cuvântul a susținut motivele de recurs scrise și a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea capătului de cerere cu privire la daunele morale. A susținut că instanța a reținut în mod greșit că reclamantul este îndreptățit a primi daune morale chiar și în parte, motivat de faptul că, dispozițiile legale pentru admisibilitatea reparării bănești a daunelor morale au fost , conform Codului civil în vigoare la momentul introducerii acțiunii, cele ale art.998 CC care reglementa răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.

Acpoperirea în bani a unor prejudicii morale nu înseamnă decât o acțiune punitivă, care nu are nimic de-a face cu funcția reparatorie a răspunderii civile delictuale. Astfel de acțiuni, întemeiate invariabil pe art.998 -999 Cod.civil și pe textele constituționale sau convenționale, pervertesc sau schimbă sensul originar al răspunderii reparatorii. Condițiile generale ale răspunderii civile delictuale sunt: existența prejudiciului; existența faptei ilicite,; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu ; existența vinovăției. Prejudiciul constând în atingerea adusă reclamantului trebuie să îndeplinească toate condițiile necesare oricărui alzt tip de prejudiciu pentru a putea fi reparat. În prezenta cauză prejudiciul trebuie să fie cert și determinabil însă în cauză singurul fapt ilicit în sarcina pârâtei , consta în neplata concediului de odihnă și a impozitelor datorate la stat ca urmare a constatării că între contestator și pârâtă au existat raporturi de muncă în perioada 2007 – 2008.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.

Intimatul, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, susținând că în mod corect i s-au acordat daunele morale. Solicităp cheltuieli de judecată reprezentând cheltuieli de transport.

Constatând dezbaterile închise, instanța trece la deliberare.

C U R T E A

-deliberând-

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.606 din 13.04.2011 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX s-a admis, în parte, contestația formulată de V________ V_____, reținându-se în esență următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.XXXXXXXXXXXXX la Tribunalul Bacău, la data de 10.07.2008, reclamantul V________ V_____ a chemat în judecată pe pârâta _______________________, motivând că a lucrat la S____ Securiti Group, începând cu 15.07.2007 și până la 10.06.2008, în această perioadă semnând bilunar toate statele de plată, pe același formular cu ceilalți colegi.

Vrând să facă un împrumut bancar, reclamantul a aflat că nu este angajat cu contract individual de muncă.

Pe perioada de 10 luni lucrate, reclamantul a susținut că nu a beneficiat de nici o zi de concediul și nici de compensarea lui în bani.

Pe cale de concesință, reclamantul a solicitat încadrarea sa reatroactiv, plata și acordarea zilelor de concediu de odihnă neefectuat și plata daunelor morale.

Ulterior, la 09.10.2008 ( fl.8) reclamantul și-a completat acțiunea, arătând că a fost angajat legal abia în iulie 2008, iar în cele 11 luni anterioare în care nu era angajat legal, i-au fost popriți de conducerea pârâtei suma de 50 lei ( RON) fără nici un referat și 5 bonuri de masă.

La dosar ( fila 37), pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Iar reclamantul a mai depus o completare la acțiune ( fila 76), prin care a solicitat :

1. angajarea sa reatroactiv la pârâtă din 15.08.2007;
2. calcularea tuturor sporurilor ( de noapte, sâmbete, duminici, sărbători legale, cu plata aferentă acestora ),
3. plata salariului reactualizat din momentul în care reclamantului i-a fost desfăcut contractul individual de muncă, până în momentul în care se va pronunța sentința judecătorească;
4. daune morale și reparatorii în cuantum de 25.000 Euro;
5. totodată, reclamantul a mai precizat că înțelege să conteste și decizia nr. 746/03.11.2008, de desfacere a contractului individual de muncă;

Împotriva acestei contestații ( fila 110) pârâta a formulat excepția tardivității capătului de cerere reprezentat de contestația împotriva deciziei de concediere nr.746/03.11.2008 și a solicitat respingerea ca tardiv formulată.

La 13.04.2011, reclamantul a depus la dosar cerere de renunțare la sporurile pentru orele suplimentare, pentru sporurile cuvenite pentru sâmbete și duminici și a sporurilor pentru bonurile de masă.

La ultimul termen de judecată, din 13.04.2011, reclamantul a arătat instanței că au existat raporturi de muncă cu pârâta pe perioada 15.08.2007 – 10.06.2008 și a solicitat plata indemnizației se concediu de odihnă corespunzătoare perioadei lucrate, plus obligarea la achitarea tuturor contribuțiilor datorate la stat.

La dosar părțile au depus acte și a fost audiat un martor al reclamantului.

Legal acțiunea este legal scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut în fapt următoarele :

Acțiunea astfel cum a fost restrânsă este admisibilă în parte pentru următoarele considerente:

Potrivit adeverinței nr. 147/29.08.2007, se atestă faptul că reclamantul a avut calitatea de angajat al firmei pârâte, S____ Securiti Gropu, în funcția de agent de pază, pentru perioada în litigiu.

Potrivit adeverinței ( fila 11) nr.112/17.12.2007, reclamantul dovedește calitatea de angajat la societatea intimată.

De asemenea, la filele 12-13 dosar, există alte două adeverințe emise de pârâtă care atestă calitatea de angajat al reclamantului, respectiv:

- adeverința nr.65/31.01.2008;

- adeverința nr.138/25.08.2008.

Au mai fost depuse la dosar ( filele 14-15) și o ________

procese – verbale de predare – primire a postului de pază în obiectivele aflate în paza firmei pârâte, din care rezultă că predarea s-a făcut între 2 agenți de pază, din care unul era reclamantul V________ V_____, respectiv :

- proces – verbal din 02.03.2008

- proces – verbal din 18.12.2007

Din aceste documente emise la unitatea pârâtă, reiese cu

certitudine că reclamantul a prestat muncă pentru pârâtă începând chiar cu 15.07.2007, chiar dacă pârâta a depus ulterior acte care să justifice că reclamantul a fost angajat la unitatea pârâtă doar începând de la 24.07.2008, și până la 03.11.2008.

Martorul Antuca Ș_____ ( fila 230) a declarat că a fost coleg de serviciu cu reclamantul, iar când a venit el, în octombrie 2007, reclamantul era deja angajatul pârâtei, pe care îl vedea de multe ori când intra și ieșea din tură. Martorul nu a putut preciza dacă reclamantul avea încheiat contract individual de muncă sau dacă a făcut ore suplimentare și nici ce salariu avea reclamantul.

Referitor la contestația împotriva deciziei de concediere nr.746/03.110.2008, aceasta a fost soluționată prin sentința civilă nr.1519/D/11.11.2009, prin care s-a respins contestația privind decizia de concediere ca tardiv formulată.

Referitor la plata indemnizației de concediu de odihnă și plata contribuțiilor datorate de angajator la stat conform art. 39(c) , 40( lit.f), intimata nu a depus acte doveditoare din care să rezulte încasarea indemnizației concediu de odihnă pentru perioada 15.08.2007 – 10.06.2008 și nici că ar fi plătit la stat pentru reclamant contribuțiile și impozitele aferente calității de angajat al reclamantului așa cum stabilește imperativ dispozițiile art. 40, lit. f Codul Muncii.

Referitor la plata sporului de noapte, reclamantul nu a dovedit în nici un fel că ar fi lucrat în ture de noapte;

Referitor la plata orelor suplimentare și pentru sâmbete, duminici, precum, și contravaloarea bonurilor de masă, instanța va lua act de renunțarea la judecată a acestor capete de cerere, formulate de reclamant.

Referitor la daunele morale, acestea sunt admisibile în parte, deoarece reclamantul a suferit un prejudiciu moral urmare a atitudinii pârâtei, care pe de o parte, nu-l angajează legal, dar îi eliberează multiple adeverințe care-i creează reclamantului ideea iluzorie că are statut de angajat pe de o parte, după declanșarea procesului, îi întocmește pro-cauza documente ulterioare de angajare și-i desface apoi imediat contractul individual de muncă pe temei disciplinar – art.61, lit.a - Codul Muncii.

De asemenea, prin încheierea din 20.07.2009, instanța a admis cererea reclamantului de ajutor public judiciar, sub forma unui avocat din oficiu, pe care l-a avut ca apărător pe parcursul a 4 termene de judecată ( 02.09.2009, 14.10.2009, 11.11.2009 și 24.02.2010), după care reclamantul a renunțat la avocatul din oficiu, intenționând să-și angajeze un apărător ales.

F___ de aceasta expunere de motive, instanța a admis contestația în parte, astfel cum a fost restrânsă.

A constatat că în perioada 15.08.2007 – 10.06.2008, contestatorul a avut raporturi de muncă cu societate intimată.

A obligat intimata la plata indemnizației concediului de odihnă pentru perioada sus – precizată,

A obligat intimata să plătească, toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariat în condițiile legii pentru aceiași perioadă.

A respins cererea pentru plata sporului de noapte ca nedovedită.

A obligat intimata la plata 1500 Euro daune morale.

A luat act de renunțarea la judecată privind plata orelor suplimentare și sâmbătă, duminica, contravaloare bonuri de masă.

A obligat intimata să plătească cheltuielile de judecată reprezentând plata onorariu avocat oficiu pentru termenele 02.09, 14.10, 11.11.2009.

Împotriva sentinței civile nr.606 din 13.04.2011, pronunțată de Tribunalul Bacău în termen legal a formulat recurs pârâta S.C. S____ S_______ Group S.R.L. arătând că în mod greșit s-a admis capătul de cerere privind plata daunelor morale întrucât, în cauză, reclamantul nu a făcut dovada unui prejudiciu produs, neprobând existența vreunei suferințe fizice sau psihice în înțelesul art.998-999 Cod civil.

Recursul a fost întemeiat în drept, pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Recursul este întemeiat.

În cuprinsul Cap.III din Titlul XI al Codului muncii este reglementată răspunderea patrimonială a angajatorului și a salariaților, stabilindu-se atât principiile care o guvernează, cât și modalitățile concrete de recuperare a daunelor.

În acest cadru de reglementare, prin art.269 alin.1 din Codul muncii, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.237/2007, angajatorul este obligat să îl despăgubească pe salariat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului.

Atât timp cât natura juridică a răspunderii patrimoniale, reglementată de Codul muncii este o varietate a răspunderii civile contractuale, cu anumite particularități, imprimate de caracterul raporturilor de muncă, este evident că daunele morale pot fi pretinse, în condițiile art.998 și 999 din Codul civil, în cadrul răspunderii civile delictuale.

Pentru a fi angajată răspunderea patrimonială pentru daune morale este necesar să se dovedească elementele răspunderii civile, respectiv fapta ilicită a angajatorului, prejudiciul și legătura de cauzalitate dintre acestea.

Fundamental în ce privește răspunderea civilă este principiul conform căruia această răspundere este menită a acoperi o pagubă și nu a asigura un câștig.

Or, în cazul de față, intimatul-reclamant nu a făcut dovada unui prejudiciu produs, neprobând existența vreunei suferințe fizice sau psihice, ori că, situația sa familială, socială sau profesională a fost afectată în vreun fel

Singurul fapt ilicit reținut în sarcina recurentei-pârâte constă în neplata concediului de odihnă și a contribuțiilor și impozitelor datorate statului.

Prin acțiunea introductivă s-a solicitat atât repararea prin echivalent a prejudiciului (prin plata unei sume de bani), cât și repararea în natură (prin plata concediului de odihnă și a contribuțiilor și datoriilor la stat).

Hotărârea recurată, prin admiterea ambelor capete de cerere, permite o dublă acoperire a prejudiciului, atât în natură, cât și prin echivalent (permițând astfel o îmbogățire fără justă cauză a intimatului-reclamant).

Față de considerentele expuse, se reține de către curte că intimatul-reclamant nu a făcut dovada existenței vreunui prejudiciu care să îi dea dreptul să ceară în condițiile răspunderii civile delictuale, acoperirea lui prin plata de daune morale, motiv pentru care, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va admite recursul, se va modifica în parte sentința recurată, și se va respinge capătul de cerere privind acordarea daunelor morale. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Se va lua act că recurenta u a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul promovat de recurenta-pârâtă S.C. S____ S_______ Group S.R.L. în contradictoriu cu intimatul-reclamant V________ V_____, împotriva sentinței civile nr.606 din 13 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că respinge cererea de acordare de daune morale.

Menține celelalte dispozițiile ale sentinței recurate.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 01 Februarie 2012.

Președinte, S_____ R________	Judecător, P______ M______ A__________	Judecător, C______ L______ V______
	Grefier, E________ G______

Red.sent.A.V______/Red.dec.rec.S.R./Tehnored.E.G13/16.02.2012

3 ex.