Document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL A___

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

DECIZIE Nr. 581/A/2015

Ședința publică de la 10 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D_____ C______

Judecător A______ C______ P__- Președinte Secție

Grefier E____ B______

Pe rol judecarea apelului formulat de petentul B___ R_____ Ș_____ împotriva sentinței civile nr. 208/2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție PROCES VERBAL CP NR. xxxxxxx/20.02.2014

La apelul nominal făcut în ședința publică în ordinea listei de ședință, se prezintă în instanță cons.jr.M______ I____ M_____ pentru intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A___, lipsă fiind apelantul.

Procedura este nelegal îndeplinită cu petentul apelant întrucât nu s-a menționat pe dovada de comunicare a citației persoana căreia i s-a înmânat citația.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează următoarele:

La data de 09.09.2015 apelantul a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.

În temeiul art. 131 Noul Cod de procedură civilă, raportat la art. 34 alin. 2 OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, tribunalul constată că este competent să soluționeze apelul de față.

Tribunalul constată lipsa de procedură cu petentul,constând în aceea că în procesul verbal de înmânare a citației nu s-a consemnat cui ia fost înmânată citația, este acoperită prin aceea că,petentul apelant a depus la dosar la 09.09.2015 o cerere prin care arată că solicită judecarea cauzei în lipsă și dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei.

Reprezentanta intimatului depune la dosar delegație de reprezentare juridică.

La interpelarea instanței, reprezentanta intimatului arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în baza art. 482 coroborat cu art. 244 din Codul de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.

Instanța, în baza art. 392 Codul de procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentanta intimatului solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală pentru motivele invocate pe larg în întâmpinare. Fără cheltuieli de judecată.

Susține că fapta constă în depășire neregulamentară în zona indicatorului „depășire interzisă” a fost corect reținută în procesul verbal,confirmată prin adresa CNADR și de depoziția conducătorul auto depășit,audiat în fața instanței de fond .

Instanța, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile, reținând apelul în pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față;

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud, sub dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, ca urmare a declinării competentei de către Judecătoria A___ I____, petentul B___ R_____ Ș_____ a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, ca prin hotărâre judecătorească:

- admiterea plângerii;

- anularea procesului verbal ________ nr.xxxxxxx încheiat de I.P.J. A___ ;

- exonerarea de plata amenzii în cuantum de 850 de lei;

- în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

În motivarea plângerii, petentul arată că, starea de fapt descrisă nu este reală.

Menționează că, în data de 20.02.2014 conducea auto Hyundai Tucson cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX și a fost oprit de un agent constatator, la un interval de 4 km, și i-a adus la cunoștință că a depășit linia continuă la efectuarea manevrei de depășire a auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, ceea ce nu este adevărat.

Învederează că, în mașina sa se afla D______ M_____, care poate confirma cele susținute.

Solicită ca instanța să țină seama de garanțiile cuprinse în art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În drept, au fost invocate prevederile art. 6 din CEDO.

În probațiune, petentul a depus, în copie, următoarele înscrisuri: procesul verbal de contravenție contestat (fl.11 dos. declinat), act de identitate (fl.12 dos. declinat).

Prin întâmpinarea depusă la fila 24 din dosarul declinat, intimatul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, intimatul arată că prin manevra de depășire efectuată, petentul a încălcat dispozițiile art.120 alin.1 lit. h din H.G. nr.1391/2006, iar situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale a unui polițist aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, procesul verbal având forță probantă.

Apreciază intimatul că, sancțiunea aplicată este just individualizată, iar procesul verbal de contravenție întrunește condițiile de fond prevăzute de art.16 alin.1 cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.17 din Ordonanța nr.2/2001 modificată privind regimul juridic al contravențiilor.

În probațiune, intimatul a depus, în copie, următoarele înscrisuri: raportul întocmit de agentul constatator (fl.25, 26 dos. declinat), procesul verbal de contravenție contestat (fl.28 dos. declinat), confirmare de primire (fl.29 dos. declinat).

În drept, au fost invocate prevederile O.G. 2/2001, ale OUG 195/2002 republicată.

În cauză a fost încuviințată și administrată pentru petent proba testimonială cu martora Daian A__ M____ (fl.51 dos.xxxxx/175/2014).

Prin sentința civilă nr. 208/2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul B___ R_____ Ș_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___. A fost menținut procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/20.02.2014 ca temeinic și legal. A fost obligat petentul să achite martorei Daian A__ M____ suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de transport, pentru următoarele motive:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx, încheiat la data de 20.02.2014, ora 10:23, petentul B___ R_____ Ș_____ a fost sancționat cu o amendă contravenționala în cuantum de 850 de lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioada de 30 de zile de către intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ – Serviciul Rutier A___ în temeiul art.120 alin.1 lit.h și art.35 alin.2 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice și sancționată de art. 100, alin.3, lit. e, art.101 alin.1 pct.18 din ordonanța de urgenta antemenționată, reținându-se că în data de 20.02.2014, ora 10:05, pe DN 1 km 398+600 m, pe direcția de mers Teiuș-Aiud, a condus autoturismul marca cu Hyundai număr de înmatriculare XXXXXXXX, a efectuat manevra de depășire prin loc nepermis, semnalizat prin marcaj și indicator „depășirea interzisă”, încălcând marcajul longitudinal continuu, a auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX și nu a avut asupra sa permisul de conducere și actul de identitate.

Procesul verbal contestat nu a fost semnat de către petent, iar la rubrica „alte mențiuni” s-a consemnat : „Nu am depășit, iar documentele le-am uitat acasă” (fl. 28 dosar declinat).

În baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă aceasta a fost formulată în termenul prescris de lege, iar apoi, prin prisma probatoriului administrat, va proceda la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal, putând să hotărască și cu privire la individualizarea sancțiunii.

În cauza dedusă judecății, se constată că plângerea a fost depusă la Judecătoria Aiud în termen legal, iar instanța, în temeiul art. 32, alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 este competentă să soluționeze plângerea, contravenția fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială.

Examinând procesul verbal de contravenție sub aspectul legalității sale, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator (fila 11 dosar declinat). De asemenea, se constată că petentul nu a invocat producerea vreunei vătămări prin încălcarea altor dispoziții legale privind întocmirea valabilă a procesului-verbal de contravenție.

Petentul contestă și temeinicia procesului verbal de contravenție, arătând că împrejurările consemnate de către agentul constatator în procesul-verbal de contravenție nu corespund realității.

Astfel, sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Instanța arată că, persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001 și a celor expuse anterior, în cadrul căruia să utilizeze de orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor.

Pentru confirmarea susținerilor petentului a fost audiată martora Daian A__ M____.

Astfel, martora, care audiat în fata instanței, sub prestare de jurământ, a declarat că își amintește că mașina petentului a fost depășită de mai multe autoturisme la ieșirea din localitatea Teiuș, însă nu își amintește nicio caracteristică a acelor mașini și nici dacă era linie continuă, la acel moment deplasându-se la o înmormântare.

Aceste aspecte sunt complinite prin adresa nr.xxxxx/02.07.2014 emisă de C.N.A.D.N.R. S.A. prin Direcția Regionala Drumuri și Poduri Cluj și reiese că poziția kilometrică 396+600 m (locul prevăzut în procesul verbal de contravenție unde petentul a efectuat manevra de depășire) se afla în zona de acțiune depășirea interzisă (fl. 9).

Însă, în cauza dedusă judecății, se reține că petentul nu contestă că ar fi efectuat o manevră de depășire la locul indicat în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, dar arată că această manevră a fost efectuată fără a încălca marcajul longitudinal continuu.

Ca atare, fapta petentului, astfel cum a fost ea reținută în procesul verbal contestat și confirmată prin probatoriul administrat în cauză întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute art. 120, alin.1, lit. h din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 si sancționata de art. 100, alin. 3, lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.

Cu privire la cererea subsidiară a petentului de înlocuire a amenzii cu avertisment, se rețin următoarele:

În baza art. 34, alin.1 din O.G. 2/2001, instanța poate să hotărască asupra sancțiunii contravenționale aplicate. Această prerogativă legală conferă instanței posibilitatea de a proceda la o reindividualizare a sancțiunii contravenționale, în funcție de criteriile stabilite de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, sancțiunea aplicată în concret contravenientului trebuie să răspundă imperativului proporționalității acesteia cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, avându-se în vedere, sub acest aspect, împrejurările în care s-a săvârșit fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.

De asemenea, se are în vedere că, potrivit art. 5, alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.

Instanța apreciază că, în cauza dedusă judecății, agentul constatator a făcut o justă individualizare a sancțiunilor aplicate, neimpunându-se înlocuirea acestora cu avertisment, pentru următoarele considerente:

Depășirile neregulamentare au fost considerate de legiuitor ca fapte contravenționale ce au un pericol social abstract ridicat, stabilindu-se pe lângă sancțiunea principală a amenzii și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

Este general cunoscut că depășirile neregulamentare reprezintă cauza principală a accidentelor rutiere, iar o astfel de conduită în trafic trebuie descurajată prin aplicarea promptă a sancțiunilor legale. Stabilirea sancțiunii avertismentului pentru asemenea fapte nu s-ar putea face decât în situații cu totul excepționale, neevidențiate însă în prezenta cauză.

În ceea ce privește lipsa permisului de conducere și a actului de identitate instanța reține că petentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea consemnată de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal de contravenție deși îi revenea aceasta obligație potrivit art. 1169 C.civ. si art.129 al.1 teza finala C.pr.civ. care dispun că / „Cel ce face o propunere înaintea judecații trebuie sa o dovedească” și respectiv, /”De asemenea, ele( n.jud. – părțile) au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1 Cod procedură Civilă, precum și să-și probeze pretențiile și apărările”. Totodată, instanța reține că actul de sancționare a fost încheiat în urma unor constatări ex propriis sensibus ale unui agent învestit cu prerogative de putere publică, astfel că acest act administrativ beneficiază de o prezumție de legalitate și temeinicie.

Fața de cele ce preced, instanța, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că procesul-verbal de contravenție a fost legal întocmit, iar starea de fapt consemnată în cuprinsul său corespunde adevărului, va respinge plângerea contravențională formulată de petentul B___ R_____ Ș_____ și va menține procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/20.02.2014, încheiat de I____________ de Poliție al Județului A___, ca temeinic și legal.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul B___ Ș_____ R_____ solicitând schimbarea hotărârii atacate și admiterea plângerii așa cum a fost formulată, pentru următoarele motive:

In declarația martorei Daian A__ M____ aceasta susține ca "mașina petentului a fost depășită de mai multe autoturisme la ieșirea din localitatea Teius, insa nu isi amintește nici o caracteristica a acelor mașini si nici daca era linie continua", cu alte cuvinte instanța de judecata admite ca procesul verbal este întocmit conform cu realitatea doar pentru ca agentul constatator este reprezentantul Politiei Romane si nu prin realitatea faptelor. Conform prin imparțialitatea necesara in procesul civil se constata ca deși martora propusa da către I____________ Politiei Romane recunoaște ca nu știe daca B___ Ș_____ R_____ a depășit mașina pe porțiunea specificata de agentul constatator, instanța de judecata a concluzionat ca nu este necesara ce declara martora Daian A__ M____, deși in procesul verbal ________ nr.xxxxxxx încheiat de IPJ A___ nu este aceasta martora menționata si nici citarea ca si martor nu ar fi trebuit fi posibila , întrucât nu se știe daca întradevăr avea cunoștințe de cele întâmplate in realitate. De altfel se remarca foarte
clar ca nu se respecta aceasta imparțialitate prin faptul ca instanța concluzionează ca :" procesul-verbal de contravenție a fost legal întocmit, iar starea de fapt consemnata in cuprinsul sau corespunde adevărului" deși in declarația martorei Daian A__ D____ aceasta deși era
conducătorul automobilului "depășit" în trafic”, aceasta nu a fost oprita de către agentul constatator si nici nu a fost martora in momentul încheierii procesului verbal, agentul constatator avea numărul mașinii scris in palma si martorul D____ D____, domiciliat m _________________________________ , a fost trecut doar la sediul Politiei pentru ca sa existe un martor si sa se întocmească acel proces verbal, se cunoaște cu precădere ca agentul constatator întocmește procese verbale in care se trec acei martori asistent - inexistent la momentul întocmirii procesului
verbal, dar care sunt practic "angajați" ai Politiei, pentru ca aceste
procese verbale sa nu fie nule de drept.

Intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A___ a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefundat având în vedere următoarele aspecte:

Sub aspectul legalității, procesul verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art.16 și art. 17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Sub aspectul temeiniciei învederează că agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzutede actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta afost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și lacircumstanțele personale ale contravenientului. Totodată, ne opunem administrării oricăror probe cu caracter extrajudiciar, întrucâtacestea nu respecta principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil.

Prin procesul-verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx, încheiat la data de
20.02.2014, de către agent constatator F_____ I_____, din cadrul Inspectoratului de Poliție
Județean A___ - Serviciul Rutier, apelantul a fost sancționat contravențional cu amenda în
cuantum de 850 lei și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de
zile pentru faptul că a condus autoturismul marca Hyundai cu nr. de înmatriculare B-90-
SKH pe Drumul Național 1, direcția de mers Teiuș-Aiud, iar la Km 398+600m a efectuat
manevra de depășire a autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX în zona de
acțiune a indicatorului “DEPĂȘIREA INTERZISĂ” și, totodată nu a avut asupra sa
permisul de conducere.

Această faptă contravențională este prevăzută de art. 120, alin.l, lit.h și i din H.G. nr.
1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului
nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, și este sancționată de art. 100, alin.3, lit.e
din OUG 195/2002 republicată potrivit căruia “Constituie contravenție si se sancționează cu
amenda prevăzută in clasa a Il-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale
complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile savarsirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e)
nerespectarea regulilor privind depășirea. ”

Învederează instanței de judecată că situația de fapt reținută în procesul verbal de
contravenție este rezultatul unor constatări personale a unui polițist aflat în exercitarea
atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa
faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Starea de fapt reținută de către agentul constatator este confirmată de înscrisul emis de
CNADNR, care a comunicat faptul că pe DN 1, la km 396+600m este interzisă efectuarea
manevrei de depășire, prin marcaj longitudinal continuu și indicator cu semnificația
DEPĂȘIREA INTERZISĂ.

Totodată, conducătoarea auto depășit a fost audiată în fața instanței, confirmând faptul că
a fost depășită de mai multe autoturisme, însă nu mai poate preciza cu exactitate caracteristicile
acestora.

Procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta
face întotdeauna dovada până la proba contrară (în acest sens Curtea Constituțională
pronunțându-se prin Decizia 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a), forța probantă a procesului verbal
este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui
mijloc de probă (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este
absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept
și nu sunt interzise de către Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul
respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea
dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, paragraf 28, hotărârea din 7 octombrie 1988,
cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, hotărârea din 22 iulie 2002).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice
mijloace de probă și să invoce orice argument pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt
din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței
de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului
de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de
îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

In drept, art. 456 și următoarele din NCPC, OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Legea 136/1995, OUG 195/2002.

Examinând apelul formulat de petentul B___ R_____ Ș_____ împotriva sentinței civile nr. 208/2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, Tribunalul apreciază că nu este fondat având în vedere următoarele aspecte:

Astfel cum a reținut și instanța de fond, prin procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx, încheiat la data de 20.02.2014, ora 10:23, petentul intimat B___ R_____ Ș_____ a fost sancționat cu o amendă contravenționala în cuantum de 850 de lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioada de 30 de zile de către intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ – Serviciul Rutier A___ în temeiul art.120 alin.1 lit.h și art.35 alin.2 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice și sancționată de art. 100, alin.3, lit. e, art.101 alin.1 pct.18 din ordonanța de urgenta antemenționată, reținându-se că în data de 20.02.2014, ora 10:05, pe DN 1 km 398+600 m, pe direcția de mers Teiuș-Aiud, a condus autoturismul marca cu Hyundai număr de înmatriculare XXXXXXXX, a efectuat manevra de depășire prin loc nepermis, semnalizat prin marcaj și indicator „depășirea interzisă”, încălcând marcajul longitudinal continuu, a auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX și nu a avut asupra sa permisul de conducere și actul de identitate.

Procesul verbal contestat nu a fost semnat de către petent, iar la rubrica „alte mențiuni” s-a consemnat : „Nu am depășit, iar documentele le-am uitat acasă” (fil. 28 dosar fond).

Cel în cauză deși a fost sancționat pentru două contravenții „depășirea interzisă”, și respectiv, lipsa permisului de conducere și a actului de identitate. Referitor la această ultimă contravenție, Tribunalul constată că cel în cauză a recunoscut expres comiterea faptei, arătând că a uitat aceste documente la domiciliul său.

În ce privește prima contravenție „depășirea interzisă”, T_________ constată că potrivit art. 120, alin.l, lit.h și i din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernuluinr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice (1) Se interzice depășirea vehiculelor: h) în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă"; i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere;

Totodată, în conformitate cu art. 100, alin.3, lit.e din OUG 195/2002 republicată potrivit căruia “Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzută in clasa a Il-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile savarsirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea. ”

Astfel cum a reținut și instanța de fond, prin adresa nr.xxxxx/02.07.2014 emisă de C.N.A.D.N.R. S.A. prin Direcția Regionala Drumuri și Poduri Cluj s-a arătat că poziția kilometrică 396+600 m (locul prevăzut în procesul verbal de contravenție unde petentul a efectuat manevra de depășire) se afla în zona de acțiune depășirea interzisă (fl. 9 dosar fond).

Martora Daian A__ M____ (care conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX la data de 20.02.2014) a învederat că, deși a fost depășită de mai multe autovehicule la ieșirea din Teiuș, nu a putut preciza dacă depășirile s-au făcut pe linie continuă și nici caracteristicile autovehiculelor care au depășit-o fil. 51 dosar fond.

În ce o privește pe martora D______ M_____ (persoana care se afla în autovehiculul petentului apelant la momentul sancționării) nu a putut releva nici un element util soluționării cauzei aceasta arătând că se afla pe bancheta din spate fil. 45 dosar fond.

În cauză, deosebit de relevant este faptul că agentul de poliție care a întocmit procesul verbal a constatat personal săvârșirea contravenției de către cel în cauză.

Astfel în raportul depus la fil. 25 dosar fond se arată că „la data de 20.02.2014 …, în jurul orelor 10,05, am observat la km 398 + 600 m, un autoturism marca Hyundai, cu nr. de înmatricularew XXXXXXXX, care circula pe direcția Teiuș – Aiud, angajat în efectuarea manevrei de depășire a autoturismului Renault Megane, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX deși în zonă depășirea autovehiculelor este interzisă prin indicator rutier rutier și marcaj longitudinal continuu. În momentul în care conducătorul autoturismului Hyundai m-a observat, eu deplasându-mă pe axul drumului cu intenția de a-l opri, acesta a virat brusc stînga intrând pe drumul care merge la cariera de piatră Geomal cu intenția clară de a scăpa și de a nu fi oprit. Am dedus după nr. de înmatriculare faptul că conducătorul auto nu este din zonă altfel ar fi știut că drumul respectiv nu are altă ieșire. Motiv pentru care am așteptat ca acesta să revină la drumul național lucru care s-a întâmplat câteva minute mai târziu…”.

Reclamantul, în calea de atac a criticat soluția instanței de fond arătând că instanța nu a fost imparțială, invocând faptul că martorii audiați nu au relevat vinovăția celui în cauză.

Constatarea faptelor în mod direct de către agentul constatator este suficientă pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Simpla negare a contestatorului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul-verbal atât timp cât acesta nu aduce probe pertinente, ori invocă împrejurări credibile.

Constatările personale ale agentului constatator se coroborează cu adresa emisă de CNADNR acestea formând convingerea instanței că cel în cauză a efectuat o depășire interzisă în sensul 120, alin.l, lit.h și i din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernuluinr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Prin faptul că reclamantul nu a propus nicio probă pertinentă s-a expus cu bună știință riscului unei soluții întemeiate numai pe probele aflate la dosar, incluzând așadar procesul-verbal de contravenție pe care el însuși l-a prezentat în fața judecătoriei și căruia îi era atribuită o prezumție de temeinicie relativă.

D__ fiind că procesul-verbal de constatare a contravenției conține constatările personale ale agentului constatator, el face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, în mod analog unui proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante sau a unui proces-verbal de cercetare la fața locului, în acest caz, simpla negare a petentului apelant în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă.

Având în vedere cele mai sus expuse, Tribunalul apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, având la bază o interpretare judicioasă a probelor administrate, astfel încât, în temeiul art. 480 NCPC va respinge apelul formulat de petentul B___ R_____ Ș_____ împotriva sentinței civile nr. 208/2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de petentul B___ R_____ Ș_____ împotriva sentinței civile nr. 208/2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10.09.2015.

Președinte, D_____ C______		Judecător, A______ C______ P__- Președinte Secție
	Grefier, E____ B______

Red/tehnored PAC/4 ex/22 Septembrie 2015

Judecător de primă instanță :G_____ A______ M____