Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 310/2014

Ședința publică de la 27 ianuarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE I___ S_____ V____

Asistent judiciar M______ V_______ C_______

Asistent judiciar M______ C______ S__________

Grefier M_______ D____ Ș____

Pe rol, judecarea cauzei - litigii de muncă - privind pe reclamant R________ D_____ D____ cu domiciliul ales în C______, ___________________________ cab. avocat C__________ nr. 5B, ______________ , __________________ și pe pârât ________________________ cu sediul în Ghercești, _________________________, având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns - reclamant - R________ D_____ D____ prin avocat C__________ D______ , - pârât - ________________________ prin consilier juridic D____ M_______ și martorul S______ Ș_____.

Procedura, legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,

Instanța pune în discuție competența.

Părțile, având cuvântul pe rând, arată că Tribunalul D___ este competent.

Având în vedere dispozițiile art. 95 pct.1 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 208 și 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, forma actualizată, instanța constată că este competentă material cât și teritorial de a soluționa prezenta cauză

Coroborând dispozițiile privind principiul disponibilității părților în procesul civil consacrat de art. 9 Cod procedură civilă cu dispozițiile art. 2 alin. 1 ind. 3, art. 6 și art. 61 din Legea 76/2012, instanța procedează la informarea părților asupra posibilității și avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această procedură pentru soluționarea litigiului dedus judecății sau în alt mod, pe cale amiabilă.

Părțile învederează că nu se poate soluționa cauza nici prin mediere și nici prin acordul părților .

Instanța pune în vedere părților prezente posibilitatea administrării probelor prin avocat sau consilier juridic.

Părțile refuză.

Instanța pune în discuție durata estimativă a cercetării procesului, în temeiul art. 238 din noul C.p.c.

Avocat C__________ pentru reclamant estimează că dosarul se poate soluționa la acest termen și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar și cu un martor.

Consilier juridic D____ pentru pârâtă estimează că dosarul se poate soluționa la acest termen și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.

Instanța, în temeiul art. 238 din noul C.p.c., estimează durata cercetării la primul termen de judecată - o singură zi.

Instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar pentru ambele părți și cu martor pentru reclamant, în baza art. 258 noul C.p.c., considerând-o utilă soluționării cauzei, pentru dovedirea situație de fapt invocate.

Sub prestare de jurământ s-a audiat martorul prezent, declarația lui fiind consemnată și depusă la dosar.

În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea procesului.

Nemaifiind alte cererii de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei.

Avocat C__________ pentru reclamant solicită admiterea în parte a acțiunii, să se constate că activitatea desfășurată de către reclamant în perioada 21.02.1977 – 01.05.1981 și 08.06.1981 – 01.08.1989 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100 % din programul de lucru și că activitatea desfășurată în perioada 01.05.xxxxxxxxxxxxxxx81 și 01.08.1989 - 01.04.1992 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 80 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 34 și obligarea pârâtei să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens Fără cheltuieli de judecată.

Consilier juridic D____ pentru pârât solicită respingerea acțiunii.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.10.2013, reclamantul R________ D_____ D____ a formulat acțiune în contradictoriu cu pârâta ________________________ , solicitând să se constate că activitatea desfășurată de către reclamant în perioada 05.08.1976-01.4.1992 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 34 și obligarea pârâtei să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens

În motivare, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei ________________________, , în perioadele menționate în meseria de frezor și tehnician din 21.02.1977, iar din 01.08.xxxxxxxxxxxxx92 ca și matematician.

În această meserie a arătat reclamantul că desfășura operații de polizare, șlefuire și lustruire a pieselor din materiale feroase și neferoase , în spații în care nu funcționau instalații speciale de eliminare sau diminuare a cantităților de pulberi emanate în procesul de producție. A menționat reclamantul că această activitate o desfășura pe parcursul întregului program de lucru.

A mai învederat instanței că își desfășura activitatea într-o hală unde se executau și operații de nituire , activitate încadrată de asemenea în grupa a doua de muncă și faptul că, în aceeași hală, se executau operații de stunjire, frezare,rectificare, găurire, alezare, ascuțire, scule și operații de microașchiere,în urma căreia rezulta pulbere microscopică și vapori toxici, în condiții de zgomot care era peste limitele maxime admise .

Reclamantul a susținut că a solicitat pârâtei eliberarea unei adeverințe în acest sens , însă răspunsul pârâtei a fost negativ.

În drept a invocat prevederile art. 35 C__ și Ordinul 50/1990 anexa II pct. 34 și Ordinul 125/1990.

În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.

În scop probatoriu, a depus la dosar fotocopii carnet de muncă, CI, răspuns la cererea de eliberare adeverință, practică judiciară.

Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 29 lit. l din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și art.270 din Codul muncii.

Pârâta a depus întâmpinare la data de 07.11.2013 prin care a solicitat respingerea acțiunii, învederând instanței că locul de muncă unde și-a desfășurat reclamantul activitatea și funcția nu au fost nominalizate de către conducerea societății și sindicate și nu se încadrează în categoria celor ce beneficiază de grupa a II-a de muncă,nefiind aplicabile în cazul său dispoz. pct 3 din Ordin 50/1990. Mai arată că existau mijloace de atenuare a zgomotului și instalații de ventilare în fiecare secție. Pârâta a învederat și că reclamantul nu poate justifica încadrarea în grupa a II-a de muncă, ținând cont și de condițiile lipsei acute de comenzi și a întreruperilor frecvente de activitate , gradul de încărcare al salariaților fiind în permanență sub 50%, mai ales după 1992.

În drept a invocat prevederile art. 205 C__ și art 272 Codul muncii și potrivit art 411 C__ a solicitat judecarea în lipsă.

La data de 21.11.2013 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat cele susținute în acțiunea introductivă și în plus a învederat instanței că are colegi care au lucrat în meseria de rectificator, strungar , frezor etc. care prin hotărâri judecătorești au obținut recunoașterea grupei a doua de muncă. A mai susținut că activitățile din cadrul secției prelucrări mecanice-sculărie se încadrează în grupa a doua de muncă , conform actelor depuse de pârâtă la dosarul cauzei.

În ședința de judecată din 27.01.2014, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de părți și proba testimonială solicitată de reclamant.

Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:

Potrivit mențiunilor din carnetul de munca al reclamantului se retine că în perioada 21.02.1977 – 01.05.1981 și 08.06.1981 – 01.08.1989 acesta a lucrat pentru angajatorul pârât în funcția de frezor.

În perioada 05.08.1976 – 21.092.1977 a avut calitatea de elev, desfășurând cursul de calificare pentru meseria de frezor.

În perioada 01.05.xxxxxxxxxxxxxxx81 a operat în calitate de tehnician.

În intervalul 01.08.1989 - 01.04.1992 a lucrat ca matematician: programa mașinile industriale, verificând și urmărind producerea pieselor.

Din declarația martorului S______ Ș_____ reiese că acesta, împreună cu reclamantul, au lucrat în perioada de timp specificată în calitate de frezori, în aceleași condiții și loc de muncă, în aceeași incintă, unul în proximitatea altuia.

Îndeplineau concret aceleași sarcini și activități. Fiind vorba despre piese de precizie, se desfășurau operații de șlefuire în urma cărora se degajau particule de praf/ pulberi de la piatra abrazivă, de siliciu, dar și gaze de emulsie, etc.

Nu beneficiau de o ventilație corespunzătoare ori de instalații de anihilare a pulberilor.

Martorul a susținut că reclamantul și-a desfășurat activitatea în procent de 100% în aceste împrejurări, pe toată durata programului de lucru, în funcția de frezor.

Aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit dispozițiile art. 272 din Codul muncii.

Din declarația martorului ori din celelalte probe administrate nu se poate reține că reclamantul s-a găsit în aceste circumstanțe și în perioada de pregătire, 05.08.1976 – 21.092.1977.

În calitate de tehnician și de matematician, muncea în aceeași incintă, supraveghind și programând aceste utilaje, răspunzând de mai multe dintre mașinile industriale. Practic, cel puțin 80 % (acest procent putând fi cu siguranță reținut) din timpul de lucru se găsea printre aceste mașini și inhala aceleași noxe, fiind expus la aceeași riscuri profesionale, în aceleași condiții.

Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere circumstanțele concrete.

Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.

În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a Î.C.C.J. conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului nr. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.

Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B____ a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.

Martorul a obținut recunoașterea faptului că a prestat o activitate încadrându-se în grupa a II-a de muncă, prin sentință judecătorească executorie, depusă în copie la dosar, nr. 5301/2013 pronunțată de Tribunalul D___. Dacă unor persoane care au lucrat în proximitatea reclamantului, în aceeași incintă și condiții de lucru, li s-a recunoscut grupa de muncă prin hotărâre judecătorească, cu putere de lucru judecat ce se impune acestei instanțe ca o prezumție legală absolută și irefragabilă, ar fi inechitabil ca unei alte persoane care a lucrat în mod real în condițiile specifice grupei de muncă să nu i se poată stabili această calitate și drepturile subsecvente, din pricina unei neglijențe ce nu îi incubă.

Din carnetul de muncă al reclamantului, depus în copie la dosar, coroborat cu declarația martorului, rezultă funcția și condițiile de muncă ale lucrătorului, acestea încadrându-se în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, pct. 34.

În consecință, instanța va admite în parte cererea și va constata că activitatea desfășurată de către reclamant în perioada 21.02.1977 – 01.05.1981 și 08.06.1981 – 01.08.1989 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100 % din programul de lucru și că activitatea desfășurată în perioada 01.05.xxxxxxxxxxxxxxx81 și 01.08.1989 - 01.04.1992 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 80 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 34.

În temeiul art.40 alin.2 lit. h) din Codul muncii (Legea nr. 53/2003, forma republicată cu o nouă numerotare a textelor), va obliga pârâta să elibereze o adeverință în acest sens.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte cererea formulată de reclamantul R________ D_____ D____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul ales în C______, ___________________________ cab. avocat C__________ nr. 5B, ______________, _________________, în contradictoriu cu pârât ________________________, cu sediul în Ghercești, ________________________.

Constată că activitatea desfășurată de către reclamant în perioada 21.02.1977 – 01.05.1981 și 08.06.1981 – 01.08.1989 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100 % din programul de lucru și că activitatea desfășurată în perioada 01.05.xxxxxxxxxxxxxxx81 și 01.08.1989 - 01.04.1992 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 80 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 34.

Obligă pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D___.

Pronunțată în ședința publică de la 27 ianuarie 2014.

Președinte, I___ S_____ V____		Asistenți judiciari M______ V_______ C_______ M______ C______ S__________
	Grefier, M_______ D____ Ș____

11.02.2014/ red. și tehnored. ISV, MCS și MDȘ / 4 ex.